Secţiunea 3 - Regimuri speciale pentru bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi - Norme Metodologice din 2016 de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal

M.Of. 22

În vigoare
Versiune de la: 1 August 2025 până la: 31 Decembrie 2030
SECŢIUNEA 3:Regimuri speciale pentru bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi
86._
(1)În sensul art. 312 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, bunurile second-hand includ orice obiecte vechi care mai pot fi utilizate "ca atare" sau în urma unor reparaţii, cu excepţia bunurilor prevăzute la alin. (2).
(2)Nu sunt considerate bunuri second-hand în sensul art. 312 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal:
a)aurul, argintul şi platina prezentate sub formă de bare, plachete, lingouri, pulbere, foiţe, folie, tuburi, sârmă sau în orice alt mod, ce pot fi folosite ca materie primă pentru producerea altor bunuri, fie pure, fie în aliaj cu alte metale;
b)aurul de investiţii conform definiţiei prevăzute la art. 313 alin. (1) din Codul fiscal;
c)monedele din argint sau platină care nu constituie obiecte de colecţie în sensul art. 312 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;
d)reziduuri de obiecte vechi formate din metale preţioase recuperate în scopul topirii şi refolosirii ca materii prime;
e)pietrele preţioase, indiferent dacă sunt sau nu tăiate, sparte în lungul fibrei, gradate sau şlefuite, însă nu montate sau fixate, ce pot fi utilizate pentru producerea de bijuterii clasice şi fantezie, obiecte de aurărie şi argintărie şi similare;

f)bunurile care se consumă la prima utilizare;
g)bunurile ce nu mai pot fi refolosite în niciun fel;
h)obiectele vechi care sunt executate din metale preţioase sau şi cu pietre preţioase, cum ar fi bijuteriile (clasice şi fantezie), obiectele de aurărie şi argintărie şi toate celelalte obiecte vechi, inclusiv uneltele, integral sau parţial formate din aur, argint, platină, pietre preţioase, indiferent de gradul de puritate a metalelor şi pietrelor preţioase, dacă aceste obiecte nu mai sunt apte să îndeplinească funcţionalitatea lor iniţială şi nu au păstrat decât funcţionalităţile inerente acestor metale şi pietre.

(21)În aplicarea prevederilor alin. (2) lit. h), pentru a determina dacă un obiect care conţine metale preţioase sau pietre preţioase a avut o altă funcţionalitate decât cea inerentă materialelor din care este compus, dacă a păstrat această funcţionalitate şi dacă poate fi reutilizat, în aceeaşi stare sau după reparaţii, trebuie avute în vedere toate circumstanţele obiective în care a avut loc revânzarea. În acest sens, pot fi luate în considerare elemente precum: prezentarea obiectelor, metoda de evaluare a valorii respectivelor obiecte şi metoda de facturare, respectiv în vrac (brut/greutate) sau per unitate.

(3)Opţiunea prevăzută la art. 312 alin. (3) din Codul fiscal:
a)se exercită pentru toate categoriile de bunuri prevăzute la respectivul alineat;
b)se notifică organului fiscal competent şi rămâne în vigoare până la data de 31 decembrie a celui de-al doilea an calendaristic următor exercitării opţiunii.
(4)În scopul aplicării art. 312 alin. (13) şi (14) din Codul fiscal:
a)baza de impozitare pentru fiecare livrare de bunuri supusă regimului special este diferenţa dintre marja de profit realizată de persoana impozabilă revânzătoare şi valoarea taxei aferente marjei respective;
b)marja profitului este diferenţa dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare al bunului supus regimului special;
c)pentru determinarea taxei colectate aferente fiecărei livrări, din marja profitului determinată conform lit. b) se calculează suma taxei colectate corespunzătoare fiecărei livrări prin aplicarea procedeului sutei mărite. Taxa colectată într-o perioadă fiscală pentru bunurile supuse regimului special reprezintă suma taxelor pe valoarea adăugată aferente fiecărei livrări de bunuri efectuate în perioada respectivă.
(5)Persoana impozabilă nu colectează TVA conform regimului special în situaţia în care marja profitului, determinată conform alin. (4) lit. b), este negativă.
(6)În scopul aplicării art. 312 alin. (13) şi (14) din Codul fiscal, persoana impozabilă revânzătoare va îndeplini următoarele obligaţii:
a)va ţine un jurnal special de cumpărări în care se înscriu toate bunurile supuse regimului special;
b)va ţine un jurnal special de vânzări în care se înscriu toate bunurile livrate în regim special;
c)va ţine un registru care permite să se stabilească, la finele fiecărei perioade fiscale, totalul bazei de impozitare pentru livrările efectuate în respectiva perioadă fiscală, pe fiecare cotă de TVA aplicabilă, şi, după caz, taxa colectată;
d)va emite o factură prin autofacturare către fiecare furnizor de la care achiziţionează bunuri supuse regimului special şi care nu este obligat să emită o factură. Factura emisă prin autofacturare trebuie să cuprindă următoarele informaţii:
1.numărul de ordine şi data emiterii facturii;
2.data achiziţiei şi numărul cu care a fost înregistrată în jurnalul special de cumpărări prevăzut la lit. a) sau data primirii bunurilor;
3.numele şi adresa părţilor;
4.codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei impozabile revânzătoare;
5.descrierea şi cantitatea de bunuri cumpărate sau primite;
6.preţul de cumpărare, care se înscrie în factură la momentul cumpărării pentru bunurile în regim de consignaţie.
(7)O întreprindere mică care livrează bunuri unei persoane impozabile revânzătoare, conform art. 312 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, va menţiona în factura emisă că livrarea în cauză se referă la bunurile prevăzute la art. 312 alin. (1) lit. a)-d) din Codul fiscal şi că aceste bunuri au fost utilizate de întreprinderea mică ca active corporale fixe, aşa cum sunt acestea definite la art. 266 alin. (1) pct. 3 din Codul fiscal.
(8)În scopul aplicării art. 312 alin. (15) din Codul fiscal, baza de impozitare pentru livrările de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi, efectuate de un organizator de vânzări prin licitaţie publică, acţionând în nume propriu în cadrul unui contract de comision la vânzare în contul persoanei prevăzute la art. 312 alin. (2) lit. a)-d) din Codul fiscal, este constituită din suma totală facturată conform alin. (10) cumpărătorului de către organizatorul vânzării prin licitaţie publică, din care se scad următoarele:
1.suma netă de plată sau plătită de organizatorul vânzării prin licitaţie publică comitentului său, stabilită conform alin. (10); şi
2.suma taxei colectate de organizatorul vânzării prin licitaţie publică pentru livrarea sa.
(9)Suma netă de plată sau plătită de organizatorul vânzării prin licitaţie publică comitentului său este egală cu diferenţa dintre:
a)preţul bunurilor la licitaţia publică; şi
b)valoarea comisionului, inclusiv taxa aferentă, obţinut sau care va fi obţinut de organizatorul vânzării prin licitaţie publică de la comitentul său, în cadrul contractului de comision la vânzare.
(10)Organizatorul vânzării prin licitaţie publică trebuie să emită cumpărătorului o factură sau, după caz, bon fiscal emis conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care nu trebuie să menţioneze separat valoarea taxei.