Subcapitolul 3 - 1.3. Definiţii - Normativ din 2023 pentru proiectarea parcajelor - Indicativ NP 24-2022
M.Of. 110 bis
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2023
SUBCAPITOLUL 3:1.3. Definiţii
(1)Definiţiile termenilor specifici construcţiilor pentru parcare utilizaţi în această reglementare tehnică sunt:
Acces parcare: spaţiul amenajat pentru intrările şi ieşirile din parcaje, cu asigurarea vizibilităţii, capacităţii şi siguranţei circulaţiei pietonilor şi vehiculelor.
Amplasament: localizarea în teritoriu a unei activităţi, prin precizarea unei porţiuni de teren care urmează a fi organizat spaţial, corespunzător unei anumite funcţionalităţi.
Autovehicul: vehicul terestru, autopropulsat, suspendat pe roţi, care serveşte la transportul oamenilor sau al bunurilor.
Autoturism: autovehicul cu cel puţin 4 roţi şi o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h, conceput şi construit pentru transportul de persoane, care are cel mult 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto.
Autobuz: autovehicul cu cel puţin 4 roţi şi o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h, conceput şi construit pentru transportul de persoane pe scaune şi în picioare, care are mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto.
Autocar: autobuz cu mai mult de 22 de locuri pe scaune, destinat şi echipat numai pentru transportul de persoane aşezate pe scaune, având spaţii speciale pentru transportul bagajelor pe distante mari, amenajat şi dotat pentru a asigura confortul persoanelor transportate, având interdicţia de a transporta persoane în picioare.
Clădire: construcţie supraterană şi, după caz, subterană, alcătuită din unul sau mai multe tronsoane, având încăperi care servesc la adăpostirea oamenilor, animalelor, materialelor etc.
Clădire pentru parcare: clădire a cărei funcţiune principală o constituie parcarea autovehiculelor, funcţiunile auxiliare, dacă există, deservesc exclusiv funcţiunea principală.
Clădire existentă: clădire la care s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor, inclusiv clădirea aflată în exploatare înainte de data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 273/1994 pentru aprobarea Regulamentului privind recepţia construcţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Garaj: construcţie sau parte a unei construcţii în care se poate asigura parcarea, întreţinerea şi reparaţia autovehiculelor.
Înălţimea liberă: distanţa dintre faţa superioară a pardoselii şi cota inferioară a planşeului sau a oricărui obstacol suspendat de acesta, măsurată perpendicular pe planul căii de circulaţie.
Loc de parcare: spaţiu din afara benzilor de circulaţie destinată parcării unui autovehicul, pentru o staţionare mai îndelungată.
Marcaj rutier: materializarea pe partea carosabilă a liniilor de separare a fluxurilor de circulaţie, a spaţiilor interzise circulaţiei, a locurilor de oprire, cedare a trecerii, traversării pentru pietoni sau biciclişti, simboluri şi inscripţii, precum şi aplicarea pe obstacole a unor suprafeţe colorate şi dispozitive care să le scoată în evidenţă.
Parcare la sol: construcţie cu funcţiunea principală de parcare în care accesul, staţionarea sau parcarea autovehiculelor se face la nivelul solului.
Parcaj: reprezintă spaţiul amenajat, pe sol sau în clădiri, de regulă dat în folosinţă publică, pentru staţionarea autoturismelor pe diferite durate de timp.
Parcaj de tipul P1: parcaj cu capacitate de la 11 la 100 de autoturisme;
Parcaj de tipul P2: parcaj cu capacitate între 101 şi 300 de autoturisme;
Parcaj de tipul P3: parcaj cu capacitate între 301 şi 1.000 de autoturisme;
Parcaj de tipul P4: parcaj cu capacitate de peste 1.000 de autoturisme.
Renovare majoră: lucrările proiectate şi efectuate la anvelopa clădirii şi/sau la sistemele tehnice ale acesteia, ale căror costuri depăşesc 25% din valoarea de impozitare a clădirii, exclusiv valoarea terenului pe care este situată clădirea.
Vehicul oprit: vehiculul imobilizat atât timp cât este necesar pentru luarea sau lăsarea de persoane, încărcarea sau descărcarea de bunuri, timp în care conducătorul rămâne în vehicul sau în apropierea acestuia, pentru a putea la nevoie să-l deplaseze.
Vehicul staţionat: vehiculul imobilizat pe drum pentru un motiv, altul decât acela de a evita un conflict cu un participant la trafic sau cu un obstacol, ori pentru a se supune regulilor de circulaţie, iar imobilizarea nu se limitează la timpul necesar luării sau lăsării de persoane sau bunuri.
Vehicul parcat: vehicul staţionat într-un loc special rezervat acestui scop şi amenajat ca atare.