Capitolul 3 - 3. Climatizarea clădirilor - Normativ din 2023 pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare - Indicativ I 5 - 2022

M.Of. 108 bis

În vigoare
Versiune de la: 10 Martie 2023
CAPITOLUL 3:3. Climatizarea clădirilor
SUBCAPITOLUL 1:3.1. Cerinţe pentru realizarea climatizării
SECŢIUNEA 1:3.1.1. Confortul termic
(1)Climatizarea are drept scop realizarea unei ambianţe interioare care să răspundă condiţiilor de confort termic. În acest sens, pentru caracterizarea ambianţei interioare se stabilesc patru categorii I - IV (IEQI - IEQIV), conform SR EN 16798-1/NA. Acestea sunt prezentate în Tabelul 3.1.1.1.
(2)Din punct de vedere al purităţii aerului interior, categoriile de ambianţă I - IV corespund categoriilor de calitate a aerului interior IDA1 - IDA4. Categoria I de ambianţă interioară este recomandată pentru încăperi în care se află majoritar persoane cu metabolism scăzut şi cu dificultăţi de adaptare termică (de exemplu, copii, persoane în vârstă, pacienţi, persoane cu diferite dizabilităţi etc.).
(3)Confortul termic este determinat de următorii parametri:
a)temperatura aerului interior;
b)temperatura medie de radiaţie a suprafeţelor cu care corpul uman schimbă căldură prin radiaţie;
c)umiditatea relativă a aerului interior;
d)viteza aerului interior;
e)izolarea termică a îmbrăcăminţii;
f)activitatea ocupanţilor care determină căldura degajată (metabolismul).
Tabelul 3.1.1.1 Categorii de ambianţă interioară

Categoria ambianţei

Caracteristici şi domeniu de aplicare recomandat

I (IEQI)

Nivel ridicat recomandat pentru spaţiile ocupate de persoane vulnerabile, care au exigenţe specifice, ca de exemplu bolnavi, persoane cu dizabilităţi, copii, persoane vârstnice.

II (IEQII)

Nivel normal recomandat clădirilor noi sau renovate

III (IEQIII)

Nivel moderat acceptabil, recomandat în clădiri existente

IV (IEQIV)

Nivel în afara celor de mai sus; recomandat a fi acceptat pentru perioade limitate de timp

(4)(5) Confortul termic dintr-o încăpere se exprimă prin valoarea Votului Mediu Previzibil (PMV), care pentru fiecare categorie de ambianţă trebuie să fie cuprins în plaja de valori din Tabelul 3.1.1.2. Corespunzător valorilor PMV rezultă procentul de persoane nemulţumite (PPD). Categoria de ambianţă dorită se stabileşte prin tema de proiect şi trebuie menţionată în documentaţia tehnică. Valorile rezultante ale PMV şi PPD trebuie să se înscrie în valorile preconizate de categoria de ambianţă.
(5)(6) Pentru calculul valorii PMV şi al procentului PPD se aplică metoda din standardul SR EN ISO 7730. Mărimile de intrare necesare se determină în funcţie de încăperea de calcul, (suprafeţe, izolare termică), parametrii de calcul ai aerului interior şi folosind datele următoare:
1._
a)rezistenţa termică a îmbrăcăminţii conform valorilor recomandate în standardul SR EN ISO 7730;
b)căldura degajată de persoane (metabolismul) conform valorilor recomandate în standardul SR EN ISO 7730;
c)în încăperile climatizate în care nu se reglează umiditatea, se va considera o valoare a umidităţii relative a aerului de 50%.
2.Calculul se face pentru încăperile reprezentative ale clădirii climatizate, care se specifică în notele de calcul, împreună cu ipotezele care au fost adoptate.
(6)(7) În anumite condiţii de activitate şi îmbrăcăminte, tipice unor destinaţii de încăperi, considerând umiditatea relativă a aerului de 50% şi viteze scăzute ale aerului din încăperi, calculul valorilor PMV poate fi înlocuit prin calculul temperaturii operative. Valorile de temperatură operativă pentru diferite destinaţii şi categorii de ambianţă sunt date în Tabelul 3.1.1.3. Cu excepţia cazurilor când se impune altfel, temperatura operativă specificată se consideră în centrul încăperii la o înălţime de 0,6 m deasupra pardoselii.
(7)(8) Aceste valori de temperatură operativă pot fi considerate şi ca valori de calcul, în locul temperaturii interioare de calcul, dacă se utilizează metode de stabilire a sarcinii termice bazate pe temperatura operativă.
(8)(9) În situaţiile în care există exigenţe deosebite referitoare la confort, se vor lua în considerare criterii suplimentare de evaluare a confortului termic: asimetria de radiaţie, gradientul de temperatură pe verticală, curenţii de aer, temperatura pardoselii. Pentru evaluarea influenţei acestor condiţii interioare asupra confortului, se vor aplica metodele de calcul din standardul SR EN ISO 7730 şi din SR EN 16798-1/NA.
(9)(10) În afara condiţiilor de confort care constituie date de proiectare, proiectantul şi beneficiarul pot conveni şi asupra perioadelor de timp în care valorile de proiectare pot fi depăşite (de exemplu ore pe zi sau zile pe an).
(10)(11) În domeniul de temperaturi prescrise pentru aerul interior (20 - 27°C), umiditatea relativă poate varia între 30 şi 60%. Efectul acestei umidităţi se evaluează prin calculul valorii PMV. Nu trebuie ca umiditatea relativă să scadă sub 30%; acest risc poate apare în situaţii de iarnă şi în aceste situaţii se realizează umidificarea aerului. Limita superioară de umiditate este stabilită la un conţinut de umiditate de 12 g/kg, care nu trebuie depăşit. Dacă există acest risc, se realizează uscarea aerului.
(11)(12) Reglarea umidităţii se realizează numai în clădiri în care tipul activităţii necesită acest fapt (de exemplu, muzee, laboratoare speciale, anumite săli din spitale, hale cu diferite procese tehnologice).
(12)(13) Reglarea umidităţii se mai poate realiza la cererea scrisă a beneficiarului, (în care trebuie să menţioneze că a fost înştiinţat asupra consumului de energie suplimentar care apare în acest caz). În tema de proiectare se va specifica în mod distinct care sunt încăperile în care se realizează controlul umidităţii. Aceste încăperi vor constitui o zonă termică separată, alimentată dintr-o centrală de tratare a aerului dedicată zonei.
(13)(14) În clădirile civile în care se adoptă controlul umidităţii, umiditatea relativă recomandată a aerului interior este dată în Tabelul 3.1.1.4. Verificarea stării de confort se va face tot prin calculul valorii indicelui PMV.
(14)(15) Viteza medie a aerului (în sensul mediei temporale pentru mărimi turbulente) este recomandată în Tabelul 3.1.1.5, pentru un indice de curent DR cuprins între 10 şi 20% şi o intensitate a turbulenţei de 40%. Criteriul de verificare al stării de confort va fi pentru orice situaţie, valoarea indicelui PMV.
Tabelul 3.1.1.3: Temperaturi operative de confort

Tipul de clădire sau încăpere

Categoria de ambianţă

Temperatura operativă PhiOP [°C]

minimă pentru încălzire

Îmbrăcăminte 1,0 clo

maximă pentru răcire

Îmbrăcăminte 0,5 clo

Clădiri de locuit (camere de zi, dormitoare)

activitate sedentară - 1,2 met

I

21,0

25,5

II

20,0

26,0

III

18,0

27,0

IV

-

-

Clădiri de locuit (alte încăperi) stând în picioare, mers - 1,5 met

I

18,0

-

II

16,0

-

III

14,0

-

IV

-

-

Birouri individuale sau open space, săli de reuniune, auditorii, cofetării, cafenele, restaurante, săli de clasă

activitate sedentară - 1,2 met

I

21,0

25,5

II

20,0

26,0

III

19,0

27,0

IV

-

-

Creşe, grădiniţe

stând în picioare, mers - 1,4 met

I

19,0

24,5

II

17,5

25,5

III

16,5

26,0

IV

-

-

Magazine mari

stând în picioare, mers - 1,6 met

I

17,5

24,0

II

16,0

25,0

III

15,0

26,0

IV

-

-

Tabelul 3.1.1.4. Valori de umiditate recomandate pentru clădiri cu controlul umidităţii

Tipul clădirilor/încăperilor

Categoria de ambianţă

umiditate de calcul pentru dezumidificare

[%]

umiditate de calcul pentru umidificare

[%]

Spaţii în care umiditatea este legată de prezenţa umană

I

50

30

II

60

25

III

70

25

IV

> 70

20

Spaţiile cu destinaţii speciale (muzee, biserici, laboratoare) pot necesita alte limite

Tabelul 3.1.1.5. Viteze medii recomandate pentru mişcarea aerului din încăperi

Temperatura locală a aerului Thetaa (°C)

Domeniu tipic pentru viteza medie a aerului va(m/s)*

Valoare implicită (m/s)

(considerând o valoare a indicelui DR=15%)

20

0,10- 0,16

v < = 0,13

21

0,10- 0,17

v < = 0,14

22

0,11 - 0,18

v < = 0,15

24

0,13 - 0,21

v < = 0,17

26

0,15 - 0,25

v < = 0,20

*Nota: viteza medie a aerului va(m/s) se referă la magnitudinea vitezei ("air speed"), în cazul unor verificări prin determinări metrologice fiind determinată doar cu o sondă omnidirecţională de viteză.
SECŢIUNEA 2:3.1.2. Nivelul de zgomot
(1)Pentru concepţia instalaţiilor de ventilare şi climatizare este necesară utilizarea simultană a nivelurilor de presiune acustică global ponderate şi a curbelor de zgomot Cz pentru spaţiile interioare.
(2)Limitele admisibile ale nivelului de zgomot continuu echivalent de proiectare, indicate în Tabelul 3.1.2.1 se referă la nivelul de zgomot generat în interiorul încăperii considerate, de către instalaţiile de ventilare/climatizare aferente clădirii în funcţie de categoria de ambianţă a încăperii.
(3)Valorile de proiectare, atât pentru clădiri noi cât şi pentru clădiri existente reabilitate, se pot încadra doar în categoriile de ambianţă I şi II.
Tabelul 3.1.2.1: Limite admisibile ale nivelului sonor continuu echivalent datorat echipamentelor de ventilare/climatizare, LAeq,nT [dB(A)] pentru surse continue şi limitele admisibile ale nivelului de zgomot datorat oricăror activităţi din interior

Clădire

Tip de spaţiu

Limite admisibile ale nivelului sonor continuu echivalent datorat echipamentelor de ventilare/climatizare

LAeq,nT [dB(A)]***

Limite admisibile ale nivelului de zgomot global ponderat la interior datorat echipamentelor de ventilare/climatizare

[dB(A)]

Numărul de ordine al curbei Cz corespunzătoare

Categoria de ambianţă

I

II

III

Rezidenţială

Cameră de zi

< = 30

< = 35

< = 40

35

30

Dormitoare

< = 25

< = 30

< = 35

35

30

Spaţii publice

Săli de spectacole

< = 24

< = 28

< = 32

30

25

Biblioteci

< = 25

< = 30

< = 35

35

30

Cinematografe

< = 24

< = 28

< = 32

30

25

Muzee

< = 28

< = 32

< = 36

45

40

Spaţii comerciale

Magazine de vânzare cu amănuntul

< = 35

< = 40

< = 45

65

60

Magazine mari, supermarketuri

< = 40

< = 45

< = 50

65

60

Spitale şi ambulatorii de specialitate

Saloane*

< = 25

< = 30

< = 35

30

35

cu 1 -2 paturi: 25

cu 3 paturi sau mai mult: 30

Săli de consultaţie**

< = 32

< = 36

< = 40

35

30

Săli de operaţii*

< = 35

< = 40

< = 45

35

30

Hoteluri

Camere de hotel

< = 25

< = 30

< = 35

35

30

Recepţie, holuri

< = 30

< = 35

< = 40

55

50

Birouri

Birouri mici

< = 30

< = 35

< = 40

40

35

Birouri mari, de tip «open space», birouri de lucru cu publicul

< = 35

< = 40

< = 45

45

40

Săli de conferinţe

< = 30

< = 35

< = 40

35

30

Restaurante

Cafenele

< = 35

< = 40

< = 45

50

45

Baruri, săli de mese

< = 32

< = 36

< = 40

50

45

Bucătării

< = 45

< = 50

< = 55

50

45

Şcoli

Săli de clasă

< = 30

< = 34

< = 38

35

30

Săli de sport

< = 35

< = 40

< = 45

75

70

Spaţii pentru sport

Săli acoperite

< = 35

< = 40

< = 45

75

70

Diverse

Spaţii pentru servicii, coridoare

< = 35

< = 40

< = 45

55

50

Toalete

< = 35

< = 45

< = 55

45

40

*Notă: În timpul funcţionării agregatelor (instalaţie de oxigen, plămân artificial etc.) nivelul de zgomot trebuie să fie mai mic sau cel mult egal cu 60 dB(A) (Cz 55).
**Notă: cu excepţia cabinetelor de stomatologie - În cazul cabinetelor de stomatologie, în timpul funcţionării agregatelor tehnice (turbină, freză etc.), nivelul de zgomot trebuie să fie mai mic sau cel mult egal cu 75 dB(A) (Cz 70).
***Notă: Valorile nu trebuie să depăşească limita de zgomot corespunzătoare Cz.
(4)Valorile nivelului de zgomot echivalent interior cauzat de acţiunea concomitentă a surselor de zgomot şi a agregatelor care funcţionează în interiorul unităţilor funcţionale (sau activităţilor specifice) din diferitele categorii de clădiri se limitează conform normativului C125.
SUBCAPITOLUL 2:3.2. Sisteme de climatizare
SECŢIUNEA 1:3.2.1. Tipuri de sisteme de climatizare
(1)După diferite criterii, climatizarea se clasifică în mai multe tipuri (Figura 3.2.1.1).
(2)Climatizarea se poate realiza cu aparate sau agregate locale de climatizare sau prin sisteme centralizate. Sistemele centralizate de climatizare pot fi: sisteme "numai aer (aer-aer)", sisteme "aer-apă" sau sisteme "aer-agent frigorific" (cu detentă directă).
(3)Sistemele de climatizare pot fi monozonale (deservesc o singură zonă termică, de volum mare sau formată din mai multe volume mici) sau multizonale.
(4)Sistemele de climatizare "numai aer" se pot realiza în regim de joasă presiune sau de înaltă presiune şi pot funcţiona cu debit de aer constant sau variabil (sisteme de tip Variable Air Volume - VAV).
(5)La sistemele de climatizare "numai aer" cu debit variabil se utilizează dispozitive specifice de reglare a debitului de aer: clapete motorizate variatoare de debit, guri de introducere cu debit variabil şi ventilatoare cu debit variabil.
(6)Sisteme de climatizare "numai aer" cu debit constant se pot regăsi în următoarele variante: fără tratare zonală suplimentară, cu baterii de încălzire sau baterii de răcire zonale şi cu ventilatoare zonale.
(7)Sistemele de climatizare "aer-apă" pot funcţiona numai cu aer recirculat (decuplate de instalaţia de ventilare) sau cu aer proaspăt şi recirculat. După tipul aparatelor terminale, "aer - apă" sistemele pot fi cu ventiloconvectoare sau cu aparate care folosesc principiul ejecţiei (ejectoare sau grinzi de răcire). Reglarea aparatelor terminale se poate face pe partea de aer sau de apă.
(8)Sisteme de climatizare "aer-agent frigorific" pot fi locale (sisteme split, multi-split) sau centralizate (sisteme cu debit variabil de agent frigorific).
SECŢIUNEA 2:3.2.2. Criterii de alegere şi prescripţii privind concepţia sistemelor de climatizare
(1)Alegerea sistemelor de climatizare se face în funcţie de:
a)parametrii aerului interior ce trebuie realizaţi în încăperile climatizate;
b)numărul de zone ce urmează a fi climatizate;
c)sarcina termică a acestora;
d)posibilitatea de alimentarea cu energie termică, electrică, gaze naturale etc.;
e)dimensiunile încăperilor tehnice şi posibilitatea amplasării echipamentului de climatizare;
f)nivelul de zgomot acceptat în încăperile climatizate;
g)consumul de energie al sistemului;
h)caracteristicile arhitecturale ale clădirilor şi încăperilor ce urmează a fi climatizate.
(2)Sistemele de climatizare "numai aer" se vor alege de preferinţă pentru zone ale clădirilor unde debitul de aer de ventilare (aer proaspăt) este mare şi este comparabil cu debitul de aer necesar pentru preluarea căldurii. Sistemul se utilizează pentru volume monozonă cu cerinţe ale nivelului de zgomot redus.
(3)În situaţia în care sarcina termică are variaţii mici în timpul orarului de funcţionare zilnic, se va folosi un sistem de climatizare "numai aer" cu debit constant. Acelaşi sistem se va alege şi în cazul încăperilor cu sarcina termică variabilă, dacă din încăperi trebuie realizată o evacuare de debit constantă.
(4)Se va evita utilizarea sistemului de climatizare "numai aer" cu o conductă, cu baterii zonale sau cu ventilatoare zonale, care nu pot realiza parametrii interiori în perioadele de tranziţie.
(5)În încăperile cu variaţii mari ale sarcinilor termice se poate alege un sistem de climatizare "numai aer" cu debit variabil, cu condiţia să se realizeze în orice moment al orarului de funcţionare, ventilarea corectă a spaţiilor.
(6)Sistemele de climatizare "numai aer" cu debit variabil nu sunt indicate a fi folosite:
a)în încăperi unde variaţia debitului de aer şi implicit a vitezei din încăpere ar crea zone neventilate ce ar putea provoca dereglări ale proceselor ce se desfăşoară în încăperile climatizate;
b)în încăperi unde instalaţia este vizibilă şi echipamentele VAV nu pot fi amplasate;
c)în clădiri unde conductele de aer, chiar şi în varianta de înaltă presiune, nu pot fi amplasate;
d)pentru încăperi unde distribuţia aerului se face cu conducte de aer din material textil.
(7)Sistemele de climatizare "aer - apă" şi "aer - agent frigorific" se vor folosi în clădiri cu încăperi cu înălţime liberă mică, unde debitul de ventilare este mult mai mic decât cel pentru acoperirea sarcinii termice.
(8)În cazul utilizării sistemelor de climatizare "aer - apă" şi "aer - agent frigorific", clădirea va avea un sistem de introducere şi un sistem de evacuare a aerului de ventilare.
(9)Datorită disponibilului redus de presiune al aparatelor terminale de tip ejectoconvector, se va evita utilizarea acestor sisteme în încăperi cu înălţimi mari unde sunt necesare jeturi cu bătaie lungă.
Figura 3.2.2.1 Clasificarea sistemelor de climatizare
SECŢIUNEA 3:3.2.3. Sisteme de climatizare "numai aer"
SUBSECŢIUNEA 0:
(1)Pentru utilizarea corectă a sistemului "numai aer" se va realiza o zonare termică a clădirii care constă în gruparea încăperilor care au aceeaşi orientare, acelaşi orar de funcţionare şi sunt apropiate între ele. O zonă termică poate avea şi o singură încăpere.
(2)La clădiri cu suprafaţa foarte mare se vor crea zone termice separate cu caracteristici proprii privind parametrii interiori de confort sau profilul diurn de variaţie a sarcinii de răcire, care vor fi climatizate cu sisteme ce pot fi concepute independent de alte zone.
(3)Agregatul central de tratare va realiza amestecul dintre aerul proaspăt şi aerul recirculat şi îl va trata până la o anumită temperatură; aerul va fi tratat până la parametrii necesari zonei, cu echipamentul zonal; agregatul se va amplasa astfel ca traseele conductelor de aer către zonele clădirii să fie aproximativ egale.
(4)Agregatul va avea posibilitatea de acces pentru curăţarea bateriilor de răcire şi încălzire.
(5)Agregatul va avea un sistem de reglare al raportului dintre aerul proaspăt şi aerul recirculat care poate fi de tipul: tot sau nimic, funcţie de calitatea aerului interior, sau cu reglaj progresiv, în funcţie de temperatura aerului exterior.
(6)Reglajul tot sau nimic se face pentru încăperi ocupate intermitent şi unde numărul de persoane este tot timpul acelaşi.
(7)Reglajul debitului de aer proaspăt funcţie de calitatea aerului interior se face în încăperile unde numărul de persoane este variabil şi unde este indicat ca debitul de aer proaspăt să fie variabil, funcţie de numărul de persoane din încăpere.
(8)Reglajul debitului de aer proaspăt prin compararea temperaturii aerului exterior şi interior se face în cazul în care se urmăreşte o economie de energie maximă şi o calitate a aerului interior ridicată.
(9)Toate echipamentele utilizate vor fi, fie purtătoare de marcaj CE, fie vor fi însoţite de declaraţia de conformitate întocmită în baza unui certificat de conformitate sau a unui agrement tehnic, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 668/2017. Tipul documentului de conformitate se va indica în documentaţia instalaţiei, cuprinsă în Cartea tehnică a construcţiei.
SUBSECŢIUNEA 1:3.2.3.1.1. Sisteme de climatizare "numai aer" cu debit constant
(1)Sisteme de climatizare cu o conductă vor fi utilizate pentru clădiri care nu necesită controlul umidităţii relative şi unde se permit variaţii ale temperaturii între încăperile aceleaşi zone termice. Ele controlează temperatura interioară din încăperile climatizate prin introducerea unui debit de aer constant cu o temperatură variabilă.
(2)Se va evita utilizarea sistemului cu o conductă de aer la clădiri unde se doreşte reglarea temperaturii aerului interior în limite relativ strânse în toate încăperile climatizate şi la încăperi unde profilul de variaţie a sarcinii termice este mare în timpul zilei, încăperi care au în timpul zilei, nevoie de căldură sau de frig.
(3)Conductele de aer la sistemele de climatizare cu o conductă vor fi dimensionate, de preferinţă, în regim de joasă presiune pentru obţinerea un consum mai redus de energie şi a unui nivel redus de zgomot.
(4)Legăturile dintre conducte şi gurile de aer se pot face cu racorduri rigide sau flexibile. În cazul utilizării racordurilor flexibile, lungimea acestora nu va depăşi 2 m.
(5)Echipamentele de tratare zonală la sisteme de climatizare cu o conductă, baterii de încălzire sau răcire zonale şi centralele cu ventilator zonal, se vor amplasa la intrarea în zona termică sau în centrul acesteia.
(6)Echipamentele de tratare zonală (baterii de încălzire şi răcire) se vor dimensiona pentru a se obţine temperatura de refulare necesară în zona termică pe care o deservesc.
(7)Amplasarea sondei de temperatură se va face într-o cameră reprezentativă din zona climatizată, sau în conducta de recirculare a aerului. Amplasarea sondei de temperatură în camera reprezentativă se va face atunci când toate încăperile au o variaţie similară a sarcinii termice. Pentru zonele unde încăperile au variaţii diferite ale sarcinii termice, senzorul de temperatură se va monta în conducta de recirculare.
SUBSECŢIUNEA 2:3.2.3.1.2. Sisteme de climatizare "numai aer" cu debit variabil
(1)Dispozitivele terminale de introducere a aerului în încăperi trebuie să asigure variaţia debitului introdus şi sunt de tipul: guri de aer cu debit variabil, variatoare de aer simple, variatoare cu inducţie şi variatoare cu ventilatoare auxiliare.
(2)Gurile de aer cu debit variabil se vor utiliza în încăperi unde variaţia vitezei de refulare nu influenţează în mod deosebit procesele ce au loc în acele încăperi. În încăperile unde se doreşte o distribuţie uniformă a aerului se vor utiliza variatoare de aer cu inducţie şi variatoare cu ventilator auxiliar. În încăperile unde se vor folosi variatoare simple pentru distribuţia aerului, vor fi utilizate guri recomandate pentru debit variabil. La zonele perimetrale ale clădirii unde este nevoie în situaţia de iarnă de încălzire, se vor folosi variatoare de debit cu baterii de încălzire.
(3)Alegerea dispozitivelor de variaţie a debitului de aer în încăperile climatizare se va face astfel ca:
a)să asigure un debit de aer adecvat încăperii respective;
b)să acopere întreaga sarcină termică a încăperii;
c)să utilizeze acelaşi sistem de automatizare pentru toate variatoarele utilizate în clădire.
(4)Dacă se utilizează guri de aer cu debit variabil acestea trebuie să evite riscul de scurtcircuitare a aerului între gurile de introducere şi cele de evacuare (extracţie) a aerului din încăperi.
(5)Toate dispozitivele de variaţie a debitului trebuie să poată realiza debitul minim care să asigure circulaţia aerului în încăperile climatizate.
(6)Se va evita utilizarea variatoarelor de debit cu ventilator auxiliar în încăperi unde nivelul de zgomot trebuie să fie redus.
(7)Agregatul de tratare a sistemelor cu debit variabil va avea aceeaşi configuraţie ca cele cu debit constant. Ventilatorul agregatului va avea un sistem de variaţie a debitului de aer folosind: o clapetă de by-pass, o ramă cu jaluzele reglabile simultan pe aspiraţia ventilatorului sau un ventilator cu turaţie variabilă.
(8)Variaţia debitului în sistem se va realiza între debitul minim care trebuie să fie egal cu debitul minim de aer proaspăt şi debitul nominal. Debitul de aer nominal al agregatului va fi determinat pentru întreaga clădire luând în considerare sarcina termică a clădirii calculată conform subcapitolului 4.2 din prezenta reglementare tehnică. Debitele de aer ale încăperilor, necesare pentru alegerea variatoarelor de debit, se vor calcula pentru fiecare încăpere în parte luând în considerare sarcinile termice ale acestora.
(9)Variaţia debitului de aer va fi comandată de sistemul de reglare, în funcţie de semnalele primite de la senzorii de presiune statică amplasaţi în sistem.
(10)Amplasarea senzorilor de presiune statică se va face astfel încât economia de energie în sistem să fie maximă.
(11)Alimentarea cu aer a gurilor de aer cu debit variabil se poate face cu racorduri rigide sau flexibile izolate. Racordurile flexibile vor avea o lungime maximă de 2 m.
SECŢIUNEA 4:3.2.4. Sisteme de climatizare "aer-apă"
SUBSECŢIUNEA 0:
(1)Sistemele de climatizare "aer - apă" pot funcţiona numai cu aer recirculat (decuplate de ventilare) sau cu aer proaspăt şi recirculat. După numărul conductelor de apă, sistemele de climatizare aer - apă pot fi cu două, trei sau patru conducte.
(2)După tipul aparatelor terminale, sistemele pot fi cu ventiloconvectoare sau cu aparate care folosesc principiul ejecţiei (ejectoare sau grinzi de răcire).
(3)Elementele componente ale instalaţiilor de apă răcită: conducte, armături, aparate etc. trebuie să răspundă din punct de vedere funcţional - presiune nominală, temperatură minimă - maximă, caracteristici şi performanţe funcţionale condiţiilor de exploatare; se protejează anticoroziv şi se izolează specific - fără contact direct cu elemente de susţinere metalice.
(4)Turnurile de răcire se montează la exterior, sau în cazuri foarte speciale la interior, cu racordare la circuitul de aer la exterior - numai pentru instalaţii de capacităţi reduse este posibilă datorită debitelor mari de aer; în orice caz amplasarea turnurilor de răcire se face cu luarea unor măsuri speciale de protecţie la zgomot a vecinătăţilor. Staţia de turnuri de răcire se racordează la canalizare pentru golire şi pentru purjare continuă şi se alimentează cu apă potabilă eventual tratată pentru acoperirea consumurilor de apă (evaporare, antrenare picături şi purjă continuă). Conductele de apă de răcire se protejează de expunerea la razele soarelui şi se vor izola pe traseele aparente exterioare lungi.
(5)În funcţie de capacitatea de răcire instalată, condiţiile de amplasare şi de realizare a centralei frigorifice, pot fi necesare instalaţii de ventilare pentru avarie şi pentru evacuarea căldurii degajate. Pentru amenajarea centralei frigorifice se vor respecta prevederile din ISO 5149-1.
SUBSECŢIUNEA 1:3.2.4.1. Sisteme de climatizare cu ventiloconvectoare
(1)Sistemul de climatizare cu ventiloconvectoare se poate utiliza la încăperi cu înălţimea de 2,5 - 5 m cu destinaţia de blocuri de locuinţe, vile, clădiri de birouri, hoteluri, spitale, restaurante, cofetării, braserii, bănci, săli de şedinţe, discoteci, amfiteatre, laboratoare, clădiri administrative, industria de mecanică fină, aeronautică, electronică.
(2)Trebuie evitată utilizarea ventiloconvectoarelor în încăperi cu sarcini termice mari (peste 23 W/m3), umiditate de peste 80%, praf sau noxe precum şi în săli cu cerinţe acustice deosebite (teatre, cinematografe, opere, filarmonici, săli de înregistrare audio-video etc.).
(3)Amplasarea ventiloconvectoarelor va ţine cont de arhitectura clădirii, posibilităţile de alimentare cu agent termic, nivelul de zgomot admis în încăperile climatizate, posibilităţile de evacuare a condensului.
(4)Ventiloconvectoarele carcasate se pot amplasa în încăperi unde nu există spaţiu suficient în tavanul suspendat şi unde există parapet cu o înălţime suficientă pentru a masca ventiloconvectoarele.
(5)Se va evita utilizarea ventiloconvectoarelor carcasate doar la pereţii exteriori ai clădirii, în spaţiile cu deschideri mari, unde acestea nu pot realiza o distribuţie uniformă a aerului tratat.
(6)Pentru aceste spaţii se vor utiliza ventiloconvectoare necarcasate, cu disponibil de presiune suficient pentru ca distribuţia aerului să se facă printr-o reţea cu guri de aer.
(7)Nu este admisă recircularea directă prin tavanul suspendat. Recircularea aerului se va face prin guri racordate la aspiraţia ventiloconvectorului. Aceasta restricţie nu se aplică în cazul în care aerul din încăpere este evacuat din tavanul suspendat către exterior, de exemplu, în cazul utilizării unităţilor locale compacte de ventilare cu recuperare de căldură.
(8)Alegerea gurilor de aer şi a conductelor de recirculare trebuie făcută astfel încât pierderea de sarcină să nu depăşească disponibilul de presiune al ventilatorului, de obicei maxim 40 Pa.
(9)Debitul de dimensionare pentru o anumită zonă termică, se stabileşte corespunzător treptei de turaţie medie a ventiloconvectoarelor, conform 4.3.3 (8) din prezenta reglementare tehnică.
(10)Evacuarea condensului se va face prin conducte proprii de evacuare. La racordarea lor trebuie să nu existe posibilitatea pătrunderii gazelor din sistemul de canalizare, în încăperi. Diametrul minim folosit va fi de 32 mm. Conductele de evacuare a condensului nu vor fi izolate termic.
(11)Alegerea ventiloconvectoarelor se va face astfel încât să se asigure integral necesarul de căldură şi de frig al încăperii sau a zonei climatizate din clădire.
(12)Sarcina termică de alegere a ventiloconvectoarelor se stabileşte după cum urmează:
a)sarcina sensibilă se determină pe baza bilanţului termic al încăperii (sau al zonei climatizate);
b)sarcina totală include sarcina sensibilă şi căldura degajată la condensarea vaporilor de apă pe suprafaţa bateriei de răcire.
(13)Sarcina termică a ventiloconvectoarelor va fi mărită, după caz, cu sarcina necesară pentru răcirea sau încălzirea aerului proaspăt.
(14)Se recomandă ca ventiloconvectoarele alese să realizeze sarcina termică şi frigorifică necesare pentru încăperea respectivă, pe treapta de turaţie medie.
(15)Ventiloconvectoarele utilizate vor trebui:
a)să asigure debitul de aer exterior necesar pentru încăperile care nu au un sistem de introducere independentă de aer proaspăt;
b)să asigure reglarea temperaturii aerului interior pentru fiecare încăpere în parte;
c)să respecte un nivel de zgomot corespunzător destinaţiei încăperii.
(16)Numărul de ventiloconvectoare şi amplasarea acestora se va stabili astfel ca jeturile de aer să asigure uniformitatea distribuţiei aerului în încăpere, evitând crearea unor zone de disconfort datorită curenţilor de aer.
(17)Alegerea ventiloconvectoarelor va ţine cont, când este posibil, de eventualitatea recompartimentării spaţiului climatizat.
(18)Alimentarea cu aer exterior se poate face prin:
a)"Kituri de aer proaspăt˝, în cazul în care ventiloconvectoarele sunt amplasate pe un perete exterior în care se pot practica orificii. Acestea vor fi prevăzute cu protecţie anti-îngheţ;
b)"Instalaţii individuale de aer proaspăt", care pot folosi pentru tratarea aerului ventiloconvectoare sau agregate locale de tratare, dimensionate pentru a trata aerul până la temperatura interioară. Aceste instalaţii vor fi prevăzute cu protecţie anti-îngheţ;
c)"Instalaţii centralizate de aer proaspăt" care vor fi dimensionate pentru a trata aerul până la temperatura interioară de calcul.
(19)În cazul utilizării unei "instalaţii centralizate de aer proaspăt", introducerea aerului se face prin racorduri la plenumul de aspiraţie al ventiloconvectoarelor sau la dispozitive care introduc aerul direct în încăpere.
(20)Conductele de agent termic se vor izola termic. Izolaţia conductelor de apă răcită se va face astfel încât, pe suprafaţa exterioară a izolaţiei să nu se producă condens. Izolaţia termică trebuie să fie impermeabilă la vaporii de apă pentru a nu se produce condens pe suprafaţa exterioară a conductelor. Conductele vor fi protejate anticoroziv.
SUBSECŢIUNEA 2:3.2.4.2. Climatizarea cu aparate de inducţie (ejectoconvectoare, grinzi de răcire)
(1)La utilizarea acestui tip de sistem, tratarea aerului proaspăt se va face în instalaţii centralizate. Debitul de aer proaspăt se va calcula conform 4.3.1 (2) din prezenta reglementare tehnică. Dacă debitul de aer primar necesar pentru funcţionarea ejectoconvectoarelor din sistem este mai mare decât debitul necesar de aer proaspăt, acesta va fi asigurat prin amestec cu aerul interior.
(2)Debitul de aer primar va fi distribuit către ejectocovectoare/grinzi de răcire prin conducte izolate termic şi fonic.
(3)Având în vedere caracteristicile ejectoconvectoarelor, sistemul se va folosi:
a)în încăperi cu degajări reduse de praf;
b)la clădiri unde există parapet pentru montajul ejectoconvectoarelor.
(4)Dacă încăperile au spaţii interioare mari, sistemul cu ejectoconvectoare se poate combina cu grinzi de răcire.
(5)Grinzile de răcire pot fi amplasate în interiorul încăperilor, aparent sau în tavanul suspendat al acestora.
(6)Sistemul de climatizare va fi prevăzut cu un dispozitiv (conductă) de evacuare a condensului.
SUBSECŢIUNEA 3:3.2.4.3. Climatizarea cu pompe de căldură pe buclă de apă
(1)Sistemul se recomanda la clădiri mari, cu încăperi distribuite pe zone termice care au simultan cerinţe de încălzire şi răcire.
(2)Agentul termic folosit la acest sistem de climatizare este apa care se vehiculează într-un circuit închis care constituie o "buclă de apă". În situaţia de iarnă, pompa de căldură utilizează apă cu o temperatură de cca. 20°C de la bucla de apă şi o răceşte până la o temperatură de cca 16°C. În situaţia de vară, sistemul funcţionează în regim de răcire când utilizează apă cu o temperatură de cca. 30°C, din bucla de apă şi o încălzeşte până la temperatura de 36°C. În situaţia de iarnă, apa este menţinută pe conducta de ducere la o temperatură mai mare de 16°C cu ajutorul unei surse de căldură. În situaţia de vară, un turn de răcire în circuit închis sau deschis va menţine temperatura apei din buclă mai mică de 35°C.
(3)Pentru climatizarea unor încăperi mari, se utilizează una sau mai multe pompe de căldură. Ele recirculă aerul din încăpere şi îl aduc la parametrii necesari pentru a asigura temperatura aerului interior în limitele prescrise.
(4)Pompele de căldură pot fi carcasate, care se montează aparent, similar ventiloconvectoarelor sau necarcasate, care se montează în tavane suspendate sau spaţii tehnice special amenajate (la debite mari).
(5)La montajul pompelor de căldură se va avea în vedere să existe posibilitatea de acces pentru operaţiile de întreţinere.
(6)Sistemul va avea o instalaţie de aer proaspăt dimensionată conform 4.3 din prezenta reglementare tehnică. Aerul proaspăt va fi introdus conform 5.1 din prezenta reglementare tehnică.
(7)Pentru fiecare pompă de căldură se montează vane de reglare şi de echilibrare cu posibilitatea de măsurare a debitului de agent termic.
(8)Bucla de apă se va realiza ca o reţea de distribuţie de tip inelar. Bucla de apă se poate proiecta în două variante:
a)fără acumulare - în acest caz debitul de apă vehiculat în buclă şi prin sursa de căldură sau prin turnul de răcire este constant;
b)cu acumulare a căldurii - acumularea se poate face într-un rezervor sau într-un boiler.
SECŢIUNEA 5:3.2.5. Sisteme de climatizare "aer - agent frigorific" (sisteme cu detentă directă)
SUBSECŢIUNEA 0:
(1)Agenţii refrigeranţi utilizaţi trebuie să fie ecologici (GWP - potenţial de încălzire globală - scăzut, aşa cum este el definit de Regulamentul (UE) nr. 517/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind gazele fluorurate cu efect de seră şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 842/2006 publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150, 20.5.2014) şi nu trebuie să fie toxici pentru om (clasa de siguranţă cel puţin A3, aşa cum este definită de ISO 817).
SUBSECŢIUNEA 1:3.2.5.1. Sisteme de climatizare locală "aer - agent frigorific"
SUBSECŢIUNEA 11:3.2.5.1.1. Sisteme split / multi-split
(1)Climatizarea locală cu agent frigorific se realizează cu sisteme de tip split şi se poate utiliza la clădiri de locuit, în clădiri de birouri cu număr redus de încăperi. Se recomandă utilizarea aparatelor ce pot funcţiona şi în regim de pompă de căldură pe timp de iarnă. Unităţile interioare se vor amplasa astfel ca jetul de aer să nu deranjeze ocupanţii.
(2)Clădirile ce se climatizează cu aparate locale trebuie să aibă posibilitatea de amplasare a unităţilor exterioare. Unităţile exterioare se vor amplasa pe cât posibil pe faţade puţin însorite şi unde aspectul estetic nu este important. Nu se poate realiza un reglaj pentru fiecare unitate interioară, existând un singur termostat pentru întregul sistem. Pentru reducerea numărului de unităţi exterioare se pot utiliza aparate de tip multisplit.
(3)Pentru încăperi mari se pot utiliza aparate de tip split cu disponibil de presiune important pe partea de aer şi la care se pot monta conducte de aer şi guri de introducere/extracţie. Amplasarea gurilor de aer va respecta condiţiile prevăzute la 5.1 în prezenta reglementare tehnică.
SUBSECŢIUNEA 12:3.2.5.1.2. Sisteme de tip "closed control unit - CCU"
(1)Dulapurile de climatizare monobloc de tip "closed control unit - CCU" sunt unităţi de climatizare cu detentă directă şi buclă închisă de agent frigorific. Sunt utilizate în încăperile cu echipamente care degajă foarte multă căldură, cum ar fi centrele de calcul. Sunt denumite şi echipamente de climatizare de precizie pentru că asigură buna funcţionare a echipamentelor specifice din centrele de calcul sau alte clădiri cu destinaţii speciale. Aceste sisteme pot asigura valori stricte pentru temperatura aerului interior şi pot asigura controlul umidităţii aerului interior sub anumite valori.
(2)Amplasarea dulapurilor de climatizare şi a echipamentelor aferente se va realiza în aşa fel încât aerul tratat să creeze zone reci din care să se distribuie aerul rece către echipamentele de calcul şi zonele calde de unde aerul să fie preluat de către echipamentele de răcire.
SUBSECŢIUNEA 2:3.2.5.2. Sisteme de climatizare centralizată "aer - agent frigorific"
(1)Sistemul centralizat de climatizare aer - agent frigorific cu debit variabil (VRF - "Variable Refrigerant Flow") este indicat în clădiri cu un număr mare de încăperi, cu diferenţe mari de sarcină termică şi unde nu există sursă de energie termică sau unde nu se doreşte amplasarea unei reţele de conducte de apă caldă şi/sau răcită necesare unui sistem aer - apă. Sistemele pot fi de două tipuri: aer-aer sau apă-aer.
(2)Alegerea unităţilor interioare se va face similar cu a ventiloconvectoarelor, luând în considerare caracteristicile clădirii, cerinţele privind sarcina de răcire şi încălzire, apariţia vârfului de sarcină, cerinţe de încălzire şi răcire simultană, necesarul de aer proaspăt, constrângerile arhitecturale, temperaturile minime şi maxime la exterior, impact asupra mediului şi caracteristicile acustice. Se vor respecta toate prevederile de la 3.2.4.1 (1)-(8).
(3)Se va ţine cont de distanţa verticală maximă admisibilă între o unitate exterioară şi cea mai îndepărtată unitate interioară, distanţa verticală maximă admisă între două unităţi interioare individuale, lungimea maximă efectivă a conductelor de agent frigorific permisă între unităţile exterioare şi cele mai îndepărtate din interior.
(4)Pentru fiecare încăpere se va calcula lungimea conductelor de refrigerant şi se va determina necesarul de refrigerant din sistem. Sistemul nu trebuie utilizat dacă lungimile preconizate ale conductelor sau diferenţa de înălţime depăşesc valorile menţionate în catalogul producătorului. Se va utiliza refrigerant cu impact redus asupra mediului, non-toxic şi neinflamabil.
(5)Sistemul VRF va fi cuplat obligatoriu cu un sistem de alimentare cu aer proaspăt. Alimentarea cu aer proaspăt se va face similar sistemului de climatizare cu ventiloconvectoare.
(6)Unităţile interioare sunt disponibile în mai multe configuraţii, precum cele montate pe perete, de tip casetă suspendată montată pe tavan şi cele cu unităţi interne necarcasate. Este posibil să fie combinate mai multe tipuri de unităţi interioare cu o singură unitate exterioară.
(7)Unităţile exterioare se pot amplasa pe acoperişul clădirii climatizate sau la sol, în zone special amenajate. Se va avea în vedere ca nivelul de zgomot să nu depăşească valorile admise în zonă.