Capitolul 2 - 2. Ventilarea clădirilor - Normativ din 2023 pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare - Indicativ I 5 - 2022

M.Of. 108 bis

În vigoare
Versiune de la: 10 Martie 2023
CAPITOLUL 2:2. Ventilarea clădirilor
SUBCAPITOLUL 1:2.1. Cerinţe pentru realizarea ventilării
SECŢIUNEA 1:2.1.1. Calitatea aerului interior
(1)În toate încăperile unei clădiri trebuie să se asigure calitatea aerului interior respectându-se limitele valorilor parametrilor specifici (conform anexei naţionale la standardul SR EN 16798-1).
(2)Calitatea aerului interior se asigură prin ventilare, în funcţie de destinaţia încăperii, de tipul surselor de poluare şi de activitatea care se desfăşoară în încăpere. În anumite cazuri particulare, calitatea aerului se poate asigura prin mijloace speciale (filtre cu cărbune activ, aparate de dezodorizare, aparate de sterilizare a aerului cu radiaţii ultraviolete etc.). Aceste situaţii nu fac obiectul acestei reglementări tehnice.
(3)Pentru zona ocupată din încăperile civile, se stabilesc patru categorii de calitate a aerului interior (IDA1 - IDA4), menţionate în Tabelul 2.1.1.1.
Tabelul 2.1.1.1 Clase de calitate a aerului interior

Clasa de calitate a aerului interior

Descriere

IDA 1

Calitate ridicată a aerului interior

IDA 2

Calitate medie a aerului interior

IDA 3

Calitate moderată a aerului interior

IDA 4

Calitate scăzută a aerului interior

(4)Încadrarea în categoriile IDA menţionate, se face în funcţie de destinaţia clădirii, de activitatea din încăperi, de tipul surselor de poluare. Astfel, pentru clădirile civile în care principala sursă de poluare o reprezintă bioefluenţii emişi de oameni, calitatea aerului în încăperile în care nu se fumează, se clasifică după concentraţia de CO2 acceptată în aerul interior, peste concentraţia exterioară, conform Tabelului 2.1.1.2.
Tabelul 2.1.1.2 Clase de calitate a aerului interior în funcţie de concentraţia de CO2 peste nivelul exterior

Clasa de calitate a aerului interior

Nivelul de CO2 peste nivelul din aerul exterior, în ppm

Domeniu acceptat

Valoare implicită

IDA 1

< = 400

350

IDA 2

400 - 600

500

IDA 3

600 - 1000

800

IDA 4

> = 1000

1200

(5)În cazul instalaţiilor de ventilare reglate în funcţie de concentraţia de CO2 în aerul interior sau în aerul evacuat, nivelul de CO2 va sta la baza reglării instalaţiilor de ventilare funcţie de prezenţa umană, în vederea menţinerii categoriei de calitate a aerului.
(6)În funcţie de degajările de poluanţi din încăperile civile, clădirile se clasifică (conform definiţiilor din 1.3) în: clădiri foarte puţin poluante, clădiri puţin poluante şi clădiri poluante.
(7)Pentru încăperi civile în care criteriile de ambianţă sunt determinate de prezenţa umană, calitatea aerului interior se va asigura prin debitul de ventilare (de aer proaspăt) care se stabileşte în funcţie de destinaţia încăperilor, de numărul şi de activitatea ocupanţilor precum şi de emisiile poluante ale clădirii (de la elementele de construcţie, finisaje, mobilier şi sistemele de instalaţii), conform 4.3.1 (2).
(8)Pentru încăperi fără o destinaţie precisă (de exemplu spaţii de depozitare), clasificarea calităţii aerului şi respectiv debitul de aer de ventilare introdus, care poate fi exterior sau transferat din alte încăperi, se stabileşte în funcţie de aria utilă a pardoselii, conform 4.3.1 (7).
(9)Pentru încăperile civile şi industriale în care există emisii de poluanţi altele decât bioefluenţii şi emisiile clădirii, calitatea aerului interior trebuie asigurată prin respectarea valorilor de concentraţie admisă în zona ocupată. În acest scop, concentraţia poluanţilor interiori şi debitul de aer introdus se calculează conform 4.3.1 (3).
(10)Se consideră că echipamentele de birou (computere, imprimante, copiatoare, monitoare), se caracterizează printr-un grad de emisie neglijabil (pentru substanţele ca de exemplu: TCOV, HCHO, NH3 şi produse cancerigene). Pentru clădirile foarte puţin poluante este recomandată impunerea unor cerinţe specifice privind pentru emisiile acestor echipamente.
(11)Pentru concentraţiile admise în zona ocupată din spaţiile industriale se respectă valorile indicate de Hotărârea Guvernului nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
(12)Pentru clădirile civile, în SR EN 16798-1/NA sunt prezentate o serie de valori medii indicative ce sunt recomandate de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii a nu fi depăşite pentru anumite substanţe poluante ce ar putea fi prezente în aerul interior.
(13)Calitatea aerului evacuat din clădiri se clasifică în patru categorii (EHA1 - EHA4), conform prevederilor din SR EN 16798-3.
(14)În funcţie de nivelul de poluare din încăperi, calitatea aerului extras din încăperi se clasifică în patru categorii (ETA1 - ETA4), conform tabelului Tabelului 2.1.1.3. În cazul în care aerul extras provine din amestec de aer de categorii diferite, tot debitul de aer se va considera ca având categoria cea mai poluată.
(15)Calitatea aerului exterior se clasifică în cinci categorii (ODA1 - ODA5), conform Tabelului 2.1.1.4, luând în considerare recomandările din SR EN 16798-1. Date indicative referitoare la nivelul de poluare a aerului exterior, se găsesc în SR EN 16798-1/NA. De asemenea, valori anuale ale nivelului de poluare sunt indicate în SR EN 16798-3.
Tabelul 2.1.1.3 Categorii de calitate a aerului extras din încăperi

Categorie

Descriere

Exemple (informative)

ETA1

Aer extras cu nivel scăzut de poluare

Aer provenit din încăperi în care sursele principale de emisie sunt materialele de construcţie şi structură, şi aer din încăperi ocupate în care sursele principale de emisie sunt metabolismul uman şi materialele de construcţie şi structură.

Birouri, spaţii pentru servicii publice, săli de clasă, săli de întruniri, spaţii comerciale fără surse de emisie particulare.

ETA2

Aer extras cu nivel moderat de poluare

Aer provenit din încăperi ocupate, care conţin mai multe impurităţi decât categoria ETA 1 din aceleaşi surse şi/sau din activităţi umane.

Săli de mese, spaţii de preparare a băuturilor calde, spaţii de depozitare în clădiri de birouri, camere de hotel, garderobe.

ETA3

Aer extras cu nivel ridicat de poluare

Aer provenit din încăperi în care degajările de umiditate, procesele tehnologice, substanţele chimice şi alte potenţiale nocivităţi vor reduce substanţial calitatea aerului.

Grupuri sanitare, saune, bucătării, unele laboratoare de chimie, centre de copiere

ETA4

Aer extras cu nivel foarte ridicat de poluare

Aer care conţine mirosuri şi impurităţi dăunătoare sănătăţii într-o concentraţie mai mare decât valorile admise pentru aerul interior din zonele ocupate.

Hote pentru uz profesional, grătare şi dispozitive locale de evacuare a aerului din bucătării, garaje, tuneluri şi parcări pentru maşini, încăperi de vopsit, încăperi pentru rufe murdare, încăperi pentru gunoi menajer, instalaţii din curăţătorii, încăperi utilizate intens pentru fumat şi anumite laboratoare de chimie.

Tabelul 2.1.1.4. Categorii de calitate a aerului exterior

Categorie

Descriere

ODA1

Aer pur care conţine doar temporar particule de praf (de exemplu polen)

ODA2

Aer exterior cu concentraţie ridicată de particule de praf

ODA3

Aer exterior cu concentraţie ridicată de poluanţi gazoşi

ODA4

Aer exterior cu concentraţie ridicată de particule de praf şi de poluanţi gazoşi

ODA5

Aer exterior cu concentraţie foarte ridicată de particule de praf şi de poluanţi gazoşi

(16)Aerul introdus în încăperile ocupate, trebuie să asigure prin calitatea sa şi prin debitul de aer, calitatea aerului interior din zona ocupată (sunt considerate cinci categorii pentru aerul introdus: SUP1 - SUP5, conform Tabelului 2.1.1.5, iar modul de calcul al acestor concentraţii fiind specificat în SR EN 16798-3).
Tabelul 2.1.1.5. Categorii de calitate a aerului introdus în încăperi

Categorie

Descriere

SUP1

Aer introdus care are concentraţii foarte mici de particule şi/sau de gaz

SUP2

Aer introdus care are concentraţii mici de particule şi/sau de gaz

SUP3

Aer introdus care are concentraţii moderate de particule şi/sau de gaz

SUP4

Aer introdus care are concentraţii ridicate de particule şi/sau de gaz

SUP5

Aer introdus care are concentraţii foarte ridicate de particule şi/sau de gaz

SECŢIUNEA 2:2.1.2. Prevederi pentru conformarea clădirilor ventilate
(1)Conformarea clădirii contribuie la creşterea confortului şi la economia de energie. Aceasta trebuie realizată pe baza concepţiei de proiectare integrată, în funcţie de destinaţia clădirii, compactitatea sa, condiţiile climatice, amplasament.
(2)Pentru realizarea unei ventilaţii economice, prin conformarea clădirii se urmăreşte:
a)reducerea sarcinii termice a clădirii;
b)reducerea degajărilor de nocivităţi;
c)introducerea şi extracţia aerului se realizează cu ajutorul echipamentelor specifice care permit schimbul de căldură între aerul evacuat şi cel introdus (ventilare cu recuperare);
d)limitarea ventilării naturale organizate la situaţiile în care ventilarea mecanică cu recuperare nu poate fi aplicată (clădiri monument, clădiri rezidenţiale vechi, unele hale industriale etc.);
e)adoptarea unor soluţii de tip ventilare mecanică simplu flux, cu evacuarea mecanică şi admisia naturală pentru clădirile în care ventilarea mecanică cu recuperare nu poate fi aplicată (clădiri monument, clădiri rezidenţiale vechi, unele hale industriale etc.);
f)realizarea unor sisteme adaptate la necesităţile variabile ambianţelor interioare (de exemplu debite de aer proaspăt variabile în funcţie de concentraţia de CO2 sau de numărul de persoane - de tip demand controlled ventilation);
g)ventilarea mecanică şi răcirea cu aer exterior (de tip free cooling), în regim controlat, a clădirii în timpul nopţii, vara;
h)realizarea unei circulaţii echilibrate a aerului în interiorul clădirii.
(3)În scopul reducerii sarcinii termice a clădirilor, se vor avea în vedere:
a)realizarea unui raport convenabil între amprenta la sol şi volumul clădirii;
b)proiectarea anvelopei clădirii care să limiteze sarcina termică de încălzire/răcire, prin:
- izolare termică a părţii opace şi vitrate a anvelopei;
- anvelopă dublă, ventilată (integrată în strategia de ventilare a clădirii);
- ferestre cu protecţie solară eficientă şi reglabilă;
- ferestre cu transmitanţă solară variabilă, pentru controlul iluminării şi limitarea sarcinii termice de vară;
- includerea în anvelopă a unor elemente pasive sau active care să folosească energia solară.
c)compartimentarea clădirii urmărind repartizarea surselor interioare care degajă căldură, umiditate şi poluanţi gazoşi sau praf, astfel încât să nu se depăşească posibilitatea tehnică a sistemelor de a prelua aceste degajări.
(4)Pentru realizarea ventilării naturale organizate, în funcţie de condiţiile climatice se va acţiona, după caz, pentru utilizarea energiei vântului în scopul activării ventilării, sau pentru limitarea acţiunii vântului pentru a nu perturba ventilarea. Astfel:
a)se va urmări ca în jurul clădirii, curenţii de aer sau vântul să fie blocaţi sau deviaţi, permiţând construirea unui scenariu eficient de ventilare;
b)pentru utilizarea confortului adaptativ în clădirile ventilate natural, se va crea posibilitatea ca ocupanţii să poată acţiona deschiderea ferestrelor şi umbrirea suprafeţelor acestora;
c)dacă direcţia vântului dominant este paralelă cu latura lungă a clădirii, este posibilă inducerea ventilării utilizând vântul, prin mijloace arhitecturale sau tipul de deschidere a tâmplăriei;
d)se vor crea goluri în faţade, dispuse corespunzător, pentru introducerea şi evacuarea aerului din clădiri, proiectate pentru a asigura debitele necesare de ventilare; în aceste goluri se vor prevedea elemente de ventilare autoreglabile sau higroreglabile; este important să se evite orice fel de obstrucţionare a acestor goluri;
e)se vor crea goluri în elementele de compartimentare interioară, pentru a echilibra circulaţia aerului în interiorul clădirilor, în funcţie de schema de ventilare (traversantă, cu expunere simplă);
f)se vor evita compartimentările într-un spaţiu dezvoltat perpendicular pe direcţia vântului; se vor prevedea pe cât posibil încăperi cu dublă orientare pe pereţii opuşi pentru îmbunătăţirea sistemului de ventilare naturală;
g)se vor prevedea, în funcţie de soluţia de ventilare, coşuri verticale, cu secţiune care să asigure debitele de aer necesare.
(5)Se vor promova soluţii care să utilizeze capacitatea de stocare/eliberare a căldurii în structura clădirii, ca de exemplu:
a)supraventilarea şi răcirea naturală controlată a clădirii în timpul nopţii, vara;
b)proiectarea unor elemente de faţadă prin care să circule aerul de ventilare;
c)proiectarea unor pardoseli supraînălţate prin care să circule aerul de ventilare;
d)utilizarea unor materiale cu schimbare de fază pentru preîncălzirea aerului de ventilare.
SUBCAPITOLUL 2:2.2. Sisteme de ventilare
SECŢIUNEA 1:2.2.1. Tipuri de sisteme de ventilare
(1)Sistemele de ventilare au rolul de a introduce/extrage aerul în/din încăperi, asigurând în acest fel calitatea necesară a aerului interior şi evacuarea căldurii în exces.
(2)Aerul introdus poate fi aer proaspăt din exterior sau aer transferat dintr-un alt spaţiu ventilat.
(3)După diferite criterii, ventilarea se clasifică în mai multe tipuri (Figura 2.2.1.1).
(4)În funcţie de energia care asigură deplasarea aerului, ventilarea poate fi naturală, mecanică, sau hibridă.
(5)(4)Ventilarea naturală se realizează datorită diferenţelor de presiune dintre interiorul şi exteriorul clădirii, create de factori naturali: diferenţe de temperatură şi vânt. Ventilarea naturală poate fi organizată sau neorganizată. În cazul ventilării organizate, sistemul de ventilare (deschideri, conducte) este conceput pentru a realiza cerinţele de calitate a aerului interior. Ventilarea neorganizată, numită şi aerisire, se face prin deschiderea ferestrelor, sau involuntar ca urmare a unor neetanşeităţi ale anvelopei clădirii. Menţionăm faptul că aceste neetanşeităţi nu sunt de dorit şi, în acest sens, se recomandă efectuarea încercării de performanţă a anvelopei din punct de vedere al permeabilităţii la aer, gaze şi vapori conform SR EN ISO 9972, pentru clădirile noi sau reabilitate termic.
(6)(5)Ventilarea mecanică se realizează prin mijloace mecanice (cu ajutorul ventilatoarelor). În cazul ventilării hibride, pe circuitul de evacuare naturală, mijloacele mecanice sunt puse automat în funcţiune atunci când factorii naturali nu pot asigura tirajul.
(7)(6)În funcţie de numărul de circuite, instalaţiile de ventilare se clasifică în instalaţii cu un circuit (monoflux) sau cu două circuite (dublu flux).
(8)(7)La instalaţiile cu un circuit, se asigură vehicularea mecanică a aerului pe circuitul de introducere sau de evacuare a aerului. La instalaţiile cu două circuite atât introducerea cât şi evacuarea aerului se realizează mecanic.
(9)(8)Ventilarea hibridă este o ventilare naturală la care au fost introduse şi mijloace mecanice de vehiculare a aerului, care intră însă în funcţiune numai atunci când diferenţele de presiune create de factorii naturali sunt insuficiente pentru realizarea debitului de aer necesar.
(10)(9)În funcţie de presiunea aerului din interiorul încăperilor, în raport cu presiunea exterioară acestora, instalaţiile funcţionează în suprapresiune, în depresiune sau echilibrate. Instalaţiile de ventilare mecanică cu un circuit sunt sau în depresiune (cu circuit mecanic de extracţie) sau în suprapresiune (cu un circuit mecanic de introducere). Instalaţiile cu două circuite pot fi în depresiune dacă debitul introdus mecanic este mai mic decât cel evacuat, în suprapresiune dacă debitul introdus mecanic este mai mare decât cel evacuat sau echilibrate, dacă cele două debite sunt egale.
(11)(10)După volumul spaţiului ventilat de instalaţie, se poate realiza o ventilare locală (de exemplu, prin aspiraţie locală) sau generală. Prin folosirea ventilării locale împreună cu ventilarea generală, se obţine ventilarea combinată.
(12)(11)După modul de tratare a aerului, ventilarea poate fi simplă (fără tratare) sau cu tratare; tratarea aerului poate fi simplă sau complexă.
Figura 2.2.1.1 Clasificarea instalaţiilor de ventilare
SECŢIUNEA 2:2.2.2. Criterii generale de alegere a sistemelor de ventilare
(1)Alegerea sistemului de ventilare depinde de destinaţia clădirii, de activitatea din interior, de climatul exterior, de categoria de clădire din punct de vedere al poluării interioare, de categoria de ambianţă stabilită prin tema de proiectare. În toate situaţiile, alegerea sistemului trebuie făcută astfel încât să se obţină condiţiile cerute de confort termic şi de calitate a aerului, cu un consum minim de energie.
(2)Sistemele de ventilare cu două circuite (dublu flux) trebuie să fie prevăzute cu echipamente de recuperare a căldurii.
(3)În funcţie de presiunea interioară realizată de instalaţia de ventilare din încăpere se definesc 5 categorii pentru condiţiile de presiune: PC1 - PC5. Aceste categorii, stabilite în absenţa vântului şi a tirajului termic sunt detaliate în SR EN 16798-3.
(4)Depresiunea şi suprapresiunea create de sistemele de ventilare se stabilesc astfel încât aerul să circule dinspre spaţiile cu cerinţe mai mari de calitate a aerului către spaţiile cu cerinţe de calitate mai scăzute. Pentru ansamblul zonei ventilate, trebuie să se realizeze echilibrarea debitelor de aer.
(5)În situaţia unor degajări concentrate de poluanţi este necesară realizarea unor sisteme locale de aspiraţie. Aerul de compensare se va introduce după caz, natural sau prin sistem general de ventilare, asigurând încălzirea sa în perioada rece a anului. Atât debitele de aer de compensare cât şi sistemul general de ventilare vor fi corelate cu regimul de funcţionare al clădirii sau al zonei respective.