Titlul ii - CONDIŢII GENERALE DE PROIECTARE, EXECUTARE ŞI EXPLOATARE - Normativ din 2022 privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor sanitare aferente clădirilor - Indicativ I 9-2022 - Octombrie 2022 -

M.Of. 1167 bis

În vigoare

Versiune de la: 5 Ianuarie 2023

TITLUL II:

CAPITOLUL 2:CONDIŢII GENERALE DE PROIECTARE, EXECUTARE ŞI EXPLOATARE

2.1.Proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din incinte, cuprinse în obiectul acestui normativ se face cu scopul ca acestea să corespundă calitativ cel puţin nivelurilor minime de performanţă, referitoare la cerinţele esenţiale definite de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, republicată.

CAPITOLUL 3:UNITĂŢI DE MĂSURĂ

CAPITOLUL 4:DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

4.3.REGLEMENTĂRI TEHNICE:

4.4.STANDARDE ROMÂNE DE REFERINŢĂ:

4.5.LEGI ŞI ALTE ACTE NORMATIVE

CAPITOLUL 5:GRADUL DE ECHIPARE AL CLĂDIRILOR

5.2.Pentru clădirile de locuit se recomandă dotarea minimă cu următoarele obiecte şi accesoriile respective, după caz:

d)pentru părţile comune:

5.3.Pentru dotarea minimă cu obiecte sanitare şi accesorii a clădirilor se recomandă consultarea STAS 1478 "Instalaţii sanitare. Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale. Prescripţii fundamentale de proiectare", precum şi prevederile reglementărilor tehnice în vigoare în care se precizează dotările necesare pentru diferite categorii de clădiri şi încăperi şi solicitările beneficiarului. În grupurile sanitare publice, se indică ori de câte ori este posibil, utilizarea de obiecte sanitare care să permită menţinerea igienei (vase de closet suspendate, lavoare suspendate, montarea de armaturi şi robinete cu temporizare sau cu senzor de prezenţă etc.). Prevederea anterioară este obligatorie pentru grupuri sanitare publice. De asemenea, se vor respecta şi condiţiile de dotare ale clădirilor cu obiecte sanitare pentru persoane cu dizabilităţi fizice.

5.4.Pentru evacuarea apelor de pe pardoseală se prevăd, după caz, sifoane de evacuare în:

CAPITOLUL 6:INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APĂ RECE

SUBCAPITOLUL 1:PREVEDERI GENERALE

6.4.La stabilirea soluţiei privind instalaţiile de alimentare cu apă se ţine seama, în principal, de următoarele:

SUBCAPITOLUL 2:REŢELE EXTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ RECE

6.8.Reţelele exterioare de distribuţie a apei reci din ansamblurile de clădiri sau clădiri industriale cu o singură zonă de presiune se pot racorda:

SUBCAPITOLUL 3:BRANŞAMENTE

6.13.În cazul în care reţeaua localităţii este inelară sau alcătuită din minimum două reţele distincte, se prevăd două sau mai multe branşamente pentru reţelele de consum menajer sau pentru cele comune (menajer şi incendiu) în următoarele situaţii:

6.14.În cazul prevederii mai multor branşamente se aplică următoarele măsuri:

6.15.Alimentarea printr-un branşament de la reţeaua exterioară şi prin al doilea branşament de la o sursă proprie se realizează în cazul în care reţeaua exterioară nu asigură continuitatea debitului şi presiunii sau atunci când este această prevedere este prevăzută în caietul de sarcini. În acest caz se realizează un montaj astfel încât cele două conducte să nu comunice.

SUBCAPITOLUL 4:CONTORIZAREA CONSUMULUI DE APĂ

6.21.La alegerea contorului se va ţine cont de următoarele debite:

6.23.Contorizarea consumului de apă caldă de consum se face astfel:

6.25.Contoarele individuale de apă se pot amplasa ţinându-se seama de următoarele prescripţii:

SUBCAPITOLUL 5:REZERVOARE

(1)Elemente generale

6.27.În funcţie de rolul asigurat în instalaţiile sanitare rezervoarele se clasifică în rezervoare tampon, rezervoare de acumulare şi rezervoare de incendiu.

6.28.În funcţie de regimul de presiune al apei în rezervor acestea se clasifică în rezervoare cu nivel liber şi rezervoare sub presiune:

(2)Rezervoare cu nivel liber - prescripţii de proiectare

6.32.În scopul supravegherii permanente a alimentării normale cu apă a rezervoarelor, se prevăd instalaţii automate pentru semnalizarea optică şi acustică a nivelelor din rezervor astfel încât, la scăderea nivelelor semnalizate, să fie aplicate măsurile de exploatare în regim de avarii, stabilite prin instrucţiunile de exploatare, care pot fi: înlăturarea avariilor în timp util, restrângerea unor consumuri, întărirea regimului de supraveghere etc. Semnalizarea se face în cazul în care există personal permanent de supraveghere; în cazul rezervoarelor de acumulare comune - consum menajer sau industrial plus incendiu, se au în vedere şi prevederile normativului P118/2.

6.34.Nivelul maxim al apei în rezervoarele de acumulare sau în rezervoarele tampon cu nivel liber se limitează, fie cu ajutorul robinetelor cu plutitor, fie cu ajutorul unor electrovane comandate de un sistem de traductori de nivel amplasat în rezervor; atunci când se folosesc robinete cu plutitor se recomandă utilizarea a minim două armături pentru fiecare rezervor; de asemenea, pentru alimentarea cu apă a rezervorului, se recomandă montarea unui robinet cu plutitor însoţit de o electrovană.

6.36.Amplasarea rezervoarelor se face ţinând seama de înscrierea corespunzătoare a acestora în schema tehnologică de alimentare cu apă, precum şi de condiţiile de fundare şi stabilitate generală şi locală a terenului; la alegerea amplasamentului se evită, pe cât posibil, terenurile cu apă freatică, terenurile sensibile la umezire, tasabile sau cu capacitate portantă redusă şi versanţii cu pantă abruptă. Se evită amplasarea rezervoarelor pe versanţii instabili sau care îşi pot pierde stabilitatea datorită lucrărilor de executare a rezervoarelor.

6.37.Amplasarea rezervoarelor de acumulare se poate face în interiorul sau în exteriorul clădirilor respectându-se următoarele recomandări:

- În interiorul clădirii, într-o încăpere adecvată, destinată echipamentului de înmagazinare şi pompare a apei; dacă se amplasează rezervorul de apă în subsol se recomandă ca atât golirea cât şi preaplinul acestuia să se realizeze astfel încât să se evite pătrunderea în încăpere a apelor provenite prin refularea canalizării exterioare, prin utilizarea unui sistem de evacuare cu recipient de pardoseală şi pompe ape uzate (convenţional curate) - a se vedea prevederile specifice, prezentate în actualul normativ.

(3)Rezervoare subpresiune - prescripţii de proiectare

6.42.Rezervoarele subpresiune pot fi utilizate ca:

(4)Instalaţii de ridicare a presiunii apei reci - prescripţii de proiectare

CAPITOLUL 7:INSTALAŢII ŞI ECHIPAMENTE PENTRU PREPARAREA APEI CALDE DE CONSUM

SUBCAPITOLUL 1:INSTALAŢII ŞI ECHIPAMENTE LOCALE PENTRU PREPARAREA APEI CALDE DE CONSUM

7.1.Instalaţiile locale pentru prepararea apei calde de consum se recomandă, de regulă, la clădirile care nu dispun de instalaţii proprii de încălzire centrală, în cazul în care nu sunt condiţii de racordare la reţelele exterioare de apă caldă sau când regimul de furnizare al apei calde nu satisface cerinţele beneficiarilor (funcţionare intermitentă, temperatură insuficientă).

SUBCAPITOLUL 2:INSTALAŢII ŞI ECHIPAMENTE PENTRU PREPARAREA CENTRALIZATĂ A APEI CALDE DE CONSUM

7.5.La adoptarea sistemului de instalaţie centrală pentru prepararea apei calde de consum se va ţine seama de:

7.9.Prepararea apei calde cu aparate în contracurent se poate realiza după diferite scheme de racordare şi anume:

7.10.La prepararea apei calde de consum cu aparate în contracurent şi rezervoare de acumulare (fără serpentine de încălzire) se recomandă luarea următoarelor măsuri:

7.12.Racordarea conductei de recirculare la aparatele de preparare a apei calde se face pe legătura de apă rece, după ventilul de reţinere. Pe conducta de recirculare se montează un ventil de reţinere.

SUBCAPITOLUL 3:REŢELE EXTERIOARE PENTRU DISTRIBUŢIA ŞI RECIRCULAREA APEI CALDE DE CONSUM

CAPITOLUL 8:REŢELE INTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ RECE ŞI APĂ CALDĂ DE CONSUM

8.9.În reţelele instalaţiilor interioare de apă comune pentru incendiu şi consum menajer se folosesc numai ţevi din oţel zincat (sau conducte din materiale acceptate de normativul P118/2, care pot transporta apa potabilă). În cazul în care se folosesc reţele separate, se adoptă următoarele:

CAPITOLUL 9:INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APĂ ÎN ZONE FĂRĂ REŢELE HIDROEDILITARE

9.1.În cazul în care nu există posibilitatea alimentării cu apă de la o reţea publică, alimentarea cu apă se face de la sursă proprie (care poate servi una sau mai multe clădiri) care trebuie să îndeplinească condiţiile de potabilitate. Numărul de persoane deservite de o astfel de sursă depinde de situaţia locală (tipul sursei, caracteristicile acesteia etc.). Pentru dimensionarea acestor obiecte (de exemplu sursa de apa, staţia de tratare), amplasate în incintă, se recomandă utilizarea normativului NP 133. De asemenea, se fac următoarele recomandări, în articolele cuprinse în acest capitol.

9.5.La forarea puţurilor, locul de execuţie se stabileşte astfel ca acesta să fie:

CAPITOLUL 10:ARMĂTURI ŞI APARATE PENTRU INSTALAŢII, DISPOZITIVE PENTRU PRELUAREA DILATĂRII

SUBCAPITOLUL 1:ARMĂTURI DE ÎNCHIDERE, REGLAJ, SIGURANŢĂ ŞI GOLIRE

10.2.În centralele şi punctele termice, armăturile de închidere se prevăd:

10.5.Armăturile de siguranţă se montează la recipientele sub presiune (recipiente hidropneumatice, boilere, aparate în contracurent etc.), pe conductele de refulare ale pompelor, distribuitoare etc. Pentru echipamentele de preparare a apei calde de consum, se prevăd şi dispozitive de siguranţă (vase de expansiune) pentru preluarea dilataţiilor apei în sistem.

SUBCAPITOLUL 2:APARATE DE MĂSURĂ ŞI CONTROL

10.12.Se prevăd termometre indicatoare:

SUBCAPITOLUL 3:DISPOZITIVE PENTRU PRELUAREA DILATĂRILOR ŞI EFORTURILOR ÎN CONDUCTE

(2)Conducte din oţel

10.27.Amplasarea suporţilor ficşi se face ţinând seama de prevederile din Tabelul 10.2 - şi cu recomandarea ca aceştia să fie plasaţi lângă ramificaţii şi în vecinătatea armăturilor de separare sau închidere.

10.28.Pentru susţinerea conductelor se prevăd suporţi mobili glisanţi, rulanţi sau suspendaţi, conformaţi antiseismic. Distanţele de montaj sunt indicate în Tabelul 10.3 -.

CAPITOLUL 11:DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ

SUBCAPITOLUL 1:DEBITUL DE CALCUL PENTRU CONDUCTE DE DISTRIBUŢIE A APEI RECI ŞI CALDE

11.1.Se diferenţiază mai multe metode de determinare a debitelor de calcul pentru conductele de distribuţie a apei reci şi calde de consum, după cum urmează:

11.2.În vederea realizării calculelor de dimensionare, se utilizează datele din ANEXA 2.1 după cum urmează: pentru clădiri de locuit, se utilizează unităţi de consum Ui şi debitele V_s, minime necesare asigurate de armătura i (baterie sau robinet); pentru celelalte tipuri de clădiri se utilizează fie debitele V_s, minime necesare asigurate de armătură, fie suma echivalenţilor de debit E determinat cu echivalentul de debit e₁ (definit pentru baterii pentru apă rece şi caldă) şi echivalentul de debit, e₂ (definit pentru robinete pentru apă rece); în ANEXA 1.3 sunt indicate diametre interioare pentru o serie de materiale recomandate.

11.3.Calculul demarează în sens invers curgerii, de la obiectele sanitare amplasate la capetele instalaţiei către sursa de presiune.

SUBCAPITOLUL 2:DEBITUL DE CALCUL V_c PENTRU CONDUCTELE DE DISTRIBUŢIE A APEI PENTRU CLĂDIRILE DE LOCUIT (METODELE A ŞI B)

SECŢIUNEA 0:

11.4.Dimensionarea conductelor de distribuţie în clădirile de locuit (apartamente, clădiri unifamiliale, înşiruite sau similar) se realizează prin utilizarea mai multor metode de calcul, funcţie de zona de consum, după cum urmează:

SECŢIUNEA 1:METODA A - Dimensionarea directă a conductelor de distribuţie în clădiri de locuit, U < 15

11.5.Metoda A Se aplică pentru conductele de distribuţie cuprinse în zona unităţii de locuinţă (apartament, clădire unifamilială sau similar), pentru care U < 15; U = suma unităţilor de consum pentru obiectele sanitare din unitatea de locuit, alimentate de tronsonul de calcul.

SECŢIUNEA 2:METODA B - Debitul de calcul pentru dimensionarea conductelor de distribuţie în clădiri de locuit

11.6.Metoda B se aplică pentru determinarea debitului de calcul utilizat în dimensionarea conductelor de distribuţie de apă amplasate în clădiri de locuit; valorile pentru determinarea lui U şi V_s,i se consideră din ANEXA 2.1 A.

(2)_

1.Etapa 1:

3.Etapa 3:

SUBCAPITOLUL 3:DEBITUL DE CALCUL PENTRU DIMENSIONAREA CONDUCTELOR DE DISTRIBUŢIE A APEI ÎN CLĂDIRILE ADMINISTRATIVE, SOCIAL - CULTURALE ŞI GRUPURILE SANITARE DE LA VESTIARELE ATELIERELOR ŞI UNITĂŢILOR DE PRODUCŢIE - METODA C

11.10.Debitele specifice de apă V_s, echivalenţii de debit e şi presiunea de utilizare Pu ale armăturilor obiectelor sanitare sunt date în ANEXA 2.1B. Valorile presiunii de utilizare din ANEXA 2.1B, au caracter de recomandare şi nu se impun faţă de valorile date în documentaţiile tehnice ale producătorilor. Presiunile nominale de utilizare pot fi modificate în funcţie de caracteristicile armăturilor cu recomandarea asigurării debitelor specifice prevăzute în ANEXA 2.1B.

Nr. crt.	Destinaţia clădirilor	Relaţiile de calcul ale debitelor		Domeniul de aplicare
Nr. crt.	Destinaţia clădirilor	cu V_s,tot	cu E	cu V_s,tot	cu E
1.	Cămine pentru copii, creşe.	V_c = 0,45 (V_s,tot)^1/2	V_c = 0,20 E^1/2	V_s,tot > = 0,20	E > = 1,0
2.	Teatre, cluburi, cinematografe, gări, policlinici.	V_c = 0,49 (V_s,_tot)^1/2	V_c = 0,22 E^1/2	V_s,_tot > = 0,24	E > = 1,2
3.	Birouri, magazine, grupuri sanitare de pe lângă hale şi ateliere, hoteluri cu camere de baie aferente camerelor de cazare.	V_c = 0,54 (V_s,_tot)^1/2	V_c = 0,24 E^1/2	V_s,_tot > = 0,28	E > = 1,4
4.	Instituţii de învăţământ.	V_c = 0,60 (V_s,_tot)^1/2	V_c = 0,27 E^1/2	V_s,_tot > = 0,36	E > = 1,8
5.	Spitale, sanatorii, cantine, restaurante, bufete.	V_c = 0,67 (V_s,_tot)^1/2	V_c = 0,30 E^1/2	V_s,_tot > = 0,44	E > = 2,2
6.	Hoteluri cu grupuri sanitare comune.	V_c = 0,85 (V_s,_tot)^1/2	V_c = 0,38 E^1/2	V_s,_tot > = 0,72	E > = 3,6
7.	Cămine de studenţi, internate, băi publice, grupuri sanitare pentru sportivi, artişti, personal de serviciu, stadioane.	V_c = 1,0 (V_s,_tot)^1/2	V_c = 0,45 E^1/2	V_s,_tot > = 1,00	E > = 5,0
8.	Grupuri sanitare la vestiarele atelierelor şi unităţilor de producţie.	V_c = 2,0 (V_s,_tot)^1/2	V_c = 0,90 E^1/2	V_s,_tot > = 4,00	E > = 20

SUBCAPITOLUL 4:DEBITUL DE CALCUL PENTRU CONDUCTE DE DISTRIBUŢIE A APEI PENTRU SCOPURI TEHNOLOGICE - METODA D

SUBCAPITOLUL 5:DEBITUL DE CALCUL PENTRU DIMENSIONAREA REŢELELOR EXTERIOARE DE DISTRIBUŢIE A APEI ÎN INCINTA AFERENTĂ CLĂDIRILOR - METODA E

11.3.Dimensionarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă se realizează pentru debitul de calcul, indicat în acest normativ în secţiunile anterioare aplicând metodele B, C sau D, sau cu necesarul maxim orar, oricare din aceste valori este mai mare.

Necesarul maxim orar se stabileşte conform prezentului normativ şi SR 1343-1, utilizând necesarul specific de apă de consum (din ANEXELE 1.1 şi 1.2), numărul de consumatori, coeficientul de variaţie zilnică kzi (din SR 1343-1) şi coeficientul de variaţie orară ko (pentru o zonă de presiune dezvoltată într-o clădire, se consideră ko = 3-5; pentru clădiri de locuit se consideră valoarea 5, pentru clădiri cu program de desfăşurare a activităţii sub 12 ore, se consideră valoarea 3).

SUBCAPITOLUL 6:DEBITUL DE CALCUL PENTRU CONDUCTE DE DISTRIBUŢIE A APEI PENTRU STINGEREA INCENDIILOR

11.4.Debitul de calcul al conductelor care alimentează cu apă doar instalaţii de stingere a incendiilor se stabileşte conform normativului P118/2; debitul de calcul al conductelor care alimentează cu apă instalaţii de stingere a incendiilor şi instalaţii pentru consum menajer sau de producţie, se stabileşte potrivit normativului P118/2, STAS 1478-90 şi actualului normativ.

SUBCAPITOLUL 7:DEBITUL DE CALCUL PENTRU INSTALAŢIILE DE PREPARARE A APEI CALDE

11.6.Debitul de calcul pentru instalaţiile de preparare apă caldă pentru consum menajer, în cazul preparării cu schimbătoare de căldură cu acumulare sau cu boilere cu acumulare, este egal cu debitul maxim orar al instalaţiei de apă caldă.

SUBCAPITOLUL 8:DEBITUL DE CALCUL PENTRU CONDUCTELE DE RECIRCULARE A APEI CALDE

SECŢIUNEA 1:Dimensionarea zonei în configuraţie inelară, compusă din distribuţie şi recircularea apei calde de consum

(1)Introducere

11.12.Sistemul de recirculare al apei calde de consum menţine temperatura apei calde în conductele de distribuţie; prin urmare, reduce risipa de apă potabilă şi consumul de energie. O reţea de alimentare cu apă caldă de consum compusă din distribuţie şi recirculare a apei calde de consum, corect dimensionată, ajută de asemenea la reducerea riscului de proliferare a bacteriilor, precum legionella, în reţeaua de distribuţie a apei calde de consum. Se va adopta o temperatură de 55-60°C pentru apa din conductele de distribuţie, iar pentru recirculare, temperatura apei calde nu trebuie să scadă cu mai mult de 5-7°C faţă de valoarea temperaturii pe distribuţie. Debitul apei calde de consum, vehiculat prin conductele de recirculare, se determină din condiţia de limitare a temperaturii minime în acest traseu, format din distribuţie şi recirculare la valorile enunţate. Debitul la nivelul pompei de recirculare va rezulta astfel în funcţie de pierderea termică totală, pe ansamblul sistemului.

11.16.Obligatoriu, conductele de distribuţie a apei calde precum şi cele pentru recirculare se izolează termic, conform cerinţelor acestui capitol.

(2)Etapele calculului de dimensionare

11.19.Se calculează pierderile termice pentru fiecare tronson al reţelei de distribuţie, utilizând relaţia (11.14). La această etapă sunt cunoscute: diametrele şi lungimile conductelor pe traseul distribuţiei apei calde către consumatori, grosimea şi tipul izolaţiei, temperatura fluidului şi temperatura mediului ambiant.

11.20.Transmitanţa termică liniară pentru o conductă izolată se determină cu relaţia (11.16) sau cu relaţiile notate (11.17) acestea din urmă fiind o variantă simplificată scrisă în funcţie de diametrul exterior al conductei.

11.25.Presupunem că temperatura apei la ieşirea din echipamentul de preparare al apei calde este menţinută la 60°C. Impunem ca temperatura în sistem să nu scadă sub o anumită valoare (de exemplu 55°C). Astfel că se poate calcula debitul de apă recirculată care corespunde pierderilor termice totale, utilizând relaţia (13).

11.29.Prin modificarea ecuaţiei (11.18), este posibil să se calculeze temperatura la ieşirea dintr-o secţiune a conductei, atunci când debitul de apă recirculată, pierderile de căldură şi temperatura la intrarea apei în tronson sunt cunoscute.

CAPITOLUL 12:DIMENSIONAREA ELEMENTELOR DE INSTALAŢII

SUBCAPITOLUL 1:DIMENSIONAREA CONDUCTELOR ŞI STABILIREA SARCINII HIDRODINAMICE NECESARE INSTALAŢIEI

12.2.Sarcina hidrodinamică necesară instalaţiei se determină utilizând legea energiilor pentru sisteme de conducte lungi cu pierderi locale de sarcină. Se utilizează relaţia de mai jos cu semnificaţia corespunzătoare a parametrilor:

12.7.Vitezele recomandate pentru dimensionarea conductelor de alimentare cu apă rece sau caldă pentru consum menajer, în funcţie de diametrele nominale ale conductelor sunt redate în Tabelul 12.1.

SUBCAPITOLUL 2:DIMENSIONAREA POMPELOR

(1)Pompe pentru apă rece sau caldă de consum menajer

(5)Dimensionarea rezervoarelor

12.29.Dimensionarea volumului total pentru rezervoarele tampon subpresiune cu pernă de aer sau de azot se face cu formula:

12.30.Dimensionarea volumului total al recipientului de hidrofor cu pernă de aer sau de azot în cazul utilizării pompelor sau grupurilor de pompare cu turaţie fixă se calculează cu formula:

12.31.Dimensionarea volumului total al recipientului de hidrofor cu membrană în cazul utilizării pompelor sau grupurilor de pompare cu turaţie fixă se calculează cu formula:

12.32.În cazul utilizării pompelor sau grupurilor de pompare cu turaţie variabilă utilizarea recipientelor de hidrofor cu membrană pe conducta de refulare a pompelor nu este obligatorie ci se recomandă în funcţie de specificaţiile producătorului de pompe/grupuri de pompare. În cazul în care se utilizează recipiente subpresiune cu membrană volumul lor se stabileşte în conformitate cu specificaţiile tehnice ale producătorului sau se calculează cu formula:

CAPITOLUL 13:INSTALAŢII DE CANALIZARE

SUBCAPITOLUL 1:REŢELE INTERIOARE ŞI EXTERIOARE DE CANALIZARE ÎN INCINTE - PREVEDERI GENERALE

13.2.În interiorul clădirilor, instalaţia de canalizare se proiectează cu reţele separate, în funcţie de natura apelor colectate, şi anume:

13.5.Din cauza faptului că reţelele de canalizare exterioară în sistem unitar pot intra sub presiune pe durata ploilor cu intensitate mare, legarea la canalizarea interioară a obiectelor sanitare, precum şi a altor puncte de consum, situate în clădire sau incintă sub nivelul străzii, se face printr-o reţea de canalizare separată, luându-se pentru această reţea, măsuri de înlăturare a pericolului de refulare, precum:

- prevederea de armături contra refulării cu închidere etanşă; armăturile contra refulării se prevăd numai în cazul clădirilor în care se asigură personal de exploatare; prevederea de clapete împotriva refulării, pentru clădiri, se realizează doar cu produse fabricate în conformitate cu standardul SR EN 13564-1; suplimentar, pentru a asigura garda hidraulică necesară canalizării, se poate monta un sifon de linie; clapetele împotriva refulării se pot utiliza când presiunea apei refulate nu are valori ridicate; se atrage atenţia că utilizarea clapetelor contra refulării nu reprezintă o metodă certă de evitare a refulării apei în cazul suprapresiunilor, de preferat fiind sistemul pompat, însoţit de bucla antirefulare prevăzută pe traseul de pompare a apei în exteriorul clădirii.

13.10.Căminele de vizitare sau de inspecţie, pe reţeaua exterioară de canalizare, se prevăd potrivit NP133, SR EN 752, SR EN 476, STAS 3051, SR EN 16933-1. Căminele de canalizare în aliniament, în incinte, se prevăd la maxim 50 m distanţă între ele. Căminele de vizitare sau de inspecţie trebuie sa fie conform SR EN 476. Căminele de inspecţie amplasate în incinte se montează cu alternanţă, intre cămine de vizitare. Numărul maxim al căminelor de inspecţie intre două cămine de vizitare este de 2. Pentru incintele ansamblurilor de clădiri de locuit, diametrul minim al căminelor de inspecţie trebuie sa fie de minim 600 mm.

SUBCAPITOLUL 2:RACORDUL DE CANALIZARE LA REŢEAUA PUBLICĂ DE CANALIZARE EXTERIOARĂ

SUBCAPITOLUL 3:INSTALAŢII INTERIOARE DE CANALIZARE MENAJERĂ ŞI METEORICĂ

(2)Colectoare orizontale

13.20.Se prevăd tuburi (piese, dispozitive) de curăţire la schimbări de direcţie, la punctele de ramificaţie greu accesibile pentru curăţire din alte locuri, precum şi pe trasee rectilinii lungi, la distanţele indicate în Tabelul 13.1.

(3)Coloanele de scurgere ale apelor menajere

13.24.Pe coloanele de scurgere cu legături de la obiectele sanitare se prevăd tuburi (piese) de curăţire la baza coloanei, deasupra ultimei ramificaţii şi la fiecare 2 nivele. Înălţimea de montaj a piesei de curăţire este de 0,4 - 0,8 m faţă de pardoseală. Pentru clădirile de locuit, în apartamente se montează piese de curăţire pe coloane la fiecare nivel, pentru care se trebuie să se asigure acces pentru intervenţie (de exemplu, gură de vizitare montată în ghenă, în dreptul piesei de curăţire).

13.25.În blocurile de locuinţe sau clădiri de locuit (locuinţe), clădirile aparthotel, cămine pentru elevi sau studenţi, creşe, cămine pentru persoane în vârstă se prevăd coloane de canalizare separate pentru bucătării şi pentru grupurile sanitare; nu se admite racordarea la aceeaşi coloană de canalizare a obiectelor sanitare din grupurile sanitare şi a celor din bucătării.

(4)Conducte de ventilare pentru canalizare menajeră

13.30.Ventilarea auxiliară suplimentară se prevede conform SR EN 12056, la clădirile la care coloanele de scurgere depăşesc 28 m înălţime şi la clădirile la care se doreşte o creştere a capacităţii de evacuare a coloanelor de canalizare menajeră. Se admit şi sisteme de ventilare a coloanei de canalizare menajeră prin utilizarea pieselor de intersecţie cu aerare, conform ANEXEI 5.9. Adoptarea în proiect a pieselor de intersecţie cu aerare se face în conformitate cu indicaţiile producătorului, existând limite de aplicare.

13.32.Conductele de ventilare care ies deasupra teraselor în vecinătatea ferestrelor sau a altor deschideri legate de încăperi cu utilizare curentă se prelungesc deasupra acestor deschideri conform valorilor din Tabelul 13.2 -.

(5)Aeratoare cu membrană pentru canalizare menajeră

13.34.Aeratoarele cu membrană reprezintă o alternativă de ventilare a coloanelor de canalizare menajeră, doar în cazurile bine justificate tehnic, în care nu poate fi realizată o prelungire a coloanei de canalizare deasupra terasei/acoperişului sau este nevoie de limitarea numărului de străpungeri prin anvelopa clădirii iar în instalaţia interioară de canalizare există coloane ventilate primar. Se menţionează ca adoptarea soluţiei cu ventilare primară este prioritară. De asemenea, traseul ventilat cu ajutorul aeratoarelor este limitat pentru colectoare/coloane prevăzute cu maxim 9 obiecte (obiecte sanitare, maşini spălat, sifoane pardoseală). Peste această limită, este necesară prevederea ventilării primare/secundare. În plus, aeratoarele cu membrană se montează în spaţii ventilate/aerisite şi cu acces facil în vederea inspectării şi mentenanţei; nu se admite montarea lor în spaţii ascunse de tip ghenă instalaţii, în spaţiul format de plăci din rigips sau orice spaţiu ascuns similar, neaerisit.

(6)Coloane pentru evacuarea apelor meteorice

(7)Evacuarea apelor meteorice de pe acoperişuri plate

13.54.Conductele interioare pentru canalizarea meteorică (coloane, colectoare şi sisteme de îmbinare ale tronsoanelor) trebuie să fie capabile să reziste la presiunea dată de înălţimea coloanei de apă; în consecinţă, se prevăd conducte care pot evacua apa sub presiune, considerându-se intrarea sub presiune pe toată înălţimea coloanelor, şi pe traseul colectoarelor (a conductelor orizontale). Pentru conductele din mase plastice utilizate în canalizare se prevăd piese de curăţire şi piese de dilatare (precum şi alte accesorii) conform normativului de specialitate a produsului şi fişelor tehnice aferente materialului.

(9)Utilizarea apelor meteorice

(10)Colectare/evacuare depresionară a apelor meteorice

13.62.Sistemul de colectare/evacuare depresionară se poate adopta ori de câte ori se îndeplinesc condiţiile pentru iniţierea curgerii depresionare (înălţimea motoare este diferenţa de cotă dintre secţiunea de intrare în receptor şi colectorul orizontal, care este mai mare decât valoarea impusă de către producător). Efectul de sifon trebuie să înceapă suficient de repede pentru a preveni depăşirea înălţimii stratului de apă considerată în calcul pentru proiectarea acoperişului.

(11)Condiţii de amplasare a obiectelor sanitare

(12)Staţii de pompare ape uzate situate în interiorul clădirilor

13.71.Staţiile de pompare ape uzate se utilizează atunci când:

Dacă nu se poate evita refularea traseului pompat într-un colector de canalizare menajer, gravitaţional, din considerente tehnice, este necesar ca acel colector să fie dimensionat la un debit care să conţină şi debitul pompat, şi să se respecte în aceste condiţii gradul de umplere maxim admis corespunzător. Trebuie luate măsuri împotriva refulării inverse a apei, protecţia împotriva refulării poate fi realizată printr-o buclă contra refulării, aceasta fiind considerată cea mai eficientă metodă (se va standardul SR EN 12056-4). Bucla antirefulare va depăşi cu 30 ... 50 cm cota străzii sub care se găseşte punctul de racord la colectorul stradal.

13.72.Pentru reţelele interioare de canalizare care deservesc obiecte sanitare amplasate în subsol, sub nivelul colectorului stradal, care deversează în reţele unitare exterioare nu se admite racordarea directă cu clapetă de sens. Pentru celelalte situaţii se vor respecta prevederile din standardul SR EN 12056-4. Nu se realizează alte racorduri suplimentare pe conducta de evacuare prin pompare. Ori de câte ori este posibil, se va urmări ca staţiile de pompare ape uzate să se amplaseze în afara clădirilor.

13.74.Recipientul în care sunt colectate apele uzate cu materii fecaloide trebuie să fie etanş, prevăzut cu racorduri de conectare a obiectelor sanitare, şi cu o conductă de ventilare a recipientului de acumulare a apei uzate. Pentru ventilarea recipientului se pot adopta următoarele soluţii:

SUBCAPITOLUL 4:INSTALAŢII DE CANALIZARE LA CLĂDIRI AMPLASATE ÎN ZONE FĂRĂ REŢELE PUBLICE DE CANALIZARE

13.85.Pentru clădirile sau grupurile de clădiri cu un număr de până la 50 de persoane, se recomandă următoarele scheme pentru evacuarea apelor uzate menajere:

13.86.În cazul localităţilor care nu au reţele exterioare de canalizare, evacuarea apelor meteorice se face, de regulă, la teren. În aceste localităţi, clădirile pot fi prevăzute cu instalaţii de canalizare a apelor meteorice, dacă există posibilitatea evacuării acestora într-un emisar, depresiune, zonă drenare etc. şi dacă, pentru aceasta, s-au obţinut aprobările legale. În exteriorul clădirilor, reţelele de canalizare exterioare pot fi în sistem unitar, divizor sau mixt. Se admite evacuarea printr-o reţea exterioară de canalizare comună a apelor meteorice şi menajere în cazul instalării unor sisteme locale de epurare şi evacuare a apelor uzate, şi anume, în cazul evacuării apei uzate epurate conform legislaţiei într-un emisar, depresiune etc. În acest caz, racordarea reţelei de canalizare a apelor meteorice la reţeaua de canalizare menajeră se face numai în avalul instalaţiilor şi echipamentelor de epurare a apelor uzate. Este necesară şi epurarea prealabilă a apelor meteorice (de exemplu, trecerea prin separatoare de hidrocaburi cu o eficienţă în conformitate cu nivelele indicate în normativul NTPA 001) înainte de deversarea în mediul natural.

CAPITOLUL 14:DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR DE CANALIZARE

SUBCAPITOLUL 1:

SUBCAPITOLUL 2:DEBITE DE CALCUL PENTRU CANALIZAREA APELOR UZATE MENAJERE, INSTALAŢII INTERIOARE

(1)_

14.4.Debitul total de calcul utilizat pentru dimensionarea instalaţiilor interioare de canalizare are formula:

(3)Debitul de calcul pentru ape uzate menajere, instalaţii interioare

14.6.Debitul de calcul V_c,ww pentru conductele de canalizare a apelor uzate menajere care asigură evacuarea la mai mult de un obiect sanitar sau punct de consum, se calculează cu relaţia generală:

Nr. crt.	Destinaţia clădirii	factorul de simultaneitate
Nr. crt.	Destinaţia clădirii	k
1.	Clădiri de locuit; pensiuni; clădiri pentru birouri	0,5
2.	Cămine pentru copii; creşe	1
3.	Teatre; cinematografe; cluburi; gări; policlinici	1
4.	Şcoli, instituţii de învăţământ	0,7
5.	Spitale, sanatorii, cantine, restaurante, bufete	0,7
6.	Hoteluri cu grupuri sanitare în camere	0,7
7.	Hoteluri cu grupuri sanitare comune	1
8.	Cămine, băi publice, grupuri sanitare pentru sportivi, artişti, personal de serviciu, stadioane şi cazărmi; grupuri sanitare publice în spaţii comerciale; grupuri sanitare publice în clădiri cu acces public; grupuri sanitare cu utilizare frecventă	1
9.	Grupuri sanitare la vestiarele unităţilor de producţie, ateliere	1,2

SUBCAPITOLUL 3:DEBITE DE CALCUL PENTRU CONDUCTELE DE CANALIZARE ALE APEI METEORICE, INSTALAŢII INTERIOARE

(1)Debitul de calcul al apelor meteorice din instalaţii interioare

14.10.Pentru determinarea intensităţii ploii de calcul, în funcţie de frecvenţa normată a ploii şi durata ei, se utilizează standardul STAS 1795, iar pentru frecvenţa normată a ploii de calcul se consideră standardul SR EN 752, respectiv Tabel 14.2.

Amplasament	Frecvenţa prevăzută pentru ploi (1 până la "n" ani) - nota*	Probabilitatea de depăşire, pe durata fiecărui an
Zone rurale	1/1	100%
Zone rezidenţiale limitrofe zonelor urbane;	1/2	50%
Zone urbane:	1/5	20%
- zone rezidenţiale;
- zone comerciale;
- zone administrative, clădiri medicale (spitale etc.); - zone industriale; - alte tipuri de clădiri, amplasate în zone urbane.
Zone metrou/pasaje subterane	1/10	10%
Nota^* - Pentru această frecvenţă, nu trebuie să se producă punerea sub presiune a reţelei

14.11.Durata ploii de calcul, t_c, se stabileşte prin apreciere şi se verifică prin calcul după alegerea diametrelor conductelor, cu relaţia:

14.15.Suprafaţa de calcul, S_c se consideră proiecţia pe orizontală a suprafeţei receptoare, S.

SUBCAPITOLUL 4:DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR INTERIOARE DE CANALIZARE MENAJERĂ

(1)Dimensionarea conductelor de legătură de la obiectele sanitare

(2)Alegerea diametrului conductelor de legătură neventilate, de la obiectele sanitare

14.19.Dimensiunile şi condiţiile privind utilizarea conductelor de legătură neventilate sunt date în tabelele din ANEXA 5.2, precum şi în standardele SR EN 12056-2 şi STAS 1795. Se adoptă sistem II (grad de umplere maxim admis 70% pentru conducte de legătură).

Caracteristici	Limitări
Lungimea conductei de legătură, cuprinsă între sifonul cu gardă hidraulică şi racordul la coloană	L < = 10 m
Diferenţa de înălţime H între sifon şi conducta de legătură, conform figurii 14.1	H < = 6 m pentru 70 < = Dn < 100 mm H < = 3 m pentru Dn < = 70 mm
Panta minimă de montare -	conform ANEXA 5.1
Număr maxim de coturi (respectiv schimbări de direcţie la 90^o, cu excepţia sifonului)	1
Număr de obiecte sanitare conectate la conducta de legătură neventilată	Max 3, cu excepţia WC (vaselor de closet)
Număr de obiecte sanitare conectate la conducta de legătură neventilată	Max 2, pentru WC (vaselor de closet).

(3)Alegerea diametrului conductelor de legătură ventilate, de la obiectele sanitare

14.20.Dimensiunile şi condiţiile privind utilizarea conductelor de legătură ventilate sunt adoptate din standardul SR EN 12056-2 sistem II, completat de norme naţionale STAS 1795.

Atunci când conducta de ventilare secundară reuneşte mai multe conducte de ventilare similare, diametrul acesteia se determină prin calculul global al debitului de apă uzată evacuat prin conductele pentru care se realizează ventilarea V_max (de exemplu, pentru conducta de ventilare secundară care reuneşte conductele de ventilare ale unor grupuri sanitare publice, pentru care se prevăd conducte de ventilare secundară la fiecare nivel). Ulterior, în funcţie de valoarea obţinută pentru V_max, se realizează alegerea diametrului conductei de ventilare, utilizând standardul SR EN 12056-2 şi ANEXA 5.3.

*Caracteristici*	*Limitări*
Lungimea conductei de legătură, cuprinsă între sifonul cu gardă hidraulică şi coloană	fără limită
Înălţimea H între sifon şi conducta de legătură	H < = 3 m
Panta minimă de montare -	conform ANEXA 5.1
Număr maxim de coturi (respectiv schimbări de direcţie la 90^°)	fără limită
Număr minim de obiecte sanitare conectate la conducta de legătură ventilată	Min 4, cu excepţia WC (vaselor de closet)
Număr de obiecte sanitare conectate la conducta de legătură ventilată	Min 3, pentru WC (vaselor de closet).

(4)Aeratorul cu membrană pentru conducte de legătură ventilate (cu ventilare secundară)

14.21.La capătul conductei de ventilare secundară poate fi montat un aerator cu membrană, în cazul în care nu poate fi asigurată legătura cu atmosfera a acestei conducte. Aeratorul cu membrană pentru ventilarea conductelor de legătură trebuie să corespundă standardului SR EN 12380, şi se aleg conform SR EN 12056-2, pentru sistemul II; se respectă limitările indicate pentru acest tip de echipament, expuse în capitolul 13.

(5)Dimensionarea coloanelor de canalizare menajeră

14.25.Coloanele de canalizare menajeră se prevăd cu:

(6)Dimensionarea coloanelor de canalizare menajera, cu ventilare primară

14.26.Diametrul coloanelor de canalizare menajeră prevăzute cu ventilare naturală primară se dimensionează utilizând tabelul din ANEXA 5.4. Atunci când conducta de ventilare primară reuneşte mai multe conducte de ventilare similare (dar nu mai mult de 3 conducte de ventilare primară), diametrul acesteia se determină prin calculul global al debitului de apă uzată evacuat prin conductele pentru care se realizează ventilarea comună,. Ulterior, în funcţie de valoarea obţinută pentru V_max, se realizează alegerea diametrului conductei de ventilare primară comune, utilizând SR EN 12056-2 şi ANEXA 5.4.

(7)Dimensionarea coloanelor de canalizare menajeră cu ventilare primară, însoţite şi de conducte de ventilare auxiliară, în paralel cu coloana de canalizare

(8)Aeratorul cu membrană pentru coloanele de canalizare menajeră

14.29.La capătul coloanei de canalizare principală poate fi montat un aerator cu membrană, în cazul în care nu poate fi asigurată legătura cu atmosfera a acestei conducte. Aeratorul cu membrană pentru ventilarea coloanelor de canalizare menajeră trebuie să corespundă standardului SR EN 12380, şi se dimensionează cu debitul de aer necesar pentru alegerea aeratoarelor cu membrană, V_a > = 8 x V_to_t, [l/s]; introducerea aeratoarelor va respecta limitările indicate în secţiunea anterioară, în capitolul 13.

(10)Metoda de calcul conform standardului STAS 1795

14.37.Calculul hidraulic de verificare al vitezei reale, v_r, se efectuează cunoscând debitul de calcul, V_tot (V_c,ww). gradul de umplere, u, şi panta de montaj, i, a conductei.

Natura apei uzate	Diametrul nominal al conductei, Dn [mm]
	< = 100	125	150-300	> 300

Apă uzată menajeră şi industrială, cu suspensii mai mari de 5 mm (sisteme care trebuie să rămână în sistem gravitaţional)	0,70	0,70	0,70	0,70
Apă meteorică şi apă uzată industrială convenţional curată (sisteme care intră, ocazional, în funcţionare sub presiune)	1,00	1,00	1,00	1,00
Apă uzată industrială, cu suspensii mai mici de 5 mm (sisteme care trebuie să rămână în sistem gravitaţional)	0,70	0,70	0,80	0,80

14.38.La conductele care transportă apă meteorică se adoptă scurgerea sub presiune (curgerea poate intra în regim de curgere sub presiune) iar la conductele de apă industrială convenţional curată se admite scurgerea sub presiune numai când această soluţie nu conduce la pericolul de refulare al apei în anumite puncte de scurgere. În cazul în care sunt necesare săpături adânci pentru pozarea conductelor de canalizare meteorică, pentru evitarea lor se admite curgerea sub presiune. Se recomandă şi considerarea aplicării sistemelor de canalizare vacuumatică.

14.39.Pantele de montaj, i, ale conductelor sunt necesare pentru asigurarea regimului de curgere cu nivel liber. Pentru realizarea vitezelor minime de autocurăţire este necesară montarea conductelor de canalizare cu o pantă minimă, iar din motive de siguranţă în funcţionare, se recomandă prevederea, ori de câte ori este posibil, a unor pante mai mari decât pantele minime, numite pante normale, la care se realizează viteze de curgere mai mari decât vitezele minime de autocurăţire şi mai mici decât vitezele maxime admise.

14.40.Pantele normale şi minime de montaj pentru colectoare amplasate în clădiri, în funcţie de natura apei şi diametrul conductei, sunt indicate în Tabel 14.8. Pentru condens, se alege pentru colectoare o pantă minimă de 0,5% (i = 0,005).

Dn [mm]	Apa uzată menajeră		Apa uzată industrială						Apa meteorică
	Apa uzată menajeră		Cu suspensii peste 5 [mm]		Cu suspensii până la 5 [mm]		Convenţional curată (cu excepţia condensului)		Apa meteorică
	pante		pante		pante		pante		pante
	normale	minime	normale	minime	normale	minime	normale	minime	normale	minime
32	0,0350	0,0250	-	-	-	-	0,0250		-	-
40	0,0350	0,0250	-	-	-	-	0,0250		-	-
50	0,0350	0,0250	0,0600	0,0500	0,035	0,0300	0,0250	0,0200	0,0250	0,0200
70	0,0250	0,0150	0,0500	0,0400	0,025	0,0200	0,0200	0,0150	0,0250	0,0200
100	0,0200	0,0150	0,0400	0,0300	0,015	0,0120	0,0100	0,0080	0,0200	0,0150
125	0,0150	0,0100	0,0300	0,0200	0,0120	0,0100	0,0080	0,0060	0,0100	0,0080
150	0,0100	0,0080	0,0200	0,0150	0,0080	0,0070	0.0060	0,0055	0,0070	0,0060
200	0,0080	0,0070	0,0100	0,0080	0,0070	0,0060	0,0055	0,0050	0,0060	0,0050
250	0,0070	0,0065	0,0090	0,0070	0,0065	0,0055	0,0050	0,0045	0,0055	0,0045

14.41.Debitele de curgere la secţiune plină prin conductele colectoare de canalizare, depind de diametrul conductei, panta conductei şi de materialul din care sunt realizate conductele. Se utilizează valorile debitelor şi vitezelor la secţiune plină calculate conform standardului SR EN 12056 (ANEXA 5.7, respectiv formula Colebrook White, cu considerarea unei rugozităţi de 1 mm) sau se pot utiliza valorile furnizate de furnizorul conductelor de canalizare. Se menţionează că tabelul cu valori pentru debite şi viteze la secţiune plină prezent în standardul STAS 1795 sunt determinate cu o valoare de 0,07 mm pentru rugozitate, utilizând formula lui Gorbaciev, rugozitate considerată insuficientă de către SR EN 12056, pentru calculul canalizării menajere. Cu toate acestea, pot fi utilizate valorile pentru debitele şi vitezele la secţiune plină din standardul STAS 1795, pentru analiza clădirilor existente, la care intervenţia asupra colectoarelor este locală. Pentru investiţiile noi, se utilizează standardul SR EN 12056, sistem II şi rugozitate 1 mm.

(11)Metoda de calcul conform standardului SR EN 12056-2, sistem II

(12)Conductele de ventilare ale reţelei de canalizare

14.51.Coloana de ventilare principală trebuie să aibă diametrul egal cu al coloanei, conform SR EN 12056-2. Pot fi reunite maxim 3 coloane de ventilare principală (ANEXA 5.4); în cazul în care se reunesc coloane de ventilare primară, diametrul coloanei de ventilare primară trebuie apreciat prin calcul, prin evaluarea debitului de ape uzate evacuat de coloanele de canalizare reunite (2 sau 3), şi utilizarea din nou a tabelului din ANEXA 5.4, în vederea alegerii diametrului coloanei de ventilare reunite.

SUBCAPITOLUL 5:DIMENSIONAREA CONDUCTELOR DE CANALIZARE ALE APELOR METEORICE ÎN INSTALAŢII INTERIOARE

(1)Dimensionarea coloanelor de canalizare ale apei meteorice

14.56.Diametrul coloanei de canalizare a apei meteorice, la care se racordează un singur receptor, se alege în funcţie de înălţimea coloanei, astfel încât debitul de calcul, V_c să nu depăşească debitul maxim din Tabel 14.9 -.

14.57.Debitul coloanei de canalizare care colectează ape meteorice de la două sau mai multe receptoare, racordate la o conductă orizontală montată la partea superioară a construcţiei, se determină în funcţie de înălţimea coloanei şi de lungimea conductei orizontale, astfel încât debitul de calcul V_c să nu depăşească debitul maxim din Tabelul 14.10.

Diametrul nominal, Dn [mm]		50	75	100	125	150	200
Lungimea conductei orizontale [m]		Înălţimea coloanei H=6 m
		V_c
	6	4,0	7,2	12,0	17,0	25,5	52,0
	12	4,4	7,8	12,5	18,0	27,0	54,5
	18	4,7	8,4	13,0	19,0	28,0	57,0
	30	5,3	9,6	14,5	21,5	31,0	62,0
Lungimea conductei orizontale [m]		Înălţimea coloanei H=12 m
		V_c
	6	5,0	7,5	14,5	22,0	32,0	64,0
	12	5,5	8,0	15,0	23,5	33,5	67,0
	18	6,0	9,0	16,0	24,5	35,0	70,0
	30	7,0	10,0	18,0	27,0	37,0	76,0
Lungimea conductei orizontale [m]		Înălţimea coloanei H=24 m
		V_c
	6	5,8	9,5	15,5	25,0	36,0	79,0
	12	6,3	10,3	17,3	27,0	40,0	82,0
	18	6,8	11,5	18,5	29,0	42,5	86,0
	30	7,8	12,0	20,5	32,0	47,0	95,0

(2)Dimensionarea conductelor orizontale (colectoare) de ape meteorice

SUBCAPITOLUL 6:DIMENSIONAREA REŢELELOR EXTERIOARE DE CANALIZARE ÎN INCINTE

SECŢIUNEA 1:Condiţii de calcul pentru sisteme de preluare ale apei meteorice în incinte

SECŢIUNEA 2:Condiţii de calcul pentru colectoare

(1)_

14.64.Pentru dimensionarea reţelelor exterioare de canalizare menajeră, se determină debitul de calcul ca fiind valoarea maximă între valoarea debitului stabilit cu actualul normativ (conform SR EN 12056, sistem II) şi valoarea volumului maxim orar de apă uzată (calculat cu un coeficient de variaţie orară egal cu valori cuprinse în intervalul 3-5, conform SR EN 805; pentru clădiri de locuit se consideră valoarea 5, pentru clădiri cu program de desfăşurare a activităţii sub 12 ore, se consideră valoarea 3).

(2)Panta longitudinală a colectorului

(4)Diametrul minim

14.68.Diametrul minim al reţelelor exterioare de canalizare în incintă este:

SECŢIUNEA 3:Condiţii de calcul pentru staţii de pompare ape uzate şi ape meteorice

SECŢIUNEA 4:Condiţii de calcul pentru rezervoare etanşe vidanjabile, pentru incinte

14.75.Pentru bazine de retenţie vidanjabile, pentru apa uzată menajeră, se calculează volumul util în funcţie de debitul mediu zilnic de apă uzată şi un număr recomandat de 15-30 zile de retenţie, considerate între două operaţii de vidanjare. Se respectă de asemenea seria de standarde SR EN 12566-1:2016 şi SR EN 12566-4:2016/SR EN 12566-3:2016, SR EN 12566-6:2016 şi SR EN 12566-7:2016. Bazinele vidanjabile etanşe sau sistemele de epurare a apelor uzate vor putea fi instalate doar cu respectarea indicaţiilor tehnice de montare şi utilizare stabilite de producătorul/furnizorul instalaţiei.

SECŢIUNEA 5:Condiţii de calcul pentru bazine de retenţie ape meteorice, pentru incinte

14.77.Pentru bazine de retenţie amplasate în zone urbane sau în zone fără canalizare publică, pentru evitarea punerii sub presiune a reţelei de canalizare, pentru evitarea inundării străzilor sau pentru controlul debitului evacuat în mediul receptor, se utilizează metoda din SR 1846-2, anexa B, respectiv B.1.4, prin aplicarea formulelor B.3, B.4 şi B.5. Pentru calculul bazinelor de retenţie, valoarea pentru Q_max (debitul maxim al ploii de calcul) se determină considerând coeficientul de reducere al ploii m = 1; pentru t_p se consideră o valoare în intervalul (2 x t_c) (4 x t_c), unde t_c este durata ploii de calcul, determinată conform SR 1846-2; pentru raportul adimensional dintre durata ramurii descendente şi durata ramurii ascendente a hidrografului debitului în secţiunea de calcul, se adoptă valoarea a = 2,5 - 4,5; pentru durata totală a hidrografului de debit, Tt, în minute, se recomandă o valoare peste 60 min.

De asemenea, q_max utilizat în SR 1846-2 este debitul pompat din rezervor pe durata acumulării apei în bazin, pe durata precipitaţiilor; valoarea q_max, respectiv valoarea debitului maxim admis a fi descărcat pe durata ploii în reţeaua de canalizare din aval sau emisar sau canale irigaţii (sau similar) este stabilită prin avizul/acordul prealabil emis de operatorul sistemului de canalizare sau instituţiile abilitate; în lipsa unor valori certe indicate prin acord, se va considera în calcul că pomparea se realizează după terminarea ploii, aşadar se consideră q_max = 0 [l/s].

14.78.Valoarea minimă a volumului bazinului de retenţie nu poate fi mai mică decât valoarea determinată cu relaţia

14.80.Pot fi utilizate şi soluţii de bazine de retenţie cu infiltrare, dacă natura solului şi nivelul apelor freatice permit acest lucru. De asemenea, sunt necesare avizele instituţiilor abilitate. Distanţa minimă de amplasare faţă de clădiri (noi sau existente - de exemplu cele din incintele vecine) se stabileşte în funcţie de natura solului, măsurată între fundaţia clădirii şi latura rezervorului, şi nu poate fi mai mică decât următoarea valoare: maximum între 10 m şi o distanţă egală cu produsul 1,5 x înălţimea fundaţiei clădirii.

SECŢIUNEA 6:Condiţii de calcul pentru separatoare de hidrocarburi ape meteorice

CAPITOLUL 15:CONDIŢII DE AMPLASARE ŞI MONTARE A INSTALAŢIILOR

SUBCAPITOLUL 1:REŢELE DE DISTRIBUŢIE ALE APEI ŞI DE CANALIZARE ÎN INCINTE

(1)Prevederi generale

(2)Configuraţia şi traseele reţelelor

(3)Distanţe, adâncimi şi înălţimi de montare

15.11.La amplasarea în plan şi pe verticală a conductelor exterioare de apă şi de canalizare se respectă distanţele prescrise faţă de alte clădiri, noi sau existente, conducte subterane sau cabluri electrice şi subterane, potrivit legislaţiei specifice (normativ NP 133 şi SR 8591). Acelaşi lucru este valabil şi pentru amplasarea construcţiilor subterane, respectiv cămine, bazine, rezervoare sau similar, cu rol în alimentarea cu apă sau canalizare, respectându-se prevederile actualului normativ NP 133 şi SR 8591.

(4)Montarea conductelor în pământ

(5)Montarea conductelor în canale subterane

15.18.Este admisă prevederea de canale circulabile sau semicirculabile, în care se includ şi alte reţele, când aceasta se impune ca urmare a lipsei de spaţiu sau când montarea în canal comun a mai multor reţele este mai avantajoasă din punct de vedere economic, decât montarea separată, cu condiţia respectării prevederilor din normativele de specialitate, specifice reţelelor montate în canal comun. Amplasarea reţelelor de apă pentru incendii în canale tehnice se face cu respectarea condiţiilor din P118/2.

15.22.La stabilirea dimensiunilor canalelor necirculabile se respectă următoarele distanţe minime:

SUBCAPITOLUL 2:CONDIŢII DE MONTARE

(1)Condiţii de montare specifice reţelelor exterioare de apă rece şi a accesoriilor lor

(2)Condiţii de montare specifice reţelelor exterioare de apă caldă de consum

SUBCAPITOLUL 3:INSTALAŢII INTERIOARE DE APĂ ŞI CANALIZARE

(1)Alcătuire şi amplasare

15.35.Traseele instalaţiilor interioare de apă şi de canalizare se aleg astfel încât să se asigure lungimi minime de conducte, posibilităţi de autocompensare a dilatărilor. Se coordonează realizarea tuturor instalaţiilor din subsolurile clădirilor, astfel încât să se asigure accesul nestingherit al personalului de întreţinere şi exploatare în caz de avarii şi demontarea uşoară în vederea reparaţiilor.

15.36.La alegerea traseelor se evită trecerea prin:

15.37.La amplasarea coloanelor se ţine seama de următoarele recomandări:

15.38.Se evită montarea instalaţiilor în spaţii a căror temperatură scade sub 0°C. Dacă evitarea nu este posibilă, se iau măsuri pentru evitarea îngheţului, prin izolare termică împreună cu prevederea de cabluri electrice încălzitoare, în mod special pentru traseele/zonele în care prezenţa gheţii poate afecta funcţionarea continuă a instalaţiilor (respectiv pentru receptoare de terasă, rigole amplasate pe terasă, coloane de canalizare amplasate în exteriorul clădirilor, porţiunile din traseele de alimentare cu apă amplasate în spaţii deschise etc.).

15.51.În situaţiile clădirilor fără subsol, pentru racordarea instalaţiilor de canalizare interioare la reţelele exterioare se adoptă soluţia cu montarea colectoarelor de canalizare sub clădiri cu trasee cât mai scurte (cu lungimi sub 6 m, montarea realizându-se din tronsoane cu evitarea îmbinărilor); dacă lungimile colectoarelor astfel amplasate depăşesc lungimea de 6 m, este necesară introducerea de intersecţii vizitabile cu piese de curăţire, iar diametrul colectoarelor astfel montate se alege cu 2 trepte mai mare, panta rezultând din calculul hidraulic.

15.52.La trecerea prin pereţi şi planşee, conductele şi coloanele de apă, se montează în tuburi de protecţie (manşoane). În cazul conductelor de alimentare cu apă, canalizare sau ventilare a canalizării, atunci când acestea străpung anvelopa clădirii sau un perete/planşeu care delimitează spaţiu încălzit/climatizat de spaţiu/neîncălzit/neclimatizat, se vor prevedea măsuri de asigurare a etanşeităţii la aer a acestora care să corespundă cerinţelor clădirilor cu consum redus de energie (nZEB).

15.59.În porţiunile în care conductele traversează elemente de construcţie nu se admit îmbinări ale acestora. De asemenea, nu se admite montarea în şapă a îmbinărilor conductelor sub presiune. Se vor alege trasee alternative prin şliţuri realizate prin pereţi (nestructurali) sau trasee placate pe pereţi structurali (sau similar, având ca efect montare neaparentă). Pentru porţiunile de trasee care trebuie amplasate în şapă se utilizează tronsoane de conductă fără îmbinări (de exemplu, conducte colac, amplasate în tuburi de protecţie conform instrucţiunilor fişelor tehnice ale producătorului, care să permită mişcarea liberă a conductelor datorită dilatării şi să asigure protecţia mecanică a conductelor).

15.60.La clădirile de locuit, în camerele de baie şi bucătării, coloanele de alimentare cu apă şi canalizare se maschează cu elemente de acoperire estetice, uşor demontabile pentru a se asigura condiţii de igienă, precum şi pentru efectuarea de revizii şi reparaţii. Coloanele de alimentare cu apă şi canalizare menajeră se montează fie în spaţii comune cu acces direct, fie în interiorul apartamentului deservit, cu posibilitatea de intervenţie, întreţinere din apartamentul respectiv. Coloanele de canalizare meteorică se corelează cu poziţia receptoarelor de terasă, şi se montează doar spaţii în care pot fi întreţinute (de exemplu se asigură acces la piesele de curăţire) şi pot fi înlocuite, în caz de nevoie.

(2)Amplasarea şi montarea armăturilor

SUBCAPITOLUL 4:COMPONENŢA REŢELELOR DE CANALIZARE EXTERIOARĂ

15.67.Reţeaua exterioară de canalizare poate să colecteze, într-o incintă, ape uzate menajere, meteorice, industriale etc.

15.68.Reţeaua exterioară de canalizare în incintă poate să conţină următoarele elemente componente:

15.71.Apele meteorice colectate în incinta exterioară sau preluate din zone de parcare exterioară vor fi dirijate către separatoare de hidrocarburi înainte de deversarea în reţeaua publică a localităţii sau în bazinele de retenţie. Bazinele de retenţie ale apelor meteorice trebuie golite în timpul cel mai scurt (sau cel menţionat prin avize, dacă este specificat), având în vedere că trebuie să asigure volumul necesar pentru colectarea apei meteorice provenită din următoarea ploaie.

CAPITOLUL 16:IZOLAREA TERMICĂ A CONDUCTELOR ŞI ECHIPAMENTELOR, PROTECŢIA ACESTORA ÎMPOTRIVA COROZIUNII, ASIGURAREA ETANŞEITĂŢII LA AER A ANVELOPEI CLĂDIRII

SUBCAPITOLUL 1:

(1)Izolarea termică a conductelor

16.5.Conductele mascate se izolează fără protecţie specială în exterior, iar cele preizolate cu protecţie la exterior.

SUBCAPITOLUL 2:PROTECŢIA ÎMPOTRIVA COROZIUNII EXTERIOARE A CONDUCTELOR

(1)_

(2)Asigurarea etanşeităţii anvelopei şi reducerea punţilor termice

16.13.Trecerile conductelor de alimentare cu apă, canalizare sau ventilare a canalizării prin elementele de construcţie care delimitează spaţiile încălzite/climatizate de cele neîncălzite/neclimatizate se vor face asigurându-se etanşeitatea la aer a străpungerilor respective în concordanţă cu cerinţele clădirilor cu consum redus de energie (nZEB) precum şi hidroizolarea acolo unde este cazul; Se vor prevedea măsuri pentru reducerea efectelor punţilor termice care pot apărea în cazul acestor străpungeri.

16.14.Modul de realizare al acestor treceri şi asigurarea etanşeităţii la aer, a hidroizolaţiei precum şi modul în care este redus efectul de punte termică se va detalia în proiect în colaborare cu proiectanţii celorlalte specialităţi implicate cum ar fi arhitectura sau după caz structura; realizarea acestor detalii de execuţie cad în sarcina mai multor specialităţi implicate în proiect care trebuie să colaboreze pentru asigurarea calităţii proiectului în conformitate cu normele în vigoare.

CAPITOLUL 17:AMENAJĂRI CONSTRUCTIVE PENTRU INSTALAŢII

SUBCAPITOLUL 1:SUBSOLURI TEHNICE ŞI CANALE

17.1.Pentru montarea şi întreţinerea instalaţiilor în clădirile care nu necesită subsol cu funcţiuni bine precizate, se pot utiliza subsoluri tehnice, vizitabile, având înălţimea liberă minimă de 1,80 m; subsolurile tehnice se prevăd cu goluri pentru introducerea ţevilor şi tuburilor necesare pentru eventualele reparaţii sau înlocuirii de conducte, precum şi cu canale de ventilare.

SUBCAPITOLUL 2:STAŢII DE RIDICARE A PRESIUNII

CAPITOLUL 18:PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI

18.4.De asemenea, în clădirile de locuit, în cazul în care nu se poate evita montarea conductelor de alimentare cu apă şi canalizare pe pereţii dinspre camera de zi, se iau măsuri pentru izolarea fonică a conductelor şi/sau utilizarea conductelor cu calităţi fonoabsorbante certificate conform SR EN 14366, armăturilor şi a obiectelor sanitare.

18.7.Agregatele se amplasează pe fundaţii proprii, fără legături cu pardoseala sau alte elemente de construcţii.

CAPITOLUL 19:ECHIPAMENTE DE INSTALAŢII

SUBCAPITOLUL 1:PREVEDERI GENERALE

SUBCAPITOLUL 2:CONDUCTE

19.5.Se recomandă utilizarea în instalaţiile interioare a următoarelor ţevi şi tuburi (lista nu este limitativă):

19.6.La reţelele exterioare de apă şi de canalizare din ansamblurile clădirilor de locuit, a clădirilor civile şi industriale se recomandă folosirea, cu prioritate, a următoarelor ţevi şi tuburi:

SUBCAPITOLUL 3:ARMĂTURI DE ÎNCHIDERE

CAPITOLUL 20:EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE INSTALAŢII

SUBCAPITOLUL 1:PREVEDERI GENERALE

20.1.Pentru conductele instalaţiilor sanitare, pot fi utilizate materiale care respectă standardele europene sau care au agremente tehnice, şi cu respectarea legislaţiei curente; se vor respecta prescripţiile de execuţie indicate de standardele europene specifice şi/sau producător (agrementate) împreună cu legislaţia curentă. Executarea instalaţiilor sanitare se face coordonat cu celelalte instalaţii. Această coordonare se urmăreşte pe întreg parcursul execuţiei, începând de la trasare.

SUBCAPITOLUL 4:TEHNOLOGII DE ÎMBINARE, ETANŞARE ŞI FASONARE A ŢEVILOR DIN OŢEL

SUBCAPITOLUL 5:MONTAREA CONDUCTELOR

(1)Conducte de apă rece şi caldă

(3)Conducte din gresie ceramică antiacidă

(5)Executarea izolaţiilor

(6)Montarea obiectelor sanitare şi a accesoriilor

(8)Săpături, umpluturi, lucrări auxiliare

CAPITOLUL 21:PROBE, REGLAREA INSTALAŢIILOR

SUBCAPITOLUL 1:PROBELE INSTALAŢIILOR

SECŢIUNEA 1:Conducte de apă rece şi caldă de consum în instalaţiile interioare

21.3.Presiunea de încercare la etanşeitate şi rezistenţă la cald la conductele de apă rece şi caldă este egală cu 1,5 x presiunea de regim, indicată în proiect pentru instalaţia respectivă de alimentare cu apă, dar nu mai mică de 6 bar. Conductele se vor menţine sub presiune timpul necesar verificării tuturor traseelor şi îmbinărilor, dar nu mai puţin de 20 de minute. Într-un interval de 20 minute nu se admite scăderea presiunii. Presiunea în conducte se va realiza cu o pompă de încercări hidraulice şi se va citi pe un manometru montat pe pompă, care se va amplasa în punctul cel mai de jos al conductelor.

21.4.Proba de funcţionare la apă rece şi caldă se efectuează după montarea armăturilor la obiectele sanitare şi la celelalte puncte de consum şi cu conductele sub presiunea hidraulică de regim. Se va verifica, prin deschiderea succesivă a armăturilor de alimentare, dacă apa ajunge, la presiunea de utilizare, la fiecare punct de consum în parte. Verificarea se va face prin deschiderea numărului de robinete de consum corespunzător simultaneităţii şi debitului de calcul. Pentru verificarea funcţionării conductelor de recirculare, se va măsura temperatura apei în conducta de apă caldă, la ieşirea din aparatul de preparare, şi din conducta de recirculare, înainte de racordarea la aparat. Proba de funcţionare la apă rece este de minim 6 ore.

21.5.Proba de funcţionare şi rezistenţă la conductele de apă caldă, inclusiv la cele de recirculare, se face prin punerea în funcţiune a instalaţiei de apă caldă la presiunea de regim stabilită prin proiect şi la o temperatură de 55-60°C. Presiunea şi temperatura de regim se vor păstra în instalaţie timpul necesar verificării etanşeităţii îmbinărilor şi a tuturor punctelor de susţinere şi fixare a conductelor supuse dilatărilor, dar nu mai puţin de 6 ore. După răcirea completă se va repeta încercarea de etanşeitate la presiune la rece.

SECŢIUNEA 2:Conducte de canalizare în instalaţiile interioare, colectoare cu curgere gravitaţională

SECŢIUNEA 3:Conducte de canalizare în instalaţiile interioare, conducte sub presiune

21.12.Conductele interioare de evacuare ale apelor uzate sau meteorice sub presiune trebuie să reziste la 1,5 x presiunea de regim. Presiunea de regim trebuie să fie specificată în proiect. Conductele se vor menţine sub presiune timpul necesar verificării tuturor traseelor şi îmbinărilor, dar nu mai puţin de 20 de minute. Într-un interval de 20 de minute nu se admite scăderea presiunii. Pentru instalaţiile meteorice vacuumatice, se aplică şi testele specifice recomandate de furnizorul sistemului.

SECŢIUNEA 5:Probe ale reţelelor exterioare de canalizare, de tip gravitaţional

21.14.Se prevăd probe de etanşeitate conform normativului NP133 şi standardul SR EN 1610, atât pentru colectoare cât şi pentru cămine.

SECŢIUNEA 7:Reglarea hidraulică a instalaţiilor

(2)Reglarea hidraulică a instalaţiei de alimentare cu apă rece şi caldă, distribuţie şi recirculare

21.19.În cazul asigurării presiunii cu ajutorul staţiilor de hidrofor, se va verifica, în momentul pornirii pompelor, în condiţiile unui consum maxim, disponibilul de presiune la obiectele plasate cel mai defavorabil.

21.20.Se recomandă montarea robinetelor de închidere şi reglaj la toate obiectele sanitare, la care nu au fost montate iniţial.

(3)Reglarea hidraulică a instalaţiei de recirculare a apei calde.

21.23.La instalaţiile prevăzute cu conductă de recirculare şi pe ramificaţii (până la baza coloanelor sau până la cel mai de sus obiect sanitar) reglajul hidraulic este necesar pentru a asigura recircularea apei calde prin toate conductele şi, deci, ridicarea gradului de confort şi reducerea pierderilor de apă şi energie. Reglajul se va face cu ajutorul robinetului de trecere montat pe conducta de recirculare care, dacă se încălzeşte, rezultă că pe conducta respectivă de recirculare circulă apa caldă.

Reglajul instalaţiei de recirculare începe cu ultima coloană a instalaţiei (situaţia cea mai dezavantajoasă), la care robinetul de închidere, de pe conducta de recirculare, se va lăsa complet deschis şi continuă spre sursa de producere. Reglajul se face în perioada de consum nul, cu instalaţia de preparare a apei calde în funcţiune. Armăturile utilizate pentru echilibrare nu vor avea deschideri mai mici de 1 mm pentru a diminua riscul de colmatare pentru aceste elemente. Pot fi utilizare robinete sau dispozitive de reglare hidraulică specifice.

CAPITOLUL 23:EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR

SUBCAPITOLUL 1:

(1)_

SUBCAPITOLUL 2:CONTROLUL, VERIFICAREA ŞI REVIZIA INSTALAŢIILOR SANITARE

(1)Controlul, verificarea şi revizia instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece şi apă caldă

23.7.Pentru evitarea pericolului de îmbolnăvire cu legionella, în fiecare lună, în instalaţia de alimentare cu apă caldă se asigură menţinerea unei temperaturi de 60°C, în întreaga instalaţie, timp de 24 de ore. O atenţie deosebită se acordă rezervoarelor de acumulare a apei calde sau în ramurile instalaţiei cu circulaţie redusă, în care se controlează ca temperatura apei calde să atingă temperatura de 60°C timp de 24 de ore; pot fi utilizate şi alte metode cu efect similar indicate în legislaţia tehnică de profil.

(2)Controlul, verificarea şi revizia instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece şi apă caldă

23.8.Revizia instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece şi apă caldă se face periodic, de regulă o dată pe an, şi constă, în principal, în:

(3)Controlul, verificarea şi revizia reţelelor exterioare de alimentare cu apă rece

(4)Controlul, verificarea şi revizia reţelelor exterioare de alimentare cu apă caldă de consum

(5)Curăţirea, spălarea şi dezinfectarea reţelei de apă rece şi caldă

(8)Controlul, verificarea şi revizia instalaţiilor de preparare a apei calde de consum

23.23.Revizia instalaţiei de preparare a apei calde se face anual şi constă în:

(9)Controlul, verificarea şi revizia staţiei de pompare şi de hidrofor

23.25.Controlul şi verificarea staţiei de pompare constă în verificarea:

23.27.La rezervorul tampon şi la cel de înălţime se verifică:

(10)Controlul, verificarea şi revizia instalaţiilor interioare şi exterioare de canalizare

23.33.Controlul şi verificarea instalaţiilor interioare de canalizare constă în:

(11)Curăţirea şi spălarea instalaţiei interioare de canalizare

(12)Curăţirea şi spălarea reţelelor exterioare de canalizare

(13)Apărare împotriva incendiilor pe durata exploatării instalaţiilor sanitare

SUBCAPITOLUL 3:REPARAŢIA INSTALAŢIILOR SANITARE

(1)Reparaţiile curente

23.49.Reparaţiile curente se fac pentru remedierea defecţiunilor constatate cu ocazia verificărilor şi reviziilor şi au drept scop menţinerea siguranţei în funcţionare a instalaţiilor, ca de exemplu:

23.52.Reparaţiile curente la instalaţii de canalizare sunt, de exemplu:

(2)Reparaţiile accidentale

CAPITOLUL 24:SCOATEREA ŞI REPUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ

SUBCAPITOLUL 0:

SUBCAPITOLUL 1:REPUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ (RECE SAU CALDĂ)

24.6.La repunerea în funcţiune a instalaţiilor de alimentare cu apă se urmăreşte:

24.7.Repunerea în funcţiune se face respectând următoarele operaţii:

CAPITOLUL 25:PROTECŢIA, SIGURANŢA ŞI IGIENA MUNCII

25.4.Instrucţiunile de protecţie, siguranţă şi igiena muncii pentru exploatarea reţelelor exterioare de canalizare şi a construcţiilor aferente (cămine, hasnale, separatoare de grăsimi şi nămol etc.), cuprind şi indicaţii privind:

CAPITOLUL 26:INDICAŢII FINALE

26.4.La toate instalaţiile sanitare se recomandă ţinerea evidenţei consumului de apă astfel:

Diametrul interior al conductelor [mm] sau nominal [inch]	Distanţele recomandate între suporturile mobile [m]
Diametrul interior al conductelor [mm] sau nominal [inch]	Conducte neizolate	Conducte izolate cu grosimea izolaţiei de maximum 40 mm
3/8 - 1/2	3,3	2,0
3/4 - 1	4,2	3,0
11/4 - 1 1/2	5,1	4,0
40 - 57,5	5,7	4,6
64 - 70	6,1	5,1
76 - 82	6,7	5,7
88 - 95	7,0	6,0
100 - 25	7,5	6,5
131 -150	8,0	9,5

Diametrul nominal al conductei [mm]	Viteze recomandate pentru dimensionarea conductelor, [m/s]
10	0,10 .............. 0,75
15	0,45 .............. 0,80
20	0,55 .............. 0,90
25	0,60 .............. 1,00
32	0,60 .............. 1,10
40	0,60 .............. 1,20
50	0,70 .............. 1,20
63	0,80 .............. 1,30
80	0,85 .............. 1,40
100	0,90 .............. 1,40
125	0,95 .............. 1,45
150	1,00 .............. 1,50
200	1,00 .............. 1,60
250
300

Diametrul conductei [mm]	Distanţa dintre piese [m]
Diametrul conductei [mm]	la ape industriale convenţional curate şi meteorice	la ape uzate menajere	la ape impurificate şi cu suspensii mari şi grele
50-70	10	5	4
100	15	8	6
125 - 200	15	14	12

Distanţa orizontală a coloanei faţă de deschidere [m]	Înălţimea minimă a gurii de aerisire deasupra deschiderii [m]
până la 1	1,50
de la 1-2	1,30
2-3	1,00
3-4	0,70
peste 4	0,50

Felul învelitorii	Phi
Învelitori metalice, de ardezie şi de sticlă	0.95
Învelitori din ţiglă	0,90
Terase necirculabile	0,85 ... 0,90
Terase necirculabile cu strat de pietriş mărgăritar	0,70 ... 0,80

a	b
60° ... 70°	0,4
70° ... 80°	0,3
80° ... 90°	0,3

Înălţimea coloanei, H, [m]	Diametrul nominal, Dn [mm]						Exemple de calcul:
	50	75	100	125	150	200	Exemple de calcul:
	Vc [l/s]						Pentru V_c =7 l/s, H = 3 m, rezultă Dn = 100 mm. Pentru V_c =7 l/s, H=16 m, rezultă Dn = 75 mm
1	2,0	3,8	7,1	11,2	16,8	33,0
3	2,5	4,7	8,4	13,0	19,2	40,9
6	3,0	5,6	9,7	15,1	22,5	46,2
12	3,9	6,8	11,5	17,5	26,7	54,2
16	4,3	7,5	12,3	18,9	28,4	58,2
24	5,0	8,5	14,0	21,8	32,0	64,3
45	5,8	9,6	15,5	23,8	35,3	68,8

Tipul de canal	Dimensiunile minime [mm]
Tipul de canal	orizontal	vertical
Canale circulabile	600	1800
Canale semicirculabile	600	1400 - 1600