Subcapitolul 3 - INSTALAŢII INTERIOARE DE CANALIZARE MENAJERĂ ŞI METEORICĂ - Normativ din 2022 privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor sanitare aferente clădirilor - Indicativ I 9-2022 - Octombrie 2022 -

M.Of. 1167 bis

În vigoare
Versiune de la: 5 Ianuarie 2023
SUBCAPITOLUL 3:INSTALAŢII INTERIOARE DE CANALIZARE MENAJERĂ ŞI METEORICĂ
(1)_
13.14.În interiorul clădirilor, instalaţia interioară de evacuare a apelor meteorice este complet separată de cea menajeră. Pentru meteoric se poate utiliza şi termenul de pluvial. Termenul de evacuare este similar cu termenul de canalizare.
(2)Colectoare orizontale
13.15.La alegerea traseului colectoarelor orizontale, se au în vedere următoarele:
- în clădirile cu subsol, în care traseele sunt accesibile, se reduce la minimum numărul de ieşiri ale conductelor de canalizare din clădiri;
- se reduce la minimum numărul schimbărilor de direcţie;
- racordările legăturilor coloanelor la colectoare se face cu un unghi de max. 45°.
13.16.La clădirile fără subsol amplasate în terenuri normale se admite montarea îngropată în pământ sub pardoseală a conductelor de canalizare aferente clădirii respective, dar cu adoptarea unor trasee cât mai scurte, fără schimbări de direcţie, cu posibilităţi de intervenţie pentru desfundare conform distanţelor prevăzute în Tabelul 13.1. Dacă sunt necesare schimbări de direcţie, se prevăd cămine uscate şi piese de curăţire.
13.17.Clădirile nu pot fi traversate sau subtraversate de colectoare de canalizare amplasate sub clădire, în pământ sau în subsol, care evacuează apă de la clădiri alăturate.
13.18.Nu se admite montarea colectoarelor de canalizare în pardoseală, sub utilaje.
13.19.Pentru canalizarea menajeră, pentru colectoare se adoptă schimbări de direcţie cu unghiuri până la 45° (schimbarea direcţiei la 90° se realizează prin două schimbări succesive la 45°). Pentru ape convenţional curate, schimbările de direcţie se pot face cu unghiuri până la 90°.
Nu se utilizează ramificaţii duble pe orizontală.
13.20.Se prevăd tuburi (piese, dispozitive) de curăţire la schimbări de direcţie, la punctele de ramificaţie greu accesibile pentru curăţire din alte locuri, precum şi pe trasee rectilinii lungi, la distanţele indicate în Tabelul 13.1.
Tabelul 13.1 - Distanţele maxime de montare a dispozitivelor de curăţire, pieselor de curăţire, la conducte orizontale de canalizare a apelor uzate menajere, industriale şi meteorice

Diametrul conductei

[mm]

Distanţa dintre piese

[m]

la ape industriale convenţional curate şi meteorice

la ape uzate menajere

la ape impurificate şi cu suspensii mari şi grele

50-70

10

5

4

100

15

8

6

125 - 200

15

14

12

13.21.La ieşirea în exterior a conductelor de canalizare din clădiri se asigură adâncimea minimă de protecţie contra îngheţului, măsurată la nivelul finit (după amenajare) al terenului până la generatoarea superioară a conductelor. Dacă pozarea în aceste condiţii nu este posibilă se iau măsuri contra îngheţului.
(3)Coloanele de scurgere ale apelor menajere
13.22.Stabilirea numărului de coloane şi a poziţiei acestora se face în funcţie de sistemul constructiv adoptat, urmărindu-se ca legăturile obiectelor servite să fie cât mai scurte. Se utilizează soluţiile de configurare ale instalaţiei de canalizare din SR EN 12056 (variante, în funcţie de caz, conform schemelor prezentate în ANEXA 5.9).
13.23.În cazul coloanelor având înălţimea peste 28 m, se prevăd devieri ale coloanelor (deplasarea axului); devierile se realizează la intervale de maximum 8 niveluri una de alta, prin utilizarea curbelor de etaj sau a coturilor de 45° şi mai mici. În acest caz se montează suplimentar piese de curăţire înainte şi după deviere.
13.24.Pe coloanele de scurgere cu legături de la obiectele sanitare se prevăd tuburi (piese) de curăţire la baza coloanei, deasupra ultimei ramificaţii şi la fiecare 2 nivele. Înălţimea de montaj a piesei de curăţire este de 0,4 - 0,8 m faţă de pardoseală. Pentru clădirile de locuit, în apartamente se montează piese de curăţire pe coloane la fiecare nivel, pentru care se trebuie să se asigure acces pentru intervenţie (de exemplu, gură de vizitare montată în ghenă, în dreptul piesei de curăţire).
În subsol, montarea pieselor de curăţire se face în spaţiile comune şi în spaţiile aparţinând beneficiarilor pe care îi servesc.
13.25.În blocurile de locuinţe sau clădiri de locuit (locuinţe), clădirile aparthotel, cămine pentru elevi sau studenţi, creşe, cămine pentru persoane în vârstă se prevăd coloane de canalizare separate pentru bucătării şi pentru grupurile sanitare; nu se admite racordarea la aceeaşi coloană de canalizare a obiectelor sanitare din grupurile sanitare şi a celor din bucătării.
De asemenea, în blocurile de locuinţe sau în clădirile aparthotel nu se cuplează la aceeaşi coloană de canalizare grupuri sanitare din apartamente învecinate, aflate pe acelaşi nivel.
Accesul la aceste coloane trebuie asigurat din apartamentul în care este amplasată coloana care deserveşte obiectele sanitare din apartamentul respectiv.
Coloanele de scurgere de la bucătării în blocurile de locuinţe, sau în clădirile de locuit (locuinţe), clădirile aparthotel, cămine pentru elevi sau studenţi, cămine pentru persoane în vârstă au diametrul minim de 70 mm, în cazul clădirilor cu mai puţin de 3 niveluri dotate cu spălătoare şi minimum 100 mm la clădiri cu mai mult de 3 niveluri.
(4)Conducte de ventilare pentru canalizare menajeră
13.26.Ventilarea primară (directă) se prevede prin prelungirea peste nivelul terasei sau acoperişului a tuturor coloanelor de scurgere. Se admite şi termenul de ventilaţie primară, directă. Orice grup sanitar trebuie să aibă prevăzută ventilarea canalizării.
13.27.Ventilarea secundară (indirectă) se prevede în mod obligatoriu pentru conductele orizontale, în conformitate cu SR EN 12056-2, sistem II împreună cu respectarea condiţiilor din Tabelul 14.5.
Se admite şi termenul de ventilaţie secundară, indirectă.
13.28.Ventilarea secundară (indirectă) se prevede cu următoarele variante:
- cu coloană de ventilare separată până deasupra terasei sau acoperişului;
- prin racordarea la o altă coloană de ventilare vecină;
- prin racordarea la o coloană de scurgere prelungită cu ventilare primară (directă).
13.29.Racordarea ventilaţiilor secundare la coloanele de scurgere se face sub un unghi ascuţit cu vârful în sensul scurgerii pentru a împiedica scurgerea prin coloana de ventilaţie.
13.30.Ventilarea auxiliară suplimentară se prevede conform SR EN 12056, la clădirile la care coloanele de scurgere depăşesc 28 m înălţime şi la clădirile la care se doreşte o creştere a capacităţii de evacuare a coloanelor de canalizare menajeră. Se admit şi sisteme de ventilare a coloanei de canalizare menajeră prin utilizarea pieselor de intersecţie cu aerare, conform ANEXEI 5.9. Adoptarea în proiect a pieselor de intersecţie cu aerare se face în conformitate cu indicaţiile producătorului, existând limite de aplicare.
Ventilarea auxiliară dublează coloana de scurgere pe toată înălţimea sa şi se leagă la aceasta la minim fiecare 3 niveluri.
13.31.Toate coloanele de ventilare, de orice fel, se prelungesc deasupra terasei sau acoperişului cu minim 0,50 m cu conducte din fontă de scurgere (sau soluţie similară agrementată) şi cu căciuli de ventilare.
13.32.Conductele de ventilare care ies deasupra teraselor în vecinătatea ferestrelor sau a altor deschideri legate de încăperi cu utilizare curentă se prelungesc deasupra acestor deschideri conform valorilor din Tabelul 13.2 -.
Tabelul 13.2 - Distanţele pe orizontală a coloanelor faţă de deschideri şi înălţimea minimă a gurii de aerisire deasupra deschiderilor

Distanţa orizontală a coloanei faţă de deschidere

[m]

Înălţimea minimă a gurii de aerisire deasupra deschiderii

[m]

până la 1

1,50

de la 1-2

1,30

2-3

1,00

3-4

0,70

peste 4

0,50

13.33.Este admisă legarea mai multor coloane de ventilare primară într-una singură, dar nu mai mult de 3 coloane în total, conform SR EN 12056-2.
(5)Aeratoare cu membrană pentru canalizare menajeră
13.34.Aeratoarele cu membrană reprezintă o alternativă de ventilare a coloanelor de canalizare menajeră, doar în cazurile bine justificate tehnic, în care nu poate fi realizată o prelungire a coloanei de canalizare deasupra terasei/acoperişului sau este nevoie de limitarea numărului de străpungeri prin anvelopa clădirii iar în instalaţia interioară de canalizare există coloane ventilate primar. Se menţionează ca adoptarea soluţiei cu ventilare primară este prioritară. De asemenea, traseul ventilat cu ajutorul aeratoarelor este limitat pentru colectoare/coloane prevăzute cu maxim 9 obiecte (obiecte sanitare, maşini spălat, sifoane pardoseală). Peste această limită, este necesară prevederea ventilării primare/secundare. În plus, aeratoarele cu membrană se montează în spaţii ventilate/aerisite şi cu acces facil în vederea inspectării şi mentenanţei; nu se admite montarea lor în spaţii ascunse de tip ghenă instalaţii, în spaţiul format de plăci din rigips sau orice spaţiu ascuns similar, neaerisit.
(6)Coloane pentru evacuarea apelor meteorice
13.35.La clădirile cu terasă se recomandă ca evacuarea apelor meteorice să se facă prin conducte interioare. Evacuarea apelor de pe terase aflate la cote diferite se face prin coloane independente (întrucât aceste coloane pot intra în regim de funcţionare sub presiune).
13.36.Pentru balcoane amplasate de la niveluri diferite, în principiu pe aceeaşi verticală, pot fi utilizate coloane de canalizare meteorică comune, cu prevederea de piese de curăţire la fiecare nivel pentru blocuri de locuinţe, pentru clădiri de sănătate, pentru clădiri de importanţă A şi B (după fiecare racord sau intersecţie) şi din 2 în 2 niveluri la celelalte tipuri de clădiri.
13.37.Nu se admite montarea coloanelor de canalizare meteorică/menajeră în spaţii în care nu se poate realiza exploatarea ulterioară (de exemplu, montare în termosistem, într-o faţadă ventilată etc.). Acelaşi lucru este valabil şi pentru conductele sub presiune (apă, canalizare etc.).
13.38.De asemenea, pentru o terasă se montează minim 2 receptoare de terasă, din motive de siguranţă şi continuitate în exploatare (nu se aplică balcoanelor).
13.39.Apa evacuată prin burlanele exterioare se poate scurge liber la rigolă sau la o reţea de canalizare.
Burlanele racordate la canalizare se continuă la bază, pe o înălţime de 0,90 m faţă de trotuar, cu tuburi rezistente la şocuri mecanice, pe care se prevede o piesă de curăţire.
13.40.Colectarea apelor meteorice de pe terase necirculabile se face prin receptoare fără gardă hidraulică.
13.41.În cazul teraselor circulabile şi a curţilor interioare legate la canalizarea exterioară în sistem unitar, este obligatorie montarea fie a unor sifoane de linie (generale), de preferinţă în subsol, fie prevederea unor cămine exterioare cu racordul sifonat.
13.42.Evacuarea apelor meteorice din curţile interioare se face la canalizarea exterioară prin reţea separată de reţeaua de canalizare a apelor uzate menajere.
13.43.În cazul în care condensul care se formează pe suprafaţa coloanelor de canalizare meteorică poate provoca probleme, afectări ale plafoanelor, conductele montate în interiorul clădirilor se vor izola termic.
13.44.Pe toate coloanele de scurgere a apelor meteorice, având înălţimea până la 28 m, se prevăd piese de curăţire cel puţin la primul şi la ultimul nivel.
13.45.La coloanele mai înalte de 28 m se prevăd devieri ale coloanelor la intervale de 8 niveluri, prin utilizarea curbelor de etaj sau a coturilor de 450 şi mai mici.
13.46.În condiţiile în care există risc de îngheţ, iar gheaţa poate bloca evacuările şi poate provoca inundaţii în interiorul clădirilor, trebuie luată în considerare montarea de cabluri încălzitoare pe receptoare, jgheaburi şi conductele amplasate în zonele în care există acest risc. Izolarea termică a acestor conducte nu este suficientă ca măsură împotriva îngheţului.
13.47.Atunci când se schimbă funcţiunea unei clădiri, sistemul de evacuare a apelor meteorice trebuie reevaluat relativ la noile condiţii de compartimentare a clădirii. De asemenea, se reevaluează frecvenţa ploii de calcul.
13.48.Se va evita trecerea coloanelor de canalizare prin camere de locuit, încăperi cu finisaje deosebite, spaţii de depozitare produse alimentare sau farmaceutice, spaţii în care prezenţa apei constituie pericol de explozie sau pericol de incendiu, prin golul ascensorului, prin postul de transformare etc. A se vedea prevederile normativelor I7 şi P118/3, alte normative şi standarde specifice.
13.49.Pentru reţele interioare de evacuare a apelor meteorice, la stabilirea debitului de calcul se aleg intensitatea ploii de calcul şi durata ploii de calcul, conform STAS 1795. Frecvenţa ploii de calcul se determină conform Tabel 14.2. În plus, dacă clădirile au categorie de importanţă A sau B, frecvenţa ploii de calcul este 1/5, indiferent de amplasare în mediu rural sau urban.
13.50.Sistemele de drenaj pentru grădinile situate pe acoperiş trebuie să permită inspecţia şi să încorporeze mijloace de împiedicare a intrării solului în sistemul de evacuare.
(7)Evacuarea apelor meteorice de pe acoperişuri plate
13.51.Apele meteorice de pe acoperişurile plate pot fi colectate şi evacuate prin receptoare de terasă sau rigole. Standard de referinţă pentru sifoanele de terasă este STAS 1795. Se pot adopta valori ale debitelor maxime ce pot fi evacuate de sifoane (receptoare) de terasă/rigole conform fişelor tehnice ale producătorilor.
13.52.Alegerea şi amplasarea sifoanelor şi rigolelor se va corela cu partea de rezistenţă şi arhitectură a construcţiei şi cu configuraţia învelitorii; sifoanele şi rigolele se amplasează în puncte de cotă minimă (pentru sifoane) sau linii de cotă minimă (rigole), după caz.
13.53.Coloanele de scurgere preiau apele meteorice de la receptoarele de terasă. Debitul maxim suportat de coloana de scurgere trebuie să fie cel puţin egal cu debitul ce poate fi evacuat de receptorul de terasă în condiţiile de montaj specifice proiectului. Debitele maxime ce pot fi evacuate prin coloane sunt precizate în STAS 1795.
13.54.Conductele interioare pentru canalizarea meteorică (coloane, colectoare şi sisteme de îmbinare ale tronsoanelor) trebuie să fie capabile să reziste la presiunea dată de înălţimea coloanei de apă; în consecinţă, se prevăd conducte care pot evacua apa sub presiune, considerându-se intrarea sub presiune pe toată înălţimea coloanelor, şi pe traseul colectoarelor (a conductelor orizontale). Pentru conductele din mase plastice utilizate în canalizare se prevăd piese de curăţire şi piese de dilatare (precum şi alte accesorii) conform normativului de specialitate a produsului şi fişelor tehnice aferente materialului.
13.55.Colectoarele interioare pentru canalizarea apelor meteorice pot ajunge la un grad de umplere maxim acceptat de 100%. Adâncimea stratului de apă ce se poate acumula pe terasă la ploi torenţiale nu va depăşi valorile luate în calcul în proiectul de structură, coroborat şi cu STAS 1795.
13.56.Viteza minimă a apei meteorice în colectorul de canalizare pluviala este 0,7 m/s iar viteza maximă se alege în funcţie de materialul din care sunt realizate conductele. Pentru conducte din plastic viteza maximă acceptată este 4 m/s cu excepţia cazului în care fişa tehnică a produsului precizează alte valori.
(8)Evacuarea apei meteorice de pe acoperişuri tip şarpantă
13.57.Colectarea şi evacuarea apelor meteorice de pe acoperişurile tip şarpantă se face în general cu jgheaburi şi burlane.
13.58.Pentru calcule de dimensionare aferente jgheaburilor se recomandă utilizarea standardului SR EN 12056 - 3.
(9)Utilizarea apelor meteorice
13.59.Dacă apa meteorică este acumulată în vederea utilizării ei în irigarea/stropirea spaţiilor verzi, calitatea ei trebuie să corespundă cerinţelor normativului NTPA 001.
13.60.Apele meteorice pot fi utilizate pentru spălarea vaselor de closet şi pisoarelor, spălarea locurilor de parcare.
13.61.Pentru spitale este interzisă reutilizarea apei de ploaie, nu se stochează apă de ploaie nici pentru irigaţii, nici pentru a o reutiliza la nivelul unor obiecte sanitare şi nici pentru circuite de răcire ale echipamentelor.
(10)Colectare/evacuare depresionară a apelor meteorice
13.62.Sistemul de colectare/evacuare depresionară se poate adopta ori de câte ori se îndeplinesc condiţiile pentru iniţierea curgerii depresionare (înălţimea motoare este diferenţa de cotă dintre secţiunea de intrare în receptor şi colectorul orizontal, care este mai mare decât valoarea impusă de către producător). Efectul de sifon trebuie să înceapă suficient de repede pentru a preveni depăşirea înălţimii stratului de apă considerată în calcul pentru proiectarea acoperişului.
13.63.Calculul reţelei de canalizare meteorică în sistem depresionar se realizează cu programe specializate.
(11)Condiţii de amplasare a obiectelor sanitare
13.64.Pentru distanţele minime de amplasare ale obiectelor sanitare faţă de elementele de construcţie sau faţă de alte obiecte sanitare precum şi cotele de montaj ale obiectelor sanitare se poate utiliza STAS 1504. Pentru grupurile sanitare aferente persoanelor cu dizabilităţi, se adoptă reglementările specifice.
13.65.Pentru clădirile multietajate, este importantă asigurarea suprapunerii pe verticală atât a grupurilor sanitare, cât şi a obiectelor sanitare situate în afara grupurilor sanitare.
13.66.La proiectarea grupurilor sanitare se urmăreşte aplicarea unor soluţii care să favorizeze modularea instalaţiilor.
13.67.Grupurile sanitare echipate cu duşuri şi lavoare din cămine, internate, cazărmi, vestiare etc., se recomandă să se amplaseze spre mijlocul încăperii, neadosate la pereţii încăperii.
13.68.Amplasarea obiectelor sanitare şi a utilajelor se face astfel încât să se realizeze trasee ale conductelor de legătură cât mai scurte şi, pe cât posibil, evitarea intersectării conductelor.
13.69.Se asigură o gardă hidraulică pentru toate obiectele sanitare racordate la canalizare. Garda hidraulică asigurată pentru obiectele sanitare trebuie sa aibă o înălţime a stratului de apă de minim de 50 mm.
13.70.Obiectele sanitare montate suprateran se racordează, de regulă, la canalizarea exterioară prin intermediul unui sistem gravitaţional. Pentru obiectele sanitare montate sub nivelul terenului se recomandă instalarea unui sistem care să nu permită refularea apei de canalizare din exterior către interior, respectiv un sistem care funcţionează prin pompare.
(12)Staţii de pompare ape uzate situate în interiorul clădirilor
13.71.Staţiile de pompare ape uzate se utilizează atunci când:
- evacuarea apelor uzate de la obiectele sanitare nu poate fi realizată gravitaţional, acestea fiind amplasate sub nivelul terenului, iar canalizarea exterioară este în sistem unitar.
- evacuarea apelor uzate de la obiectele sanitare nu poate fi realizată gravitaţional, acestea fiind amplasate sub nivelul colectorului de canalizare menajeră exterioară, în sistem divizor.
În aceste cazuri, pomparea apei uzate se realizează în reţeaua exterioară, prin intermediul unui cămin de vizitare. Nu se recomandă refularea în colectoarele interioare.
Dacă nu se poate evita refularea traseului pompat într-un colector de canalizare menajer, gravitaţional, din considerente tehnice, este necesar ca acel colector să fie dimensionat la un debit care să conţină şi debitul pompat, şi să se respecte în aceste condiţii gradul de umplere maxim admis corespunzător. Trebuie luate măsuri împotriva refulării inverse a apei, protecţia împotriva refulării poate fi realizată printr-o buclă contra refulării, aceasta fiind considerată cea mai eficientă metodă (se va standardul SR EN 12056-4). Bucla antirefulare va depăşi cu 30 ... 50 cm cota străzii sub care se găseşte punctul de racord la colectorul stradal.
Pot fi folosite staţii de pompare şi pentru situaţiile în care obiectele sanitare (sau zonele de prelevare ape evacuate, de exemplu echipamente răcire) sunt amplasate la distanţă faţă de o coloană sau colector de canalizare existent, şi se adoptă o evacuare pompată a apelor uzate/convenţional curate (de exemplu, condens).
13.72.Pentru reţelele interioare de canalizare care deservesc obiecte sanitare amplasate în subsol, sub nivelul colectorului stradal, care deversează în reţele unitare exterioare nu se admite racordarea directă cu clapetă de sens. Pentru celelalte situaţii se vor respecta prevederile din standardul SR EN 12056-4. Nu se realizează alte racorduri suplimentare pe conducta de evacuare prin pompare. Ori de câte ori este posibil, se va urmări ca staţiile de pompare ape uzate să se amplaseze în afara clădirilor.
13.73.Pentru staţiile de pompare ape uzate a căror funcţionare nu poate fi întreruptă, acestea se prevăd cu pompă activă şi pompă de rezervă.
13.74.Recipientul în care sunt colectate apele uzate cu materii fecaloide trebuie să fie etanş, prevăzut cu racorduri de conectare a obiectelor sanitare, şi cu o conductă de ventilare a recipientului de acumulare a apei uzate. Pentru ventilarea recipientului se pot adopta următoarele soluţii:
- Conductă de ventilare primară individuală, care ajunge deasupra nivelului acoperişului;
- Se poate adopta, pentru recipient, o conductă de ventilare secundară conectată la o altă conductă de ventilare primară;
- Pentru ape uzate provenite din spitale, se admite doar ventilarea primară a staţiilor de pompare ape uzate.
13.75.Nu se montează conducte de ventilare pe conducta de refulare a staţiei de pompare.
13.76.Aeratoarele cu membrană nu sunt acceptate pe conducta de ventilare a recipientului staţiei de pompare ape uzate menajere, este necesară prevederea unei conducte de ventilare în conexiune liberă cu atmosfera.
13.77.În cazul în care staţia de pompare ape uzate se amplasează în exteriorul clădirii se vor respecta condiţiile de amplasare din standardul SR EN 752 şi normativul NP133.
13.78.Încăperea în care se montează staţia de pompare ape uzate trebuie să fie încălzită şi ventilată corespunzător.
13.79.Dimensionarea staţiilor de pompare ape uzate se va face conform standardelor SR EN 12056 şi SR 1846. Viteza minimă de pompare trebuie să fie 0,7 m/s.
13.80.Conducta de pompare ape uzate trebuie să reziste la 1,5 ori presiunea maximă de operare a staţiei de pompare. Presiunea maximă de operare trebuie să fie stabilită prin proiect.
13.81.Pe conducta de refulare, se montează o clapetă de reţinere, cât mai aproape de pompă.
13.82.Dacă se colectează într-un rezervor comun ape meteorice şi ape uzate menajere, care deversează ulterior într-un colector unitar, rezervorul se va împărţi în 2 compartimente distincte (meteoric respectiv menajer), prevăzute cu pompe diferite şi conducte de pompare diferite.