Subcapitolul 1 - REŢELE INTERIOARE ŞI EXTERIOARE DE CANALIZARE ÎN INCINTE - PREVEDERI GENERALE - Normativ din 2022 privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor sanitare aferente clădirilor - Indicativ I 9-2022 - Octombrie 2022 -

M.Of. 1167 bis

În vigoare
Versiune de la: 5 Ianuarie 2023
SUBCAPITOLUL 1:REŢELE INTERIOARE ŞI EXTERIOARE DE CANALIZARE ÎN INCINTE - PREVEDERI GENERALE
13.1.Calitatea apelor uzate ce urmează să fie evacuate din clădiri în incinte precum şi din incinte în reţelele de canalizare publice exterioare trebuie să respecte prevederile reglementării tehnice privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi/sau direct în staţiile de epurare.
13.2.În interiorul clădirilor, instalaţia de canalizare se proiectează cu reţele separate, în funcţie de natura apelor colectate, şi anume:
- ape uzate;
- ape meteorice;
- ape condens; pentru acest tip de ape, se recomandă fie adoptarea de reţea separată de canalizare, fie racordarea canalizării condensului la sifonul cu gardă hidraulică a unui obiect sanitar frecvent utilizat; nu se racordează canalizarea condensului direct în canalizarea menajeră; nu se racordează canalizarea condensului în canalizarea meteorică.
- ape care conţin substanţe agresive (acizi, baze etc.);
- ape uzate provenite de la bucătăriile unităţilor de alimentaţie, garaje etc.;
- ape contaminate provenite de la spitale de boli contagioase, laboratoare de analize medicale, laboratoare cu substanţe radioactive;
- ape ce conţin substanţe combustibile.
Pentru condensul provenit de la centralele termice cu funcţionare în condensaţie, evacuarea se realizează către canalizarea menajeră, în zone în care materialul conductelor de canalizare permite evacuarea unor ape cu pH < = 6,5. Se recomandă utilizarea unui sistem de neutralizare a acestuia.
13.3.Evacuarea apelor uzate din interiorul clădirilor în reţelele exterioare de canalizare se realizează numai după preepurarea lor, când este cazul, prin neutralizare, dezinfecţie, separarea grăsimilor sau a nisipurilor etc. Se recomandă utilizarea unor echipamente de preepurare cu amplasare în exteriorul clădirilor, astfel încât să se realizeze uşor mentenanţa acestora.
13.4.Apele uzate provenite de la unităţi medicale, precum şi de la alte instituţii, care prin specificul lor contaminează apele uzate cu agenţi patogeni, se evacuează la canalizarea exterioară cu luarea măsurilor de dezinfecţie impuse prin avizele organelor sanitare de specialitate, normativele de specialitate şi legislaţia de profil, (Ordinul ministrului sănătăţii nr. 914/2006, cu modificările şi completările ulterioare),
13.5.Din cauza faptului că reţelele de canalizare exterioară în sistem unitar pot intra sub presiune pe durata ploilor cu intensitate mare, legarea la canalizarea interioară a obiectelor sanitare, precum şi a altor puncte de consum, situate în clădire sau incintă sub nivelul străzii, se face printr-o reţea de canalizare separată, luându-se pentru această reţea, măsuri de înlăturare a pericolului de refulare, precum:
- racordarea indirectă, prin intermediul unei staţii de pompare pentru ape uzate, utilizând scheme adoptate în standardele SR EN 12056 şi SR EN 752 (cu montarea buclei antirefulare);
- prevederea de armături contra refulării cu închidere etanşă; armăturile contra refulării se prevăd numai în cazul clădirilor în care se asigură personal de exploatare; prevederea de clapete împotriva refulării, pentru clădiri, se realizează doar cu produse fabricate în conformitate cu standardul SR EN 13564-1; suplimentar, pentru a asigura garda hidraulică necesară canalizării, se poate monta un sifon de linie; clapetele împotriva refulării se pot utiliza când presiunea apei refulate nu are valori ridicate; se atrage atenţia că utilizarea clapetelor contra refulării nu reprezintă o metodă certă de evitare a refulării apei în cazul suprapresiunilor, de preferat fiind sistemul pompat, însoţit de bucla antirefulare prevăzută pe traseul de pompare a apei în exteriorul clădirii.
13.6.Instalaţia interioară de canalizare se leagă la reţeaua exterioară, prin intermediul unui cămin de vizitare sau de inspecţie.
În terenurile normale, căminele de vizitare sau de inspecţie se amplasează faţă de clădire, la o distanţă minimă de 1,5 m şi la o distanţă maximă de 10 m.
13.7.În terenurile sensibile la umezire precum şi în cele cu umflări şi contracţii mari, căminele de vizitare se amplasează ţinând seama de prevederile reglementării tehnice pentru proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe terenuri sensibile la umezire (NP125) sau NP126.
13.8.Sistemul de canalizare exterioară, din cadrul ansamblurilor de clădiri (în incinte), poate fi unitar sau separativ şi se stabileşte, de regulă, corespunzător sistemului de canalizare publică.
13.9.În incinte, traseele colectoarelor se coordonează cu restul conductelor, amplasându-se la distanţe cerute de normele în vigoare SR 8591 faţă de clădiri (noi şi existente), şi faţă de alte reţele/conducte.
13.10.Căminele de vizitare sau de inspecţie, pe reţeaua exterioară de canalizare, se prevăd potrivit NP133, SR EN 752, SR EN 476, STAS 3051, SR EN 16933-1. Căminele de canalizare în aliniament, în incinte, se prevăd la maxim 50 m distanţă între ele. Căminele de vizitare sau de inspecţie trebuie sa fie conform SR EN 476. Căminele de inspecţie amplasate în incinte se montează cu alternanţă, intre cămine de vizitare. Numărul maxim al căminelor de inspecţie intre două cămine de vizitare este de 2. Pentru incintele ansamblurilor de clădiri de locuit, diametrul minim al căminelor de inspecţie trebuie sa fie de minim 600 mm.
13.11.Legarea conductelor de canalizare în căminele adânci, în care se realizează o diferenţă de nivel mai mare de 150 cm între cota de intrare a conductelor şi radier, se face astfel încât să fie evitată degradarea radierului şi, în acelaşi timp, să nu fie stânjenit accesul personalului de exploatare în cămin (cămine de rupere de pantă).