Capitolul 4 - NECESARUL DE CĂLDURĂ PENTRU ÎNCĂLZIRE - Normativ din 2015 pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală - Indicativ I 13-2015

M.Of. 897 bis

În vigoare
Versiune de la: 15 Martie 2023
CAPITOLUL 4:NECESARUL DE CĂLDURĂ PENTRU ÎNCĂLZIRE
SUBCAPITOLUL 1:Determinarea necesarului de căldură
4.1._
(1)Sarcina termică nominală de încălzire a unui spaţiu (cameră) se calculează conform SR EN 12831-1 şi reprezintă puterea termică necesară pentru realizarea temperaturilor interioare convenţionale la temperaturile exterioare de calcul. Pe baza sarcinii termice nominale se dimensionează ulterior elementele sistemului de încălzire centrală.
(2)La proiectarea clădirilor noi, cu consum de energie aproape egal cu zero (definite conform Legii nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, republicată, cu modificările ulterioare), sarcina termică nominală se calculează în conformitate cu prevederile SR EN 12831-1.
(3)Pentru determinarea sarcinii termice nominale pentru încălzirea clădirilor existente, calculul se efectuează potrivit SR EN 12831-1.

4.2.Sarcina termică nominală pentru încălzire se calculează în funcţie de temperatura interioară convenţională de calcul. Valorile de proiectare ale temperaturii interioare convenţionale de calcul pentru dimensionarea instalaţiilor de încălzire sunt prezentate în SR EN 16798-1/NA.

4.3.Pentru încăperile încălzite cu sisteme de încălzire având componente înglobate în elementele de construcţie, sarcina termică nominală pentru încălzire se calculează ţinând cont de prevederile SR EN 1264-1 şi SR EN 1264-2, iar proiectarea se va face respectând toate reglementările tehnice care fac referire la sistemele de încălzire prin radiaţie.

4.4.Sarcina termică nominală pentru încălzirea încăperilor poate fi repartizată unui singur sistem de încălzire sau unor sisteme de încălzire diferite care funcţionează simultan sau separat (de exemplu, corpuri statice şi radiaţie de joasă temperatură sau corpuri statice şi aer cald).

4.5.Pentru încăperi cu suprafaţa peste 100 m2 sau înălţimi peste 5 m, sarcina termică nominală de încălzire se calculează separat pentru zonele cu degajări de căldură şi pentru cele fără degajări, în vederea repartizării judicioase a aparatelor de încălzire.

4.6.Se recomandă recuperarea căldurii evacuate şi utilizarea ei ca sursă secundară de căldură, pe baza unor analize de bilanţ şi tehnico economice. În acest sens, se poate considera utilizarea căldurii evacuate de la surse tehnologice, de la procese de combustie, din aerul viciat eliminat prin sisteme de ventilare, din apa de răcire industrială etc.
4.7.Căldura recuperată şi utilizată ca sursă secundară pentru prepararea unui agent termic nu se ia în considerare la întocmirea bilanţului termic al încăperii respective, ci la întocmirea bilanţului sursei de căldură a instalaţiei de încălzire.
4.8.Se recomandă îmbunătăţirea protecţiei termice a clădirilor încălzite central, respectiv a caracteristicilor lor termotehnice, cu precădere prin mărirea rezistenţei termice a elementelor opace şi vitrate ale elementelor de anvelopă, precum şi prin reducerea infiltraţiilor de aer exterior. Astfel, se obţine:
a)reducerea puterii termice a surselor şi a instalaţiilor de încălzire din clădiri;
b)creşterea confortului termic;
c)protecţia sporită a mediului ambiant prin reducerea poluării;
d)economie de energie;
e)reducerea cheltuielilor de investiţii şi de exploatare pentru instalaţia de încălzire.
(1)Pentru clădirile existente, oportunitatea reabilitării, din punct de vedere energetic, a acestora se stabileşte în funcţie de consumul de energie, calculat pe baza metodologiei de calcul al performanţei energetice a clădirilor, iar soluţiile propuse se stabilesc potrivit reglementărilor tehnice aplicabile domeniului.
SUBCAPITOLUL 2:Prevederi referitoare la elementele constructive ale clădirilor încălzite central
4.9.Pentru realizarea unor soluţii constructive ale clădirilor cu încălzire centrală (noi sau care se reabilitează) care să conducă la o sarcină termică redusă pentru încălzire, se recomandă următoarele măsuri:
a)prevederea, prin proiectul de arhitectură, a unor suprafeţe exterioare minime ale clădirilor, în raport cu volumul lor (factorul de formă al clădirii cu valori minime);
b)prevederea unor elemente opace şi vitrate ale anvelopei termice a clădirii, caracterizate de valori cât mai mari ale rezistenţei termice, conform reglementărilor specifice (normativul privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor, indicativ C 107-2005, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.055/2005, cu modificările şi completările ulterioare), respectând în acelaşi timp cerinţele impuse de procesul tehnologic sau funcţional specific clădirii;
c)eventual, adoptarea unor măsuri constructive complementare de volumetrie şi izolare termică a clădirii care să conducă la încadrarea în valorile normate minime ale coeficienţilor globali de izolare termică, prevăzute de normativul C 107;
d)alcătuirea elementelor de construcţie, astfel încât (i) temperaturile pe faţa interioară să nu conducă la disconfort termic sau fenomenul de condensare superficială (conform SR EN 16798-1/NA), (ii) să limiteze fenomenul de condensare a vaporilor de apă în straturile care alcătuiesc elementele opace ale anvelopei clădirilor, (iii) iar stabilitatea termică să respecte normele tehnice în vigoare;
e)utilizarea favorabilă a orientării, astfel încât încăperile interioare să beneficieze de aporturi solare pe durata iernii;
f)evitarea, prin proiect, a amplasării adiacente a încăperilor cu diferenţe mari de temperatură şi, în special, a încăperilor încălzite lângă cele reci sau frigorifice;
g)stabilirea gradului de vitrare (raportul între suprafaţa vitrată şi suprafaţa totală utilă a clădirii) al pereţilor şi acoperişurilor clădirilor pentru asigurarea nivelului normat de iluminare naturală, precum şi pentru reducerea consumului de energie pentru încălzire şi iluminat pe ansamblul clădirii; este indicată determinarea gradului de vitrare printr-un calcul de optimizare a cheltuielilor de investiţie şi exploatare, pentru construcţii, instalaţii termice şi electrice;
h)utilizarea tâmplăriei exterioare eficiente energetic, cu sisteme de etanşare, având o valoare ridicată a rezistenţei termice globale; în lipsa acestora se pot lua măsuri echivalente precum: montarea de garnituri de etanşare, ferestre fixe, multiplicarea numărului de rânduri de geamuri etc.;
i)în cazul folosirii pereţilor complet vitraţi (de exemplu, la clădiri social-culturale, comerciale, birouri) se recomandă realizarea acestora numai cu elemente etanşe la aer şi având o valoare ridicată a rezistenţei termice;
j)stabilirea, prin proiect, a unui număr cât mai redus de uşi exterioare şi goluri tehnologice în elementele exterioare ale anvelopei clădirilor;
k)prevederea de sasuri sau perdele elastice la uşile exterioare şi la golurile tehnologice din elementele exterioare ale clădirilor;
l)prevederea perdelelor de aer la uşile exterioare ale clădirilor cu frecvenţă mare de deschidere;
m)acolo unde este cazul, prevederea dispozitivelor de închidere automată la uşile exterioare de la intrările clădirilor.

4.10.Pentru clădirile noi sau pentru clădirile existente care se reabilitează, elementele de construcţie respectă cerinţele privind valorile minime ale rezistenţelor termice corectate ale elementelor de anvelopă ale acestora, astfel încât consumul de energie pentru încălzire să corespundă cerinţelor de performanţă energetică în vigoare.