Capitolul 10 - CONDIŢII TEHNICE PENTRU EFECTUAREA PROBELOR ŞI PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A INSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIRE - Normativ din 2015 pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală - Indicativ I 13-2015

M.Of. 897 bis

În vigoare
Versiune de la: 15 Martie 2023
CAPITOLUL 10:CONDIŢII TEHNICE PENTRU EFECTUAREA PROBELOR ŞI PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A INSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIRE
SUBCAPITOLUL 1:
10.1.După executarea lucrărilor de instalaţii de încălzire, se efectuează probele.
10.2.Probele pentru instalaţiile de încălzire sunt următoarele:
a)proba la rece;
b)proba la cald;
c)proba de eficacitate.
(1)Probele se fac atât la instalaţiile de încălzire noi cât şi la instalaţiile de încălzire existente la care s-au efectuat reparaţii capitale cu ocazia reabilitării şi modernizării acestora.
(2)Probele se fac de către executant şi rezultatele se înscriu în procese verbale.
10.3.Pentru efectuarea probelor la cald şi de eficacitate sunt necesare următoarele operaţii:
a)pornirea instalaţiei;
b)echilibrarea hidraulică;
c)verificarea dispozitivelor de reglare automată.

10.4.În completarea probelor menţionate la articolul anterior, se prevăd probe de funcţionare ale echipamentelor.
(1)Probele de funcţionare ale echipamentelor sunt verificări funcţionale specifice făcute asupra utilajelor şi aparatelor componente ale instalaţiilor de încălzire (pompe, cazane, schimbătoare de căldură, staţii de tratare a apei de adaos, sisteme de reglare automată, etc.)
(2)Probele de funcţionare ale echipamentelor pot fi făcute separat sau pot fi simultane cu proba la cald sau proba de eficacitate.
SUBCAPITOLUL 2:Proba la rece (de presiune)
10.5.Proba la rece se face în scopul verificării rezistenţei mecanice şi a etanşeităţii elementelor instalaţiei de încălzire şi constă în umplerea cu apă a instalaţiei şi încercarea la presiune.
(1)Caracteristicile de calitate ale apei de umplere, utilizată ca agent termic, trebuie să se înscrie în limitele indicate de producătorii de echipamente (cazane, schimbătoare de căldură, corpuri de încălzire).
(2)Proba la rece - obligatorie pentru întreaga instalaţie - se face având racordate toate echipamentele din centrala termică, reţelele de conducte şi aparatele consumatoare de căldură (corpuri de încălzire, suprafeţe radiante, agregate de încălzire cu aer cald, etc.)
(3)În cazul în care se folosesc corpuri de încălzire a căror rezistenţă nominală corespunde unei presiuni maxime mai reduse decât a restului instalaţiei, proba de presiune la rece a instalaţiei se face fără corpurile de încălzire respective, acestea fiind înlocuite fie cu corpuri de încălzire de inventar (rezistente la presiunea la care se face proba), fie cu conducte de scurtcircuitare a legăturilor de ducere-întoarcere.
10.6.Proba la rece se execută înainte de finisarea elementelor instalaţiei (vopsiri, izolări termice, etc.), de închiderea acestora în canale nevizitabile sau în şanţuri, în pereţi şi planşee, de mascarea şi înglobarea lor în elementele de construcţii, precum şi de executarea finisajelor de construcţii.
(1)Proba se execută în perioada de timp în care temperatura exterioară este mai mare de + 5 °C.
10.7.În vederea executării probei la rece se asigură deschiderea completă a tuturor armăturilor de închidere, echilibrare şi de reglaj, închiderea conductelor de legătură la vasul de expansiune deschis, închiderea armăturilor de siguranţă de la cazane şi de la vasul de expansiune închis în concordanţă cu presiunea de probă, verificarea punctelor de racordare a instalaţiei la conducta de apă potabilă şi la pompa de presiune.

10.8.Înainte de proba de presiune la rece instalaţia se spală cu apă.
Spălarea instalaţiei cuprinde racordarea conductei de ducere a instalaţiei la conducta de apă, umplerea instalaţiei, racordarea conductei de întoarcere a instalaţiei la jgheabul de golire la canalizare şi menţinerea instalaţiei sub jet continuu până când în apa golită din instalaţie nu se mai observă impurităţi (nămol, nisip etc.). Operaţia se repetă cu schimbarea sensului de circulaţie a apei. Spălarea instalaţiei trebuie să se execute astfel încât impurităţile să nu se adune în echipamente (corpuri statice, baterii, pompe, schimbătoare, cazane etc.).

10.9.Presiunea de probă se determină în funcţie de presiunea maximă de regim şi de modul de execuţie al instalaţiei, astfel:
a)o dată şi jumătate presiunea maximă de regim, dar nu mai mică de 5 bar, la instalaţii montate aparent şi la cele mascate sub finisaje uzuale;
b)dublul presiunii de regim, dar nu mai mică de 5 bar, la instalaţiile ce au părţi care se maschează sub finisaje deosebite;
c)presiunea prevăzută în caietul de sarcini, pentru părţile din instalaţii care se înglobează în elemente de construcţie (serpentine sau conducte în pereţi, plafoane sau pardoseli);
d)la presiunile prescrise de instrucţiunile tehnice ISCIR, pentru părţile de instalaţii care sunt supuse prevederilor acestor prescripţii.
10.10.Verificarea comportării instalaţiei la proba la rece poate fi începută imediat după punerea instalaţiei sub presiune, prin controlul tuturor îmbinărilor.
(1)La îmbinările sudate controlul se face prin ciocănire, iar la restul îmbinărilor prin examinarea cu ochiul liber.
10.11.Măsurarea presiunii de probă se începe după cel puţin 3 ore de la punerea instalaţiei sub presiune şi se face cu manometru înregistrator sau cu manometru indicator cu clasa de precizie 1,6, prin citiri la intervale de 10 minute. Durata probei este de 3 ore.
10.12.Rezultatele probei la rece se consideră corespunzătoare dacă, pe toată durata probei, manometrul nu a indicat variaţii de presiune şi dacă la instalaţie nu se constată fisuri, crăpături sau scurgeri de apă la îmbinări şi presgarnituri.
(1)În cazul constatării unor scăderi de presiune sau a defecţiunilor enumerate mai sus, se procedează la remedierea acestora şi se repetă proba.
(2)Rezultatele probei se înscriu în procesul verbal al instalaţiei.
(3)După executarea probei, golirea instalaţiei de apă este obligatorie, în cazul în care nu este prevăzută executarea succesivă a probei la cald.
SUBCAPITOLUL 3:Pornirea instalaţiei
10.13.Pornirea instalaţiei de încălzire, se efectuează după umplerea instalaţiei.
10.14._
(1)La instalaţiile de încălzire cu apă, umplerea instalaţiei se face pe conducta de retur cu apă, cu caracteristicile prevăzute de prezentul normativ.
(2)La umplere, organele de închidere sunt deschise; pe măsura umplerii şi dezaerisirii instalaţiei se închid armăturile de dezaerisire.
(3)După terminarea umplerii se închide robinetul de pe conducta de alimentare cu apă. La instalaţiile de încălzire cu abur se umple cu apă numai cazanul (nivel controlat

10.15.După umplerea instalaţiei, se verifică atingerea presiunii minime impusă prin proiect şi se verifică menţinerea presiunii în instalaţie.
10.16.În vederea pornirii instalaţiilor din centrala termică şi a cazanelor se efectuează următoarele operaţii pregătitoare:
a)controlul poziţiei deschis a şibărelor pe canalele de fum ale cazanelor (în situaţia în care acestea există);
b)controlul poziţiei închis a clapetei de explozie şi a uşii de curăţare de pe canalul de fum;
c)controlul poziţiei deschis a dispozitivelor de admisie a aerului de ardere;
d)deschiderea robinetelor pentru realizarea circulaţiei agentului termic prin cazane şi în instalaţie;
e)pregătirea pompelor de circulaţie agent termic pentru intrarea în funcţiune ( poziţia deschis a armăturilor, existenţa tensiunii electrice de alimentare, etc.).
10.17.Se verifică funcţionarea elementelor de siguranţă ale cazanelor şi corecta reglare a acestora (presiune de declanşare a supapelor, setările termostatelor etc.), conform prescripţiilor tehnice ISCIR.
10.18.Se verifică funcţionarea sistemului de protecţie termică al cazanelor care limitează inferior temperatura de intrare a apei în cazane (pompa de recirculare, senzorul de temperatură, instalaţia de automatizare).
10.19._
(1)Se urmăreşte ordinea operaţiunilor de funcţionare a arzătorului cazanului:
a)preventilarea focarului;
b)admisia combustibilului;
c)aprinderea flăcării.
(2)Timpul de preventilare este indicat în cartea tehnică a arzătorului. La arzătoarele cu combustibil lichid, preventilarea are loc după încălzirea electrică a capului duzei.
(3)În lipsa combustibilului are loc oprirea de avarie şi este necesară repornirea manuală a arzătorului.
(4)Dacă flacăra nu se aprinde, operaţie sesizată de supravegherea de flacără, arzătorul se opreşte şi necesită deblocarea manuală.
(5)La funcţionarea cazanului în fiecare perioadă de funcţionare se va măsura nivelul de zgomot din spaţiul centralei termice în vederea respectării normelor de protecţie la zgomot (Normativ privind acustica în construcţii şi zone urbane, indicativ C 125-2013, aprobat prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, nr. 3.384/2013).

10.20.La instalaţiile cu combustibil gazos, neautomatizate, se execută următoarele operaţii:
a)introducerea în focar în zona arzătorului de gaz a aprinzătorului cu flacără, pe principiul gaz pe flacără;
b)deschiderea progresivă a robinetului instalaţiei de gaz;
c)scoaterea din focar a aprinzătorului după ce gazele au luat foc;
d)reglarea debitului de gaz.
10.21.În timpul reglării arzătorului se măsoară presiunea combustibilului.
10.22.Se stabileşte conţinutul de CO în limitele prescrise prin reglarea poziţie clapetei de aer, efectuându-se măsurări la priza de la canalul de gaze de ardere.
10.23.După aprinderea focului la cazan se execută următoarele operaţii:
a)reglarea accesului aerului secundar, astfel ca flacăra să aibă lungimea normală şi arderea să fie completă;
b)pornirea pompelor de circulaţie;
c)urmărirea creşterii lente a temperaturii apei din cazan şi limitarea acesteia la valoarea prevăzută;
d)urmărirea realizării tirajului pentru a asigura arderea completă a combustibilului; se va urmări ca flacăra să ardă fără fum.
10.24.În vederea evitării şocurilor termice şi hidraulice, la punerea în funcţiune a instalaţiilor de încălzire cu abur de joasă presiune se deschid toate ventilele de închidere pe conductele de legătură, coloane, corpuri de încălzire, separatoare de condensat şi robinete pe conductele de condensat şi se asigură eliminarea aerului din instalaţie şi drenarea condensatului.
(1)Când instalaţia s-a încălzit se închid conductele ocolitoare ale separatoarelor de condensat, astfel încât condensatul să circule numai prin acestea.
SUBCAPITOLUL 4:Reglarea
10.25.Reglarea instalaţiei la punerea în funcţiune se face în scopul realizării parametrilor proiectaţi.
10.26.Reglarea instalaţiei poate fi efectuată pe încăperi, pe grupuri de încăperi, pe clădiri sau grupuri de clădiri cu acelaşi regim de funcţionare.
10.27.Reglarea parametrilor agenţilor termici se face de regulă central, la sursa de producere a căldurii (centrală termică sau punct termic), completată cu reglajul local, la consumatorii de căldură.
10.28.Reglarea se realizează, pe baza graficului de reglaj al furnizării căldurii, prin următoarele operaţii:
a)în funcţie de temperatura exterioară se ridică temperatura agentului termic la valoarea prevăzută în graficul de reglaj, pentru debitul de agent termic proiectat;
b)se măsoară pe ramuri, temperatura agentului termic;
10.29.Pentru repartizarea corectă a debitelor de agent termic pe ramurile instalaţiei de încălzire, se parcurg următoarele etape:
a)se verifică debitul şi presiunea pompei sau pompelor;
b)se reglează debitul şi presiunea la valorile prevăzute în proiect;
c)se porneşte întreaga instalaţie cu toate vanele complet deschise;
d)robinetele cu dublu reglaj de la corpurile de încălzire sunt poziţionate la treptele de reglaj primar (prereglare) prevăzute în proiect, reglajul secundar fiind deschis la maximum;
e)robinetele termostatice se deschid complet;
f)se închid treptat vanele ramurilor de pe conductele de ducere pentru a se obţine aceeaşi temperatura pe conductele de întoarcere; (se admite o diferenţă dintre temperaturile de pe conductele de întoarcere de maximum 2 °C);se notează numărul de ture de închidere al fiecărei vane;
g)se urmăreşte timp de minimum 12 ore dacă se menţin temperaturile reglate;
h)se sigilează pe poziţia respectivă vanele de reglaj;
SUBCAPITOLUL 5:Proba la cald
10.30.Proba la cald are drept scop verificarea etanşeităţii, a modului de comportare a elementelor instalaţiei la dilatare şi contractare, a circulaţiei agentului termic. La centralele termice, proba la cald cuprinde, în mod obligatoriu, verificarea randamentului de funcţionare al cazanelor, care trebuie să corespundă datelor indicate în cartea tehnică a fiecărui cazan.
(1)Proba la cald se execută la toate instalaţiile de încălzire indiferent de agentul termic utilizat, pe întreaga instalaţie sau pe părţi de instalaţie care pot funcţiona separat.
10.31.Proba la cald se efectuează înaintea finisării (vopsirii, izolării), mascării sau închiderii elementelor instalaţiilor în canale nevizitabile sau în şanţuri, în pereţi sau planşee, cu excepţia elementelor înglobate în elementele de construcţii (serpentine sau conducte în pereţi, plafoane sau pardoseli), dar numai după închiderea completă a clădirii şi după efectuarea probei la rece.
10.32.Pentru efectuarea probei la cald, instalaţiile interioare se alimentează, de preferinţă, cu agent termic de la sursa definitivă. În cazul în care aceasta nu a fost pusă în funcţiune, alimentarea se poate face de la o sursă provizorie.
(1)Sursa de căldură asigură debitul, presiunea şi temperatura agentului termic potrivit prevederilor proiectului instalaţiei. Calitatea apei corespunde prevederilor proiectului sau prescripţiilor tehnice.
10.33.Proba la cald se face în două faze:
(1)În faza I, după ce în instalaţie s-a realizat presiunea minimă, agentul termic se încălzeşte până la 50 °C şi se menţine această temperatură în limitele unei variaţii de +/- 5 °C.
(2)Dacă instalaţia este cu circulaţie prin pompare, pompele se pun în funcţiune. După 2 ore de funcţionare se face controlul la toate corpurile de încălzire, constatând cu mâna sau cu un termometrul de contact temperatura la partea superioară şi la partea inferioară a corpurilor de încălzire. Nu se admit diferenţe mai mari de 3 °C între corpurile de încălzire.
(3)Se controlează temperatura conductelor de distribuţie şi a coloanelor şi se corectează temperatura prin robinetele de reglaj.
(4)La instalaţiile cu pompe de circulaţie se controlează, cu ajutorul a două manometre montate, unul pe racordul de intrare, celălalt pe racordul de ieşire al pompei, dacă aceasta asigură presiunea necesară.
(5)La instalaţiile cu vase de expansiune închise se verifică presiunea din instalaţie pentru a nu depăşi presiunea maximă admisibilă.
(6)În faza a II-a, se ridică temperatura agentului termic la valoarea nominală (în limitele a +/- 5 °C) şi, după 2 ore de funcţionare, se verifică dacă nu apar pierderi de apă la îmbinări, la corpurile de încălzire şi la armături.
(7)Se controlează dacă dilatările conductelor se produc în sensul prevăzut în proiect, şi dacă sunt preluate în bune condiţii încât să nu apară neetanşeităţi, iar punctele fixe să nu se deplaseze.
(8)Se verifică dezaerisirea instalaţiei.
(9)În timpul probei se urmăreşte funcţionarea pompelor, şi a motoarelor electrice, cuplajele şi armăturile.
(10)La răcirea instalaţiei se examinează din nou toată instalaţia spre a se controla etanşeitatea.
10.34.După răcirea instalaţiei la temperatura ambiantă, se reia proba la cald şi se controlează etanşeitatea.
(1)Dacă, după efectuarea celei de a doua probe la cald, instalaţia nu prezintă neetanşeităţi sau încălziri neuniforme, proba se consideră corespunzătoare.
(2)După efectuarea probei, instalaţia se goleşte dacă, până la intrarea în funcţionare, există pericolul de îngheţ.
(3)După proba la cald efectuată de executant, rezultatele probei se consemnează într-un proces verbal.
10.35.La centralele şi punctele termice, anterior probei la cald pentru întreaga instalaţie se face o probă parţială, în care se porneşte instalaţia şi se ţine sub observaţie cel puţin o oră, verificând în principal:
a)montarea echipamentului şi conductelor astfel încât să se asigure spaţiile necesare prevăzute pentru exploatare;
b)modul de manevrare al armăturilor;
c)dacă aparatele şi agregatele care au piese în mişcare (pompe, injectoare, exhaustoare, etc.) nu produc zgomote sau vibraţii, dacă s-au respectat prevederile de atenuare şi împiedicare a transmiterii zgomotelor sau vibraţiilor la elementele construcţiei, dacă s-au executat atenuatoarele de zgomot, izolările fonice, straturile antivibraţie la postamente, etc.;
d)executarea corectă şi etanşeitatea canalelor de fum, a coşului, a uşilor de vizitare, etc.;
e)asigurarea aerului necesar arderii, prin examinarea flăcării la cazane, care trebuie să fie vie şi să nu producă fum.
(1)Cu ocazia probei parţiale, prealabile probei la cald pentru întreaga instalaţie, se recomandă să se facă şi probele de funcţionare a echipamentelor în centrala termică sau punctul termic.
SUBCAPITOLUL 6:Proba de eficacitate
10.36.Se efectuează proba de eficacitate a instalaţiei pentru a verifica dacă instalaţia realizează în încăperi gradul de încălzire prevăzut în proiect.
(1)Ea se execută cu întreaga instalaţie în funcţiune şi numai după ce toată clădirea a fost terminată.
(2)Pentru ca verificarea să fie concludentă, se alege o perioadă rece, în care temperaturile exterioare să fie sub 0 °C şi valoarea lor medie zilnică să nu varieze cu mai mult de +/- 3 °C faţă de temperatura exterioară medie a două zile precedente.
10.37.Pentru proba de eficacitate a instalaţiei de încălzire centrală cu corpuri de încălzire se încălzeşte clădirea cu cel puţin trei zile înaintea probei, iar în ultimele 48 ore înaintea probei, agentul termic se reglează conform graficului de reglaj, în limita unor abateri de +/- 2 °C.
(1)Pe timpul probei instalaţia trebuie să funcţioneze continuu şi toate uşile şi ferestrele clădirii să fie închise.
10.38.Proba de eficacitate durează 12 ore, cu măsurări din oră în oră.
10.39.Se măsoară temperaturile aerului exterior şi ale agentului termic pe conductele de ducere şi întoarcere, verificându-se corelarea acestor parametri cu graficului de reglaj.
10.40.În funcţie de destinaţia încăperilor, se măsoară şi se citesc temperaturile interioare din încăperi cu ajutorul unor termometre cu glob, în condiţiile precizate de SR 1907/2.
(1)În cadrul probei se urmăreşte stabilitatea şi uniformitatea temperaturii aerului din încăperi.
(2)Dacă clădirea este expusă însoririi nu se iau în consideraţie citirile de temperaturi efectuate între orele 11 şi 16.
10.41.Pentru a asigura precizia măsurărilor se recomandă alegerea de termometre cu gradaţii corespunzătoare, şi anume:

a) pentru temperaturi exterioare

1/5 °C

b) pentru temperaturi interioare

1/5 °C

c) pentru temperaturile agentului termic

1/2 °C

(1)Verificarea termometrelor se face înainte de folosire, iar în timpul măsurărilor sunt ferite de influenţe perturbatorii (curenţi de aer, radiaţii termice, căldură umană etc.).
10.42.Încăperile în care se măsoară temperatura interioară, sunt:
a)la parter: încăperile de colţ şi cele alăturate intrărilor neîncălzite, în mod obligatoriu şi alte camere după apreciere;
b)la ultimul nivel: încăperile de colţ, în mod obligatoriu şi, alte încăperi, după apreciere;
c)la nivelurile curente se aleg cel puţin 10 % din numărul camerelor.
(1)La clădirile cu multe niveluri se asigură efectuarea a cel puţin câte o măsurare la fiecare nivel.
10.43.La încălzirea cu aer cald, chiar şi în cazul combinării acesteia cu încălzirea cu corpuri de încălzire, se fac - pe lângă măsurările de temperatură menţionate anterior - măsurări ale vitezei aerului, în conformitate cu prevederile "Normativului pentru proiectarea şi executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare"- I 5.
10.44.Rezultatele probei de eficacitate se consideră satisfăcătoare, dacă temperaturile aerului interior corespund cu cele din proiect, cu o abatere de la -0,5 °C până la +1 °C în clădirile civile şi de la -1 °C la +2 °C în încăperile de producţie.
(1)În cazul în care, mai mult de 10% din rezultatele măsurărilor de temperatură nu se încadrează în aceste limite, proba se consideră necorespunzătoare şi trebuie să fie reluată, după efectuarea remedierilor.
(2)Rezultatele probei de eficacitate a instalaţiei de încălzire centrală se consemnează într-un proces verbal.
10.45.Probele instalaţiilor de încălzire centrală (proba de eficacitate, proba la cald şi proba la rece) sunt faze determinante ale execuţiei lucrărilor şi se fac de executant în prezenţa beneficiarului (dirigintele de şantier) şi proiectantului.
10.46.În vederea punerii în funcţiune a tuburilor radiante sau a grupurilor de combustie aferente tubulaturii radiante se realizează următoarele operaţiuni:
(1)1. Se verifică presiunea dinamică la intrare în vana de gaz. Se reglează conform indicaţiilor afişate pe placa de timbru a echipamentului.
(2)2. Se verifică următorii parametri:
a)timp de preventilare care se reglează conform producătorului, în funcţie de tipul echipamentului;
b)timpul de aprindere;
c)se efectuează reglajele şi se prelevează noxele;
d)în funcţie de temperatura gazelor de ardere se efectuează reglaje ale vanei de gaz. Reglajele trebuie efectuate în conformitate cu indicaţiile producătorului, în funcţie de tipul echipamentului.
10.47.În cazul instalaţiei de încălzire prin radiaţie de medie temperatură (tuburi radiante sau tubulatură radiantă şi unităţi-grupuri de combustie), proba la rece se face în scopul verificării rezistenţei mecanice şi a etanşeităţii elementelor instalaţiei de încălzire prin radiaţie şi constă în următoarele operaţiuni:
a)verificarea stării tubulaturii radiante sau a tubului radiant;
b)verificarea tensiunii de alimentare cu energie electrică a echipamentului;
c)verificarea funcţionării motorului exhaustorului unităţii de combustie;
d)verificarea funcţionării aparaturii electrice, verificarea funcţionării panourilor de comandă.
10.48._
(1)Proba la cald pentru instalaţiile de încălzire prin radiaţie de medie temperatură (tuburi şi tubulatură radiantă) are drept scop verificarea etanşeităţii, a modului de comportare a elementelor instalaţiei la dilatare şi contractare, a circulaţiei gazelor arse.
(2)În cazul particular al tubulaturii radiante cu grupuri de combustie montate în exterior, se parcurg următoarele etape:
a)verificarea etanşeităţii racordului de alimentare cu gaz şi a conformităţii realizării instalaţiei de alimentare cu gaze naturale;
b)verificarea presiunii de intrare/ieşire la electrovana de alimentare cu gaz;
c)verificarea filtrului stabilizator de gaz;
d)verificarea presiunii gazului în arzător;
e)verificarea funcţionării electrovalvei de gaz;
f)verificarea etanşeităţii terminalelor de gaze de ardere;
g)verificarea calităţii arderii (prelevarea noxelor);
h)verificarea timpului de preventilare care trebuie să corespundă cu cel indicat în cartea tehnică a arzătorului;
i)verificarea timpului de aprindere;
j)dacă flacăra nu se aprinde, senzorul de detecţie a flăcării comandă oprirea arzătorului. Este necesară deblocarea manuală;
k)se face analiza gazelor de ardere.
10.49._
(1)Pentru montajul tuburilor radiante sau al tubulaturii radiante cu grupuri de combustie se precizează câteva operaţiuni care sunt specifice acestor echipamente şi sunt în principal determinate de mişcarea acestora în timpul funcţionării ca urmare a dilatărilor.
(2)Echipamentele supuse la oscilaţii datorită dilatărilor se vor monta suspendat cu ajutorul lanţurilor sau cablurilor împletite din oţel, care trebuie să fie suficient de lungi (min. 20 cm) pentru a prelua aceste mişcări, dar şi rezistente pentru a susţine sarcina echipamentelor.
(3)Etapele specifice de montaj sunt următoarele:
a)inserarea suportului echipamentului în poziţia corectă indicată de producător;
b)fixarea lanţului (cablului) de susţinere de suportul tubului sau tubulaturii radiante şi blocarea cu un şurub. Fixarea se poate face şi prin piese «S», cu grosimea corespunzătoare greutăţii echipamentului;
c)dimensionarea lanţului (cablului) va ţine seama obligatoriu de greutatea echipamentului, indicată de producător în fişa tehnică a echipamentului;
d)suspendarea de plafonul încăperii printr-un sistem de fixare ce va fi alcătuit în funcţie de structura acoperişului (menghine, piese V, conexpand etc.);
e)aşezarea tubulaturii sau a tuburilor pe suport (cel puţin două);
f)îmbinarea tuburilor între ele cu piese specifice (nipluri, coliere etc.) până la finalizarea traseului echipamentului, intercalându-se şi elementele de preluare a dilatărilor (dacă traseul este mai mare de 18 m);
g)se fixează lateralele între tuburi şi suport, de fiecare parte a acestuia, respectându-se operaţiunile specifice de îmbinare în conformitate cu indicaţiile producătorului.
(4)Se montează, deasupra tuburilor, ecranul reflectorizant şi izolaţia la partea superioară în conformitate cu tipul echipamentului şi recomandările producătorului.
10.50._
(1)În vederea punerii în funcţiune a generatoarelor de aer cald se realizează următoarele operaţiuni:
a)se verifică presiunea dinamică la intrare în vana de gaz;
b)se reglează conform indicaţiilor afişate pe placa de timbru a echipamentului;
c)se verifică următorii parametri:
- timpul de preventilare - care se reglează conform producătorului în funcţie de tipul echipamentului;
- timpul de aprindere.
(2)În cazul în care procedura de aprindere eşuează sau nu se detectează flacăra se execută de obicei trei încercări de aprindere a flăcării.
(3)Resetarea echipamentelor de ultimă generaţie este electrică prin întreruperea şi restabilirea alimentării cu energie electrică. Cu flacăra aprinsă, arzătorul va furniza o putere termică proporţională cu viteza ventilatorului. Viteza poate fi dată de:
a)controlerul manual cu putere fixă şi nemodificabilă de către utilizator;
b)controlerul manual cu putere variabilă şi modificabilă de către utilizator prin potenţiometru din panoul de comandă;
c)automat, în funcţie de temperatura detectată, prin intermediul panoului de comandă.
(4)Ulterior se verifică parametrii arderii şi se reglează echipamentul.