Capitolul i - Dispoziţii generale - Legea 90/1996 Legea protectiei muncii - Republicare

M.Of. 47

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 11 Iulie 2005
CAPITOLUL I:Dispoziţii generale
Art. 1
(1)Protecţia muncii constituie un ansamblu de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii salariaţilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă.
(2)Normele de protecţie a muncii stabilite prin prezenta lege reprezintă un sistem unitar de măsuri şi reguli aplicabile tuturor participanţilor la procesul de muncă.
(3)Activitatea de protecţie a muncii asigură aplicarea criteriilor ergonomice pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi pentru reducerea efortului fizic, precum şi măsuri adecvate pentru munca femeilor şi a tinerilor.
Art. 2
(1)Prevederile prezentei legi se aplică tuturor persoanelor juridice şi fizice la care activitatea se desfăşoară cu personal angajat pe bază de contract individual de muncă sau în alte condiţii prevăzute de lege.
(2)În sensul prezentei legi, prin persoane juridice şi fizice se înţelege: operatorii economici din sectorul public, privat şi cooperatist, inclusiv cu capital străin, care desfăşoară activităţi pe teritoriul României; autorităţile şi instituţiile publice, precum şi operatorii economici români care efectuează lucrări cu personal român pe teritoriul altor ţări în baza unor convenţii internaţionale sau contracte bilaterale; asociaţiile, fundaţiile şi organizaţiile nonprofit; membrii asociaţiilor familiale constituite cu respectarea prevederilor legale, persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităţi independente şi persoanele fizice care angajează personal prin încheierea unui contract individual de muncă.

Art. 3
Normele de protecţie a muncii se aplică salariaţilor, membrilor cooperatori, ucenicilor, elevilor şi studenţilor în perioada efectuării practicii profesionale.

Art. 4
(1)Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale**) şi Ministerul Sănătăţii***), prin organele lor de specialitate centrale şi teritoriale, organizează, coordonează şi controlează activitatea de protecţie a muncii.
(2)Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne şi Ministerul Justiţiei - Direcţia generală a penitenciarelor, Ministerul Finanţelor****) - Garda financiară, precum şi Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Pază organizează, coordonează şi controlează activitatea de protecţie a muncii din unităţile proprii, prin organele acestor ministere şi servicii, pe baza prevederilor prezentei legi.
(3)Cercetarea, înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, precum şi autorizarea, din punct de vedere al protecţiei muncii, a unităţilor din subordinea ministerelor şi serviciilor menţionate la alin. (2) se efectuează de organele proprii.
Art. 5
(1)Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei emite norme generale, normative şi alte reglementări de interes naţional în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, coordonează elaborarea normelor specifice pe activităţi, participă la elaborarea şi aprobarea standardelor şi elaborează şi avizează reglementările cu implicaţii în domeniul său de competenţă iniţiate de alte instituţii, potrivit legii.

(2)Normele generale de protecţie a muncii cuprind reguli şi măsuri aplicabile în întreaga economie naţională.
(3)Domeniile pentru care se elaborează normele generale de protecţie a muncii sunt cuprinse în anexa nr. 1 la prezenta lege.
(4)Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare elaborează norme specifice activităţilor nucleare şi exercită controlul cu privire la respectarea acestora.
(5)Activităţile din economia naţională pentru care se elaborează norme specifice de securitate a muncii sunt cuprinse în anexa nr. 2 la prezenta lege.
(6)Persoanele juridice şi fizice sunt obligate să elaboreze instrucţiuni proprii de aplicare a normelor de protecţie a muncii, în funcţie de particularităţile proceselor de muncă.
Art. 6
(1)Ministerul Sănătăţii emite norme specifice privind sănătatea în muncă, participă la elaborarea şi aprobarea normativelor şi avizează reglementări elaborate de alte instituţii, în domeniul sănătăţii salariaţilor la locul de muncă.

(2)Domeniile pentru care se elaborează normele de igienă a muncii sunt cuprinse în anexa nr. 1 la prezenta lege.
Art. 7
(1)Contractele colective de muncă ce se încheie la nivelul unităţilor, grupurilor de unităţi, ramurilor de activităţi, precum şi la nivel naţional vor cuprinde, obligatoriu, clauze referitoare la protecţia muncii, în conformitate cu prevederile prezentei legi, a căror aplicare să asigure prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.
(2)În contractele individuale de muncă, precum şi în contractele de formare profesională vor fi stipulate clauze privind protecţia muncii, stabilindu-se şi răspunderea părţilor.

(3)Convenţiile internaţionale şi contractele bilaterale încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în vederea efectuării de lucrări cu personal român pe teritoriul altor ţări, vor cuprinde clauze privind protecţia muncii.
Art. 8
(1)În regulamentele privind organizarea şi funcţionarea persoanelor juridice vor fi stabilite obligaţii şi răspunderi în domeniul protecţiei muncii, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(2)În funcţie de natura, complexitatea şi riscurile specifice activităţii desfăşurate, precum şi de numărul salariaţilor, persoanele juridice vor stabili personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei muncii sau, după caz, vor organiza compartimente de protecţie a muncii.
Art. 9
(1)Desfăşurarea activităţilor de producţie sau a prestaţiilor de servicii este condiţionată de obţinerea autorizaţiei de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii, emisă de inspectoratele teritoriale de muncă, cu excepţia activităţilor desfăşurate de unităţile din subordinea organelor şi a serviciilor prevăzute la art. 4 alin. (2).
(2)Persoanele juridice şi persoanele fizice au obligaţia să confirme anual la inspectoratul teritorial de muncă faptul că se păstrează condiţiile iniţiale pentru care s-a eliberat autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii.
Art. 10
Cheltuielile aferente realizării măsurilor de protecţie a muncii vor fi suportate de la capitolul "Alte cheltuieli de exploatare" ale persoanelor juridice şi persoanelor fizice, precum şi din sumele prevăzute cu această destinaţie în bugetele instituţiilor publice sau, după caz, din fondurile de investiţii.
Art. 11
(1)Activităţile de interes naţional în domeniul protecţiei muncii şi sursele de acoperire a cheltuielilor necesare în vederea realizării acestora se aprobă de către Guvern, la propunerea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
(2)Activităţile de cercetare ştiinţifică în domeniul protecţiei muncii, de interes naţional, se finanţează din fondurile prevăzute pentru acestea, potrivit legii.