Titlul ii - Protejarea monumentelor istorice - Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice - Republicare

M.Of. 938

În vigoare
Versiune de la: 1 Septembrie 2024
TITLUL II:Protejarea monumentelor istorice
CAPITOLUL I:Monumentele istorice
Art. 8
(1)Monumentele istorice se clasează astfel:
a)în grupa A - monumentele istorice de valoare naţională şi universală;
b)în grupa B - monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local.
(2)Clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, conform procedurii de clasare prevăzute de prezenta lege.
(3)Monumentele istorice clasate în grupele prevăzute la alin. (1) şi zonele de protecţie a acestora, aflate în proprietate publică, pot fi declarate, potrivit legii, de interes public naţional sau local, după caz, prin hotărâre a Guvernului iniţiată de Ministerul Culturii şi Cultelor, respectiv prin hotărâre a consiliilor locale, judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.
Art. 9
(1)Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protecţie, delimitată pe baza reperelor topografice, geografice sau urbanistice, în funcţie de trama stradală, relief şi caracteristicile monumentului istoric, după caz, prin care se asigură conservarea integrată şi punerea în valoare a monumentului istoric şi a cadrului său construit sau natural.
(2)Delimitarea şi instituirea zonei de protecţie se realizează, simultan cu clasarea bunului imobil ca monument istoric, în condiţiile legii.
(3)Autorităţile publice locale competente vor include în planurile urbanistice şi în regulamentele aferente zonele de protecţie delimitate conform alin. (2).
(4)În zona de protecţie pot fi instituite servituţi de utilitate publică şi reglementări speciale de construire prin planurile şi regulamentele de urbanism aprobate şi avizate conform legii.
(5)În zonele de protecţie a monumentelor istorice care sunt lăcaşuri de cult este interzisă desfăşurarea în aer liber, în perioada în care în cadrul acestora se desfăşoară serviciu religios, a unor manifestări care, prin poluarea sonoră sau vizuală pe care o produc, pot impieta asupra desfăşurării serviciului religios.
(6)Prin excepţie, se pot organiza manifestări de genul celor prevăzute la alin. (5), cu acordul autorităţii religioase care administrează lăcaşul, în condiţii care să nu impieteze asupra desfăşurării serviciului religios.
(7)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (2), în cazul monumentelor istorice clasate anterior intrării în vigoare a prezentei legi, delimitarea şi instituirea zonei de protecţie se pot realiza şi ulterior clasării, cu respectarea celorlalte prevederi ale legii.

Art. 10
(1)Monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate sau de starea lor de conservare.
(2)Protejarea monumentelor istorice este parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economico-socială, turistică, urbanistică şi de amenajare a teritoriului, la nivel naţional şi local.
(3)Exproprierea pentru cauză de utilitate publică a monumentelor istorice şi a zonelor de protecţie a acestora sau instituirea unor servituţi poate fi iniţiată şi aplicată numai cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.
(4)Aplicarea de servituţi care au drept consecinţă desfiinţarea, distrugerea parţială sau degradarea monumentelor istorice şi a zonelor lor de protecţie este interzisă.
Art. 11
(1)Orice intervenţie asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor din zona lor de protecţie, precum şi orice modificare a situaţiei juridice a monumentelor istorice se fac numai în condiţiile stabilite prin prezenta lege.
(2)Desfiinţarea, distrugerea parţială sau totală, profanarea, precum şi degradarea monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţionează conform legii.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (2) şi ale art. 10 alin. (4) , autorităţile administraţiei publice care au atribuţia de a emite/de a aviza autorizaţia de construire sau de desfiinţare, respectiv de a aproba/de a aviza documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism pot autoriza, aproba sau aviza, după caz, desfiinţarea unor componente, elemente de construcţie şi corpuri, atunci când acestea sunt nocive sau fără valoare culturală, în condiţiile legii.
(4)Identificarea componentelor, elementelor de construcţie şi corpurilor prevăzute la alin. (3) se face prin documentaţia tehnică, de amenajare a teritoriului sau de urbanism, după caz, avizată de Ministerul Culturii, direct sau prin serviciile publice deconcentrate ale acestuia, cu respectarea legislaţiei în vigoare, elaborată în baza studiilor de fundamentare prevăzute la art. 241.
(5)În vederea aplicării prevederilor alin. (3) şi (4) se aprobă, prin ordin al ministrului culturii, norme metodologice privind elaborarea studiilor de fundamentare privind evaluarea resursei culturale a imobilelor.

CAPITOLUL II:Inventarierea şi clasarea monumentelor istorice
Art. 12
(1)Inventarierea monumentelor istorice reprezintă acţiunea de strângere a totalităţii informaţiilor, documentelor, studiilor, cercetărilor şi a documentaţiilor cu privire la identificarea imobilelor susceptibile de a dobândi calitatea de monument istoric, a imobilelor clasate ca monumente istorice, a monumentelor istorice declasate, precum şi a celor distruse sau dispărute.
(2)Inventarul monumentelor istorice reprezintă o bază de date, actualizată permanent prin operaţiunile necesare de corelare, în vederea asigurării unei informări permanente şi exacte în legătură cu situaţia imobilelor monumente istorice.
(3)Clasarea este procedura prin care se conferă regim de monument istoric unui bun imobil conform art. 8.
(4)Inventarierea şi clasarea se realizează potrivit dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege şi în conformitate cu normele metodologice de inventariere şi clasare a monumentelor istorice, aprobate prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(5)Pentru realizarea inventarierii monumentelor istorice, autorităţile şi instituţiile publice competente comunică serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, la solicitarea acestora, date privind situaţia juridică a imobilelor.
Art. 13
(1)Procedura de clasare se declanşează de către direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, astfel:
1.din oficiu, în următoarele situaţii:
a)pentru bunurile imobile aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale;
b)pentru bunurile imobile aflate în proprietatea cultelor religioase;
c)pentru bunurile imobile descoperite întâmplător sau în cadrul unor cercetări arheologice sistematice;
2.la cererea sau, după caz, la propunerea:
a)proprietarului bunului imobil;
b)primarului localităţii, a consiliului local sau judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pe al cărui teritoriu administrativ se află bunul imobil în cauză;
c)Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, a Comisiei Naţionale de Arheologie sau a Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor;
d)asociaţiilor şi fundaţiilor legal constituite, cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice;
e)instituţiilor publice cu atribuţii în domeniu.
(2)Dosarul de clasare sau de declasare este întocmit de serviciile deconcentrate ale Ministerului Culturii, de regulă, prin experţi autorizaţi sau specialişti atestaţi înscrişi în registrele Ministerului Culturii, şi se înaintează compartimentului de specialitate din cadrul ministerului, care îl analizează şi îl prezintă Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, după caz, Comisiei Naţionale de Arheologie, spre analiză şi propuneri. Compartimentul de specialitate din cadrul Ministerului Culturii elaborează proiectul de ordin de clasare sau de declasare sau, după caz, răspunsul motivat privind neclasarea sau nedeclasarea, pe care îl înaintează ministrului culturii spre aprobare.

(3)Compartimentul de specialitate din cadrul Ministerului Culturii asigură transmiterea documentelor, elaborate şi aprobate potrivit dispoziţiilor alin. (2), către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii.

(4)Răspunsul motivat privind neclasarea sau nedeclasarea sau, după caz, ordinul de clasare sau de declasare se comunică proprietarului şi titularilor altor drepturi reale, precum şi autorităţii administraţiei publice locale de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii, în termen de 30 de zile de la data primirii lor de la Ministerul Culturii, respectiv de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, după caz.

Art. 14
(1)Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor au obligaţia de a comunica de îndată proprietarului, titularului dreptului de administrare sau, respectiv, titularului altui drept real asupra bunului imobil declanşarea procedurii de clasare sau de declasare.
(2)De la data comunicării către proprietar sau către titularul altor drepturi reale a declanşării procedurii de clasare şi până la publicarea ordinului de clasare sau până la comunicarea neclasării, după caz, dar nu mai mult de 12 luni, bunului imobil în cauză i se aplică regimul juridic al monumentelor istorice.
Art. 15
(1)Comunicările privind declanşarea procedurii de clasare, de declasare sau de schimbare a grupei de clasare şi ordinele de clasare, de declasare sau de schimbare a grupei de clasare sau răspunsul motivat privind neclasarea sau nedeclasarea pot fi contestate de proprietarul bunului imobil în cauză, la Ministerul Culturii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2)Contestaţiile depuse conform alin. (1) se analizează şi se soluţionează de către Comisia pentru Soluţionarea Contestaţiilor în Domeniul Patrimoniului Cultural Imobil, în termen de 30 de zile de la înregistrare.

(3)În cazul în care contestatarul nu este mulţumit de răspunsul primit, acesta se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.
(4)În cazul în care ordinul de clasare, de declasare sau de schimbare a grupei nu este contestat, în condiţiile legii, în termen de 30 de zile de la comunicare, acesta se publică, prin grija Ministerului Culturii, în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5)[textul din Art. 15, alin. (5) din titlul II, capitolul II a fost abrogat la 29-ian-2023 de Art. I, punctul 3. din Ordonanta 8/2023]
(6)La data publicării ordinului de declasare sau la data comunicării răspunsului motivat privind neclasarea, regimul de monument istoric al bunului încetează, iar reluarea procedurii de clasare sau de declasare nu poate interveni înainte de 3 ani, în absenţa descoperirii unor elemente noi care să o justifice.

(7)În situaţia introducerii unei acţiuni în contencios administrativ împotriva ordinului de clasare sau a comunicării declanşării procedurii de clasare, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile, asupra bunului imobil în cauză se aplică regimul juridic al monumentelor istorice.
Art. 16
[textul din Art. 16 din titlul II, capitolul II a fost abrogat la 29-ian-2023 de Art. I, punctul 5. din Ordonanta 8/2023]
Art. 17
(1)În termen de 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului de clasare, direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, întocmesc şi comunică proprietarului actul prin care sunt precizate condiţiile şi regulile de utilizare sau de exploatare şi de întreţinere a bunului imobil în cauză, denumit Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric, care însoţeşte actele de proprietate, de concesiune sau de închiriere pe tot parcursul existenţei imobilului în cauză.
(2)Metodologia de întocmire şi conţinutul Obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric se aprobă în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3)Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric este servitute constituită în folosul imobilului şi se înscrie în Cartea funciară de către proprietar în termen de 30 de zile de la data comunicării ei.
Art. 18
(1)Monumentele istorice, zonele de protecţie şi zonele construite protejate, definite potrivit legii, se evidenţiază în planurile de amenajare a teritoriului şi în planurile urbanistice ale unităţilor administrativ-teritoriale.
(2)În condiţiile legii şi în baza avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, în scopul protejării valorilor de patrimoniu cultural ce au determinat instituirea zonei construite protejate, autorităţile publice locale pot institui servituţi, pot interzice desfiinţarea sau modificarea construcţiilor.
(3)Calitatea de monument istoric, precum şi cea de zonă construită protejată, de oraş istoric sau de sat istoric se marchează printr-un însemn distinctiv amplasat de reprezentanţii primăriilor pe monumentul istoric, la intrarea în zona construită protejată sau în oraşul istoric ori satul istoric, după caz, în conformitate cu normele metodologice aprobate prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. Costul însemnelor distinctive se suportă de către autorităţile publice locale.
Art. 19
(1)În sensul prezentei legi, prin declasare se înţelege radierea din Lista monumentelor istorice a unui bun imobil sau a unei părţi din acesta, prin menţionarea în listă a ordinului de declasare.
(2)Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor comunică proprietarului, titularului dreptului de administrare sau titularului altui drept real asupra monumentului istoric declasat, după caz, în maximum 5 zile de la publicarea ordinului de declasare, efectuarea radierii.
(3)Declasarea monumentelor istorice urmează aceeaşi procedură ca cea prevăzută pentru clasare. Ea este declanşată din oficiu în oricare dintre situaţiile următoare:
a)descărcarea de sarcină arheologică, în cazul siturilor arheologice, conform avizului Comisiei Naţionale de Arheologie;
b)dispariţia monumentului istoric;
c)constatarea pierderii calităţii de monument istoric a imobilului.
(4)Erorile materiale din Lista monumentelor istorice pot fi îndreptate din oficiu sau în urma solicitării oricărei persoane interesate.
Art. 20
Schimbarea grupei de clasare a monumentelor istorice se face potrivit procedurii prevăzute pentru clasare.
Art. 21
(1)Clasarea de urgenţă este procedura excepţională prin care un bun imobil aflat în pericol iminent de distrugere sau de alterare fizică este clasat în grupa A sau B, după caz, în vederea luării măsurilor urgente necesare pentru salvarea sa.
(2)Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor pot declanşa procedura de clasare de urgenţă, din oficiu sau la solicitarea oricărei persoane interesate.
(3)Declanşarea procedurii de clasare de urgenţă se efectuează în maximum 3 zile de la identificarea situaţiei imobilului sau înregistrarea solicitării privind situaţia imobilului, pe baza notei de constatare elaborate de delegatul serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor, al muzeului judeţean, respectiv al muzeului municipiului Bucureşti, sau al autorităţilor administraţiei publice locale, după caz.
(4)Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor comunică imediat în scris proprietarului bunului imobil declanşarea procedurii de clasare de urgenţă a imobilului în Lista monumentelor istorice. De la data comunicării declanşării procedurii de clasare de urgenţă până la finalizarea procedurii, imobilului i se aplică regimul juridic al monumentelor istorice.
(41)[textul din Art. 21, alin. (4^1) din titlul II, capitolul II a fost abrogat la 08-iul-2024 de Art. 1, punctul 1. din Legea 212/2024]
(5)Împotriva declanşării procedurii de clasare de urgenţă sau a ordinului de clasare de urgenţă, proprietarul se poate adresa instanţei de contencios administrativ.
(6)Până la soluţionarea litigiului, bunului imobil în cauză i se aplică regimul juridic al monumentelor istorice.
(7)La solicitarea serviciilor deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, proprietarii imobilelor propuse pentru clasare din oficiu sau de urgenţă vor transmite acestora documentele necesare completării dosarului de clasare.
Art. 211
În cazul în care un imobil nu are un proprietar cunoscut, comunicarea deciziei privind declanşarea procedurii de clasare, respectiv a procedurii de urgenţă se consideră realizată prin afişarea acesteia la sediul primăriei şi al serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii pe al cărui teritoriu administrativ se află bunul imobil în cauză, precum şi pe paginile de internet ale acestora. În acest caz, regimul juridic de monument istoric se aplică începând de la data afişării deciziei privind declanşarea procedurii de clasare, respectiv a procedurii de clasare de urgenţă, potrivit dispoziţiilor prezentei legi.

Art. 22
(1)Lista monumentelor istorice cuprinde monumentele istorice clasate în grupa A sau B şi se întocmeşte de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice.
(2)Lista monumentelor istorice se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se actualizează la fiecare 5 ani.
(3)Lista monumentelor istorice stă la baza întocmirii cadastrului de specialitate al monumentelor istorice, a planurilor de amenajare a teritoriului şi a planurilor urbanistice.
CAPITOLUL III:Intervenţii asupra monumentelor istorice
Art. 23
(1)Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului emis de către Ministerul Culturii şi Cultelor sau, după caz, de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.
(2)În sensul prezentei legi, intervenţiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt:
a)toate lucrările de cercetare, conservare, construire, extindere, consolidare, restructurare, amenajări peisagistice şi de punere în valoare, care modifică substanţa sau aspectul monumentelor istorice;
b)executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;
c)amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcţii de protecţie, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe şi în monumente istorice;
d)schimbări ale funcţiunii sau destinaţiei monumentelor istorice, inclusiv schimbările temporare;
e)strămutarea monumentelor istorice;
f)amenajări de căi de acces, pietonale şi carosabile, utilităţi anexe, indicatoare, inclusiv în zonele de protecţie a monumentelor istorice.
(3)Autorizaţia de construire, autorizaţia de desfiinţare, precum şi autorizaţiile referitoare la intervenţiile prevăzute la alin. (2) se eliberează numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor sau, după caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi cu celelalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
(4)Autorizaţiile prevăzute la alin. (3), emise fără avizul instituţiilor abilitate prin lege şi fără respectarea condiţiilor acestora, sunt nule de drept.
(5)Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric face parte integrantă din Cartea tehnică a construcţiei. În situaţia în care aceasta nu există, Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric ţine locul documentaţiei tehnice de utilizare a bunului imobil, în condiţiile legii.
Art. 24
(1)Intervenţiile care se efectuează asupra imobilelor care nu sunt monumente istorice, dar care se află în zone de protecţie a monumentelor istorice sau în zone construite protejate se autorizează pe baza avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau, după caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi a celorlalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
(2)Toate intervenţiile care se efectuează asupra monumentelor istorice, altele decât cele de schimbare a funcţiunii sau a destinaţiei, de întreţinere sau de reparaţii curente ori de amplasare a echipamentelor sau a infrastructurii fizice destinate susţinerii reţelelor de comunicaţii electronice, care se încadrează ca microlucrări, lucrări standard sau lucrări de mică amploare, aşa cum sunt acestea prevăzute în legislaţia privind facilitarea dezvoltării reţelelor de comunicaţii electronice, indiferent de sursa lor de finanţare şi de regimul de proprietate a imobilului, se fac cu personal de specialitate atestat, sub inspecţia şi controlul propriu ale Ministerului Culturii, respectiv ale serviciilor publice deconcentrate ale acestuia, în condiţiile legii.

(3)În condiţiile legii, în cazul realizării de lucrări neautorizate, fără avize sau care încalcă avizele de specialitate, personalul de inspecţie abilitat are dreptul să întrerupă lucrările până la intrarea în legalitate, să aplice sancţiuni şi, după caz, să dispună revenirea la situaţia iniţială şi să sesizeze organele de cercetare penală.
(4)Elaborarea expertizelor tehnice, a proiectelor de consolidare, restaurare şi dirigentarea lucrărilor se efectuează numai de personal de specialitate atestat de către Ministerul Culturii, cu respectarea exigenţelor specifice domeniului monumentelor istorice şi a cerinţelor privind calitatea lucrărilor în construcţii.

(5)Protejarea şi conservarea monumentelor istorice reprezentând descoperiri arheologice rămase decopertate se fac, în condiţiile legii, de către investitori, sub coordonarea responsabilului ştiinţific al şantierului şi a instituţiei organizatoare.
Art. 241
(1)Studiile de fundamentare privind evaluarea resursei culturale a imobilului care fac parte din documentaţia supusă avizării sunt studii ştiinţifice elaborate de specialişti sau experţi atestaţi conform dispoziţiilor art. 26 alin. (1) pct. 17.
(2)Studiile de fundamentare privind evaluarea resursei culturale cuprind cel puţin:
a)datele istorice, cu marcarea etapelor semnificative de evoluţie a imobilului;
b)evaluarea, în baza criteriilor de clasare, a imobilului şi a părţilor acestuia;
c)identificarea justificată a părţilor de imobil care, pentru a nu altera caracterul general al bunului cultural imobil:
(i)nu pot fi transformate;
(ii)pot suferi transformări limitate;
(iii)pot suferi transformări majore sau pot fi substituite ori eliminate;
(iv)trebuie eliminate, în considerarea caracterului lor nociv sau parazitar;
d)identificarea impactului vizual şi tehnic asupra vecinătăţilor intervenţiilor propuse în proiectul supus avizării;
e)identificarea restricţiilor (identificarea limitărilor generale de gabarit, de configurare a volumului, de finisaj şi a altor restricţii specifice elementelor purtătoare de valoare culturală a imobilului) pe care intervenţiile proiectate trebuie să le respecte, precum şi a permisivităţilor de intervenţie.

Documente corelate

Acte numărul de obiecte din listă: (1)
Influenţat de numărul de obiecte din listă: (1)