Capitolul iv - Recompense, răspunderea juridică şi sancţiuni - Legea 360/2002 privind Statutul politistului

M.Of. 440

În vigoare
Versiune de la: 19 Septembrie 2025
CAPITOLUL IV:Recompense, răspunderea juridică şi sancţiuni
SECŢIUNEA 1:Recompense
Art. 53
Pentru contribuţii deosebite la apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi la prevenirea faptelor antisociale, poliţistului i se pot conferi decoraţii, în condiţiile legii.
Art. 54
(1)Poliţistul poate fi recompensat prin:
a)ridicarea unei sancţiuni disciplinare aplicate, în situaţia în care se remarcă în mod deosebit în activitatea desfăşurată;
b)mulţumiri scrise, aduse la cunoştinţă individual sau în faţa personalului, pentru îndeplinirea în condiţii foarte bune a atribuţiilor de serviciu şi misiunilor;
c)felicitări scrise sau verbale, aduse la cunoştinţă individual sau în faţa personalului, pentru îndeplinirea deosebită a atribuţiilor de serviciu şi misiunilor;
d)premii în bani sau obiecte, atunci când s-a evidenţiat prin obţinerea de rezultate exemplare în activitate;
e)însemne onorifice, diplome de merit şi distincţii, pentru obţinerea de rezultate foarte bune la absolvirea unor cursuri sau la competiţii sportive, cu prilejul unor aniversări, manifestări cultural-artistice şi sociale ori al finalizării unor acţiuni/misiuni, precum şi în situaţia încetării raporturilor de serviciu pentru motive neimputabile;
f)arme albe sau de foc, pentru acte de eroism, curaj deosebit, devotament şi pentru merite deosebite în îndeplinirea unor atribuţii de serviciu şi misiuni;
g)titluri de onoare, pentru acte de eroism, curaj deosebit, devotament şi pentru merite deosebite în îndeplinirea unor atribuţii şi misiuni;
h)înscrierea pe placa de onoare a gradului profesional, numelui şi prenumelui, la absolvirea perioadei de formare într-o instituţie de învăţământ a Ministerului Afacerilor Interne, ca şef de promoţie.

(11)Recompensele prevăzute la alin. (1) se acordă de către persoanele care au competenţa de numire în funcţie a poliţistului sau, după caz, de către şefii ierarhici superiori ai persoanelor menţionate, care au competenţă de gestiune a resurselor umane.
(12)Pentru o sancţiune disciplinară dispusă de şeful ierarhic superior, recompensa prevăzută la alin. (1) lit. a) se acordă tot de către acesta, la propunerea şefului unităţii în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul sancţionat. În cazul poliţistului mutat la altă unitate, recompensa se acordă de către şeful care îndeplineşte funcţia similară celui care a aplicat sancţiunea disciplinară.
(13)În cazul poliţistului aflat sub efectul unei sancţiuni disciplinare, recompensa prevăzută la alin. (1) lit. a) se acordă prioritar, în raport cu celelalte recompense.

(2)Pentru merite excepţionale în atingerea unor obiective deosebite în activitatea poliţiei, poliţistul poate fi avansat în gradul profesional următor, înaintea îndeplinirii stagiului minim, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
(3)[textul din Art. 54, alin. (3) din capitolul IV, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2012 de Art. VIII, punctul 2. din Ordonanta urgenta 71/2011]
SECŢIUNEA 2:Răspunderea juridică şi sancţiuni
Art. 55
Încălcarea de către poliţist, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz.
Art. 56
Este absolvit de orice răspundere poliţistul care, prin exercitarea, în limitele legii, a atribuţiilor de serviciu, a cauzat suferinţe sau vătămări unor persoane ori a adus prejudicii patrimoniului acestora.
Art. 57
Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, următoarele fapte săvârşite de poliţist, comise cu vinovăţie:
a)comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei;
b)neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege;
c)întârzierea repetată sau nejustificată a soluţionării lucrărilor;
c1)refuzul nejustificat de a îndeplini o atribuţie de serviciu cuprinsă în fişa postului;

d)depăşirea atribuţiilor de serviciu ori lipsa de solicitu-dine în relaţiile cu cetăţenii;
e)absenţa nemotivată ori întârzierea repetată de la serviciu;
f)producerea de pagube materiale unităţii din care face parte sau patrimoniului Ministerului de Interne;
g)încălcarea normelor privind confidenţialitatea activităţii desfăşurate;
h)nerespectarea prevederilor jurământului de credinţă;
i)imixtiunea ilegală în activitatea altui poliţist;
j)intervenţia pentru influenţarea soluţionării unor cereri privind satisfacerea intereselor oricărei persoane.
k)încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţiile stabilite prin lege.

Art. 58
(1)Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate poliţiştilor sunt:
a)mustrare scrisă;
b)diminuarea salariului funcţiei de bază cu 5-20% pe o perioadă de 1-3 luni;
c)amânarea promovării în grade profesionale sau funcţii superioare pe o perioadă de 1-3 ani;
d)trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut;
e)destituirea din poliţie.
(2)Mustrarea scrisă constă în reproşul oficial adresat, în scris, poliţistului vinovat.
(3)Procentul şi perioada pentru care se aplică sancţiunea prevăzută la alin. (1) lit. b) se stabilesc prin actul administrativ de sancţionare.
(4)Aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (1) lit. c) se dispune fie cu privire la amânarea promovării în grade profesionale, fie cu privire la amânarea promovării în funcţii superioare. În cazul amânării promovării în grade profesionale superioare, termenul de executare a sancţiunii curge de la data aplicării actului administrativ de sancţionare şi are ca efect suspendarea curgerii stagiului în grad.
(5)Trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut se realizează prin eliberarea din funcţia deţinută şi numirea poliţistului într-o funcţie inferioară celei pe care o ocupă, în limita nivelului de bază al gradului profesional deţinut. În cazul poliţistului care ocupă o funcţie de conducere, numirea se poate face şi într-o funcţie de conducere inferioară pentru care îndeplineşte condiţiile de ocupare.
(6)Destituirea din poliţie constă în încetarea raporturilor de serviciu.

Art. 581
(1)Pentru prevenirea săvârşirii ulterioare de abateri disciplinare, după efectuarea cercetării prealabile, realizată în condiţiile art. 59 sau 594, persoana prevăzută la art. 59 alin. (2) sau, după caz, la art. 626 alin. (2) poate dispune atenţionarea poliţistului. În acest caz, măsura se dispune în scris, are caracter administrativ-preventiv şi nu produce consecinţe asupra raportului de serviciu.
(2)Măsura prevăzută la alin. (1) se poate dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)poliţistul recunoaşte în totalitate săvârşirea cu vinovăţie a faptei care face obiectul cercetării prealabile şi din probele administrate reiese vinovăţia acestuia;
b)poliţistul a manifestat preocupare pentru aflarea adevărului în cauză şi a sprijinit administrarea probelor;
c)abaterea disciplinară are un grad redus de gravitate şi, după caz, urmările faptei au fost înlăturate;
d)poliţistul nu se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare.

Art. 582
Procedura disciplinară are la bază următoarele principii:
a)prezumţia de nevinovăţie - poliţistul cercetat este considerat nevinovat pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară atât timp cât vinovăţia sa nu a fost dovedită;
b)garantarea dreptului la apărare - se recunoaşte dreptul poliţistului de a formula şi de a susţine apărări în favoarea sa, de a prezenta probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare în apărarea sa şi de a fi asistat;
c)celeritatea procedurii - cauza se soluţionează fără întârziere, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate şi a regulilor prevăzute de lege;
d)contradictorialitatea - asigurarea posibilităţii persoanelor aflate pe poziţii divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară sesizată;
e)proporţionalitatea - asigurarea unui raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea disciplinară propusă;
f)unicitatea sancţiunii - pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancţiune disciplinară;
g)legalitatea sancţiunii - sancţiunea disciplinară nu poate fi decât una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1).
Art. 583
(1)Procedura disciplinară nu este publică.
(2)Citarea şi ascultarea poliţistului cercetat, înregistrarea cererilor/rapoartelor scrise ale acestuia şi consemnarea susţinerilor sale sunt obligatorii. Procedura disciplinară continuă dacă poliţistul, în mod nejustificat, nu dă curs citării procedurale.
(3)Poliţistul cercetat are dreptul să cunoască în întregime actele cercetării şi să solicite administrarea de probe în apărare. Poliţistul cercetat are dreptul să depună în apărarea sa orice înscrisuri doveditoare pe care le deţine, inclusiv rapoarte de expertiză extrajudiciară.
(4)Poliţistul cercetat disciplinar are dreptul să fie asistat, la cerere, de un poliţist ales de către acesta, de un reprezentant desemnat de Corp ori de organizaţia sindicală sau de un avocat, cu respectarea prevederilor legale referitoare la protecţia informaţiilor clasificate, Neîndeplinirea condiţiilor privind accesul la informaţii clasificate ori neprezentarea poliţistului ales, a reprezentantului ori a avocatului nu constituie motiv de amânare a procedurii cercetării disciplinare.

(5)Nu au dreptul să asiste poliţistul cercetat, în condiţiile alin. (4), următoarele persoane:
a)şeful unităţii sau înlocuitorul legal al acestuia, în perioada cât îndeplineşte atribuţiile titularului;
b)poliţistul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă;
c)poliţiştii care fac parte din colectivul prevăzut la art. 623 alin. (1);
d)poliţistul care îndeplineşte atribuţii de consilier juridic în unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne.
Art. 584
(1)Sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se dispun numai după cercetarea prealabilă şi după consultarea Consiliului de disciplină, denumit în continuare consiliul, cu excepţia sancţiunilor prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. a) şi b), care se pot aplica fără consultarea consiliului.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru abaterile disciplinare săvârşite pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi pe timp de război, sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1) se aplică după efectuarea cercetării prealabile, fără consultarea consiliului de disciplină.

Art. 59
(1)Cercetarea prealabilă are ca scop stabilirea existenţei/inexistenţei abaterii disciplinare şi a vinovăţiei, cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute, la cauzele şi împrejurările concrete în care acestea s-au produs.
(2)Cercetarea prealabilă se poate dispune de persoana care, pe orice cale, a luat cunoştinţă de săvârşirea uneia sau mai multor fapte ce pot constitui abateri disciplinare, după caz, astfel:
a)persoana care are competenţa de numire în funcţie a poliţistului cercetat sau şeful unităţii ierarhic superioare;
b)şeful unităţii sau instituţiei de învăţământ din Ministerul Afacerilor Interne la care poliţistul este delegat sau detaşat ori la care urmează cursuri sau susţine examene de carieră;
c)şeful instituţiei subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competenţe de coordonare şi control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor interne, pentru poliţiştii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detaşaţi la aceste servicii.
(3)Cercetarea prealabilă se efectuează la nivelul unităţii conduse de persoana care a dispus-o, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 60 alin. (1), de poliţişti anume desemnaţi din cadrul acesteia.
(4)Poliţiştii desemnaţi cu efectuarea cercetării prealabile se nominalizează numai din rândul poliţiştilor care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare sau care au studii juridice şi, de regulă, sunt cel puţin egali în grad sau în funcţie cu poliţistul cercetat. Nu poate efectua cercetarea prealabilă poliţistul care îndeplineşte atribuţii de consilier juridic în/pentru unitatea în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul cercetat sau cel care urmează să avizeze, ulterior, pentru legalitate, actul administrativ de sancţionare.
(5)Actul administrativ prin care se declanşează cercetarea prealabilă se emite cu celeritate, în cuprinsul acestuia fiind nominalizaţi poliţistul cercetat, poliţistul care va efectua cercetarea şi, după caz, un poliţist desemnat să ajute la efectuarea acesteia.

Art. 591
(1)Dacă în cadrul desfăşurării cercetării prealabile sunt identificate şi alte abateri disciplinare, persoana care a dispus efectuarea cercetării prealabile poate dispune extinderea cercetării acestora.
(2)La terminarea verificărilor, poliţistul desemnat întocmeşte un proiect de raport de cercetare prealabilă. O fotocopie a proiectului se înmânează poliţistului cercetat sau, după caz, în situaţia în care documentul conţine informaţii clasificate, se aduce la cunoştinţa acestuia, pe bază de semnătură.
(3)Cu această ocazie, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmânării documentului sau, după caz, de la data aducerii la cunoştinţă, în condiţiile alin. (2), poliţistul cercetat poate formula obiecţii şi solicita noi probe în apărare. Rezultatul analizei şi, după caz, al verificărilor se consemnează în proiectul raportului de cercetare prealabilă.
(4)În termen de două zile lucrătoare de la data finalizării raportului în condiţiile alin. (3), o fotocopie a acestuia se înmânează poliţistului cercetat sau, după caz, în situaţia în care documentul conţine informaţii clasificate, se aduce la cunoştinţa acestuia, pe bază de semnătură.
(5)Prin excepţie de la prevederile alin. (2)-(4), pentru abaterile disciplinare săvârşite pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi pe timp de război, poliţistul desemnat întocmeşte proiectul raportului de cercetare prealabilă în termen de maximum 5 zile calendaristice de la data desemnării, care se aduce la cunoştinţa poliţistului cercetat.
(6)În situaţia prevăzută la alin. (5), poliţistul cercetat poate formula/depune obiecţii şi probe în apărarea sa, pe toată perioada cercetării prealabile, dar nu mai târziu de 6 zile calendaristice de la data desemnării poliţistului care efectuează cercetarea prealabilă. Raportul de cercetare prealabilă se finalizează în termen de maximum 7 zile calendaristice de la data desemnării. La data finalizării, raportul se prezintă persoanei care a dispus-o.

Art. 592
Raportul de cercetare prealabilă cuprinde, în mod obligatoriu:
a)numărul actului administrativ prin care a fost desemnat cu efectuarea cercetării prealabile;
b)descrierea faptei sesizate şi persoanele implicate;
c)procedeele şi modalităţile de verificare;
d)concluziile privind existenţa sau inexistenţa aspectelor sesizate şi a vinovăţiei poliţistului cercetat;
e)prevederile legale încălcate de poliţist şi încadrarea juridică a faptelor reţinute, cu indicarea probelor şi a dovezilor pe care se întemeiază;
f)motivele privind respingerea cererilor sau a probelor propuse în apărare de către poliţistul cercetat;
g)cauzele şi condiţiile care au generat şi favorizat comiterea abaterilor;
h)alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz.
Art. 593
(1)După efectuarea cercetării prealabile, dosarul de cercetare prealabilă se prezintă persoanei care a dispus-o, care poate lua una dintre următoarele măsuri:
a)clasarea dosarului, în cazul inexistenţei faptei, constatării nevinovăţiei poliţistului cercetat, prescrierii faptei sau în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;
b)restituirea motivată a dosarului pentru completarea cercetării prealabile;
c)aplicarea măsurii prevăzute la art. 581 sau, după caz, a unei sancţiuni disciplinare dintre cele prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. a) şi b);
d)sesizarea şi consultarea consiliului.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. c) şi d), pentru abaterile disciplinare săvârşite pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi pe timp de război, persoana care a dispus cercetarea prealabilă poate aplica măsura prevăzută la art. 581 sau, după caz, o sancţiune disciplinară dintre cele prevăzute la art. 58 alin. (1).

Art. 594
Rapoartele ofiţerilor din Corpul de control al ministrului ori din structurile de control ale inspectoratelor generale/similare pentru structurile din subordine, întocmite în urma activităţilor de control, constituie rapoarte de cercetare prealabilă, dacă cerinţele privind cercetarea prealabilă prevăzute de prezenta lege au fost îndeplinite.

Art. 60
(1)Sancţiunile disciplinare se dispun în termen de cel mult 6 luni de la data emiterii actului administrativ prevăzut la art. 59 alin. (5), dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârşirii faptei. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie, iar termenul de 2 ani este termen de decădere.

(2)Termenele prevăzute la alin. (1) se suspendă, de drept, pe perioada şi în situaţiile următoare:
a)de la data sesizării, în condiţiile legii, a organelor de urmărire penală şi până la data soluţionării definitive a cauzei, dacă pentru fapta care constituie abatere disciplinară s-a dispus sesizarea organelor de urmărire penală;
b)de la data la care poliţistul se află în concedii sau învoiri plătite, în condiţiile legii, este trimis în misiuni ori de la data suspendării raporturilor de serviciu şi până la data reluării activităţii sau, după caz, încheierii misiunii.
(3)În situaţia în care cercetarea prealabilă se efectuează pentru abateri săvârşite de mai mulţi poliţişti, iar pentru unul/unii dintre aceştia a intervenit una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2), cauza se poate disjunge, urmând ca procedura disciplinară să continue pentru ceilalţi poliţişti.
(4)La stabilirea unei sancţiuni dintre cele prevăzute la art. 58 alin. (1) sau, după caz, a măsurii prevăzute la art. 581 se ţine seama de activitatea desfăşurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârşită, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, de gradul de vinovăţie a poliţistului, de recunoaşterea săvârşirii faptei care face obiectul cercetării prealabile, precum şi de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise.

(41)La stabilirea sancţiunii pentru abaterile disciplinare săvârşite pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi pe timp de război, persoana care a dispus cercetarea prealabilă are în vedere gravitatea faptei care constituie abatere disciplinară şi efectele produse de aceasta, prin raportare la împrejurarea în care aceasta a fost săvârşită, în contextul mobilizării, al stării de urgenţă, al stării de asediu sau al stării de război.

(5)Sancţiunile disciplinare se dispun prin act administrativ al persoanei prevăzute la art. 59 alin. (2) care a dispus efectuarea cercetării prealabile sau controlul.
(6)Actul administrativ emis în condiţiile alin. (5) trebuie să cuprindă:
a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi încadrarea juridică a acesteia;
b)precizarea prevederilor legale încălcate de către poliţist;
c)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate;
d)sancţiunea disciplinară şi temeiul legal în baza căruia aceasta se aplică şi, după caz, motivul pentru care a fost aplicată o altă sancţiune disciplinară decât cea propusă de consiliu;
e)termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată şi persoana competentă să soluţioneze contestaţia, în condiţiile art. 61, după caz;
f)instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară;
g)alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz.
(7)Actul administrativ prin care se dispune sancţionarea poliţistului se emite în termen de cel mult 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare.
(8)În cazul destituirii din poliţie, sancţiunea disciplinară intervine, de drept, de la data rămânerii definitive a actului administrativ de sancţionare, în condiţiile art. 61, şi se constată prin act administrativ emis de persoana care are competenţa să acorde grade profesionale, potrivit art. 15.

Art. 601
Pentru abaterile disciplinare săvârşite pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi pe timp de război, procedura disciplinară nu se suspendă, cu excepţia situaţiilor în care, potrivit legii, au fost sesizate organele de urmărire penală.

Art. 61
(1)Poliţistul poate contesta sancţiunea disciplinară, în termen de 10 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă, şefului unităţii ierarhic superioare.
(2)Şeful unităţii ierarhic superioare prevăzut la alin. (1) se pronunţă prin decizie motivată, în termen de 20 de zile de la data înregistrării contestaţiei. Decizia motivată se comunică poliţistului sancţionat disciplinar, în termen de două zile lucrătoare de la data emiterii acesteia.
(3)Efectele sancţiunii disciplinare se suspendă până la emiterea deciziei motivate de soluţionare a contestaţiei.
(4)În situaţia în care poliţistul sancţionat disciplinar nu depune contestaţie în termenul prevăzut la alin. (1), actul administrativ de sancţionare produce efecte de la data expirării acestui termen.
(5)În cazul în care a fost depusă contestaţie, şeful care a aplicat sancţiunea disciplinară înaintează cu celeritate şefului unităţii ierarhic superioare dosarul cauzei şi un raport motivat cu privire la sancţiunea în cauză, precum şi la motivele propunerii de respingere/admitere a contestaţiei.
(6)Prin decizie motivată, şeful unităţii ierarhic superioare poate dispune, după caz:
a)respingerea contestaţiei ca tardiv introdusă sau ca neîntemeiată şi menţinerea sancţiunii aplicate;
b)admiterea contestaţiei şi aplicarea unei sancţiuni mai blânde decât cea aplicată prin actul administrativ contestat sau aplicarea măsurii prevăzute la art. 581, în situaţia în care apreciază că scopul răspunderii disciplinare poate fi atins astfel;
c)admiterea contestaţiei şi anularea actului administrativ de sancţionare.
(7)Decizia motivată trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b)precizarea prevederilor legale încălcate de poliţist;
c)analiza susţinerilor prezentate de poliţist în cuprinsul contestaţiei;
d)temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară;
e)motivul admiterii sau respingerii contestaţiei poliţistului cu privire la sancţiunea aplicată.
(8)Poliţistul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii, fără parcurgerea procedurii prealabile.
(9)În situaţia în care sancţiunea a fost dispusă de ministrul afacerilor interne, măsura se contestă în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 611
Actul administrativ prin care se aplică sancţiunea pentru abaterile disciplinare săvârşite pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi pe timp de război produce efecte de la data comunicării acestuia şi poate fi contestat direct la instanţa de contencios administrativ potrivit legii.

Art. 62
(1)Consiliul se constituie şi funcţionează la nivelul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne şi al direcţiilor generale/direcţiilor din cadrul acestuia, la nivelul inspectoratelor generale, al celorlalte structuri din subordinea Ministerului Afacerilor Interne şi structurilor subordonate acestora.
(2)Consiliul este un organism colectiv de analiză juridică şi profesională a abaterilor comise de poliţişti şi a modului în care acestea au fost cercetate, constituit pentru a fi consultat de către persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2).
(3)În situaţia în care persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2) dispun sesizarea şi consultarea consiliului, dosarul cercetării prealabile se înaintează acestuia, prin grija structurii de resurse umane a unităţii.
(4)Dezbaterile consiliului se consemnează în procese-verbale de şedinţă, iar concluziile şi propunerile se consemnează în încheiere.
(5)Încheierea consiliului trebuie să cuprindă următoarele:
a)numărul şi data de înregistrare a raportului de cercetare prealabilă, cu rezoluţia persoanei prevăzute la art. 59 alin. (2) privind sesizarea şi consultarea consiliului;
b)numărul actului administrativ prin care s-a constituit consiliul, unitatea în care funcţionează şi componenţa acestuia, precum şi, după caz, modificările survenite în componenţă prin înlocuirea unor membri;
c)gradul profesional, numele, prenumele şi funcţia poliţistului a cărui faptă a fost cercetată şi unitatea din care face parte;
d)prezentarea pe scurt a faptei sesizate şi a circumstanţelor în care a fost săvârşită;
e)date şi informaţii referitoare la procedura urmată;
f)evaluarea probelor administrate;
g)alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz;
h)propunerea consiliului;
i)motivarea propunerii;
j)gradul profesional, numele, prenumele şi semnătura preşedintelui, ale celorlalţi membri ai consiliului, precum şi ale secretarului;
k)data întocmirii încheierii.
(6)Consiliul poate propune:
a)clasarea dosarului, în cazul constatării inexistenţei faptelor cercetate, nevinovăţiei poliţistului cercetat, împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii, precum şi în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;
b)aplicarea măsurii prevăzute la art. 581;
c)aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute la art. 58 alin. (1).
(7)Concluziile consiliului cu privire la existenţa/inexistenţa abaterii disciplinare şi vinovăţia/nevinovăţia poliţistului cercetat sunt obligatorii pentru persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2), iar propunerea cu privire la sancţiunea disciplinară sau cu privire la aplicarea măsurii prevăzute la art. 581 are caracter consultativ.

Art. 621
În cazul săvârşirii unor abateri disciplinare grave care aduc atingere imaginii şi credibilităţii instituţiei, precum şi profesiei de poliţist, cercetarea prealabilă şi consultarea consiliilor de disciplină se dispun şi se efectuează imediat după constatarea faptei.

Art. 622
În urma analizării cauzei în consiliu, persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2) pot lua una dintre următoarele măsuri:
a)clasarea dosarului, în cazul constatării inexistenţei faptelor cercetate, nevinovăţiei poliţistului cercetat, împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii, precum şi în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;
b)restituirea motivată a dosarului aceluiaşi consiliu pentru completarea cercetării disciplinare;
c)aplicarea măsurii prevăzute la art. 581 sau, după caz, a unei sancţiuni dintre cele prevăzute la art. 58 alin. (1).
Art. 623
(1)La nivelul structurilor prevăzute la art. 62 alin. (1), cu excepţia direcţiilor generale/direcţiilor din cadrul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne, se stabileşte, prin act administrativ al şefului, un colectiv de poliţişti, desemnaţi câte maximum 5 din fiecare specialitate existentă în cadrul acestora, definitivaţi în profesie, apreciaţi pentru integritatea morală, competenţă profesională şi credibilitate, denumit în continuare colectiv.
(2)[textul din Art. 62^3, alin. (2) din capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 28-iun-2024 de Art. I, punctul 26. din Ordonanta urgenta 82/2024]
(3)Membrii colectivului participă la un program de pregătire privind procedura disciplinară, organizat prin grija structurilor de resurse umane.
Art. 624
(1)Pentru constituirea consiliului, la nivelul structurilor prevăzute la art. 62 alin. (1), prin act administrativ al persoanei prevăzute la art. 59 alin. (2) sunt nominalizaţi 3 membri, dintre poliţiştii care fac parte din colectiv, şi un secretar, din cadrul structurii de resurse umane. Consiliul se numeşte pentru fiecare caz în parte şi are în componenţă 3 membri titulari, dintre care unul este desemnat preşedinte, şi un secretar.
(2)În cazuri obiective se poate dispune înlocuirea unuia sau a unor membri ai consiliului cu alţi membri din cadrul colectivului.
(3)Desemnarea membrilor consiliului se realizează cu îndeplinirea următoarelor criterii:
a)unul dintre membri să aibă specialitatea poliţistului cercetat;
b)cel puţin unul dintre membri să fie absolvent cu diplomă de licenţă în ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică sau în ştiinţe juridice;
c)de regulă, să fie asigurată participarea echitabilă a membrilor colectivului, prin raportare la numărul de desemnări anterioare.

(31)Condiţiile prevăzute la alin. (3) lit. a) şi b) pot fi îndeplinite cumulativ de acelaşi membru.

(4)Nu pot fi nominalizaţi membri ai consiliului poliţiştii care au calitatea de consilier juridic, aflaţi în situaţia de a aviza ulterior actul administrativ de sancţionare.
Art. 625
În cazul în care, pe parcursul cercetării disciplinare, există suspiciuni rezonabile cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, poliţistul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă sau, după caz, membrii consiliului întocmesc un proces-verbal despre împrejurările constatate, în vederea sesizării organelor de urmărire penală competente, în condiţiile art. 61 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare. În acest caz, procedura disciplinară pentru aceste fapte se suspendă până la soluţionarea definitivă a cauzei penale.
Art. 626
(1)În situaţia poliţistului căruia i se modifică raporturile de serviciu în altă unitate, procedura disciplinară continuă, prevederile prezentei secţiuni aplicându-se în mod corespunzător.
(2)Competenţa de dispunere a continuării procedurii disciplinare aparţine şefului prevăzut la art. 59 alin. (2), stabilit prin raportare la competenţa de numire în noua funcţie a poliţistului sau la noul post ocupat ori la unitatea în care a fost delegat sau împuternicit.
(3)Şeful stabilit în condiţiile alin. (2) se subrogă în drepturile şi obligaţiile şefului care a dispus cercetarea prealabilă. Acesta stabileşte care dintre actele de procedură îndeplinite anterior rămân valabile.
(4)În situaţia în care prin modificarea raporturilor de serviciu ale poliţistului nu se schimbă competenţa de numire în funcţie a acestuia sau când cercetarea prealabilă a fost dispusă, după caz, de şeful unităţii ierarhic superioare sau de şeful unităţii subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competenţe de coordonare şi control metodologic al serviciilor publice comunitare, iar noua unitate/structură, după caz, se subordonează ori se află, de asemenea, în coordonarea şi controlul metodologic al acesteia, procedura disciplinară continuă astfel cum a fost dispusă.

Art. 627
Poliţistul se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare, după cum urmează:
a)6 luni de la aplicare, pentru sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 58 alin. (1) lit. a);
b)un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. b) şi c), respectiv de la aplicarea sancţiunii prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. d);
c)7 ani de la data aplicării sancţiunii prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. e).
Art. 628
Normele de aplicare a prevederilor prezentului capitol, referitoare la recompense şi răspunderea disciplinară, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 63
(1)Poliţistul răspunde civil şi material pentru pagubele cauzate patrimoniului unităţii sau patrimoniului Ministerului Afacerilor Interne.
(2)Poliţistul răspunde civil pentru întreaga pagubă, calculată la data constatării acesteia, produsă cu vinovăţie patrimoniului unităţii sau patrimoniului Ministerului Afacerilor Interne, prin acţiunile ori inacţiunile sale care nu au legătură cu atribuţiile de serviciu.
(3)Poliţistul răspunde material în limita a trei salarii lunare nete, calculate la data constatării pagubei, pentru pagubele cauzate, cu vinovăţie, patrimoniului unităţii sau patrimoniului Ministerului Afacerilor Interne, prin acţiunile ori inacţiunile sale desfăşurate în legătură cu atribuţiile de serviciu.
(4)Partea din paguba care depăşeşte cuantumul imputabil prevăzut la alin. (3) se scade din evidenţa contabilă a unităţii păgubite.

Art. 631
(1)Poliţistul care are calitatea de gestionar răspunde material în mod integral pentru pagubele produse de acesta în propria gestiune sau:
a)când, potrivit dispoziţiilor legale, atribuţiile au fost exercitate de un delegat al acestuia sau de o comisie şi se constată o pagubă, dacă nu se face dovada că aceasta s-a produs în absenţa gestionarului;
b)când a primit bunuri în cantităţi mai mici decât cele înscrise în documentele însoţitoare sau cu vicii aparente, fără să fi întocmit proces-verbal de constatare;
c)când nu a solicitat, în scris, asistenţă tehnică de specialitate la primirea, transportul, depozitarea, inventarierea şi distribuirea bunurilor materiale şi a altor valori, deşi aceasta era necesară.
(2)Poliţistul care, fără a fi numit sau încadrat pe o funcţie de gestionar, îndeplineşte în fapt, cumulativ, cele 3 atribute ale gestionarilor, respectiv de primire, păstrare şi eliberare de bunuri materiale, mijloace băneşti sau alte valori, întâmplător sau pe baza unei însărcinări speciale, este considerat gestionar şi răspunde material ca acesta.
(3)Şeful unităţii răspunde material în mod integral, în locul gestionarului, când:
a)nu a asigurat gestionarului, la solicitarea în scris a acestuia, în cazurile prevăzute de lege, asistenţă tehnică de specialitate la primirea, transportul, depozitarea, inventarierea şi distribuirea bunurilor materiale şi a altor valori;
b)nu a luat măsurile necesare pentru remedierea deficienţelor sesizate în scris de către gestionar;
c)s-a substituit gestionarului în exercitarea atribuţiilor acestora;
d)nu a luat măsuri de siguranţă necesare pentru păstrarea în bune condiţii a bunurilor materiale şi a altor valori.
Art. 632
În cazul constatării insolvabilităţii autorului direct al pagubei, care are calitatea de gestionar, răspunde, în limita valorii pagubei de recuperat, poliţistul vinovat de:
a)nerespectarea prevederilor legale privind angajarea sau numirea în funcţia de gestionar, precum şi de neconstituirea garanţiilor de către gestionari;
b)neluarea măsurilor de înlocuire a gestionarilor sau a persoanelor care gestionează bunuri materiale, fără a fi gestionari în înţelesul legii, deşi li s-a adus la cunoştinţă, în scris şi motivat, că nu îşi îndeplinesc atribuţiile în mod corespunzător;
c)neefectuarea inventarierilor la termenele şi în condiţiile legii, dacă prin aceasta s-ar fi putut evita producerea pagubei.
Art. 633
(1)Poliţistul nu răspunde material pentru pagubele:
a)cauzate prin acţiunile ori inacţiunile sale desfăşurate în limitele legii;
b)generate de riscul normal al serviciului;
c)produse pe timpul intervenţiei la evenimente urgente, dacă a respectat dispoziţiile legale incidente, inclusiv procedura de intervenţie;
d)produse din cauze de forţă majoră şi caz fortuit;
e)produse ca urmare a executării dispoziţiei superiorului ierarhic, caz în care este analizată angajarea răspunderii materiale a acestuia;
f)produse în situaţii de legitimă apărare;
g)produse în stare de necesitate;
h)constatate după împlinirea unui termen de 3 ani de la data producerii lor.
(2)În cazul în care paguba a fost generată de riscul normal al serviciului, pentru a nu fi angajată răspunderea materială este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii:
a)obligaţia de serviciu era prevăzută de dispoziţiile legale în vigoare;
b)paguba nu a fost datorată relei-voinţe sau modului necorespunzător de executare a acelei obligaţii de serviciu.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. e), poliţistul care a executat dispoziţii vădit ilegale şi care, având posibilitatea de a înlătura parţial sau total urmările păgubitoare ale dispoziţiei primite, nu a informat în scris şi nu a luat, din neglijenţă sau rea-credinţă, măsuri pentru evitarea sau diminuarea pagubei răspunde împreună cu cel care a dat dispoziţia.
Art. 634
(1)Când paguba a fost produsă de mai mulţi poliţişti, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabileşte în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.
(2)Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecărui poliţist se stabileşte proporţional cu salariul său net de la data constatării pagubei.
(3)În situaţia în care paguba a fost cauzată împreună cu persoane care nu au calitatea de poliţist, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabileşte în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.
(4)Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabileşte în cote-părţi egale.
Art. 635
(1)Şeful unităţii care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de producerea unei eventuale pagube dispune în scris, de îndată, efectuarea cercetării administrative.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), şeful unităţii dispune scăderea pagubei din evidenţa contabilă în situaţia în care din informaţiile disponibile la momentul luării la cunoştinţă de producerea unei eventuale pagube rezultă că cheltuielile de cercetare, de stabilire a răspunderii materiale şi de recuperare a pagubei depăşesc cuantumul acesteia.
(3)Procedura de efectuare a cercetării administrative, persoanele competente, termenele de efectuare, conţinutul şi felul documentelor necesare se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 636
(1)Şeful unităţii, pe baza cercetării administrative, constată existenţa sau inexistenţa şi cuantumul pagubei, poliţistul vinovat, legătura de cauzalitate, precum şi data sau perioada producerii şi dispune, după caz, recuperarea pagubei recunoscute, sesizarea instanţei competente sau a organelor de urmărire penală, darea la scădere a pagubei sau clasarea.
(2)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), în situaţia în care, în urma cercetării administrative, se constată că paguba a fost produsă de o persoană care nu are calitatea de poliţist, şeful unităţii dispune sesizarea instanţei competente, potrivit dreptului comun, în vederea recuperării pagubei.
(3)În situaţia în care paguba a fost cauzată de mai multe persoane, şeful unităţii, pe baza cercetării administrative, stabileşte cota-parte de pagubă pentru fiecare dintre acestea, în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.
Art. 637
(1)Recuperarea pagubei recunoscute se face prin acordul de plată al poliţistului, exprimat în scris, care poate fi semnat în termen de maximum 30 de zile de la data comunicării constatării şefului unităţii.
(2)Acordul de plată constituie titlu executoriu de la data semnării acestuia şi conţine inclusiv modalitatea de recuperare a pagubei, solicitată de către poliţist, respectiv integral sau eşalonat, pe o perioadă de maximum 3 ani. În situaţia recuperării pagubei în mod eşalonat, cuantumul unei tranşe lunare nu poate fi mai mic de 10% din salariul net lunar al poliţistului.
(3)În situaţia prevăzută la alin. (1) nu se datorează majorări, dobânzi şi penalităţi de întârziere, dacă poliţistul efectuează plata voluntară potrivit acordului de plată.
(4)Recuperarea pagubei nerecunoscute se realizează prin sesizarea instanţei de contencios administrativ.
(5)Când paguba s-a produs prin fapte ce pot constitui infracţiuni, şeful unităţii dispune sesizarea organelor de urmărire penală, potrivit legii.
Art. 638
(1)Darea la scădere a pagubei se dispune în următoarele situaţii:
a)când nu sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii materiale, prevăzute la art. 63 alin. (3);
b)când se constată existenţa unei cauze care înlătură răspunderea materială, dintre cele prevăzute la art. 633 alin. (1);
c)când paguba s-a produs prin împrejurări neimputabile vreunei persoane;
d)când a rămas o diferenţă în condiţiile art. 63 alin. (4).
(2)Clasarea se dispune în cazul în care paguba nu există.
Art. 639
(1)Cercetarea administrativă se realizează de către o comisie numită de şeful unităţii ierarhic superioare unităţii în care s-a produs eventuala pagubă sau de ministrul afacerilor interne, în situaţia în care şeful unităţii în care s-a produs eventuala pagubă are legătură directă cu producerea acesteia.
(2)În cazul în care situaţia prevăzută la alin. (1) se iveşte în cursul cercetării administrative, şeful unităţii înaintează de îndată dosarul de cercetare administrativă unităţii ierarhic superioare, respectiv Ministerului Afacerilor Interne, după caz.
(3)Şeful unităţii ierarhic superioare sau ministrul afacerilor interne dispune motivat preluarea dosarului cercetării administrative sau restituirea acestuia.
(4)În situaţia prevăzută la alin. (1), demersurile pentru obţinerea unui titlu executoriu în vederea recuperării pagubei se realizează de către unitatea la nivelul căreia a fost efectuată cercetarea administrativă.
Art. 6310
(1)Poliţistul care a încasat sume nedatorate este obligat să le restituie integral; dacă a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau i-au fost prestate servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să plătească contravaloarea lor.
(2)Dispoziţiile art. 633 alin. (1) lit. h) şi ale art. 637 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător, pe baza constatării efectuate de către structurile de specialitate ale unităţii, în condiţii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 64
[textul din Art. 64 din capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2004 de Art. V, punctul 1. din Legea 281/2003]
Art. 65
[textul din Art. 65 din capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 21-iun-2016 de Art. I, punctul 23. din Ordonanta urgenta 21/2016]