Secţiunea 2 - Îndatoririle poliţistului - Legea 360/2002 privind Statutul politistului

M.Of. 440

În vigoare

Versiune de la: 19 Septembrie 2025

SECŢIUNEA 2:Îndatoririle poliţistului

Poliţistul este dator:

a)să fie loial instituţiei din care face parte, să respecte principiile statului de drept şi să apere valorile democraţiei;

b)să dovedească solicitudine şi respect faţă de orice persoană, în special faţă de grupurile vulnerabile, să îşi consacre activitatea profesională îndeplinirii cu competenţă, integritate, corectitudine şi conştiinciozitate a îndatoririlor specifice de serviciu prevăzute de lege;

c)să îşi perfecţioneze continuu nivelul de instruire profesională şi generală;

d)să fie disciplinat şi să dovedească probitate profesională şi morală în întreaga activitate;

e)să fie respectuos, cuviincios şi corect faţă de şefi, colegi sau subalterni;

f)să acorde sprijin colegilor în executarea atribuţiilor de serviciu;

g)să informeze şeful ierarhic şi celelalte autorităţi abilitate cu privire la faptele de corupţie săvârşite de alţi poliţişti, de care a luat cunoştinţă;

h)prin întregul său comportament, să se arate demn de consideraţia şi încrederea impuse de profesia de poliţist.

Art. 42

Poliţistul este obligat:

a)să păstreze secretul profesional, precum şi confidenţialitatea datelor dobândite în timpul desfăşurării activităţii, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor în care îndeplinirea sarcinilor de serviciu, nevoile justiţiei sau legea impun dezvăluirea acestora;

b)să manifeste corectitudine în rezolvarea problemelor personale, în aşa fel încât să nu beneficieze şi nici să nu lase impresia că beneficiază de datele confidenţiale obţinute în calitatea sa oficială;

c)să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal ale acestora, potrivit competenţelor legal stabilite;

d)să aibă o conduită corectă, să nu abuzeze de calitatea oficială şi să nu compromită, prin activitatea sa publică ori privată, prestigiul funcţiei sau al instituţiei din care face parte.

e)să informeze de îndată structura de resurse umane a unităţii din care face parte despre dobândirea calităţii procesuale de învinuit sau inculpat, precum şi despre măsurile procesuale penale dispuse ori hotărârile penale pronunţate împotriva sa.

Art. 43

Poliţistului îi este interzis, în orice împrejurare:

a)să primească, să solicite, să accepte, direct sau indirect, ori să facă să i se promită, pentru sine sau pentru alţii, în considerarea calităţii sale oficiale, daruri sau alte avantaje;

b)să rezolve cereri care nu sunt de competenţa sa ori care nu i-au fost repartizate de şefii ierarhici sau să inter-vină pentru soluţionarea unor asemenea cereri, în scopurile prevăzute la lit. a);

c)să folosească forţa, altfel decât în condiţiile legii;

d)să provoace unei persoane suferinţe fizice ori psihice cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o terţă persoană informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori asupra unei terţe persoane;

e)să colecteze sume de bani de la persoane fizice sau juridice;

f)să redacteze, să imprime sau să difuzeze materiale ori publicaţii cu caracter politic, imoral sau care instigă la indisciplină;

g)să aibă, direct sau prin intermediari, într-o unitate supusă controlului unităţii de poliţie din care face parte, interese de natură să compromită imparţialitatea şi independenţa acestuia.

Art. 44

(1)Serviciul poliţienesc are caracter permanent şi obligatoriu.

(2)Poliţistul este obligat să se prezinte la programul de lucru stabilit, precum şi în afara acestuia, în situaţii temeinic justificate, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii.

(3)În situaţii de catastrofe, calamităţi sau tulburări de amploare ale ordinii şi liniştii publice ori alte asemenea evenimente poliţistul este obligat să se prezinte de îndată la unitatea de poliţie din care face parte.

(4)La instituirea stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi pe timp de război, poliţistul aflat în concediu de odihnă, concediu de studii, învoire plătită sau concediu fără plată este obligat să contacteze în cel mai scurt timp posibil şeful nemijlocit, care dispune cu privire la condiţiile de întrerupere a acestor situaţii şi de reluare a activităţii, în funcţie de specificul acesteia şi necesităţile unităţii.

(5)În situaţia instituirii stării de urgenţă, şeful unităţii poate dispune/aproba, în funcţie de evoluţia situaţiei operative şi de specificul activităţilor şi necesităţile unităţii, efectuarea totală/parţială a concediului de odihnă sau acordarea unor zile de învoire plătită, după caz.

(6)Pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi pe timp de război, şefii unităţilor stabilesc programul de lucru al acestora în funcţie de specificul şi necesităţile unităţii.