Capitolul i - Dispoziţii generale - Legea 307/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă, precum si organizarea si funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali si Moaşelor din România
M.Of. 578
Ieşit din vigoare Versiune de la: 20 Mai 2007
CAPITOLUL I:Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1:Exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă
Art. 1
Profesia de asistent medical şi profesia de moaşă se exercită, pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical şi, respectiv, posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de moaşă. Acestea pot fi:
a)cetăţeni ai statului român;
b)cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene;
c)soţul şi descendenţii de gradul I aflaţi în întreţinerea unui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute la lit. b), care desfăşoară legal activităţi salarizate sau nesalarizate pe teritoriul României, indiferent de cetăţenia lor;
d)beneficiarii statutului de rezident pe termen lung, acordat conform normelor Uniunii Europene de către unul din statele prevăzute la lit. b).
Art. 2
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
a)expresia cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene desemnează, prin asimilare, şi persoanele aflate în situaţiile prevăzute la art. 1 lit. c) şi d);
b)în mod exclusiv, prin expresia stat membru de origine sau de provenienţă şi, după caz, stat membru gazdă se înţelege un stat membru al Uniunii Europene, un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau Confederaţia Elveţiană;
c)expresia asistent medical desemnează asistentul medical generalist şi asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi prevăzute de normele privind definirea titlurilor profesionale şi a domeniilor de activitate a acestora. Termenul de moaşă desemnează persoana care deţine un titlu oficial de calificare în profesia de moaşă, prevăzut în anexa nr. 2, şi acordă îngrijirile de sănătate ale căror conţinut şi caracteristici sunt prevăzute la art. 6;
d)prin titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical se înţeleg diplomele prevăzute în anexa nr. 1, iar prin titlu oficial de calificare în profesia de moaşă se înţeleg diplomele prevăzute în anexa nr. 2.
Art. 3
(1)Titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical şi titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă obţinute în afara României, a statelor membre ale Uniunii Europene, a statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau în afara Confederaţiei Elveţiene se echivalează potrivit legii.
(2)Excepţie de la prevederile alin. (1) fac titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical generalist şi titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă, care au fost recunoscute de unul din aceste state.
Art. 4
(1)Activităţile specifice profesiei de asistent medical se exercită în România cu titlurile profesionale, prevăzute în anexa nr. 1 lit. C, corespunzător calificării profesionale însuşite.
(2)Activităţile de îngrijiri de sănătate care au ca scop asigurarea sănătăţii materne şi a nou-născutului se exercită în România cu titlul profesional de moaşă, prevăzut în anexa nr. 2 lit. B.
(3)Prevederile alin. (1)-(2) se aplică şi cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, care deţin un titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical, respectiv în profesia de moaşă, şi care exercită profesia în România.
Art. 5
Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de asistent medical generalist sunt:
a)determinarea nevoilor de îngrijiri generale de sănătate şi furnizarea îngrijirilor generale de sănătate, de natură preventivă, curativă şi de recuperare, conform normelor elaborate de către Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România;
b)administrarea tratamentului, conform prescripţiilor medicului;
c)protejarea şi ameliorarea sănătăţii, elaborarea de programe şi desfăşurarea de activităţi de educaţie pentru sănătate şi facilitarea acţiunilor pentru protejarea sănătăţii în grupuri considerate cu risc;
d)participarea asistenţilor medicali generalişti abilitaţi ca formatori, la pregătirea teoretică şi practică a asistenţilor medicali generalişti în cadrul programelor de formare continuă;
e)desfăşurarea opţională a activităţilor de cercetare, în domeniul îngrijirilor generale de sănătate, de către asistenţii medicali generalişti licenţiaţi;
f)pregătirea personalului sanitar auxiliar;
g)participarea la protejarea mediului ambiant;
h)întocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specifică desfăşurată.
Art. 6
Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de moaşă sunt:
a)constatarea existenţei sarcinii şi efectuarea examenelor necesare, în vederea monitorizării evoluţiei sarcinii normale;
b)prescrierea sau recomandarea examinărilor necesare, în vederea diagnosticării timpurii a sarcinii cu risc;
c)asigurarea pregătirii complete a mamei pentru naştere, desfăşurarea activităţilor de educaţie pentru sănătate, iniţierea şi desfăşurarea programelor de pregătire a viitorilor părinţi;
d)acordarea sfaturilor de igienă şi nutriţie;
e)administrarea tratamentului, conform prescripţiilor medicului;
f)îngrijirea şi asistarea parturientei în timpul desfăşurării travaliului şi urmărirea stării intrauterine a fătului, prin mijloace clinice şi tehnice adecvate;
g)asistarea naşterii normale, la domiciliu sau în unităţi sanitare, dacă este vorba de prezentaţie craniană, efectuând, la nevoie, epiziotomia, iar în caz de urgenţă, asistarea naşterii în prezentaţie pelviană;
h)identificarea, la mamă şi la copil, a semnelor care anunţă anomalii şi care necesită intervenţia medicului, pe care îl asistă în aceste situaţii;
i)adoptarea măsurilor de urgenţă care se impun, în absenţa medicului, pentru extracţia manuală a placentei, urmată, eventual, de control uterin manual;
j)examinarea nou-născutului, pe care îl preia în îngrijire, iniţierea măsurilor care se impun în caz de nevoie şi practică, dacă este necesar, reanimarea imediată;
k)preluarea în îngrijire a parturientei, monitorizarea acesteia în perioada postnatală şi acordarea tuturor recomandărilor necesare mamei cu privire la îngrijirea nou-născutului, pentru asigurarea dezvoltării acestuia în cele mai bune condiţii;
l)întocmirea rapoartelor scrise referitoare la activitatea desfăşurată;
m)asigurarea informării şi consilierii în materie de planificare familială;
n)participarea la pregătirea teoretică şi practică a moaşelor, precum şi la pregătirea personalului sanitar auxiliar;
o)desfăşurarea opţională a activităţilor de cercetare, de către moaşele licenţiate.
Art. 7
(1)Activităţile prevăzute la art. 5 şi 6 se exercită cu asumarea responsabilităţii asistentului medical generalist şi a moaşei privind planificarea, organizarea, evaluarea şi furnizarea serviciilor, în calitate de salariat şi/sau de liber profesionist.
(2)Activităţile desfăşurate de asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi se exercită cu responsabilitate, în ceea ce priveşte totalitatea actelor şi tehnicilor care fac obiectul specialităţii, furnizate în calitate de salariat şi/sau de liber profesionist.
Art. 8
Controlul şi supravegherea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă se realizează de Ministerul Sănătăţii şi de Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, denumite în continuare autorităţi competente române.
Art. 9
Profesia de asistent medical şi, respectiv, profesia de moaşă se pot exercita de către persoanele prevăzute la art. 1, care îndeplinesc următoarele condiţii:
a)sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de asistent medical, prevăzut în anexa nr. 1, pentru profesia de asistent medical, respectiv sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de moaşă, prevăzut în anexa nr. 2, pentru profesia de moaşă;
b)sunt apte, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei;
c)sunt autorizate de către Ministerul Sănătăţii;
d)nu au fost condamnate definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanităţii sau vieţii în împrejurări legate de exercitarea profesiei sau persoanele pentru care a intervenit reabilitarea.
Art. 10
(1)Autorizarea exercitării profesiei de asistent medical şi autorizarea exercitării profesiei de moaşă pe teritoriul României se fac conform reglementărilor privind înscrierea în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor, elaborate de Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.
(2)Autorizaţia de liberă practică se acordă de către Ministerul Sănătăţii, pe baza următoarelor acte:
a)titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical şi, respectiv, titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă, prevăzute de prezenta lege;
b)certificatul de cazier judiciar;
c)certificatul de sănătate fizică şi psihică;
d)avizul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.
(3)Asistenţii medicali generalişti, precum şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în România, exercită profesia pe baza documentelor emise de autorităţile competente române, conform art. 30.
(4)În caz de prestare temporară de servicii pe teritoriul României, asistenţii medicali generalişti şi, respectiv, moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul din aceste state, sunt exceptaţi de la obligativitatea obţinerii autorizaţiei de liberă practică a profesiei. Accesul la activităţile de asistent medical generalist şi, respectiv, de moaşă, pe durata prestării serviciilor, se face conform prevederilor art. 34.
Art. 11
(1)Asistenţii medicali şi moaşele îşi desfăşoară activitatea conform pregătirii profesionale, în sistem public şi/sau în sectorul privat, precum şi în colaborare cu furnizorii de servicii de îngrijiri de sănătate.
(2)Activitatea asistenţilor medicali şi a moaşelor se desfăşoară în cadrul echipei medicale sau independent pentru îngrijiri de sănătate. Asistentul medical şi moaşa recunosc rolul celorlalţi membri ai echipei medicale şi participă la menţinerea relaţiilor amiabile în cadrul acesteia.
(3)Asistenţii medicali şi moaşele care întrunesc condiţiile prevăzute la art. 1 şi sunt stabiliţi în România îşi pot desfăşura activitatea şi ca titulari sau asociaţi ai cabinetelor de practică independentă pentru îngrijiri de sănătate.
Art. 12
(1)În exercitarea profesiei, asistentul medical şi moaşa nu sunt funcţionari publici.
(2)Asistentul medical licenţiat şi moaşa licenţiată pot fi cadre didactice universitare în instituţii de învăţământ superior care pregătesc asistenţi medicali sau moaşe, precum şi personal de cercetare în instituţii de cercetare.
Art. 13
(1)Angajarea şi promovarea profesională sau administrativă a asistentului medical şi a moaşei în sistemul sanitar public şi privat se realizează în condiţiile legii.
(2)Pentru riscurile ce decurg din activitatea profesională, protecţia asistentului medical şi a moaşei se face de către angajator, prin societăţile de asigurări. În cazul exercitării profesiei de liberă practică independentă pentru îngrijiri de sănătate, asistentul medical şi moaşa sunt obligaţi să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională.
Art. 14 (1)În cazul în care un asistent medical sau o moaşă îşi întrerupe activitatea profesională pe o perioadă mai mare de 5 ani, Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România va reatesta competenţa profesională a acestora, în vederea reluării activităţii.
(2)Procedura privind modalităţile şi condiţiile de verificare şi atestare a nivelului profesional se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.
(3)Prevederile alin. (1) se aplică şi asistenţilor medicali şi moaşelor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi pe teritoriul României.
Art. 15
Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, prin preşedintele filialei respective, este în drept să sesizeze, după caz, organele judiciare sau autorităţile competente, pentru urmărirea şi trimiterea în judecată a persoanelor care îşi atribuie sau care întrebuinţează fără drept titlul ori calitatea de asistent medical sau de moaşă ori care practică profesia în mod nelegal.
Art. 16
În exercitarea profesiei, asistentul medical şi moaşa trebuie să respecte demnitatea fiinţei umane.
Art. 17
Asistentul medical şi moaşa sunt obligaţi să păstreze secretul profesional, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Art. 18
Asistentul medical şi moaşa au obligaţia de a lua măsuri de acordare a primului ajutor, indiferent de persoană, loc sau situaţie.
SECŢIUNEA 2:Formarea în profesia de asistent medical şi în profesia de moaşă
Art. 19
(1)Pregătirea asistenţilor medicali generalişti, a moaşelor şi asistenţilor medicali de alte specialităţi se realizează prin următoarele forme de învăţământ:
a)învăţământ superior medical de scurtă şi lungă durată;
b)învăţământ sanitar postliceal, cu o durată de 3 ani.
(2)Absolventul şcolii sanitare postliceale este denumit asistent medical cu studii postliceale sau asistent medical generalist. Absolventul colegiului medical este denumit asistent medical cu studii superioare de scurtă durată sau asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată. Absolventul învăţământului superior medical de lungă durată este denumit asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată şi, respectiv moaşă, în conformitate cu anexele nr. 1 şi 2.
(3)Certificatul de asistent medical, diploma de asistent medical, respectiv diploma de licenţă vor menţiona competenţa profesională dobândită.
(4)Planurile de învăţământ şi curricula de pregătire pentru formele de învăţământ prevăzute la alin. (1) sunt diferenţiate.
Art. 20
(1)În învăţământul postliceal sanitar se pot înscrie absolvenţii de liceu cu certificat de absolvire sau diplomă de bacalaureat.
(2)Asistenţii medicali şi moaşele, absolvenţi ai şcolilor sanitare postliceale cu diplomă de bacalaureat, pot accede în colegii universitare cu profil medico-farmaceutic uman şi facultăţi de asistenţi medicali, respectiv în facultăţi de moaşe, în condiţiile legii, cu posibilitatea echivalării studiilor efectuate în învăţământul medical preuniversitar, în condiţiile stabilite de senatele universitare, conform reglementărilor în vigoare privind autonomia universitară.
Art. 21
Absolvenţii de învăţământ superior medical cu o durată de 4 ani, care promovează examenul de licenţă, primesc diplomă de licenţă şi pot urma studii postuniversitare.
Art. 22
Specializările şi cifrele anuale de şcolarizare pentru şcolile postliceale sanitare de stat, colegiile universitare cu profil medico-farmaceutic uman, pentru facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi pentru facultăţile de moaşe se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pe baza propunerilor unităţilor de învăţământ preuniversitar de profil şi ale senatelor universitare ale instituţiilor de învăţământ superior.
Art. 23
Colegiile universitare cu profil medico-farmaceutic uman, facultăţile de asistenţi medicali generalişti şi facultăţile de moaşe funcţionează în componenţa actualelor universităţi de medicină şi farmacie acreditate şi în structura instituţiilor de învăţământ superior, acreditate conform legii.
Art. 24
Pregătirea practică a cursanţilor din şcolile postliceale de profil, a studenţilor din colegiile universitare medicale, facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi facultăţile de moaşe se desfăşoară în unităţi sanitare stabilite de către Ministerul Sănătăţii, atât pentru învăţământul public, cât şi pentru cel privat.
Art. 25
Formarea continuă a asistenţilor medicali şi a moaşelor se face în instituţii abilitate de către Ministerul Sănătăţii, conform legii.
Art. 26
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii, este autorizat ca, în funcţie de dinamica sectorului sanitar, să stabilească noi specialităţi pentru pregătirea asistenţilor medicali.
Art. 27
Şcolile sanitare postliceale, publice sau private, respectiv colegiile universitare medicale, precum şi facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi facultăţile de moaşe sunt supuse procesului de evaluare, autorizare şi acreditare, potrivit legii.