Secţiunea 2 - Beneficiarii şi furnizorii de servicii sociale - Legea 292/2011 asistenţei sociale

M.Of. 905

În vigoare

Versiune de la: 9 Decembrie 2025 până la: 30 Decembrie 2031

SECŢIUNEA 2:Beneficiarii şi furnizorii de servicii sociale

(1)Beneficiază de servicii sociale persoanele şi familiile aflate în situaţii de dificultate, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 4.

(2)Grupurile şi comunităţile aflate în situaţii de dificultate beneficiază de servicii sociale, în cadrul programelor de acţiune comunitară destinate prevenirii şi combaterii riscului de marginalizare şi excluziune socială, aprobate prin hotărâri ale consiliilor judeţene/locale.

(3)Responsabilitatea iniţierii programelor de acţiune comunitară destinate prevenirii şi combaterii riscului de marginalizare şi excluziune socială şi a acordării serviciilor sociale prevăzute la art. 56 alin. (1) revine autorităţii administraţiei publice locale, la propunerea asistentului social din cadrul serviciului public de asistenţă socială.

Art. 36

(1)Orice persoană dependentă are dreptul la servicii de îngrijire personală, acordate în funcţie de nevoile individuale de ajutor, situaţia familială, socioeconomică şi mediul personal de viaţă.

(2)Beneficiarii serviciilor de îngrijire personală sunt persoanele vârstnice, persoanele cu dizabilităţi şi bolnavii cronici.

Art. 36¹

(1)Beneficiarii de servicii sociale au următoarele drepturi:

a)să li se respecte drepturile şi libertăţile fundamentale, fără discriminare;

b)să fie informaţi asupra situaţiilor de risc, precum şi asupra drepturilor sociale;

c)să li se comunice, în limbaj simplu, informaţii accesibile privind drepturile fundamentale şi măsurile legale de protecţie, precum şi informaţii privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a le obţine;

d)să participe la procesul de luare a deciziilor cu privire la furnizarea serviciilor sociale;

e)să li se asigure păstrarea confidenţialităţii asupra informaţiilor furnizate şi primite;

f)să li se asigure continuitatea serviciilor sociale furnizate, atât timp cât se menţin condiţiile care au generat situaţia de dificultate;

g)să fie protejaţi de lege atât ei, cât şi bunurile lor, atunci când nu au capacitate de decizie, chiar dacă sunt îngrijiţi în familie sau într-o instituţie;

h)să li se respecte demnitatea şi intimitatea;

i)să participe la luarea deciziilor privind intervenţia socială, putând alege variante de intervenţii, dacă acestea există;

j)să participe la evaluarea serviciilor sociale primite;

k)să participe în organismele de reprezentare ale furnizorilor de servicii sociale.

(2)Acordul persoanei beneficiare pentru divulgarea informaţiilor confidenţiale se asumă numai în formă scrisă.

(3)Informaţiile confidenţiale pot fi dezvăluite fără acordul beneficiarilor în următoarele situaţii:

a)atunci când dispoziţiile legale o prevăd în mod expres;

b)când este pusă în pericol viaţa persoanei beneficiare sau a membrilor unui grup social;

c)pentru protecţia vieţii, integrităţii fizice sau a sănătăţii persoanei, în cazul în care aceasta se află în incapacitate fizică, psihică, senzorială ori juridică de a-şi da consimţământul.

(4)Prelucrarea datelor persoanelor beneficiare de servicii sociale, de către toate entităţile implicate în toate etapele procesului de acordare a serviciilor sociale, se realizează cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE.

Art. 36²

Beneficiarii de servicii sociale au următoarele obligaţii:

a)să furnizeze informaţii corecte cu privire la identitate, situaţie familială, socială, medicală şi economică;

b)să participe la procesul de furnizare a serviciilor sociale;

c)să contribuie, în conformitate cu legislaţia în vigoare, la plata serviciilor sociale furnizate, în funcţie de tipul serviciului şi de situaţia lor materială;

d)să comunice orice modificare intervenită în legătură cu situaţia lor personală;

e)să respecte regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciului social.

Art. 37

(1)Furnizorii de servicii sociale sunt:

a)persoane juridice de drept public, care au atribuţii stabilite prin lege privind acordarea serviciilor sociale;

b)persoane fizice autorizate sau persoane juridice de drept privat, cu sau fără scop lucrativ, care au prevăzută în actul de înfiinţare/statut acordarea de servicii sociale, aşa cum sunt clasificate în Nomenclatorul serviciilor sociale prevăzut la art. 34.

(2)Furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la alin. (1) pot fi:

a)serviciile publice de asistenţă socială cu personalitate juridică;

b)unitatea administrativ-teritorială, prin primărie, pentru serviciile publice de asistenţă socială organizate ca un compartiment funcţional în aparatul de specialitate al primarului;

c)asociaţiile de dezvoltare intercomunitară înfiinţate de mai multe unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale în vederea furnizării în comun a serviciilor publice de asistenţă socială şi/sau a serviciilor sociale;

d)structuri specializate ale administraţiei publice centrale;

e)asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile;

f)cultele recunoscute în România;

g)formele de exercitare independentă, în condiţii de liberă practică, a profesiei de asistent social, prevăzute la art. 9 din Legea nr. 466/2004 privind Statutul asistentului social, cu modificările şi completările ulterioare;

h)operatorii economici cu scop lucrativ, pentru toate categoriile de servicii sociale organizate în condiţiile legii, cu excepţia celor prevăzute la art. 73 alin. (2) lit. a) şi c), la art. 77, precum şi a celor prevăzute la art. 83.

(3)Toţi furnizorii de servicii sociale, atât publici, cât şi privaţi, sunt obligaţi să respecte prevederile legale aplicabile serviciilor sociale furnizate.

(4)Persoanele fizice nu pot avea calitatea de furnizor de servicii sociale.

(5)Persoanele fizice care încheie contracte în condiţiile prevăzute de art. 30 alin. (2) din Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republicată, cu modificările ulterioare, în scopul găzduirii sau, după caz, îngrijirii şi întreţinerii persoanei vârstnice, precum şi îngrijitorii informali nu au calitatea de furnizor de servicii sociale şi sunt supuse controlului în condiţiile art. 35 din legea menţionată.

Art. 38

(1)Pentru a acorda servicii sociale pe teritoriul României, furnizorii de servicii sociale, indiferent de forma lor juridică, trebuie acreditaţi în condiţiile legii.

(2)Serviciile sociale, indiferent dacă sunt acordate de furnizori de servicii sociale publici sau privaţi, pot funcţiona pe teritoriul României numai dacă sunt licenţiate în condiţiile legii.

(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), serviciile publice de asistenţă socială acreditate pot derula activităţile cuprinse în pachetul minim de asistenţă socială, fără deţinerea licenţei de funcţionare pentru acest tip de serviciu, pe durată nedeterminată, cu respectarea cerinţelor referitoare la existenţa personalului de specialitate.

(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), formele de exercitare independentă ale profesiei de asistent social pot derula activităţi de identificare, evaluare şi elaborare a planului de intervenţie, pe durată nedeterminată, fără deţinerea licenţei de funcţionare.

(5)Sunt exceptate de la obligaţia deţinerii licenţei de funcţionare serviciile sociale cu caracter secundar sau auxiliar, acordate în cadrul altor servicii de interes public, în vederea respectării unor drepturi fundamentale, prevăzute la art. 53 alin. (2).

(6)Pentru respectarea principiului complementarităţii şi al abordării integrate, în situaţia prevăzută la alin. (5), în actele normative prin care se reglementează funcţionarea acestor servicii sociale şi/sau asigurarea calităţii în prestarea lor sunt incluse prevederi pentru asigurarea caracterului integrat al acestora, respectiv:

a)angajarea/contractarea asistentului social, ca personal auxiliar;

b)comunicarea/încheierea de protocoale cu serviciul public de asistenţă socială.