Capitolul i - Despre vagabondaj şi cerşetorie - Legea 2908/1921 pentru infranarea vagabondajului si cersetoriei si pentru protectiunea copiilor
M.Of. 76
În vigoare Versiune de la: 9 Iulie 1921
CAPITOLUL I:Despre vagabondaj şi cerşetorie
Art. 1
Vagabondajul şi cerşetoria sunt interzise în tot cuprinsul ţării, fiind considerate ca delicte.
Art. 2
Vagabonzi - adică oamenii fără căpătâiu - sunt aceia cari nu au un domiciliu statornic, nici mijloace de hrană şi nu exercită - în mod obişnuit - nici o profesiune sau meşteşug, deşi ar avea mijloace şi putinţa de a o face.
Sunt consideraţi tot ca vagabonzi, supuşi la măsurile şi pasibili de pedepsele contra vagabondajului, toţi indivizii cari, fie că au sau nu un domiciliu oarecare, îşi agonisesc hrana practicând sau înlesnind pe cale publică acţiuni ori jocuri imorale, meserii degradatoare sau, în fine, orice acte ilicite pentru cari nu li s-a aplicat vreo altă pedeapsă.
Art. 3
Se consideră cerşetori, pasibili de pedeapsă în sensul acestei legi, orice persoană aptă pentru oarecare muncă şi care, având mijloace de existenţă, sau putându-şi-le procura, face apel - din obişnuinţă - la caritatea publică, cu scopul de a realiza beneficii personale, în orice mod şi în orice loc.
Art. 4
Nimeni nu poate fi declarat vagabond sau cerşetor dacă nu are vârsta de cel puţin 10 ani împliniţi.
Art. 5
Domiciliul cerşetorului este determinat de o reşedinţă continuă într-o localitate timp de un an.
El se dobândeşte şi se pierde în modul prevăzut în regulament.