Secţiunea 4 - Protecţia copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate - Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului - Republicată

M.Of. 159

În vigoare
Versiune de la: 1 Decembrie 2024
SECŢIUNEA 4:Protecţia copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate
Art. 104
(1)Părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, are obligaţia de a notifica această intenţie serviciului public de asistenţă socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi ţara.
(2)Notificarea va conţine, în mod obligatoriu, desemnarea persoanei care se ocupă de întreţinerea copilului pe perioada absenţei părinţilor sau tutorelui, după caz.
(21)Părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care a locuit copilul, care este plecat la muncă în străinătate, are obligaţia de a transmite de îndată serviciului public de asistenţă socială din raza de domiciliu notificarea cu privire la desemnarea persoanei care se ocupă de întreţinerea copilului pe perioada absenţei sale.

(3)Confirmarea persoanei în întreţinerea căreia va rămâne copilul se efectuează de către instanţa de tutelă, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(4)Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile şi tutorelui, precum şi în cazul în care ambii părinţi urmează să plece la muncă într-un alt stat.
Art. 105
(1)Persoana desemnată potrivit art. 104 alin. (2) trebuie să facă parte din familia extinsă sau dintre rudele, altele decât cele de gradul III inclusiv, afinii, prietenii familiei ori ai familiei extinse a copilului faţă de care acesta a dezvoltat relaţii de ataşament sau alături de care s-a bucurat de viaţa de familie, să aibă minimum 18 ani şi să îndeplinească condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare creşterii şi îngrijirii unui copil.

(2)Serviciile publice de asistenţă socială organizate la nivelul municipiilor, oraşelor, comunelor asigură persoanelor desemnate consiliere şi informare cu privire la răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului pe o perioadă de 6 luni.
(3)La solicitarea părintelui sau, după caz, din oficiu, instanţa va dispune delegarea temporară a autorităţii părinteşti cu privire la persoana copilului, pentru o perioadă de maximum un an, către persoana desemnată potrivit art. 104 alin. (2). În situaţia în care părinţii nu revin în ţară, instanţa poate prelungi succesiv delegarea temporară, pe durata lipsei acestora, pentru perioade de cel mult un an.

(4)Acordul persoanei căreia urmează să-i fie delegată autoritatea părintească se exprimă de către aceasta personal, în faţa instanţei.
(5)La cerere se ataşează acte din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1), precum şi raportul de anchetă psihosocială întocmit de serviciul public de asistenţă socială de la domiciliul persoanei desemnate.

(6)Cererea se soluţionează în procedură necontencioasă, potrivit Codului de procedură civilă. Soluţionarea cererii de delegare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti se face în termen de 3 zile de la depunerea acesteia.
(7)Hotărârea va cuprinde menţionarea expresă a drepturilor şi îndatoririlor care se deleagă şi perioada pentru care are loc delegarea.
(8)Pentru situaţia prevăzută la alin. (2), după ce instanţa hotărăşte delegarea drepturilor părinteşti, persoana în sarcina căreia cad îngrijirea şi creşterea copilului trebuie să urmeze, obligatoriu, un program de consiliere, pentru a preveni situaţii de conflict, neadaptare sau neglijenţă în relaţia cu minorul.
(9)Instanţa de judecată va comunica o copie a hotărârii de delegare primarului de la domiciliul părinţilor sau tutorelui, precum şi primarului de la domiciliul persoanei căreia i se acordă delegarea autorităţii părinteşti.
Art. 106
(1)Autorităţile administraţiei publice locale, prin intermediul serviciilor de asistenţă socială, pot iniţia, în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli prevăzute cu această destinaţie, campanii de informare a părinţilor, în vederea:
a)conştientizării de către părinţi a riscurilor asumate prin plecarea lor la muncă în străinătate;
b)informării părinţilor cu privire la obligaţiile ce le revin în situaţia în care intenţionează să plece în străinătate.
(2)Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, furnizorii de servicii sociale acreditaţi, cultele recunoscute de lege, precum şi orice alte instituţii publice sau private cu atribuţii în domeniul educaţiei, sănătăţii şi al protecţiei copilului pot iniţia proiecte destinate copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi persoanelor care se ocupă de creşterea şi îngrijirea lor pe perioada absenţei părinţilor, în funcţie de nevoile acestora, din următoarele surse de finanţare:
a)bugetul de stat sau, după caz, bugetele locale, în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli prevăzute cu această destinaţie;
b)fonduri europene.
(3)Ministerele de resort au obligaţia de a colabora cu autorităţile de management la elaborarea ghidurilor solicitanţilor ce vizează apeluri de proiecte finanţate din fonduri europene destinate copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi persoanelor care se ocupă de creşterea şi îngrijirea acestora pe perioada absenţei părinţilor.

Art. 107
Procedura de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, precum şi serviciile de care aceştia pot beneficia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.
Art. 108
Serviciul public de asistenţă socială şi centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională au obligaţia de a dezvolta servicii de consiliere specializată destinate copilului care a revenit în ţară, după o perioadă de şedere în străinătate alături de părinţi mai mare de un an.
Art. 1081
În scopul realizării interesului superior al copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi a nevoilor primare ale persoanelor în grija cărora aceştia au rămas, organele de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publice locale, alături de instituţiile/unităţile de învăţământ, medicii de familie, spitalele, organizaţiile neguvernamentale acreditate ca furnizori de servicii sociale care desfăşoară activităţi în domeniul educaţiei, sănătăţii şi protecţiei copilului, organizaţiile şi cultele recunoscute, precum şi alte entităţi eligibile pentru finanţare europeană au dreptul să iniţieze şi să gestioneze proiecte din fonduri europene care să sprijine următoarele tipuri de acţiuni:
a)servicii de suport educaţional şi psihologic, activităţi recreative şi de socializare, tabere pentru copii, în vederea sprijinirii copiilor pentru traversarea perioadei dificile a separării de părinţi;
b)activităţi de evaluare şi consiliere vocaţională;
c)suport material pentru a beneficia de servicii educaţionale de calitate - rechizite şcolare şi masă caldă pe parcursul frecventării programelor de tip afterschool sau «Şcoală după şcoală», burse, cazare, decontare transport etc.;
d)programe de educaţie parentală şi consiliere pentru persoanele în grija cărora au rămas copiii;
e)organizarea de reţele locale de intervenţie pentru oferirea de servicii interinstituţionale copiilor, prin crearea de structuri comunitare consultative;
f)sprijin pentru copiii vulnerabili şi familiile acestora, pe bază de management de caz;
g)studii şi cercetări ce ţin de fenomenul de migraţie şi de dezvoltare a copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate;
h)furnizare de pachete integrate de măsuri educaţionale şi recreative axate pe cunoaştere, complementare, cu sprijinul acordat familiilor/aparţinătorilor.

Documente corelate

Acte numărul de obiecte din listă: (1)
Influenţat de numărul de obiecte din listă: (1)