Titlul xi - Renta viageră agricolă - Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente

M.Of. 653

În vigoare
Versiune de la: 9 Octombrie 2020
TITLUL XI:Renta viageră agricolă
CAPITOLUL I:Definiţie şi caracteristici
Art. 1
Prezenta lege instituie renta viageră agricolă în scopul concentrării suprafeţelor agricole în exploataţii eficiente impuse de necesitatea modernizării agriculturii României şi compatibilizării acesteia cu agricultura din ţările membre ale Uniunii Europene.
(2)Obiectul rentei viagere agricole îl constituie terenurile cu destinaţie agricolă situate în extravilan, astfel cum sunt definite la art. 2 lit. a) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2
Renta viageră agricolă reprezintă suma de bani plătită rentierului agricol care înstrăinează sau arendează terenurile agricole extravilane aflate în proprietatea sa ori încheie acord cu investitorul, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (13) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, având siguranţa unei surse viagere de venituri garantate de stat.

Art. 3
Cuantumul rentei viagere agricole reprezintă echivalentul în lei a 100 euro/an pentru fiecare hectar de teren agricol înstrăinat şi echivalentul în lei a 50 euro/an pentru fiecare hectar arendat.
(2)Cuantumul rentei viagere agricole reprezintă echivalentul în lei a 100 euro/an pentru fiecare hectar de teren agricol situat în extravilan, pentru care rentierul a încheiat acordul cu investitorul, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (13) din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4
Plata rentei viagere agricole se face în lei prin raportarea la cursul mediu de schimb valutar calculat de Banca Naţională a României din anul pentru care aceasta se datorează.

Art. 5
Pentru suprafeţele mai mici de 1 ha, suma plătită va fi proporţională cu suprafaţa înstrăinată sau arendată, respectiv pentru care s-a încheiat acord cu investitorul, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (13) din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 6
(1)Renta viageră agricolă se plăteşte într-o singură rată anuală, până la data de 30 noiembrie a anului următor celui pentru care aceasta este datorată.
(2)Renta viageră agricolă plătită de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, cu respectarea termenului prevăzut la alin. (1), care nu a fost încasată de beneficiari, va fi utilizată pentru reluarea procesului de plată către aceştia sau, în caz de deces, către moştenitorii acestora şi după termenul de 30 noiembrie al anului următor celui pentru care aceasta este datorată.

Art. 7
(1)Renta viageră agricolă este personală, netransmisibilă şi încetează la data decesului rentierului agricol.
(2)În cazul arendării, renta viageră agricolă se plăteşte dacă terenul ce face obiectul rentei este arendat continuu, întreg anul calendaristic.
(3)În cazul în care contractul de arendare încetează, renta viageră agricolă se va plăti în anul următor doar dacă rentierul încheie, în maximum 30 de zile de la încetare, un nou contract, considerându-se astfel continuitate în arendare.
(4)Renta viageră agricolă încetează la data la care terenurile prevăzute la art. 9 alin. (1) şi (2), însumate, depăşesc 10 ha.

Art. 8
În cazul decesului rentierului, moştenitorii vor încasa renta până la data de 30 noiembrie a anului următor celui pentru care aceasta se datorează, pe baza actelor doveditoare privind calitatea de moştenitor, a certificatului de deces în original, precum şi a carnetului de rentier agricol al defunctului.

CAPITOLUL II:Rentierul agricol
Art. 9
(1)Rentierul agricol este persoana fizică în vârstă de peste 62 de ani care, de la data intrării în vigoare a prezentului titlu, nu are şi nu va deţine în proprietate, cumulate în timp, mai mult de 10 ha de teren agricol extravilan, pe care le înstrăinează prin acte între vii sau le arendează, total ori parţial, primind de la Oficiul Naţional de Rentă Viageră Agricolă carnetul de rentier agricol.
(2)Rentier agricol este şi persoana fizică în vârstă de peste 62 de ani căreia i s-a validat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit legilor fondului funciar şi optează pentru despăgubirile plătite de către investitor, încheind cu acesta un acord, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (13) din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, după intrarea în vigoare a prezentului titlu.
(3)Rentier agricol este şi persoana pensionată pe caz de boală, gradele I şi II, care, chiar dacă nu a împlinit vârsta de 62 de ani, îşi dovedeşte incapacitatea de a munci cu decizie de la comisia de expertiză medicală, pe care o va prezenta în fiecare an la vizarea carnetului de rentier, cu excepţia celei ce aparţine categoriei persoanelor care nu mai sunt supuse examenului anual, iar în decizie se consemnează "nerevizuibil", şi care înstrăinează prin acte între vii, arendează terenuri agricole extravilane aflate în proprietate sau încheie acord cu investitorul, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (13) din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(4)Rentier agricol este şi persoana aflată în situaţia prevăzută la alin. (3) şi a cărei pensie de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârsta de pensionare.

Art. 10
Pentru a deveni rentier pot fi înstrăinate sau arendate numai terenurile care după anul 1990 nu au făcut obiectul altei înstrăinări prin acte între vii.
Art. 11
Dovada înstrăinării se face prin actul de înstrăinare, încheiat în formă autentică, iar dovada arendării se face prin contractul de arendă întocmit cu respectarea Legii arendării nr. 16/1994, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Dovada încheierii acordului se face prin prezentarea actului încheiat în formă scrisă, conform prevederilor art. 4 alin. (15) din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 12
Proprietarii căsătoriţi pot deveni rentieri agricoli şi prin înstrăinarea şi arendarea terenurilor agricole care sunt bunuri comune dacă cel puţin unul dintre ei are vârsta de 62 de ani. În acest caz, carnetul de rentier agricol se eliberează pe numele soţului care întruneşte condiţiile prevăzute la art. 9.
(2)În cazul proprietăţii comune, renta viageră agricolă se poate stabili şi în baza declaraţiei autentice notariale, referitoare la întinderea cotei-părţi, dată de comun acord de toţi coproprietarii.

Art. 13
[textul din Art. 13 din titlul XI, capitolul II a fost abrogat la 24-nov-2008 de Art. I, punctul 9. din Ordonanta urgenta 158/2008]
CAPITOLUL III:Oficiul Naţional de Rentă Viageră Agricolă
Art. 14
(1)Se înfiinţează Oficiul Naţional de Rentă Viageră Agricolă ca direcţie în cadrul Agenţiei-Domeniilor Statului.
(2)Oficiul conduce, organizează şi coordonează activitatea de aplicare a prevederilor din prezentul titlu.
Art. 15
(1)În fiecare judeţ se organizează birouri ale Oficiului Naţional de Rentă Viageră Agricolă.
(2)Birourile ţin evidenţa rentierilor agricoli din judeţul respectiv, eliberând carnetul de rentier agricol.
Art. 16
Atribuţiile, regulamentul de organizare şi funcţionare ale Oficiului Naţional de Rentă Viageră Agricolă şi ale birourilor judeţene se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale.
Art. 17
(1)Fondurile necesare pentru plata rentei viagere agricole se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
(2)Plata rentei viagere agricole se efectuează de către Agenţia Domeniilor Statului, conform prevederilor art. 6 şi 8, prin mandat poştal, virament bancar sau prin orice altă modalitate prevăzută de lege.

Art. 18
În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului titlu, prin ordin comun al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi ministrului finanţelor publice se vor aproba normele metodologice de aplicare a acestuia.
Art. 19
[textul din Art. 19 din titlul XI, capitolul III a fost abrogat la 26-mai-2017 de Actul din Decizia 160/2017]