Capitolul ii - Domeniul de aplicare - Legea 16/2017 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale

M.Of. 196

În vigoare
Versiune de la: 12 Mai 2022
CAPITOLUL II:Domeniul de aplicare
Art. 3
Prevederile prezentei legi se aplică:
a)întreprinderilor stabilite pe teritoriul unui stat membru, altul decât România, sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene care, în cadrul prestării de servicii transnaţionale, detaşează pe teritoriul României salariaţi cu care au stabilite raporturi de muncă în condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (1);
b)întreprinderilor stabilite pe teritoriul României care, în cadrul prestării de servicii transnaţionale, detaşează, pe teritoriul unui stat membru, altul decât România, sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene, salariaţi cu care au stabilite raporturi de muncă, în condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (2).
Art. 4
Prezenta lege nu se aplică personalului navigant al întreprinderilor din marina comercială.
Art. 5
(1)Prezenta lege se aplică în situaţia în care întreprinderile prevăzute la art. 3 lit. a) iau decizia punerii în aplicare a uneia dintre următoarele măsuri cu caracter transnaţional:
a)detaşarea unui salariat pe teritoriul României, în numele întreprinderii şi sub coordonarea acesteia, în cadrul unui contract încheiat între întreprinderea care face detaşarea şi beneficiarul prestării de servicii care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României, dacă există un raport de muncă, pe perioada detaşării, între salariat şi întreprinderea care face detaşarea;
b)detaşarea unui salariat la o unitate sau la o întreprindere care aparţine grupului de întreprinderi, situată pe teritoriul României, dacă există un raport de muncă, pe perioada detaşării, între salariat şi întreprinderea care face detaşarea;
c)punerea la dispoziţie a unui salariat, de către un agent de muncă temporară, la o întreprindere utilizatoare stabilită sau care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României, dacă există un raport de muncă, pe perioada detaşării, între salariat şi agentul de muncă temporară.
(2)Prezenta lege se aplică în situaţia în care întreprinderile prevăzute la art. 3 lit. b) iau decizia punerii în aplicare a uneia dintre următoarele măsuri cu caracter transnaţional:
a)detaşarea unui salariat de pe teritoriul României, în numele întreprinderii şi sub coordonarea acesteia, în cadrul unui contract încheiat între întreprinderea care face detaşarea şi beneficiarul prestării de servicii care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul unui stat membru, altul decât România, sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene, dacă există un raport de muncă, pe perioada detaşării, între salariat şi întreprinderea care face detaşarea;
b)detaşarea unui salariat de pe teritoriul României la o unitate sau la o întreprindere care aparţine grupului de întreprinderi, situată pe teritoriul unui stat membru, altul decât România, sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene, dacă există un raport de muncă, pe perioada detaşării, între salariat şi întreprinderea care face detaşarea;
c)punerea la dispoziţie a unui salariat, de către un agent de muncă temporară, la o întreprindere utilizatoare stabilită sau care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul unui stat membru, altul decât România, ori pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene, dacă există un raport de muncă, pe perioada detaşării, între salariat şi agentul de muncă temporară.
Art. 51
(1)În situaţia prevăzută la art. 5 alin. (1) lit. c), în cazul în care salariatul care a fost pus la dispoziţia întreprinderii utilizatoare trebuie să îşi desfăşoare activitatea pe teritoriul unui alt stat membru, altul decât România, în contextul prestării transnaţionale de servicii prin aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (2) de către întreprinderea utilizatoare, salariatul este considerat a fi detaşat pe teritoriul respectivului stat membru de către agentul de muncă temporară cu care acesta se află într-un raport de muncă.
(2)În situaţia prevăzută la alin. (1), întreprinderea utilizatoare stabilită sau care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României are obligaţia de a informa agentul de muncă temporară care a pus la dispoziţie salariatul, cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea activităţii pe teritoriul respectivului stat.
Art. 52
(1)În situaţia prevăzută la art. 5 alin. (2) lit. c), în cazul în care salariatul care a fost pus la dispoziţia unei întreprinderi utilizatoare de către un agent de muncă temporară aflat pe teritoriul României trebuie să îşi desfăşoare activitatea pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care lucrează în mod obişnuit pentru întreprinderea utilizatoare, în contextul prestării transnaţionale de servicii de către întreprinderea utilizatoare, salariatul este considerat a fi detaşat pe teritoriul respectivului stat membru de către agentul de muncă temporară cu care acesta se află într-un raport de muncă.
(2)Agentul de muncă temporară are obligaţia de a informa salariatul cu privire la modificarea locului de muncă, cu respectarea prevederilor art. 17 şi 94 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3)În situaţia prevăzută la alin. (1), agentul de muncă temporară este considerat întreprindere în înţelesul art. 3 lit. b).

Art. 53
(1)În înţelesul prezentei legi, conducătorii auto angajaţi de întreprinderile menţionate la art. 3, care aplică măsurile cu caracter transnaţional de la art. 5 alin. (1) lit. a) sau alin. (2) lit. a), nu sunt consideraţi salariaţi detaşaţi pe teritoriul României, respectiv de pe teritoriul României, atunci când:
a)efectuează operaţiuni de transport rutier bilateral de mărfuri;
b)efectuează, pe lângă efectuarea unei operaţiuni de transport rutier bilateral, o activitate de încărcare şi/sau descărcare în statele membre sau în ţările terţe pe care le tranzitează, cu condiţia ca acesta să nu încarce mărfuri şi să le descarce în acelaşi stat membru;
c)efectuează maximum două activităţi suplimentare de încărcare şi/sau descărcare în statele membre sau în ţările terţe pe care le tranzitează, cu condiţia de a nu încărca sau descărca mărfuri în acelaşi stat membru, atunci când operaţiunea de transport rutier bilateral începută în statul membru de stabilire, în cursul căreia nu a fost efectuată nicio activitate suplimentară, este urmată de o operaţiune de transport rutier bilateral către statul membru de stabilire;
d)efectuează operaţiuni de transport rutier bilateral de persoane;
e)în cadrul transportului rutier bilateral de persoane efectuează o îmbarcare de persoane şi/sau o debarcare de persoane în statele membre sau în ţările terţe pe care le traversează, cu condiţia ca acesta să nu ofere servicii de transport de persoane între două puncte din statul membru traversat. Aceleaşi dispoziţii se aplică şi călătoriei de întoarcere;
f)tranzitează teritoriul unui stat membru, fără a încărca sau a descărca mărfuri ori fără a îmbarca sau a debarca persoane;
g)efectuează segmentul rutier iniţial sau final al unei operaţiuni de transport combinat, astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 88/1999 privind stabilirea unor reguli pentru transportul combinat de mărfuri, aprobată cu modificări prin Legea nr. 401/2002, în cazul în care segmentul rutier, luat separat, reprezintă o operaţiune de transport bilateral de mărfuri.
(2)Excepţiile pentru activităţile suplimentare prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi e) se aplică numai până la data de la care tahografele inteligente ce respectă cerinţa de a înregistra trecerile frontierei şi activităţile suplimentare, menţionate la art. 8 alin. (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 165/2014, trebuie să fie montate în vehiculele înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru, în temeiul art. 8 alin. (1) al patrulea paragraf din regulamentul respectiv.
(3)Începând cu data menţionată la alin. (2) exceptările pentru activităţile suplimentare prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi e) se aplică doar conducătorilor auto care utilizează vehicule echipate cu tahografe inteligente, potrivit prevederilor art. 8, 9 şi 10 din Regulamentul UE nr. 165/2014.
Art. 54
Conducătorii auto care efectuează operaţiuni de cabotaj, astfel cum sunt definite în Regulamentele (CE) nr. 1.072/2009 şi (CE) nr. 1.073/2009, sunt consideraţi ca fiind salariaţi detaşaţi pe teritoriul României/de pe teritoriul României şi intră în domeniul de aplicare a prezentei legi.

Art. 6
Salariaţii detaşaţi pe teritoriul României în cadrul prestării de servicii transnaţionale beneficiază, indiferent de legea aplicabilă raportului de muncă, de condiţiile de muncă prevăzute de legislaţia română şi/sau de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel sectorial, cu aplicabilitate extinsă la întreg sectorul de activitate, conform prevederilor legale, cu privire la:
a)durata maximă a timpului de muncă şi durata minimă a repausului periodic;
b)durata minimă a concediilor anuale plătite;
c)remuneraţia aplicabilă pe teritoriul României, inclusiv plata orelor suplimentare, cu excepţia contribuţiilor prevăzute de Legea nr. 1/2020 privind pensiile ocupaţionale;

d)condiţiile de punere la dispoziţie a salariaţilor de către agenţii de muncă temporară;
e)sănătatea, securitatea şi igiena în muncă;

f)măsurile de protecţie aplicabile condiţiilor de muncă pentru femeile însărcinate sau pentru cele care au născut recent, precum şi pentru copii şi tineri;
g)egalitatea de tratament dintre bărbaţi şi femei, precum şi alte dispoziţii în materie de nediscriminare.
h)condiţiile privind cazarea salariaţilor, atunci când sunt oferite de angajator salariaţilor trimişi să exercite temporar lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu la un alt loc de muncă decât locul lor de muncă obişnuit;
i)indemnizaţiile sau rambursarea cheltuielilor de transport, cazare şi masă pentru salariaţii obligaţi din raţiuni profesionale să călătorească către şi de la locul lor de muncă obişnuit din România sau în cazul în care aceştia sunt trimişi temporar de angajatorul lor de la locul lor de muncă obişnuit din România la un alt loc de muncă, în conformitate cu legislaţia naţională sau contractul colectiv de muncă aplicabil.

(2)Prevederile alin. (1) lit. i) se aplică exclusiv cheltuielilor de transport, cazare şi masă suportate de salariaţii detaşaţi pe teritoriul României atunci când aceştia sunt obligaţi să călătorească către şi de la locul lor de muncă obişnuit sau în cazul în care aceştia sunt trimişi temporar de angajatorul lor de la locul lor de muncă obişnuit la un alt loc de muncă pe teritoriul României, în conformitate cu legislaţia naţională şi/sau contractul colectiv de muncă aplicabil.

Art. 61
(1)În cazul în care durata efectivă a detaşării depăşeşte 12 luni, întreprinderile prevăzute la art. 3 lit. a) garantează salariaţilor detaşaţi pe teritoriul României, cu respectarea principiului egalităţii de tratament, suplimentar faţă de condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă prevăzute la art. 6, toate condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă
aplicabile acestora potrivit legislaţiei naţionale şi contractelor colective de muncă aplicabile.
(2)În cazul în care durata efectivă a detaşării depăşeşte 12 luni, întreprinderile prevăzute la art. 3 lit. a) nu pot să intervină asupra:
a)condiţiilor de încheiere şi de încetare a contractului individual de muncă, inclusiv a clauzelor de neconcurenţă;
b)contribuţiilor prevăzute de Legea nr. 1/2020.
(3)Perioada prevăzută la alin. (1) poate fi prelungită până la 18 luni, cu condiţia transmiterii de către întreprindere a unei notificări motivate la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială prestează activitatea salariaţii detaşaţi, cel târziu în ziua anterioară împlinirii termenului prevăzut la alin. (1).
(4)Modelul notificării şi condiţiile de transmitere ale notificării sunt stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(5)Durata detaşării transnaţionale se calculează pe baza unei perioade de referinţă de un an de la data începerii acesteia. La calculul acestei durate se iau în considerare inclusiv perioadele în care postul a fost anterior ocupat de un alt salariat detaşat în cadrul prestării de servicii transnaţionale.
(6)În cazul în care întreprinderile prevăzute la art. 3 lit. a) înlocuiesc un salariat detaşat cu un alt salariat detaşat care îndeplineşte aceeaşi sarcină în acelaşi loc de muncă, durata detaşării se calculează prin cumularea perioadelor de detaşare a fiecăruia dintre salariaţii în cauză.
(7)Pentru a stabili dacă salariatul detaşat îndeplineşte, în înţelesul alin. (6), aceeaşi sarcină în acelaşi loc de muncă se va ţine cont, în principal, de natura serviciului care urmează să fie prestat, de activitatea care urmează să fie efectuată şi de aceeaşi adresă a locului de muncă.
(8)Prin excepţie de la prevederile alin. (5), la stabilirea duratei detaşării transnaţionale a conducătorilor auto pe teritoriul României se consideră că o detaşare se încheie atunci când conducătorul auto părăseşte teritoriul României în cursul efectuării transportului rutier internaţional de mărfuri sau de persoane.
(9)Prin excepţie de la prevederile alin. (6), în cazul conducătorilor auto detaşaţi pe teritoriul României, perioada de detaşare nu se cumulează cu perioadele de detaşare anterioare, în contextul în care astfel de operaţiuni de transport rutier internaţional sunt efectuate de acelaşi conducător auto sau de un alt conducător auto pe care acesta îl înlocuieşte.
(10)Excepţiile şi normele specifice menţionate la alin. (8) şi (9) se aplică numai în cazul conducătorilor auto angajaţi de întreprinderile menţionate la art. 3 lit. a), care aplică măsura cu caracter transnaţional de la art. 5 alin. (1) lit. a).

Art. 62
(1)Prin excepţie de la prevederile art. 6, salariaţii puşi la dispoziţie în condiţiile art. 5 alin. (1) lit. c) beneficiază de condiţiile de muncă prevăzute la art. 1 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.256/2011 privind condiţiile de funcţionare, precum şi procedura de autorizare a agentului de muncă temporară.
(2)În situaţia prevăzută la alin. (1) întreprinderea utilizatoare stabilită sau care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României informează, în scris, agentul de muncă temporară cu privire la remuneraţie, condiţiile de muncă, încadrare în muncă pe care le aplică la nivelul întreprinderii.

Art. 7
(1)În scopul identificării situaţiilor de detaşare transnaţională şi pentru a preveni abuzurile şi eludările dispoziţiilor prezentei legi, Inspecţia Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă, realizează o evaluare de ansamblu a tuturor elementelor faptice care caracterizează o detaşare transnaţională, în special a:
a)elementelor faptice care caracterizează activităţile desfăşurate de către întreprinderile prevăzute la art. 3 lit. a) în statul membru în care acestea sunt stabilite şi, atunci când este necesar, în România;
b)elementelor faptice care caracterizează munca şi situaţia salariatului detaşat pe teritoriul României.
(2)Evaluarea de ansamblu prevăzută la alin. (1) se realizează în cadrul controalelor efectuate de către inspectoratele teritoriale de muncă, pentru fiecare situaţie de detaşare transnaţională.
(3)Elementele faptice prevăzute la alin. (1) au următoarele caracteristici:
a)sunt destinate să ofere asistenţă inspectoratelor teritoriale de muncă în cadrul verificărilor şi controalelor efectuate;
b)sunt factori orientativi în evaluarea de ansamblu care se realizează de către inspectoratele teritoriale de muncă în activitatea de verificare şi control şi nu pot fi luate în considerare separat;
c)nu trebuie îndeplinite cumulativ pentru fiecare caz de detaşare transnaţională, evaluarea acestora adaptându-se fiecărui caz în parte şi luând în considerare particularităţile situaţiei; nerespectarea unuia sau a mai multora dintre ele nu exclude în mod automat posibilitatea ca o situaţie dată să fie caracterizată drept situaţie de detaşare.
(4)Elementele faptice prevăzute la alin. (1) lit. a) au rolul de a stabili dacă o întreprindere exercită în mod efectiv activităţi semnificative, altele decât cele interne de gestionare şi/sau administrative în statul membru de stabilire sau în Confederaţia Elveţiană, având ca perioadă de referinţă un interval de timp de un an anterior datei efectuării controlului.
(5)Elementele faptice prevăzute la alin. (1) lit. b) au rolul de a evalua dacă un salariat care îşi desfăşoară activitatea în mod obişnuit pe teritoriul unui stat membru, altul decât România, sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene este detaşat temporar pe teritoriul României.
(6)Elementele faptice prevăzute la alin. (1) sunt luate în considerare de către inspectoratele teritoriale de muncă în cadrul controlului şi pentru a stabili dacă o persoană are calitatea de salariat, în conformitate cu legislaţia română, inclusiv pentru a identifica posibile cazuri de declarare a unui salariat detaşat ca exercitând activităţi independente în scopul eludării prevederilor prezentei legi.
(7)În realizarea evaluării prevăzute la alin. (6), inspectoratele teritoriale de muncă au în vedere şi aspecte legate de executarea lucrărilor, de subordonarea şi de remunerarea salariatului, indiferent de modalitatea de exprimare a acordului de voinţă a părţilor în cadrul raporturilor de muncă.
(8)Elementele faptice prevăzute la alin. (1) sunt stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Art. 71
(1)În cazul în care, în urma evaluării de ansamblu a elementelor faptice prevăzute la art. 7 alin. (1), inspectorii de muncă constată neîndeplinirea condiţiilor privind detaşarea transnaţională, aceştia sesizează, prin Inspecţia Muncii, autorităţile competente din statul de origine al prestatorului de servicii şi/sau, după caz, aplică beneficiarului din România prevederile art. 260 alin. (1) lit. e) şi e1) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)În situaţia prevăzută la alin. (1), salariaţii se bucură de toate drepturile salariaţilor detaşaţi, prevăzute în prezenta lege.
(3)În aplicarea prevederilor prezentului articol, Inspecţia Muncii cooperează administrativ, după caz, cu autorităţile competente din celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Art. 8
Salariaţii detaşaţi de pe teritoriul României în cadrul prestării de servicii transnaţionale beneficiază, indiferent de legea aplicabilă raportului de muncă, de condiţiile de muncă stabilite prin acte cu putere de lege, acte administrative, prin convenţii colective sau sentinţe arbitrale de generală aplicare, valabile în statul membru, altul decât România, sau în Confederaţia Elveţiană, pe teritoriul căruia/căreia sunt prestate serviciile, cu privire la:
a)durata maximă a timpului de muncă şi durata minimă a repausului periodic;
b)durata minimă a concediilor anuale plătite;
c)remuneraţia aplicabilă pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât România, sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene, inclusiv plata orelor suplimentare, cu excepţia contribuţiilor prevăzute de Legea nr. 1/2020;

d)condiţiile pentru punerea la dispoziţie a salariaţilor, în special de către agenţii de muncă temporară;

e)sănătatea, securitatea şi igiena în muncă;

f)măsurile de protecţie aplicabile condiţiilor de muncă pentru femeile însărcinate sau pentru cele care au născut recent, precum şi pentru copii şi tineri;
g)egalitatea de tratament dintre bărbaţi şi femei, precum şi alte dispoziţii în materie de nediscriminare.
h)condiţiile privind cazarea salariaţilor atunci când sunt oferite de angajator salariaţilor trimişi să exercite temporar lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu la un alt loc de muncă decât locul lor de muncă obişnuit;
i)indemnizaţiile sau rambursarea cheltuielilor de transport, cazare şi masă pentru salariaţii obligaţi din raţiuni profesionale să călătorească către şi de la locul lor de muncă obişnuit în statul membru pe teritoriul căruia sunt detaşaţi sau în cazul în care aceştia sunt trimişi temporar de angajatorul lor de la locul lor de muncă obişnuit la un alt loc de muncă, în conformitate cu legislaţia sau contractul colectiv de muncă cu aplicabilitate generală din statul gazdă.

Art. 81
Prevederile art. 8 lit. i) se aplică exclusiv cheltuielilor de transport, cazare şi masă suportate de salariaţii detaşaţi atunci când aceştia sunt obligaţi să călătorească către şi de la locul lor de muncă obişnuit în statul membru pe teritoriul căruia sunt detaşaţi sau în cazul în care aceştia sunt trimişi temporar de angajatorul lor de la locul lor de muncă obişnuit la un alt loc de muncă în conformitate cu legislaţia sau contractul colectiv de muncă cu aplicabilitate generală din statul gazdă.
Art. 82
(1)În cazul în care durata efectivă a detaşării depăşeşte 12 luni, salariaţii detaşaţi de pe teritoriul României în cadrul prestării de servicii transnaţionale beneficiază, indiferent de legea aplicabilă raportului de muncă, cu respectarea principiului egalităţii de tratament, suplimentar faţă de condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă prevăzute la art. 8, de toate condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă aplicabile care sunt stabilite în statul membru pe teritoriul căruia se desfăşoară munca prin acte cu putere de lege şi acte administrative şi/sau prin convenţii colective sau sentinţe arbitrale care au fost declarate cu aplicare generală, cu excepţia:
a)procedurilor, formalităţilor şi condiţiilor de încheiere şi de încetare a contractului individual de muncă, inclusiv clauzelor de neconcurenţă;
b)schemelor de pensii ocupaţionale suplimentare.
(2)Perioada detaşării prevăzută la alin. (1) poate fi prelungită până la 18 luni în situaţia transmiterii de către întreprindere a unei notificări motivate la autoritatea competentă pe teritoriul statului membru unde îşi desfăşoară activitatea salariaţii detaşaţi, în condiţiile legislaţiei statului respectiv.
(3)La stabilirea duratei detaşării transnaţionale, în cazul conducătorilor auto angajaţi de întreprinderile menţionate la art. 3 lit. b), care aplică măsura cu caracter transnaţional de la art. 5 alin. (2) lit. a), se consideră că o detaşare se încheie atunci când conducătorul auto părăseşte statul membru gazdă în cursul efectuării transportului rutier internaţional de mărfuri sau de persoane. Respectiva perioadă de detaşare nu se cumulează cu perioadele de detaşare anterioare în contextul unor astfel de operaţiuni internaţionale efectuate de acelaşi conducător auto sau de un alt conducător auto pe care acesta îl înlocuieşte.

Art. 83
Prin excepţie de la prevederile art. 8, salariaţii detaşaţi în cadrul prestării de servicii transnaţionale de pe teritoriul României, conform prevederilor art. 5 alin. (2) lit. c), beneficiază de condiţiile de muncă aplicabile lucrătorilor puşi la dispoziţie printr-un agent de muncă temporară stabilite în statul membru pe teritoriul căruia se desfăşoară munca, în temeiul art. 5 din Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară.

Art. 9
Personalului angajatorilor stabiliţi pe teritoriul României, care efectuează operaţiuni de transport internaţional, fiind trimis să lucreze pentru o perioadă de timp limitată pe teritoriul unui stat membru, altul decât România, sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene, şi care nu se încadrează în situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2), i se aplică prevederile art. 43 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi beneficiază de drepturile prevăzute la art. 44 alin. (2) din aceiaşi act normativ.
Art. 10
(1)Prevederile art. 6 lit. b) şi c) nu se aplică în cazul lucrărilor de montaj iniţial şi/sau de primă instalare a unui bun, activităţi care fac parte integrantă dintr-un contract de furnizare de bunuri, sunt necesare pentru punerea în funcţiune a bunului furnizat şi sunt executate de salariaţi calificaţi şi/sau specializaţi ai întreprinderii furnizoare, dacă durata detaşării este de cel mult 8 zile.
(2)[textul din Art. 10, alin. (2) din capitolul II a fost abrogat la 16-aug-2020 de Art. I, punctul 14. din Legea 172/2020]
(3)Excepţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică activităţilor din domeniul construcţiilor, care vizează construirea, repararea, întreţinerea, modificarea sau demolarea clădirilor, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.
Art. 11
(1)Indemnizaţia specifică detaşării transnaţionale este considerată parte a remuneraţiei, cu excepţia cheltuielilor generate de detaşare, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. g).
(2)Angajatorul, fără a aduce atingere prevederilor art. 6 lit. i), rambursează salariaţilor detaşaţi cheltuielile generate de detaşare în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă raportului de muncă.

Art. 111
Întreprinderile prevăzute la art. 3 lit. a) au obligaţia de a pune la dispoziţia autorităţilor de control, la solicitarea acestora, documente din care să rezulte:
a)cuantumul total al remuneraţiei aplicabile pe teritoriul României de care va beneficia salariatul pe perioada detaşării, cu evidenţierea distinctă a indemnizaţiei specifice detaşării;
b)cheltuielile generate de detaşare şi modalitatea de acordare sau de rambursare a acestora, respectiv modalitatea de asigurare a transportului, cazării sau mesei, după caz, în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă raportului de muncă şi/sau cu practicile naţionale aplicabile raportului de muncă, respectiv condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă aplicabile acestuia.
Art. 112
(1)Pentru verificarea respectării de către întreprinderile prevăzute la art. 3 lit. a) a remuneraţiei aplicabile pe teritoriul României, inspectorii de muncă vor compara remuneraţia efectiv plătită lucrătorului detaşat cu remuneraţia cuvenită în conformitate cu legislaţia naţională.
(2)Întreprinderile prevăzute la art. 3 lit. a) au obligaţia de a pune la dispoziţia inspectorilor de muncă documente pe baza cărora să poată fi identificate elementele constitutive ale remuneraţiei acordate lucrătorilor detaşaţi pe teritoriul României, în conformitate cu dreptul intern din statul membru de stabilire.
Art. 113
(1)Întreprinderile prevăzute la art. 3 lit. b) au obligaţia de a informa, în scris, salariatul detaşat de pe teritoriul României, anterior detaşării, cu privire la:
a)elementele constitutive ale remuneraţiei la care are dreptul lucrătorul, în conformitate cu legislaţia aplicabilă în statul membru gazdă, şi nivelul acestora;
b)cuantumul total al remuneraţiei acordate salariatului pe perioada detaşării, cu evidenţierea distinctă a indemnizaţiei specifice detaşării, atunci când aceasta este acordată;
c)cheltuielile efectiv generate de detaşare, precum transportul, cazarea şi masa, precum şi modalitatea de acordare sau de rambursare a acestora, respectiv modalitatea de asigurare a transportului, cazării sau mesei, după caz;
d)linkul către site-ul oficial naţional unic creat de statul membru gazdă în conformitate cu art. 5 alin. (2) din Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1.024/2012.
(2)Informarea prevăzută la alin. (1) cuprinde şi informaţiile prevăzute la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3)Prevederile alin. (1) lit. a) şi d) nu se aplică în cazul în care durata detaşării este mai mică sau egală cu 7 zile consecutive.

(4)Suplimentar faţă de obligaţiile stabilite la alin. (1) şi (2), angajatorii au obligaţia de a-i informa pe salariaţii angajaţi în funcţia de conducător auto cu privire la drepturile şi obligaţiile lor, prevăzute de prezenta lege şi de Directiva 2020/1.057/UE, prin afişarea acestor informaţii la sediul întreprinderii.

Art. 12
(1)În situaţia în care legislaţia sau/şi contractele colective aplicabile salariaţilor detaşaţi în statul membru sau Confederaţia Elveţiană, în care este stabilită întreprinderea prevăzută la art. 3 lit. a), prevede condiţii de muncă mai favorabile, se aplică reglementările respective.
(2)În situaţia în care legislaţia şi contractele colective de muncă aplicabile din România prevăd condiţii de muncă mai favorabile decât condiţiile prevăzute în legislaţia sau practica statului membru sau a Confederaţiei Elveţiene, pe teritoriul căruia/căreia sunt detaşaţi lucrătorii români, are prioritate legislaţia română.

Art. 13
(1)Întreprinderile care nu sunt stabilite pe teritoriul unui stat membru sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene şi care detaşează salariaţi pe teritoriul României nu pot beneficia de un tratament mai favorabil decât întreprinderile stabilite într-un stat membru sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene.
(2)Întreprinderile de transport rutier stabilite într-o ţară terţă şi care detaşează conducători auto pe teritoriul României nu beneficiază de un tratament mai favorabil decât cele stabilite într-un stat membru, inclusiv atunci când efectuează operaţiuni de transport în temeiul unor acorduri rutiere bilaterale sau multilaterale prin care se acordă acces la piaţa Uniunii Europene sau la părţi ale acesteia.