Capitolul vi - Drepturile şi obligaţiile asigurătorului RCA - Legea 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie

M.Of. 431

În vigoare
Versiune de la: 16 Noiembrie 2025 până la: 12 Decembrie 2025
CAPITOLUL VI:Drepturile şi obligaţiile asigurătorului RCA
Art. 18: Stabilirea primei de asigurare RCA şi informarea asiguratului
(1)Asigurătorul calculează o primă de asigurare astfel încât să se acopere toate obligaţiile ce decurg din încheierea contractelor RCA.
(2)Tariful de referinţă se calculează semestrial de către o societate cu expertiză recunoscută în domeniu, contractată de către A.S.F., după formula prevăzută la art. 2 pct. 24 şi se publică de către A.S.F.
(3)În calculul tarifului de primă, asigurătorii RCA pot folosi criterii de risc, indici de încărcare, coeficienţi de corecţie ori alte instrumente de ajustare a tarifelor de primă, cu respectarea principiilor actuariale general acceptate.

(4)[textul din Art. 18, alin. (4) din capitolul VI a fost abrogat la 14-iul-2022 de Art. I, punctul 5. din Legea 202/2022]
(5)Pentru determinarea sumei reprezentând prima de asigurare, asigurătorul RCA poate lua în calcul istoricul daunelor plătite, în ultimii 5 ani, pentru accidente produse prin intermediul vehiculului asigurat, precum şi utilizarea unor tehnologii de tip telematics.
(6)Criteriile de aplicare pentru sistemul bonus/malus sunt cele prevăzute în reglementările A.S.F. Clasa bonus/malus poate lua în calcul istoricul şoferului. Informaţiile privind istoricul şoferului sunt cele aflate atât în baza de date cu asigurările obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României coroborate cu cele din baza de date deţinută de către direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
(7)Asigurătorul RCA are obligaţia să informeze asiguraţii cu privire la modul de calcul al primei de asigurare.
(8)Asigurătorii RCA şi intermediarii de asigurări RCA au obligaţia să informeze asiguraţii/contractanţii cu privire la încetarea contractului RCA şi la posibilitatea de reînnoire a acestuia, cu 30 de zile înainte de încetarea contractului RCA. Modalitatea de reînnoire a contractului RCA se stabileşte prin reglementări ale A.S.F., conform art. 43.
(9)Asigurătorul RCA comunică A.S.F., la solicitarea acesteia, următoarele informaţii:
a)modalitatea de stabilire a primei de asigurare;
b)datele statistice în baza cărora este stabilită prima de asigurare;
c)raportul actuarial care stă la baza determinării tarifului de primă;
d)orice alte informaţii privind modalitatea de calcul al primei de asigurare.
(10)BAAR sau asigurătorul RCA eliberează şi transmite asiguratului, în termen de 15 zile de la înregistrarea solicitării acestuia, un certificat privind istoricul daunelor înregistrate, cel puţin pe parcursul ultimilor 5 ani de raporturi contractuale, sau absenţa acestor daune; BAAR sau asigurătorul RCA utilizează formatul certificatului privind istoricul daunelor, stabilit conform actelor delegate adoptate de către Comisia Europeană conform celui de-al 6-lea paragraf al art. 16 din Directiva 2009/103/CE, astfel cum se modifică prin art. 1 pct. 15 din Directiva (UE) 2021/2.118.

(101)Asigurătorul RCA publică pe site-ul propriu informaţii din care să rezulte politicile acestuia în ceea ce priveşte utilizarea certificatului privind istoricul daunelor la calcularea primei de asigurare.
(102)Asigurătorul RCA nu tratează asiguraţii în mod discriminatoriu şi nu suprataxează primele RCA pe baza naţionalităţii acestora sau exclusiv pe baza statului membru în care aceştia au avut reşedinţa anterioară; asigurătorii RCA tratează certificatele privind istoricul de daune emise în alte state membre în acelaşi mod în care le tratează pe cele emise în România.

(11)Procedura privind constatarea daunelor se stabileşte prin reglementări ale A.S.F.
(12)Personalul care efectuează constatarea daunelor este avizat de A.S.F. pe baza certificării iniţiale şi a validării continue a competenţelor profesionale de către Institutul de Studii Financiare. Modalitatea de avizare şi înregistrare a personalului care efectuează constatarea daunelor se stabileşte prin reglementări ale A.S.F.
Art. 19
(1)Un asigurat cu risc ridicat, în condiţiile în care se încadrează în clasele de risc, potrivit art. 2 pct. 5, se poate adresa BAAR pentru alocarea unui asigurător în vederea încheierii contractului RCA.
(2)Factorul «N» prevăzut la art. 2 pct. 5 este stabilit de către BAAR, cu avizul Autorităţii de Supraveghere Financiară, şi este calculat pentru un vehicul cu aceleaşi caracteristici tehnice cu cele ale vehiculului pentru care se solicită asigurarea, precum şi pentru aceeaşi clasă de bonus-malus a asiguratului/utilizatorului.
(3)BAAR, în baza politicilor şi procedurilor proprii, alocă un asigurător RCA în vederea încheierii contractului RCA.
(4)Condiţiile în care sunt încheiate asigurările RCA pentru asiguraţii cu risc ridicat se regăsesc în procedurile interne ale BAAR; condiţiile se publică pe site-ul BAAR şi se actualizează ori de câte ori se modifică.
(5)BAAR se asigură de existenţa valabilităţii poliţelor de asigurare aferente clienţilor cu risc ridicat în baza de date cu asigurările obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României.

Art. 20: Cererea de despăgubire
(1)Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA sau către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
(2)Persoana prejudiciată are dreptul, direct sau prin mandatari, să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA, sau către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
(3)Cererea de despăgubire se poate înainta şi prin mijloace electronice.
Art. 21: Soluţionarea cererii de despăgubire
(1)În termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către partea prejudiciată, asigurătorul RCA este obligat:
a)fie să răspundă cererii părţii solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedeşte răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat;
b)fie să notifice părţii prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire.
*) Prin Decizia nr. 18/2023 Înalta Curte de Casaţie de Justiţie admite recursul în interesul legii şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 21 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul nerespectării termenului de 30 de zile reglementat de art. 21 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, penalităţile de 0,2% pe zi de întârziere curg de la expirarea celor 30 de zile în care asigurătorul trebuia să răspundă cererii părţii solicitante.

(2)Dacă în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de despăgubire de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părţii prejudiciate respingerea pretenţiilor de despăgubire, precum şi motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii.
*) Prin Decizia nr. 18/2023 Înalta Curte de Casaţie de Justiţie admite recursul în interesul legii şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 21 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul nerespectării termenului de 30 de zile reglementat de art. 21 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, penalităţile de 0,2% pe zi de întârziere curg de la expirarea celor 30 de zile în care asigurătorul trebuia să răspundă cererii părţii solicitante.

(3)Deschiderea procedurii privind efectuarea investigaţiilor se face de către asigurător dacă există indicii temeinice asupra producerii evenimentului, în baza unui raport de expertiză realizat de un expert autorizat, şi dacă acesta a notificat în scris persoana prejudiciată/asiguratul, în termen de 5 zile lucrătoare de la data deschiderii dosarului de daună şi întocmirea procesului-verbal de constatare, cu privire la intenţia de a desfăşura investigaţii. Dacă în urma cercetărilor efectuate s-a constatat faptul că despăgubirea se cuvine persoanei prejudiciate, se aplică dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. d). Necomunicarea notificării privind intenţia de a desfăşura investigaţii în termenul de 5 zile decade asigurătorul RCA din acest drept, fiind obligat la plata despăgubirii. Rezultatul motivat al investigaţiilor se comunică părţii prejudiciate în termen de 3 zile lucrătoare de la finalizare, dar fără a depăşi termenul prevăzut la alin. (1).
(4)Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în termen de 10 zile de la data acceptării ofertei de despăgubire prevăzută la alin. (1) lit. a) sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entităţii de soluţionare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. Documentele care stau la baza cererii de despăgubire sunt stabilite prin reglementări ale A.S.F.
(5)Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul prevăzut la alin. (4) sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea sau întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferenţa de sumă neachitată. Plata penalităţilor se face odată cu plata despăgubirii.
*) Prin Decizia nr. 18/2023 Înalta Curte de Casaţie de Justiţie admite recursul în interesul legii şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 21 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul nerespectării termenului de 30 de zile reglementat de art. 21 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, penalităţile de 0,2% pe zi de întârziere curg de la expirarea celor 30 de zile în care asigurătorul trebuia să răspundă cererii părţii solicitante.

(6)În cazurile privind vătămările corporale şi daunele morale care fac obiectul unui litigiu, penalităţile şi plata acestora sunt stabilite de către instanţa judecătorească.
Art. 22: Stabilirea despăgubirilor
(1)Despăgubirea se stabileşte şi se plăteşte în conformitate cu prevederile art. 14, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului RCA, în limitele obligaţiei acestuia cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.
(2)Pentru prejudiciile produse bunurilor, despăgubirile se stabilesc pe baza preţurilor de referinţă pe piaţă la data producerii riscului asigurat.
(3)Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate RCA de către asigurători cu sediul în state aflate în aria de competenţă a unui birou naţional auto se exercită împotriva asigurătorului RCA prin BAAR sau prin corespondenţii desemnaţi, după caz, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 24.
(4)În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori de deces rezultate în urma unui accident de vehicule, stabilirea despăgubirii se realizează atât pe cale amiabilă, cât şi pe cale judecătorească.
(5)Stabilirea despăgubirii pe cale amiabilă se realizează pe baza următoarelor criterii generale de evaluare:
a)despăgubirile cuvenite persoanelor prejudiciate ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii persoanelor se stabilesc prin ordin comun emis de Ministerul Sănătăţii şi A.S.F., în baza punctajului comunicat de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti;
b)evaluarea despăgubirilor are în vedere un nivel mediu prezumat al suferinţei îndurate de persoanele prejudiciate;
c)valoarea unui punct traumatic este egală cu dublul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată de la data producerii accidentului;
d)despăgubirile se pot ajusta în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte, pe bază de documente justificative;
e)punctajul pentru suferinţele cauzate prin vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii persoanelor include numai prejudiciile legate de durerile fizice; pentru prejudiciile legate de traumele psihice, persoana prejudiciată poate aduce documente în dovedirea acestora.
(6)Stabilirea despăgubirii pe cale judecătorească se realizează pe baza probelor cu caracter medical, medico-legal, psihologic şi statistic.
(7)Întinderea răspunderii civile delictuale a asiguratului nu poate depăşi întinderea răspunderii contractuale a asigurătorului RCA, până la atingerea limitelor de răspundere prevăzute în asigurarea RCA.
Art. 23: Plata despăgubirilor
(1)Despăgubirile se plătesc de către asigurătorul RCA persoanelor fizice sau juridice prejudiciate, în contul indicat de către persoana prejudiciată sau mandatarul acesteia, în condiţiile legii.
(2)Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului RCA.
(3)Despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit persoanele prejudiciate şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 25.
(4)În cazul în care în drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asigurătorul facultativ al acesteia, eventuala diferenţă de despăgubire dintre cea rezultată potrivit contractului de asigurare facultativă şi cea care rezultă potrivit contractului RCA rămâne pe contul contractului de asigurare facultativă, neputând fi recuperată de la asigurat, dacă despăgubirea plătită din contractul facultativ nu depăşeşte limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurătorul RCA pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de vehicul, prevăzută de legislaţia în vigoare.
(5)În situaţia în care părţile nu se înţeleg asupra cuantumului despăgubirii, suma care nu face obiectul litigiului este plătită de către asigurătorul RCA înainte ca acesta să se fi soluţionat prin negocieri, prin soluţionarea alternativă a litigiilor sau de către instanţa judecătorească.
(6)În cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin soluţionarea alternativă a litigiilor sau prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în baza acordului rezultat în urma soluţionării alternative a litigiului sau în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă.
Art. 24: Reprezentantul de despăgubiri
(1)Asigurătorii RCA au obligaţia să desemneze în fiecare stat aparţinând Uniunii Europene sau parte la Acordul privind Spaţiul Economic European şi în alte state asociate Uniunii Europene şi în Confederaţia Elveţiană un reprezentant de despăgubiri pentru regularizarea prejudiciilor provocate de vehicule supuse obligaţiei de asigurare în România rezidenţilor în aceste state, cu condiţia ca accidentul să se producă pe teritoriul unui alt stat decât statul de reşedinţă al persoanei prejudiciate.
(2)Reprezentantul de despăgubiri este împuternicit să instrumenteze cazurile de daună în numele şi în contul asigurătorului RCA şi să reprezinte asigurătorul RCA. În acest scop, reprezentantul de despăgubiri întocmeşte dosarul de daună şi ia toate măsurile necesare pentru soluţionarea cererilor de despăgubire pretinse de partea prejudiciată, pentru prejudiciile cauzate în urma unui accident de vehicule:
a)pentru care asigurarea obligatorie RCA a fost emisă de către un asigurător RCA ori de filiala acestuia în alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi are sediul;
b)care provine din alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi are sediul; şi
c)pentru prejudiciul produs în alt stat membru decât cel în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi are sediul.
(3)Reprezentantul de despăgubiri poate acţiona în numele mai multor asigurători RCA.
(4)Reprezentantul de despăgubiri trebuie să fie mandatat să reprezinte asigurătorul RCA cu puteri depline, inclusiv cu drept de dispoziţie în faţa părţii prejudiciate, să i se atribuie competenţa necesară pentru a răspunde pretenţiilor de despăgubire justificate ale părţii prejudiciate şi să fie apt să examineze cazul în limba oficială a statului membru în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi are sediul.
(5)Numirea unui reprezentant de despăgubiri nu exclude dreptul părţii prejudiciate de a acţiona direct împotriva persoanei care a cauzat prejudiciul sau a asigurătorului RCA al acesteia, după caz.
(6)Asigurătorul RCA este obligat să informeze BAAR cu privire la numele şi prenumele, data naşterii şi adresa ori punctul de lucru ale reprezentantului de despăgubiri, în cazul în care acesta este reprezentat de o persoană fizică, sau cu privire la denumire şi sediu, în cazul în care este reprezentat de o persoană juridică, precum şi cu privire la toate modificările în privinţa reprezentantului, în termen de 7 zile de la numire ori de la producerea modificărilor respective.
Art. 25: Dreptul asigurătorului RCA de a solicita recuperarea sumelor plătite
Asigurătorul RCA are dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, în următoarele situaţii:
a)accidentul a fost produs cu intenţie;
b)accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie;
c)accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie încearcă să se sustragă de la urmărire;
d)persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului a condus vehiculul fără consimţământul contractantului;
e)asiguratul a refuzat în mod nejustificat îndeplinirea obligaţiilor sale împiedicând în acest fel asigurătorul RCA să desfăşoare propria investigaţie conform prevederilor art. 21 alin. (3), iar asigurătorul este în măsură să probeze că acest fapt a condus la plata nejustificată a despăgubirii.
Art. 26: Decontarea directă între asigurătorii RCA
(1)Decontarea directă între asiguratorii RCA este aplicabilă la îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
a)accidentele auto se produc pe teritoriul României;
b)vehiculele implicate în accidentele auto sunt înmatriculate/înregistrate în România;
c)prejudiciile sunt produse exclusiv vehiculelor;
d)ambele vehicule implicate în accidentul auto au asigurare RCA valabilă la data evenimentului;
e)prejudiciile exclud vătămările corporale.
(2)Serviciul de decontare directă se ofertează obligatoriu de către asigurător, dar achiziţia acesteia este opţională de către asigurat.
(3)Procedura de decontare directă se stabileşte prin reglementări ale A.S.F.
(4)Decontarea directă nu afectează dreptul persoanei prejudiciate în urma unui accident auto produs de un vehicul asigurat RCA de a exercita acţiunea directă pentru recuperarea prejudiciului produs împotriva asigurătorului RCA al persoanei vinovate de producerea accidentului auto.