Art. 49. - Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani: - Legea 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

M.Of. 589

În vigoare
Versiune de la: 19 Decembrie 2025
Art. 49
(1)Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani:
a)schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
b)ascunderea ori disimularea adevăratei naturi, a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;
c)dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri de către o altă persoană decât subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.
(2)Tentativa se pedepseşte.
(21)Constituie circumstanţă agravantă săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor de către una dintre entităţile raportoare prevăzute la art. 5, în exercitarea activităţii sale profesionale.

(3)Dacă fapta a fost săvârşită de o persoană juridică, pe lângă pedeapsa amenzii, instanţa aplică, după caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevăzute la art. 136 alin. (3) lit. a)-c) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
(4)Cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit trebuie stabilită/stabilit din circumstanţele faptice obiective.
(5)Dispoziţiile alin. (1)-(4) se aplică indiferent dacă infracţiunea din care provine bunul a fost comisă pe teritoriul României sau în alte state membre sau state terţe.
(6)Dispoziţiile alin. (1)-(4) se aplică şi infracţiunilor de spălare a banilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de către o persoană juridică română chiar dacă fapta nu este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită.