§ 30. - Decizia 707/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (1) lit. a) prin raportare la dispoziţiile art. 57 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor

M.Of. 879

În vigoare

Versiune de la: 2 Septembrie 2024

22. Totodată, instanţa de contencios constituţional a constatat că s-a mai pronunţat asupra unora dintre dispoziţiile legale atacate, prin prisma unor critici relativ similare. Astfel, prin Decizia nr. 148 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 26 aprilie 2016, paragrafele 22-24, prin care a analizat prevederile art. 28 din Legea nr. 295/2004, Curtea a reţinut că această lege a fost adoptată ca urmare a armonizării legislaţiei interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, în vederea transpunerii Directivei 91/477/CEE a Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziţionării şi deţinerii de arme, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 256 din 13 septembrie 1991. Potrivit art. 3 din această directivă, "statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislaţii, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă (...)". Mai mult, Directiva 91/477/CEE a Consiliului, la art. 5 alin. (1) lit. b), enumeră printre condiţiile obligatorii pentru achiziţionarea şi deţinerea de arme de foc inclusiv pe aceea ca persoana care solicită un astfel de permis să nu fie susceptibilă de a reprezenta un pericol pentru propria persoană sau pentru alţii, pentru ordinea publică sau siguranţa publică. În privinţa conţinutului sintagmei "un pericol pentru propria persoană sau pentru alţii, pentru ordinea publică sau siguranţa publică", această directivă prevede expres în teza finală a art. 5 alin. (1) lit. b) că "se consideră că existenţa unei condamnări pentru săvârşirea cu intenţie şi cu violenţă a unei infracţiuni indică un astfel de pericol".