§ 30. - Decizia 26/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, în ansamblul său

M.Of. 476

În vigoare
Versiune de la: 30 Mai 2023
24. Curtea observă că, în contextul dat, discuţia porneşte de la situaţia creanţelor curente care nu sunt achitate în cursul desfăşurării procedurii insolvenţei şi, de principiu, în etapa următoare deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv în perioada de reorganizare. Or, cu privire la creanţele curente, respectiv titularii acestora - creditorii curenţi, Legea nr. 85/2014 reglementează regimul juridic şi anumite aspecte referitoare la definirea acestor noţiuni, contextul în care intervin şi au incidenţă în procedura insolvenţei, procedura de urmat în ceea ce priveşte plata creanţelor curente, precum şi efectele şi consecinţele neplăţii lor. Astfel, potrivit art. 5 alin. (1) pct. 21 din Legea nr. 85/2014, creditor cu creanţe curente sau creditor curent este acel creditor ce deţine creanţe certe, lichide şi exigibile, născute în timpul procedurii de insolvenţă şi care are dreptul de a i se achita cu prioritate creanţa, conform documentelor din care rezultă, iar, potrivit art. 5 alin. (1) pct. 2 din aceeaşi lege, activităţi curente reprezintă acele activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii şi operaţiuni financiare, propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare, în cursul normal al activităţii sale, cum ar fi: continuarea activităţilor contractate şi încheierea de noi contracte, conform obiectului de activitate; efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora; asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente. În continuare, pentru creanţele curente, dispoziţiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, care fac parte din contextul legislativ ce reglementează situaţia acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită şi care la data deschiderii procedurii se suspendă de drept potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, instituie o excepţie de la regula generală, respectiv nu sunt supuse suspendării prevăzute de lege acţiunile judiciare pentru determinarea existenţei şi/sau cuantumului unor creanţe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii, iar pentru astfel de acţiuni se va putea formula, pe parcursul perioadei de observaţie şi de reorganizare, cerere de plată ce va fi analizată de către administratorul judiciar, pe baza documentelor depuse, care va efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe, fără ca aceste creanţe să fie înscrise în tabelul de creanţe. Astfel, în virtutea art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare, vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală, procedură care se aplică în mod corespunzător şi pentru creanţele născute după data deschiderii procedurii de faliment. De asemenea, art. 133 alin. (4) lit. e) din aceeaşi lege dispune cu privire la faptul că atunci când se propune un plan de reorganizare, acesta trebuie să cuprindă modalitatea de achitare a creanţelor curente, în caz contrar planul putând fi respins.