§ 97. - Decizia 24/2020 [A] referitoare la soluţionarea recursului în interesul legii privind următoarea problemă de drept: Interpretarea sintagmei ''aceeaşi pricină'', care îl face pe judecător incompatibil în temeiul art. 41 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, în situaţia în care este învestit să judece o cale extraordinară de atac (revizuire sau contestaţie în anulare) împotriva unei decizii date tot într-o cale extraordinară de atac exercitată succesiv împotriva hotărârii sale din apel/recurs şi dacă, în temeiul art. 41 alin. (1) raportat la art. 42 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, judecătorul care a pronunţat decizia din apel este incompatibil absolut să soluţioneze cererea de revizuire/contestaţie în anulare, exercitată împotriva deciziei date în recursul declarat împotriva deciziei sale din apel

M.Of. 144

În vigoare

Versiune de la: 11 Februarie 2021

53. În fine, nu poate fi primit argumentul expus în sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu recursul în interesul legii, potrivit căruia caracterul absolut al incompatibilităţii ar fi atenuat de modificarea adusă art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă prin Legea nr. 310/2018 şi că în ipoteza în discuţie judecătorul nu ar fi incompatibil dacă ar fi chemat să se pronunţe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanţa de apel sau, după caz, de recurs. Prin Legea nr. 310/2018 a fost completat textul de lege menţionat, adăugându-se o excepţie de la situaţia de incompatibilitate, respectiv în cazul în care judecătorul este chemat să se pronunţe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanţa de apel sau, după caz, de recurs. Nuanţarea (şi excepţia de la incompatibilitate) vizează însă numai ipoteza trimiterii spre rejudecare, şi nicidecum situaţia de incompatibilitate vizând judecarea aceleiaşi pricini în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire.