§ 91. - Decizia 24/2020 [A] referitoare la soluţionarea recursului în interesul legii privind următoarea problemă de drept: Interpretarea sintagmei ''aceeaşi pricină'', care îl face pe judecător incompatibil în temeiul art. 41 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, în situaţia în care este învestit să judece o cale extraordinară de atac (revizuire sau contestaţie în anulare) împotriva unei decizii date tot într-o cale extraordinară de atac exercitată succesiv împotriva hotărârii sale din apel/recurs şi dacă, în temeiul art. 41 alin. (1) raportat la art. 42 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, judecătorul care a pronunţat decizia din apel este incompatibil absolut să soluţioneze cererea de revizuire/contestaţie în anulare, exercitată împotriva deciziei date în recursul declarat împotriva deciziei sale din apel

M.Of. 144

În vigoare
Versiune de la: 11 Februarie 2021
47. Un argument în plus în susţinerea acestei orientări jurisprudenţiale poate fi identificat şi în dispoziţiile art. 634 alin. (1), art. 25 alin. (2) şi art. 192 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Coroborând aceste prevederi legale - deşi par a reglementa aspecte diferite -, se poate ajunge la concluzia că procesul civil în faza de judecată începe prin formularea cererii de chemare în judecată şi se sfârşeşte doar în momentul în care hotărârea judecătorească devine definitivă, putând chiar să continue şi ulterior acestui moment, prin exercitarea unei căi de atac extraordinare împotriva hotărârii definitive. Altfel spus, până ce nu sunt epuizate toate căile de atac, indiferent care este parcursul cauzei civile - adică şi atunci când dosarul este trimis spre rejudecare -, cauza civilă este aceeaşi şi nu se poate aprecia că am fi în prezenţa unui alt litigiu distinct. Pe cale de consecinţă, noţiunea "aceeaşi pricină" la care face referire art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă trebuie privită în acelaşi sens (care nici măcar nu reprezintă o interpretare extensivă), respectiv că legiuitorul se referă la o cauză civilă care încă nu a epuizat faza de judecată, indiferent de stadiul procesual concret (primă instanţă, căi de atac ordinare sau extraordinare ori rejudecare etc.).