Decizia 1220/2010 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 222, 282 şi art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003

M.Of. 773

În vigoare
Versiune de la: 18 Noiembrie 2010
Decizia 1220/2010 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 222, 282 şi art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003
Dată act: 5-oct-2010
Emitent: Curtea Constitutionala

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Iulia Antoanella Motoc

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Toma

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 222, 282 şi art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.525/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 637D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 222, 282 şi art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.522/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 636D/2010 şi 637D/2010 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 637D/2010 la Dosarul nr. 636D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 9 februarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.525/90/2009 şi 1.522/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222, 282 şi art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect pretenţii băneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că soluţia actuală consacrată de legiuitorul român este într-o vădită contradicţie cu litera şi spiritul Constituţiei prin aceea că încalcă egalitatea în faţa legii a unităţii şi a salariaţilor, care presupune egalitatea de arme juridice utilizate în conflictele de muncă, încalcă dreptul de apărare al unităţii al cărui exerciţiu nu poate fi restrâns. În situaţia de faţă, legiuitorul încalcă Legea fundamentală când impune ca, în cazul conflictelor numite "de interese", partenerii de dialog social să fie exclusiv sindicatele, iar în cazul conflictelor numite "de muncă" aceşti parteneri să nu mai aibă niciun rol, fiind imposibil pentru unitate să îi atragă în cadrul procesual al acţiunilor declanşate de salariaţi. Aşadar, clasificarea pe care o face legiuitorul nu trebuie să dea naştere în practica rezolvării conflictelor de muncă la inegalităţi ori inechităţi, între unitate şi salariaţi. Faţă de această evidenţă, autorul excepţiei critică dispoziţiile legale pentru că impun o diferenţiere abruptă, arbitrară de regim juridic, între conflictele de interese şi cele de drepturi. Rolul sindicatelor în rezolvarea conflictelor de drepturi reliefează incoerenţa legislativă. Inadaptarea la realitatea socială este dublată de incoerenţa legislativă a consacrării unor soluţii diferite pentru "subipoteza conflictelor de drepturi". Prin urmare, dispoziţiile legale criticate încalcă, în opinia autorului, principiul efectivităţii juridice, menţinerea lor în legislaţia actuală reprezintă o incoerenţă legislativă în privinţa calităţii procesuale a sindicatelor la rezolvarea conflictelor de drepturi şi, în acelaşi timp, vatămă, în esenţă, dreptul la apărare şi la un proces echitabil.
În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, autorul apreciază că textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisă, poate ridica dificultăţi de interpretare şi aplicare a legii. În acest sens, face referire la normele procedurale aplicabile în speţele acestuia, care au ca obiect conflicte de muncă, arătând că art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii nu este în măsură să clarifice care dintre acestea urmează să se aplice. Astfel, se arată că prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementează aceeaşi materie, respectiv instanţa competentă să soluţioneze aceste conflicte. Cu toate că, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în speţă, ar trebui să fie incidente reglementările mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are Legea nr. 168/1999 faţă de dreptul comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrară, potrivit căreia incidente ar fi dispoziţiile legii speciale. Toate aceste argumente duc la concluzia că prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii încalcă principiul efectivităţii juridice, consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În plus faţă de acestea, autorul excepţiei consideră că, prin dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, excluzând, prin urmare, abrogarea implicită. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerenţa sistemului legislativ, cât şi pentru a asigura eficacitatea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât nu permite judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a tăcut, respectiv să constate abrogarea, deşi legiuitorul nu a făcut-o.
Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 222, 282 şi 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, dispoziţii care au următorul conţinut:
Art. 222, 282 şi art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii:
- Art. 222: "La cererea membrilor lor, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceştia în cadrul conflictelor de drepturi.";
- Art. 282: "Pot fi părţi în conflictele de muncă:
a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice şi/sau persoane juridice -, agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod;
c) sindicatele şi patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă.";
- Art. 298 alin. (2) ultima liniuţă:
"Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă:
[...]
orice alte dispoziţii contrare."
- Art. 73 din Legea nr. 168/1999:
"Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate, după cum urmează:
a) măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului de muncă, inclusiv deciziile de imputare sau angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 30 de zile de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura dispusă;
b) constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă poate fi cerută de părţi pe întreaga perioadă în care contractul respectiv este în fiinţă;
c) constatarea încetării unui contract colectiv de muncă poate fi cerută până la încheierea unui nou contract colectiv de muncă;
d) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate şi restituirea unor sume care au format obiectul unor plăţi nedatorate pot fi cerute de salariaţi în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.";
- Art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003:
"În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată."
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind statul român, art. 9 referitor la sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 40 alin. (1) referitor la dreptul de asociere, art. 41 alin. (5) privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 53 alin. (1) şi (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea, prin lege organică, a raporturilor de muncă, sindicatelor, patronatelor şi protecţiei sociale şi art. 79 alin. (1) privind rolul Consiliului Legislativ. De asemenea, autorul excepţiei invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 paragrafele 1 şi 3 lit. b) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Curtea constată că, prin mai multe decizii, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.017 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, şi prin Decizia nr. 705 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, aceasta a respins ca inadmisibile critici identice de neconstituţionalitate. Pentru aceleaşi considerente, soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, iar excepţia de neconstituţionalitate ridicată va fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 222, 282 şi art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 1.525/90/2009 şi nr. 1.522/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie 2010.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Toma

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 773 din data de 18 noiembrie 2010