Secţiunea 1 - Încheierea contractului individual de muncă - Contract Colectiv de Munca 888/2020 încheiat la nivelul sectorului de activitate ''Construcţii Civile şi Industriale'', înregistrat la M.M.P.S.-D.D.S. drept contract la nivel de grup de unităţi
M.Of. 6 cc
În vigoare Versiune de la: 22 Decembrie 2020
SECŢIUNEA 1:Încheierea contractului individual de muncă
SUBSECŢIUNEA 1:1.1. Dispoziţii generale
Art. 11
(1)Angajarea se face în condiţiile stabilite de lege şi de Contractul Colectiv de Muncă, pe baza criteriilor stabilite de fiecare angajator, legate în principal de aptitudinile şi competenţele personale şi profesionale ale viitorului angajat, după verificarea prealabilă a acestuia conform art. 29 (1) din Codul Muncii. Angajatorul poate solicita recomandări de la locul de muncă anterior, cu acordul celui în cauză.
(2)În situaţia în care angajatorul cere informaţii în legătură cu persoana care solicită angajarea, de la foştii angajatori, acestea se vor referi numai la activităţile, funcţiile îndeplinite şi durata angajării, solicitarea făcându-se numai cu scopul de a aprecia capacitatea de a ocupa postul respectiv, precum şi aptitudinile profesionale şi personale.
Art. 12
Angajarea se face prin încheierea contractului individual de muncă, în care sunt stabilite în mod concret, prin negociere, drepturile şi obligaţiile părţilor, drepturi şi obligaţii care vor respecta prevederile cu caracter minimal cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Art. 13
(1)Contractul individual de muncă poate fi modificat şi completat de părţi prin acte adiţionale, ori de câte ori intervin schimbări ce impun modificarea sau completarea acestuia.
(2)Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activităţii, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă şi să păstreze la locul de muncă o copie a acestuia pentru salariaţii care prestează activitate în acel loc.
Art. 14
(1)Fiecare angajator are obligaţia de a înfiinţa Registrul general de evidenţă a salariaţilor, conform H.G. nr. 905/2017, care stabileşte metodologia de întocmire, completare şi transmitere către Inspectoratele Teritoriale de Muncă a datelor în Registrul general de evidenţă a salariaţilor, care este administrat de Inspecţia Muncii.
(2)Contractul individual de muncă se încheie, în baza consimţământului părţilor, de către angajator, în formă scrisă, în limba română, cel târziu în ziua anterioară începerii activităţii de către salariat şi se înregistrează, anterior începerii activităţii, în Registrul general de evidenţă a salariaţilor, care se transmite Inspectoratului Teritorial de Muncă cel târziu în ziua anterioară începerii activităţii.
(3)Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă, iar absenţele nemotivate şi concediile fără plată, mai puţin cele pentru formare profesională, se scad din vechimea în muncă.
Art. 15
(1)Orice angajat are dreptul de a încheia mai multe contracte individuale de muncă, cu excepţia celor pentru care legea prevede incompatibilităţi pentru cumulul de funcţii.
(2)Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi angajaţi prin contract individual de muncă în baza autorizaţiei de muncă sau a permisului de şedere în scop de muncă, eliberată/eliberat potrivit legii.
(3)Angajaţii care încheie mai multe contracte individuale de muncă au obligaţia să declare fiecărui angajator locul unde exercită funcţia pe care o consideră de bază.
Art. 16
(1)O persoană poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical, care constată faptul că cel în cauză este apt pentru prestarea acelei munci.
(2)Nerespectarea prevederilor alin. (1) atrage nulitatea contractului individual de muncă.
(3)Certificatul medical este obligatoriu şi în situaţiile de la art. 28 Codul Muncii.
Art. 17
Angajatorul va informa salariatul cu privire la conţinutul Regulamentului Intern, astfel încât acesta să cunoască prevederile în cauză la momentul începerii activităţii, dovada însuşirii conţinutului acestuia făcându-se prin semnătura salariatului.
Art. 18
Persoana selectată în vederea angajării va fi informată despre prelucrarea datelor personale în conformitate cu prevederile GDPR, ale legilor locale şi europene privind protecţia datelor, precum şi, în calitate de angajator, în conformitate cu prevederile specifice legislaţiei muncii.
SUBSECŢIUNEA 2:1.2. Date personale şi politica GDPR
Art. 19
(1)Angajatorul are obligaţia de a respecta reglementările GDPR în relaţia cu salariaţii încă de la momentul procesului de recrutare. Pentru încheierea contractului individual de muncă este necesară furnizarea unor date personale suplimentare pentru întocmirea dosarului de personal.
(2)Dacă la angajare persoana selectată în vederea angajării nu este de acord cu furnizarea datelor personale, angajatorul nu poate să demareze demersurile legale pentru întocmirea contractului individual de muncă şi executarea acestuia, în concluzie nu poate angaja respectiva persoană.
Art. 20
(1)Înainte de încheierea contractului individual de muncă persoana selectată în vederea angajării va fi informată cu privire la cel puţin următoarele elemente, care vor fi incluse şi în contractul individual de muncă:
a)identitatea părţilor;
b)locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri;
c)sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;
d)funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative, precum şi fişa postului, cu specificarea atribuţiilor postului;
e)criteriile de evaluare a activităţii profesionale a salariatului, aplicabile la nivelul angajatorului;
f)riscurile specifice postului;
g)data de la care contractul urmează să îşi producă efectele;
h)în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă temporară, durata acestora;
i)durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;
j)condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia;
k)salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum şi periodicitatea plăţii salariului la care salariatul are dreptul;
l)durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână;
m)indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă ale salariatului;
n)durata perioadei de probă.
(2)Obligaţia de informare a persoanei selectate în vederea angajării se consideră îndeplinită de către angajator la momentul comunicării ofertei sale privind contractul individual de muncă.
SUBSECŢIUNEA 3:1.3. Durata contractului individual de muncă
SUBSECŢIUNEA 31:1.3.A Contractul individual de muncă pe durată determinată
Art. 22
(1)Prin excepţie de la art. 21, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durată determinată în următoarele condiţii:
a)înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului său de muncă, cu excepţia situaţiei în care acel salariat participă la grevă;
b)creşterea şi/sau modificarea temporară a structurii activităţii angajatorului;
c)desfăşurarea unor activităţi cu caracter sezonier;
d)în situaţia în care este încheiat în temeiul unor dispoziţii legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fără loc de muncă;
e)angajarea unei persoane care, în termen de 5 ani de la data angajării, îndeplineşte condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă;
f)ocuparea unei funcţii eligibile în cadrul organizaţiilor sindicale, patronale sau al organizaţiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului;
g)angajarea pensionarilor care, în condiţiile legii, pot cumula pensia cu salariul;
h)în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfăşurarea unor lucrări, proiecte sau programe, în condiţiile stabilite prin prezentul contract.
(2)Contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi fi încheiat pe o perioadă mai mare de 36 de luni, dar poate fi prelungit şi după expirarea termenului iniţial, cu acordul scris al părţilor, pentru perioada realizării unui proiect, program sau a unei lucrări.
(3)Între aceleaşi părţi se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată. Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive, care nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.
(4)În cazul în care contractul individual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va expira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular.
Art. 23
(1)Salariaţii cu contract individual de muncă pe durată determinată nu vor fi trataţi mai puţin favorabil decât salariaţii ale căror contracte individuale de muncă sunt încheiate pe durată nedeterminată şi care desfăşoară aceeaşi activitate sau una similară în aceeaşi unitate, avându-se în vedere calificarea/aptitudinile profesionale, iar, în situaţia în care nu există un salariat cu contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată comparabil în aceeaşi unitate, se au în vedere dispoziţiile din contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, reglementările legale în domeniu.
(2)Angajatorii sunt obligaţi să informeze salariaţii angajaţi cu contract individual de muncă pe durată determinată despre locurile de muncă vacante sau care vor deveni vacante, corespunzătoare pregătirii lor profesionale, şi să le asigure accesul la aceste locuri de muncă în condiţii egale cu cele ale salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată. Această informare se face printr-un anunţ afişat la sediul angajatorului.
SUBSECŢIUNEA 32:1.3.B Contractul cu fracţiune de normă
Art. 24
(1)Salariatul cu fracţiune de normă este salariatul al cărui număr de ore normale de lucru, calculate săptămânal sau ca medie lunară, este inferior numărului de ore normale de lucru ale unui salariat cu normă întreagă comparabil.
(2)Angajatorul poate încadra salariaţi cu fracţiune de normă prin contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, denumite contracte individuale de muncă cu timp parţial.
(3)Contractul individual de muncă cu timp parţial se încheie numai în formă scrisă.
(4)Salariatul comparabil este salariatul cu normă întreagă din aceeaşi unitate, care are acelaşi tip de contract individual de muncă, prestează aceeaşi activitate sau una similară cu cea a salariatului.
(5)Atunci când nu există un salariat comparabil în aceeaşi unitate, se au în vedere dispoziţiile din contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, reglementările legale în domeniu.
(6)Contractul individual de muncă cu timp parţial cuprinde, în afara elementelor prevăzute la art. 20, următoarele:
a)durata muncii şi repartizarea programului de lucru;
b)condiţiile în care se poate modifica programul de lucru;
c)interdicţia de a efectua ore suplimentare, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor acestora.
(7)În situaţia în care într-un contract individual de muncă cu timp parţial nu sunt precizate elementele prevăzute la alin. (6), contractul se consideră a fi încheiat pentru normă întreagă.
(8)Salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parţial se bucură de drepturile salariaţilor cu normă întreagă, în condiţiile prevăzute de lege şi de contractele colective de muncă aplicabile.
(9)Drepturile salariale se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru.
(10)Angajatorul este obligat ca, în măsura în care este posibil, să ia în considerare cererile salariaţilor de a se transfera fie de la un loc de muncă cu normă întreagă la unul cu fracţiune de normă, fie de la un loc de muncă cu fracţiune de normă la un loc de muncă cu normă întreagă sau de a-şi mări programul de lucru, în cazul în care apare această oportunitate.
(11)Angajatorul este obligat să informeze la timp cu privire la apariţia unor locuri de muncă cu fracţiune de normă sau cu normă întreagă, pentru a facilita transferurile de la normă întreagă la fracţiune de normă şi invers. Această informare se face printr-un anunţ afişat la sediul angajatorului.
(12)O copie a anunţului prevăzut la alin. (11) se transmite de îndată sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor.
(13)Angajatorul asigură, în măsura în care este posibil, accesul la locuri de muncă cu fracţiune de normă la toate nivelurile.
SUBSECŢIUNEA 4:1.4. Clauze specifice
Art. 25
În afara clauzelor esenţiale prevăzute la art. 17 din Codul Muncii, între părţi pot fi negociate şi cuprinse în contractul individual de muncă şi alte clauze specifice, cum ar fi, fără ca enumerarea să fie limitativă:
A.clauza de neconcurentă;
B.clauza de confidenţialitate;
C.clauza de mobilitate;
D.clauza cu privire la formarea profesională.
A)Clauza de neconcurenţă
Art. 26
(1)La încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părţile pot negocia şi cuprinde în contract o clauză de neconcurenţă, prin care salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă.
(2)Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.
(3)Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
(4)Indemnizaţia de neconcurenţă reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează la persoana fizică beneficiară, potrivit legii.
(5)Clauza de neconcurenţă îşi poate produce efectele pentru o perioadă de maximum 2 ani de la data încetării contractului individual de muncă şi nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine. În cazul nerespectării, cu vinovăţie, a clauzei de neconcurenţă, salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizaţiei primite şi, după caz, la daune-interese, corespunzătoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului.
(6)Instanţa competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurenţă, la sesizarea salariatului sau a Inspectoratului Teritorial de Muncă
B)Clauza de confidenţialitate
Art. 27
(1)Prin clauza de confidenţialitate părţile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
(2)Nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părţi atrage obligarea celui în culpă la plata de daune-interese.
(3)În mod expres, clauza de confidenţialitate se aplică persoanelor care au acces la baza de date necesare întocmirii documentaţiilor tehnico-economice de ofertare, persoanelor care participă la negocierea şi încheierea contractelor comerciale, persoanelor care au acces la datele personale ale angajaţilor persoanelor care vin în contact în orice mod cu datele clienţilor sau care privesc salariul acestora, precum şi altor persoane stabilite prin contractele colective de muncă la nivel de unitate.
C)Clauza de mobilitate
Art. 28
Prin clauza de mobilitate părţile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligaţiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. Prin contractele colective de muncă la nivel de unitate părţile vor negocia prestaţiile suplimentare în bani sau natură care se acordă angajaţilor care au prevăzută în contractul individual de muncă clauza de mobilitate.
D)Clauza cu privire la formarea profesională
Art. 29
Angajatorii au obligaţia de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toţi salariaţii, în condiţiile stipulate în Codul Muncii şi Capitolul VI din prezentul contract.