Titlul ii - Impozitul pe profit - Codul Fiscal din 2015 (Legea 227/2015)

M.Of. 688

În vigoare
Versiune de la: 8 Decembrie 2025 până la: 14 Decembrie 2025
Arată norme de aplicare
TITLUL II:Impozitul pe profit
CAPITOLUL I:Dispoziţii generale
Art. 13: Contribuabili
(1)Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:
a)persoanele juridice române, cu excepţiile prevăzute la alin. (2);
b)persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent/mai multor sedii permanente în România;
c)persoanele juridice străine rezidente în România potrivit locului conducerii efective;

d)persoanele juridice străine care realizează venituri astfel cum sunt prevăzute la art. 12 lit. h);
e)persoanele juridice cu sediul social în România, înfiinţate potrivit legislaţiei europene.
f)persoanele juridice străine rezidente într-un stat terţ care desfăşoară activitate în România prin intermediul unuia sau mai multor elemente tratate drept sedii permanente, în ceea ce priveşte situaţiile ce implică existenţa unor tratamente neuniforme ale elementelor hibride sau tratamente neuniforme ale rezidenţei fiscale, astfel cum acestea sunt reglementate în cadrul cap. III1;
g)entitatea transparentă fiscal, în ceea ce priveşte situaţiile ce implică existenţa unor tratamente neuniforme ale elementelor hibride inversate, astfel cum acestea sunt reglementate la art. 407.

(2)Nu intră sub incidenţa prezentului titlu următoarele persoane juridice române:
a)Trezoreria Statului;
b)instituţia publică, înfiinţată potrivit legii, cu excepţia activităţilor economice desfăşurate de aceasta;
c)Academia Română, precum şi fundaţiile înfiinţate de Academia Română în calitate de fondator unic, cu excepţia activităţilor economice desfăşurate de acestea;
d)Banca Naţională a României;
e)Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;
f)Fondul de compensare a investitorilor, înfiinţat potrivit legii;
g)Fondul de garantare a pensiilor private, înfiinţat potrivit legii;
g1)Fondul de garantare a asiguraţilor, constituit potrivit legii;

h)persoana juridică română care plăteşte impozit pe veniturile microîntreprinderilor, în conformitate cu prevederile titlului III;
i)fundaţia constituită ca urmare a unui legat;
j)entitatea transparentă fiscal cu personalitate juridică ce nu se află în cazul prevăzut la alin. (1) lit. g).

k)asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de locatari recunoscute ca asociaţii de proprietari, cu excepţia celor care obţin venituri din exploatarea proprietăţii comune, potrivit legii.

l)unitatea locală de cult, definită potrivit art. 7 pct. 48, în măsura în care veniturile obţinute sunt utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţii de cult, pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată.

Art. 14: Sfera de cuprindere a impozitului
Impozitul pe profit se aplică după cum urmează:
a)În cazul persoanelor juridice române, al persoanelor juridice străine rezidente în România potrivit locului conducerii efective, precum şi al persoanelor juridice cu sediul social în România, înfiinţate potrivit legislaţiei europene, asupra profitului impozabil obţinut din orice sursă, atât din România, cât şi din străinătate;

b)în cazul persoanelor juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent/mai multor sedii permanente în România, asupra profitului impozabil atribuibil sediului permanent, respectiv asupra profitului impozabil la nivelul sediului permanent desemnat să îndeplinească obligaţiile fiscale;
c)în cazul persoanelor juridice străine care realizează venituri astfel cum sunt prevăzute la art. 12 lit. h), asupra profitului impozabil aferent acestora.
Art. 15: Reguli speciale de impozitare
(1)În cazul următoarelor persoane juridice române, la calculul rezultatului fiscal sunt considerate venituri neimpozabile următoarele tipuri de venituri:
a)pentru cultele religioase, veniturile obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit legii, veniturile obţinute din chirii, veniturile obţinute din cedarea/înstrăinarea activelor corporale, alte venituri obţinute din activităţi economice sau de natura celor prevăzute la alin. (2), veniturile din despăgubiri, în formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiţia ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată;
b)pentru unităţile de învăţământ preuniversitar şi instituţiile de învăţământ superior, particulare, acreditate, precum şi cele autorizate, veniturile obţinute şi utilizate, în anul curent sau în anii următori, potrivit reglementărilor legale din domeniul educaţiei naţionale;

c)pentru asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de locatari recunoscute ca asociaţii de proprietari, veniturile obţinute şi utilizate, în anul curent sau în anii următori, pentru îmbunătăţirea utilităţilor şi a eficienţei clădirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietăţii comune, potrivit legii;
d)pentru Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, veniturile obţinute şi utilizate, în anul curent sau în anii următori, potrivit Legii Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România nr. 139/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)În cazul organizaţiilor nonprofit, organizaţiilor sindicale, organizaţiilor patronale, la calculul rezultatului fiscal, următoarele tipuri de venituri sunt venituri neimpozabile:
a)cotizaţiile şi taxele de înscriere ale membrilor;
b)contribuţiile băneşti sau în natură ale membrilor şi simpatizanţilor;
c)taxele de înregistrare stabilite potrivit legislaţiei în vigoare;
d)veniturile obţinute din vize, taxe şi penalităţi sportive sau din participarea la competiţii şi demonstraţii sportive;
e)donaţiile, precum şi banii sau bunurile primite prin sponsorizare/mecenat;
f)veniturile din dividende, dobânzi, precum şi din diferenţele de curs valutar aferente disponibilităţilor şi veniturilor neimpozabile;
g)veniturile din dobânzi obţinute de casele de ajutor reciproc din acordarea de împrumuturi potrivit legii de organizare şi funcţionare;
h)veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;
i)resursele obţinute din fonduri publice sau din finanţări nerambursabile;
j)veniturile realizate din acţiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri cu taxă de participare, serbări, tombole, conferinţe, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului acestora;
k)veniturile rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea organizaţiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau au fost folosite într-o activitate economică;
l)veniturile obţinute din reclamă şi publicitate, veniturile din închirieri de spaţii publicitare pe: clădiri, terenuri, tricouri, cărţi, reviste, ziare, realizate de organizaţiile nonprofit de utilitate publică, potrivit legilor de organizare şi funcţionare, din domeniul culturii, cercetării ştiinţifice, învăţământului, sportului, sănătăţii, precum şi de camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale; nu se includ în această categorie veniturile obţinute din prestări de servicii de intermediere în reclamă şi publicitate;
m)sumele primite ca urmare a nerespectării condiţiilor cu care s-a făcut donaţia/sponsorizarea, potrivit legii, sub rezerva ca sumele respective să fie utilizate de către organizaţiile nonprofit, în anul curent sau în anii următori, pentru realizarea scopului şi obiectivelor acestora, potrivit actului constitutiv sau statutului, după caz;
n)veniturile realizate din despăgubiri de la societăţile de asigurare pentru pagubele produse la activele corporale proprii, altele decât cele care sunt utilizate în activitatea economică;
o)sumele primite din impozitul pe venit datorat de persoanele fizice, potrivit prevederilor titlului IV;
p)sumele colectate de organizaţiile colective autorizate, potrivit legii, pentru îndeplinirea responsabilităţilor de finanţare a gestionării deşeurilor.
(3)În cazul organizaţiilor nonprofit, organizaţiilor sindicale, organizaţiilor patronale, pentru calculul rezultatului fiscal sunt neimpozabile şi alte venituri realizate, până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale neimpozabile prevăzute la alin. (2). Aceste organizaţii datorează impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil care corespunde veniturilor, altele decât cele considerate venituri neimpozabile, potrivit alin. (2) sau potrivit prezentului alineat, asupra căreia se aplică cota prevăzută la art. 17 sau 18, după caz.
(4)Formele asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, păşunilor şi fâneţelor, cu personalitate juridică, aplică pentru calculul rezultatului fiscal prevederile alin. (2) şi (3).
(5)Prevederile prezentului articol se aplică cu respectarea legislaţiei în materia ajutorului de stat.
Art. 16: Anul fiscal
(1)Anul fiscal este anul calendaristic.
(2)Când un contribuabil se înfiinţează sau încetează să mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.
(3)Când un contribuabil se înfiinţează în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă începe:
a)de la data înregistrării acestuia în registrul comerţului, dacă are această obligaţie potrivit legii;
b)de la data înregistrării în registrul ţinut de instanţele judecătoreşti sau alte autorităţi competente, dacă are această obligaţie, potrivit legii;
c)pentru sediul permanent, de la data la care persoana juridică străină începe să îşi desfăşoare, integral sau parţial, activitatea în România, potrivit art. 8, cu excepţia sediului care, potrivit legii, se înregistrează în registrul comerţului, pentru care perioada impozabilă începe la data înregistrării în registrul comerţului.
d)de la data înregistrării la organul fiscal central, pentru persoanele juridice străine care au locul de exercitare a conducerii efective în România.

(4)Când un contribuabil încetează în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă se încheie:
a)în cazul fuziunilor sau divizărilor care au ca efect juridic încetarea existenţei persoanelor juridice absorbite/divizate prin dizolvare fără lichidare, la una dintre următoarele date:
1.la data înregistrării în registrul comerţului/registrul ţinut de instanţele judecătoreşti competente sau de alte autorităţi competente a noii persoane juridice ori a ultimei dintre ele, în cazul constituirii uneia sau mai multor persoane juridice noi;
2.la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operaţiunea sau de la altă dată stabilită prin acordul părţilor în cazul în care se stipulează că operaţiunea va avea efect la o altă dată, potrivit legii;
3.la data înmatriculării persoanei juridice înfiinţate potrivit legislaţiei europene, în cazul în care prin fuziune se constituie asemenea persoane juridice;
b)în cazul dizolvării urmate de lichidarea contribuabilului, la data încheierii operaţiunilor de lichidare, dar nu mai târziu de data depunerii situaţiilor financiare la organul fiscal competent;
c)în cazul încetării existenţei unui sediu permanent, potrivit art. 8, la data radierii înregistrării fiscale.
(5)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), contribuabilii care au optat, în conformitate cu legislaţia contabilă în vigoare, pentru un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic pot opta ca anul fiscal să corespundă exerciţiului financiar Primul an fiscal modificat include şi perioada anterioară din anul calendaristic cuprinsă între 1 ianuarie şi ziua anterioară primei zi a anului fiscal modificat, acesta reprezentând un singur an fiscal. Contribuabilii comunică organelor fiscale competente opţiunea pentru anul fiscal modificat, în termen de 15 zile de la data începerii anului fiscal modificat sau de la data înregistrării acestora, după caz.
*) O.U.G. nr. 13/2021: Pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit, cheltuielile efectuate ca urmare a unor tranzacţii cu o persoană situată într-un stat care, la data înregistrării cheltuielilor, este inclus în anexa II din Lista Uniunii Europene a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, reprezintă cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul I al anului 2021, respectiv pentru determinarea rezultatului fiscal al anului 2021 în cazul contribuabililor care aplică sistemul anual de declarare şi plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor art. 25 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi în cazul contribuabililor care intră sub incidenţa art. 16 alin. (5) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

*) Potrivit art. II din Legea nr. 322/2021, începând cu data de 1 ianuarie 2022, respectiv cu data începerii anului fiscal 2022-2023 în cazul persoanelor juridice care au optat pentru un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (5) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, contribuabilii pot dispune asupra valorii stabilite potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (4) lit. i) sau art. 56 alin. (11) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, după caz, numai dacă aceasta, în urma diminuării cu sumele reportate, este pozitivă.
Sumele care nu sunt scăzute din impozitul pe profit, respectiv din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se reportează numai pentru sponsorizări/acte de mecenat/acordarea de burse private efectuate/înregistrate înainte de termenele prevăzute la alin. (1), potrivit reglementărilor în vigoare la data efectuării sponsorizării, fără a depăşi anul 2028.

(51)Contribuabilii prevăzuţi la alin. (5) care îşi modifică exerciţiul financiar, potrivit reglementărilor contabile, pot opta ca anul fiscal modificat să corespundă cu exerciţiul financiar, Pentru stabilirea anului fiscal modificat se aplică următoarele reguli:
a)dacă anul fiscal modificat redevine anul fiscal calendaristic, ultimul an fiscal modificat include şi perioada cuprinsă între ziua ulterioară ultimei zile a anului fiscal modificat şi 31 decembrie a anului respectiv; declaraţia anuală de impozit pe profit aferentă ultimului an fiscal modificat se depune până la data de 25 martie inclusiv a anului următor;
b)dacă se modifică perioada anului fiscal modificat, primul an nou fiscal modificat include şi perioada cuprinsă între ziua ulterioară ultimei zile a anului fiscal modificat şi ziua anterioară primei zile a noului an fiscal modificat.
Contribuabilii comunică organelor fiscale competente modificarea perioadei anului fiscal astfel:
a)contribuabilii care modifică anul fiscal potrivit lit. a), până la data de 25 a celei de-a treia luni inclusiv, de la data la care s-ar fi închis anul fiscal modificat;
b)contribuabilii care modifică anul fiscal potrivit lit. b), în termen de 15 zile de la data începerii noului an fiscal modificat.
(52)Contribuabilii prevăzuţi la alin. (5) care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 47 depun declaraţia privind impozitul pe profit aferentă anului anterior aplicării sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, pentru perioada cuprinsă între data începerii anului modificat şi 31 decembrie, până la data de 25 martie a anului fiscal următor.

(6)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (5), în cazul contribuabililor care se dizolvă cu lichidare, perioada cuprinsă între prima zi a anului fiscal următor celui în care a fost deschisă procedura lichidării şi data închiderii procedurii de lichidare se consideră un singur an fiscal.
(7)În cazul contribuabililor prevăzuţi la alin. (5), dreptul organului fiscal de a stabili impozitul pe profit se prescrie în termen de 5 ani începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care se împlinesc 6 luni de la încheierea anului fiscal pentru care se datorează obligaţia fiscală.
Art. 17: Cota de impozitare
Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%.
Art. 18: Regimul special pentru contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor
Contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor sau cazinourilor, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, şi în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru activităţile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective, sunt obligaţi la plata impozitului în cotă de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.
Art. 181: Impozit minim
(1)Contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la art. 15, care înregistrează în anul precedent o cifră de afaceri de peste 50.000.000 euro şi care în anul de calcul determină un impozit pe profit, cumulat de la începutul anului fiscal/anului fiscal modificat până la sfârşitul trimestrului/anului de calcul, mai mic decât impozitul minim pe cifra de afaceri stabilit potrivit prevederilor alin. (3), sunt obligaţi la plata impozitului pe profit la nivelul impozitului minim pe cifra de afaceri. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro a cifrei de afaceri este cel valabil la închiderea exerciţiului financiar în care s-au înregistrat veniturile. În sensul prezentului alineat, cifra de afaceri a anului precedent reprezintă diferenţa dintre veniturile totale (VT) şi veniturile care se scad din veniturile totale (Vs), astfel cum sunt definite la alin. (3).
(2)În situaţia în care rezultatul fiscal cumulat la sfârşitul trimestrului/anului de calcul este pierdere fiscală sau profit impozabil, înainte de recuperarea pierderii fiscale din anii precedenţi, potrivit art. 31, contribuabilul determină impozitul minim pe cifra de afaceri potrivit alin. (3).
(3)Impozitul minim pe cifra de afaceri se determină astfel:
IMCA = 1% x (VT - Vs - I - A), unde indicatorii au următoarea semnificaţie:
IMCA - impozit minim pe cifra de afaceri, determinat cumulat de la începutul anului fiscal/anului fiscal modificat până la sfârşitul trimestrului/anului de calcul;
VT - venituri totale, determinate cumulat de la începutul anului fiscal/anului fiscal modificat până la sfârşitul trimestrului/anului de calcul, după caz;
Vs - venituri care se scad din veniturile totale, determinate cumulat de la începutul anului fiscal/anului fiscal modificat până la sfârşitul trimestrului/anului de calcul, după caz, reprezentând:
(i)veniturile neimpozabile prevăzute la art. 23 şi 24;
(ii)veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
(iii)veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;
(iv)veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;

(v)veniturile din subvenţii;
(vi)veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
(vii)veniturile reprezentând accizele care au fost reflectate concomitent în conturile de cheltuieli;
I - valoarea imobilizărilor în curs de execuţie ocazionate de achiziţia/producţia de active, înregistrate în evidenţa contabilă începând cu data de 1 ianuarie 2024, respectiv începând cu prima zi a anului fiscal modificat care începe în anul 2024;
A - amortizarea contabilă la nivelul costului istoric aferentă activelor achiziţionate/produse începând cu data de 1 ianuarie 2024/prima zi a anului fiscal modificat care începe în anul 2024. Nu se cuprinde în acest indicator amortizarea contabilă a activelor incluse în valoarea indicatorului I.
(4)În aplicarea prevederilor alin. (3), în cazul în care din aplicarea formulei de calcul pentru determinarea impozitului minim pe cifra de afaceri rezultă o valoare negativă, impozitul minim este zero.
(5)În sensul prezentului articol, pentru efectuarea comparaţiei între impozitul pe profit şi impozitul minim pe cifra de afaceri potrivit alin. (1), impozitul pe profit trimestrial/anual reprezintă impozitul pe profit înainte de scăderea sumelor potrivit legii, ajustat astfel: din acest impozit pe profit se scad sumele reprezentând sponsorizare/mecenat, alte sume care se scad din impozitul pe profit, potrivit legilor speciale, precum şi reducerea impozitului pe profit, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020 pentru instituirea unor măsuri fiscale de stimulare a menţinerii/creşterii capitalurilor proprii, precum şi pentru completarea unor acte normative, după caz, şi nu se scad sumele reprezentând creditul fiscal extern, impozitul pe profit scutit potrivit art. 22 şi impozitul pe profit scutit potrivit Legii cooperaţiei agricole nr. 566/2004, cu modificările şi completările ulterioare, după caz.
(6)În cazul contribuabililor care aplică sistemul anual de plată cu efectuarea de plăţi anticipate, prevederile alin. (1)-(5) se aplică pentru trimestrele I, II şi III ale fiecărui an fiscal/an fiscal modificat, prin compararea impozitului minim pe cifra de afaceri, determinat potrivit alin. (3), cu plăţile anticipate, urmând ca definitivarea impozitului pe profit anual să se efectueze până la termenul de depunere a declaraţiei anuale de impozit pe profit. Comparaţia se efectuează astfel:
a)pentru trimestrul I, impozitul minim pe cifra de afaceri, determinat potrivit alin. (3), se compară cu plata anticipată aferentă acestui trimestru;
b)pentru trimestrul II, impozitul minim pe cifra de afaceri, determinat potrivit alin. (3), se compară cu suma plăţilor anticipate aferente trimestrului I şi II;
c)pentru trimestrul III, impozitul minim pe cifra de afaceri, determinat potrivit alin. (3), se compară cu suma plăţilor anticipate aferente trimestrului I, II şi III.
(7)În cazul contribuabililor care aplică sistemul anual de plată fără efectuarea de plăţi anticipate, prevederile alin. (1)-(5) se aplică pentru determinarea impozitului pe profit anual.
(8)În cazul grupului fiscal, cifra de afaceri de peste 50.000.000 euro prevăzută la alin. (1) se calculează de persoana juridică responsabilă prin însumarea cifrei de afaceri a membrilor grupului fiscal. Celelalte prevederi ale alin. (1), precum şi prevederile alin. (2)-(7), (9) şi (10) se aplică în mod corespunzător de către membrii/persoana juridică responsabilă având în vedere şi următoarele reguli:
a)în cazul în care grupul fiscal aplică sistemul de plată trimestrial, fiecare membru al grupului fiscal calculează, trimestrial/anual, după caz, impozitul minim pe cifra de afaceri, potrivit formulei de calcul prevăzute la alin. (3), în funcţie de situaţia individuală, şi îl comunică persoanei juridice responsabile;
b)în cazul în care grupul fiscal aplică sistemul anual de plată cu efectuarea de plăţi anticipate, fiecare membru al grupului fiscal calculează trimestrial impozitul minim pe cifra de afaceri, potrivit formulei de calcul prevăzute la alin. (3), în funcţie de situaţia individuală, şi îl comunică persoanei juridice responsabile; pentru definitivarea impozitului pe profit anual, fiecare membru al grupului fiscal calculează impozitul minim pe cifra de afaceri, potrivit formulei de calcul prevăzute la alin. (3), în funcţie de situaţia individuală, şi îl comunică persoanei juridice responsabile;
c)în cazul în care grupul fiscal aplică sistemul anual de plată fără efectuarea de plăţi anticipate, pentru determinarea impozitului pe profit anual, fiecare membru al grupului fiscal calculează impozitul minim pe cifra de afaceri, potrivit formulei de calcul prevăzute la alin. (3), în funcţie de situaţia individuală, şi îl comunică persoanei juridice responsabile;
d)persoana juridică responsabilă compară impozitul pe profit trimestrial/anual determinat la nivelul grupului, respectiv plăţile anticipate, după caz, cu valoarea însumată a impozitelor minime pe cifra de afaceri transmise de membrii grupului fiscal, urmând să aplice prevederile alin. (1) coroborate cu cele ale alin. (5)-(7) şi (9). În cazul în care rezultatul fiscal al grupului este pierdere fiscală, impozitul grupului se datorează la nivelul valorii însumate a impozitelor minime pe cifra de afaceri transmise de membrii grupului.
(9)În cazul în care contribuabilul datorează impozit minim pe cifra de afaceri din acesta nu se scad sumele reprezentând impozitul pe profit scutit, redus şi alte sume care se scad din impozitul pe profit, potrivit legilor speciale, precum şi reducerea impozitului pe profit conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020.
(10)Contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, scad sumele aferente din impozitul minim datorat la nivelul valorii minime dintre următoarele:
a)valoarea calculată prin aplicarea a 0,75% la cifra de afaceri; pentru situaţiile în care reglementările contabile aplicabile nu definesc indicatorul cifra de afaceri, această limită se determină potrivit normelor;
b)valoarea reprezentând 20% din impozitul pe profit.
(11)În scopul aplicării alin. (10), în cazul sponsorizărilor efectuate către entităţi persoane juridice fără scop lucrativ, inclusiv unităţi de cult, sumele aferente acestora se scad din impozitul pe minim datorat, în limitele prevăzute de prezentul alineat, doar dacă beneficiarul sponsorizării este înscris, la data încheierii contractului, în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale, potrivit art. 25 alin. (41).
(111)Contribuabilii care aplică la calculul rezultatului fiscal deducerea suplimentară pentru activităţile de cercetare-dezvoltare, conform prevederilor art. 20, scad din impozitul minim pe cifra de afaceri valoarea obţinută prin aplicarea cotei de 16% asupra cuantumului reprezentând deducerea suplimentară de 50% din cheltuielile eligibile pentru activităţile de cercetare-dezvoltare. Scăderea acestei valori se efectuează în limita impozitului minim pe cifra de afaceri datorat.

(12)Activele luate în calcul, pentru determinarea indicatorilor I şi A prevăzuţi la alin. (3), sunt cele stabilite prin ordin al ministrului finanţelor, iar selecţia categoriilor de active eligibile se realizează pe baza unor criterii legate de natura activităţii desfăşurate.
(13)Pentru contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5), prevederile prezentului articol se aplică începând cu anul fiscal modificat care începe în anul 2024.
(14)Nu intră sub incidenţa prezentului articol operatorii economici reglementaţi/licenţiaţi de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei care, în anul precedent, au obţinut venituri din activităţi de distribuţie/furnizare/transport de energie electrică şi gaze naturale în proporţie de peste 95% din veniturile totale din care se scad veniturile cuprinse în indicatorul Vs prevăzute la alin. (3) lit. (i)-(vii). (N.R. se aplică începând cu anul fiscal 2024/anul fiscal modificat care începe în anul 2024)

(15)Contribuabilii care scad valoarea imobilizărilor în curs de execuţie/activelor potrivit indicatorilor I şi A din cadrul alin. (3) au obligaţia de a păstra în patrimoniu activele respective cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata de utilizare economică, stabilită potrivit reglementărilor contabile aplicabile, dar nu mai mult de 5 ani. În cazul nerespectării acestei condiţii, pentru sumele respective se recalculează impozitul minim pe cifra de afaceri şi, după caz, se percep creanţe fiscale accesorii potrivit Codului de procedură fiscală, de la trimestrul/anul scăderii acestora, potrivit alin. (3). În acest caz, contribuabilul are obligaţia depunerii declaraţiei fiscale rectificative. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi activele care se înscriu în oricare dintre următoarele situaţii:
a)sunt transferate în cadrul operaţiunilor de reorganizare, efectuate potrivit legii;
b)sunt înstrăinate în procedura de lichidare/faliment, potrivit legii;
c)sunt distruse, pierdute, furate sau defecte şi înlocuite, în condiţiile în care aceste situaţii sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de contribuabil. În cazul activelor furate, contribuabilul demonstrează furtul pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare;
d)sunt scoase din patrimoniu ca urmare a îndeplinirii unor obligaţii prevăzute de lege.

Art. 182:
[textul din Art. 18^2 din titlul II, capitolul I a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. I, punctul 2. din Legea 290/2024]
Art. 183:
[textul din Art. 18^3 din titlul II, capitolul I a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. I, punctul 3. din Legea 290/2024]
CAPITOLUL II:Calculul rezultatului fiscal
Art. 19: Reguli generale
(1)Rezultatul fiscal se calculează ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile neimpozabile şi deducerile fiscale şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea rezultatului fiscal se iau în calcul şi elemente similare veniturilor şi cheltuielilor, potrivit normelor metodologice, precum şi pierderile fiscale care se recuperează în conformitate cu prevederile art. 31. Rezultatul fiscal pozitiv este profit impozabil, iar rezultatul fiscal negativ este pierdere fiscală.
(2)Rezultatul fiscal se calculează trimestrial/anual, cumulat de la începutul anului fiscal.
(3)Pentru determinarea rezultatului fiscal, erorile înregistrate în contabilitate se corectează astfel:
a)erorile care se corectează potrivit reglementărilor contabile pe seama rezultatului reportat, prin ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă acestea şi depunerea unei declaraţii rectificative în condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală;
b)erorile care se corectează potrivit reglementărilor contabile pe seama contului de profit şi pierdere sunt luate în calcul pentru determinarea rezultatului fiscal în anul în care se efectuează corectarea acestora.
(4)Metodele contabile, stabilite prin reglementări legale în vigoare, privind ieşirea din gestiune a stocurilor sunt recunoscute la calculul rezultatului fiscal.
(5)În cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi de servicii internaţionale, în baza convenţiilor la care România este parte, veniturile şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora sunt luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal, potrivit unor norme speciale stabilite în conformitate cu reglementările din aceste convenţii.
(6)Tranzacţiile între persoane afiliate se realizează conform principiului valorii de piaţă. La stabilirea rezultatului fiscal al persoanelor afiliate se au în vedere reglementările privind preţurile de transfer, prevăzute de Codul de procedură fiscală.
(7)În scopul determinării rezultatului fiscal, contribuabilii sunt obligaţi să evidenţieze în registrul de evidenţă fiscală veniturile impozabile înregistrate într-un an fiscal, potrivit alin. (1), precum şi cheltuielile efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice, în acelaşi an fiscal, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, potrivit art. 25.
(8)La calculul rezultatului fiscal, la momentul vânzării/cesionării titlurilor de participare, contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară şi care înregistrează evaluarea titlurilor de participare la valoare justă prin alte elemente ale rezultatului global, ca urmare a aplicării opţiunii irevocabile de a recunoaşte astfel titlurile de participare, tratează sumele reprezentând diferenţe din evaluare/reevaluare care se regăsesc în debitul/creditul conturilor de rezerve, ca elemente similare cheltuielilor/veniturilor, după caz, dacă la data vânzării/cesionării nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 23 lit. i).

Art. 20: Deduceri pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare
(1)La calculul rezultatului fiscal, pentru activităţile de cercetare-dezvoltare, definite potrivit legii, se acordă următoarele stimulente fiscale:
a)deducerea suplimentară la calculul rezultatului fiscal, în proporţie de 50%, a cheltuielilor eligibile pentru aceste activităţi; deducerea suplimentară se calculează trimestrial/anual; în cazul în care se realizează pierdere fiscală, aceasta se recuperează potrivit dispoziţiilor art. 31;
b)aplicarea metodei de amortizare accelerată şi în cazul aparaturii şi echipamentelor destinate activităţilor de cercetare-dezvoltare.
(2)Stimulentele fiscale se acordă, cu respectarea legislaţiei în materia ajutorului de stat, pentru activităţile de cercetare-dezvoltare desfăşurate în scopul obţinerii de rezultate ale cercetării, valorificabile de către contribuabil, activităţi efectuate atât pe teritoriul naţional, cât şi în statele membre ale Uniunii Europene sau în statele care aparţin Spaţiului Economic European.
(3)Activităţile de cercetare-dezvoltare eligibile pentru acordarea deducerii suplimentare la determinarea rezultatului fiscal trebuie să fie din categoriile activităţilor de cercetare aplicativă şi/sau de dezvoltare experimentală, relevante pentru activitatea desfăşurată de către contribuabili.

(4)Stimulentele fiscale se acordă separat pentru activităţile de cercetare-dezvoltare din fiecare proiect desfăşurat.
(5)În aplicarea prevederilor prezentului articol se elaborează norme privind deducerile pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare, aprobate prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice.
(6)Deducerile prevăzute de acest articol nu se recalculează în cazul nerealizării obiectivelor proiectului de cercetare-dezvoltare.
Art. 21: Reguli fiscale pentru contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară
Contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară pentru determinarea rezultatului fiscal vor avea în vedere şi următoarele reguli:
a)pentru sumele înregistrate în rezultatul reportat provenit din actualizarea cu rata inflaţiei, ca urmare a implementării reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară ca bază a contabilităţii, se aplică următorul tratament fiscal:
1.sumele brute înregistrate în creditul contului rezultatul reportat, provenite din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, sunt tratate ca rezerve şi impozitate potrivit art. 26 alin. (5), cu condiţia evidenţierii în soldul creditor al acestuia, analitic distinct;
2.în situaţia în care sumele brute înregistrate în creditul contului rezultatul reportat, provenite din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, nu sunt menţinute în soldul creditor al acestuia, analitic distinct, sumele respective se impozitează astfel:
(i)sumele care au fost anterior deduse se impozitează la momentul utilizării potrivit art. 26 alin. (5); diminuarea soldului creditor al contului rezultatul reportat, analitic distinct, în care sunt înregistrate sumele din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor cu sumele rezultate din actualizarea cu rata inflaţiei a amortizării mijloacelor fixe, se consideră utilizare a rezervei;
(ii)sumele care sunt deduse ulterior prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate şi/sau casate se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a mijloacelor fixe şi terenurilor, după caz;
3.sumele înregistrate în creditul contului rezultatul reportat din actualizarea cu rata inflaţiei a activelor, cu excepţia actualizării cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, nu reprezintă elemente similare veniturilor;
4.sumele înregistrate în debitul contului rezultatul reportat din actualizarea cu rata inflaţiei a pasivelor, cu excepţia actualizării cu rata inflaţiei a amortizării mijloacelor fixe, nu reprezintă elemente similare cheltuielilor;
b)pentru sumele înregistrate în rezultatul reportat provenit din alte ajustări, ca urmare a implementării reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară ca bază a contabilităţii sau ca urmare a modificării politicilor contabile determinate de adoptarea iniţială a noi standarde internaţionale de raportare financiară, cu excepţia sumelor care provin din actualizarea cu rata inflaţiei, se aplică următorul tratament fiscal:
1.sumele care provin din anularea unor cheltuieli pentru care s-a acordat deducere reprezintă elemente similare veniturilor;
2.sumele care reprezintă elemente de natura veniturilor înregistrate potrivit reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară reprezintă elemente similare veniturilor, cu excepţia celor prevăzute la art. 23 şi 24;
3.sumele care reprezintă elemente de natura cheltuielilor înregistrate potrivit reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară sunt considerate elemente similare cheltuielilor numai dacă acestea sunt deductibile în conformitate cu prevederile art. 25 şi 26;
4.sumele care provin din anularea unor cheltuieli pentru care nu s-a acordat deducere nu reprezintă elemente similare veniturilor;
5.sumele care provin din anularea unor venituri care au reprezentat venituri neimpozabile nu reprezintă elemente similare cheltuielilor;
6.sumele care provin din anularea unor venituri care au reprezentat venituri impozabile reprezintă elemente similare cheltuielilor;

c)în cazul în care în rezultatul reportat provenit din alte ajustări, ca urmare a implementării reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară ca bază a contabilităţii sau ca urmare a modificării politicilor contabile determinate de adoptarea iniţială a noi standarde internaţionale de raportare financiară, se înregistrează sume care provin din retratarea unor provizioane, sumele care provin din anularea provizioanelor care au reprezentat cheltuieli nedeductibile nu reprezintă elemente similare veniturilor, iar sumele rezultate din constituirea provizioanelor potrivit reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară nu reprezintă elemente similare cheltuielilor.

Art. 22: Scutirea de impozit a profitului reinvestit
(1)Profitul investit în echipamente tehnologice, active utilizate în activitatea de producţie şi procesare, activele reprezentând retehnologizare, calculatoare electronice şi echipamente periferice, maşini şi aparate de casă, de control şi de facturare, în programe informatice, precum şi pentru dreptul de utilizare a programelor informatice, produse şi/sau achiziţionate, inclusiv în baza contractelor de leasing financiar, şi puse în funcţiune, folosite în scopul desfăşurării activităţii economice, este scutit de impozit. Activele corporale, cu excepţia activelor utilizate în activitatea de producţie şi procesare, activele reprezentând retehnologizare, pentru care se aplică scutirea de impozit sunt cele prevăzute în subgrupa 2.1, respectiv în clasa 2.2.9 din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, aprobat prin hotărâre a Guvernului. Activele utilizate în activitatea producţie, procesare şi activele reprezentând retehnologizare sunt cele stabilite prin ordin al ministrului finanţelor.

(11)Profitul investit în susţinerea învăţământului profesional-dual prin asigurarea pregătirii practice şi formării de calitate a elevilor este scutit de impozit.

(2)Profitul investit potrivit alin. (1) reprezintă soldul contului de profit şi pierdere, respectiv profitul contabil brut cumulat de la începutul anului, obţinut până în trimestrul sau în anul punerii în funcţiune a activelor prevăzute la alin. (1). Scutirea de impozit pe profit aferentă investiţiilor realizate se acordă în limita impozitului pe profit calculat cumulat de la începutul anului până în trimestrul punerii în funcţiune a activelor prevăzute la alin. (1), pentru contribuabilii care aplică sistemul trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit, respectiv în limita impozitului pe profit calculat cumulat de la începutul anului punerii în funcţiune a activelor prevăzute la alin. (1) până la sfârşitul anului respectiv pentru contribuabilii care aplică sistemul anual de declarare şi plată a impozitului pe profit.

(3)Pentru contribuabilii care au obligaţia de a plăti impozit pe profit trimestrial, în situaţia în care se efectuează investiţii în trimestrele anterioare, din profitul contabil brut cumulat de la începutul anului se scade suma profitului investit anterior pentru care s-a aplicat facilitatea. În cazul în care în trimestrul în care se pun în funcţiune activele prevăzute la alin. (1) se înregistrează pierdere contabilă, iar în trimestrul următor sau la sfârşitul anului se înregistrează profit contabil, impozitul pe profit aferent profitului investit nu se recalculează.
(4)În cazul contribuabililor prevăzuţi la art. 47 care devin plătitori de impozit pe profit în conformitate cu prevederile art. 52, pentru aplicarea facilităţii se ia în considerare profitul contabil brut cumulat de la începutul trimestrului respectiv investit în activele prevăzute la alin. (1), puse în funcţiune începând cu trimestrul în care aceştia au devenit plătitori de impozit pe profit.

(5)Scutirea se calculează trimestrial sau anual, după caz. Suma profitului pentru care s-a beneficiat de scutirea de impozit pe profit, mai puţin partea aferentă rezervei legale, se repartizează la sfârşitul exerciţiului financiar sau în cursul anului următor, cu prioritate pentru constituirea rezervelor, până la concurenţa profitului contabil înregistrat la sfârşitul exerciţiului financiar. În cazul în care la sfârşitul exerciţiului financiar se realizează pierdere contabilă nu se efectuează recalcularea impozitului pe profit aferent profitului investit, iar contribuabilul nu repartizează la rezerve suma profitului investit.

(6)Pentru activele prevăzute la alin. (1), care se realizează pe parcursul mai multor ani consecutivi, facilitatea se acordă pentru investiţiile puse în funcţiune parţial în anul respectiv, în baza unor situaţii parţiale de lucrări.
(7)Prevederile alin. (1) se aplică pentru activele considerate noi, potrivit normelor metodologice.
(8)Contribuabilii care beneficiază de prevederile alin. (1) au obligaţia de a păstra în patrimoniu activele respective cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata de utilizare economică, stabilită potrivit reglementărilor contabile aplicabile, dar nu mai mult de 5 ani. În cazul nerespectării acestei condiţii, pentru sumele respective se recalculează impozitul pe profit şi se percep creanţe fiscale accesorii potrivit Codului de procedură fiscală, de la data aplicării facilităţii, potrivit legii. În acest caz, contribuabilul are obligaţia depunerii declaraţiei fiscale rectificative. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi activele menţionate la alin. (1) care se înscriu în oricare dintre următoarele situaţii:
a)sunt transferate în cadrul operaţiunilor de reorganizare, efectuate potrivit legii;
b)sunt înstrăinate în procedura de lichidare/faliment, potrivit legii;
c)sunt distruse, pierdute, furate sau defecte şi înlocuite, în condiţiile în care aceste situaţii sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de contribuabil. În cazul activelor furate, contribuabilul demonstrează furtul pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare.
d)sunt scoase din patrimoniu ca urmare a îndeplinirii unor obligaţii prevăzute de lege.

(9)Prin excepţie de la prevederile art. 28 alin. (5) lit. b), contribuabilii care beneficiază de prevederile alin. (1) nu pot opta pentru metoda de amortizare accelerată pentru activele respective.
(10)Contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5) aplică prevederile prezentului articol în mod corespunzător pentru anul fiscal modificat.
(101)[textul din Art. 22, alin. (10^1) din titlul II, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53, punctul 1. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
(11)[textul din Art. 22, alin. (11) din titlul II, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2017 de Art. I, punctul 5. din Ordonanta urgenta 84/2016]
Art. 221: Scutirea de impozit pe profit a contribuabililor care desfăşoară exclusiv activitate de inovare, cercetare-dezvoltare
Contribuabilii care desfăşoară exclusiv activitate de inovare, cercetare-dezvoltare, definită potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi activităţi conexe acesteia sunt scutiţi de impozit pe profit în primii 10 ani de activitate. Această facilitate fiscală va fi pusă în aplicare în condiţiile respectării reglementărilor în domeniul ajutorului de stat.

Art. 23: Venituri neimpozabile
La calculul rezultatului fiscal, următoarele venituri sunt neimpozabile:
a)dividendele primite de la o persoană juridică română;
b)dividende primite de la o persoană juridică străină plătitoare de impozit pe profit sau a unui impozit similar impozitului pe profit, situată într-un stat terţ, astfel cum acesta este definit la art. 24 alin. (5) lit. c), cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă persoana juridică română care primeşte dividendele deţine la persoana juridică străină din statul terţ, la data înregistrării acestora potrivit reglementărilor contabile aplicabile, pe o perioadă neîntreruptă de un an, minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice care distribuie dividende;
c)valoarea titlurilor de participare noi sau sumele reprezentând majorarea valorii nominale a titlurilor de participare existente, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare. Acestea sunt impozabile la data cesionării, transmiterii cu titlu gratuit, retragerii capitalului social sau lichidării persoanei juridice la care se deţin titlurile de participare, cu excepţia celor aferente titlurilor de participare pentru care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la lit. i) şi j);
d)veniturile din anularea, recuperarea, inclusiv refacturarea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din restituirea ori anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile reprezentând anularea rezervei înregistrate ca urmare a participării în natură la capitalul altor persoane juridice sau ca urmare a majorării capitalului social la persoana juridică la care se deţin titlurile de participare;
e)veniturile din impozitul pe profit amânat determinat şi înregistrat de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară;
f)veniturile reprezentând modificarea valorii juste a investiţiilor imobiliare/activelor biologice, ca urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară. Aceste sume sunt impozabile concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor investiţii imobiliare/active biologice, după caz;
g)veniturile reprezentând creşteri de valoare rezultate din reevaluarea mijloacelor fixe, terenurilor, imobilizărilor necorporale, după caz, care compensează cheltuielile cu descreşterile anterioare aferente aceleiaşi imobilizări;
h)veniturile prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri ca fiind neimpozabile aprobate prin acte normative;
i)veniturile din evaluarea/reevaluarea/vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română sau la o persoană juridică străină situată într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă la data evaluării/reevaluării/vânzării/cesionării inclusiv contribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de un an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi veniturile din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română de o persoană juridică rezidentă într-un stat cu care România nu are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri;
j)veniturile din lichidarea unei alte persoane juridice române sau unei persoane juridice străine situate într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă la data începerii operaţiunii de lichidare, potrivit legii, contribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de un an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice supuse operaţiunii de lichidare;
k)sumele colectate, potrivit legii, pentru îndeplinirea responsabilităţilor de finanţare a gestionării deşeurilor;
l)veniturile aferente titlurilor de plată obţinute de persoanele îndreptăţite, potrivit legii, titulari iniţiali aflaţi în evidenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moştenitorii legali ai acestora;
m)despăgubirile primite în baza hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului;
n)veniturile înregistrate printr-un sediu permanent dintr-un stat străin, în condiţiile în care se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi statul străin respectiv, iar convenţia respectivă prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda scutirii;
o)sumele primite ca urmare a restituirii cotei-părţi din aporturile acţionarilor/asociaţilor, cu ocazia reducerii capitalului social, potrivit legii.
p)veniturile din reversarea ajustării creanţelor rezultate din operaţiuni legate de capitalul social subscris şi nevărsat, înregistrate ca active financiare potrivit reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară aplicabile instituţiilor de credit persoane juridice române constituite în conformitate cu prevederile Legii nr. 207/2022 pentru reglementarea unor măsuri privind cadrul general aplicabil constituirii şi funcţionării băncilor de dezvoltare din România, cu modificările şi completările ulterioare. (se aplică pentru calculul impozitului pe profit începând cu anul fiscal 2024)

Art. 24: Regimul fiscal al dividendelor primite din statele membre ale Uniunii Europene
(1)La calculul rezultatului fiscal sunt neimpozabile şi:
a)dividendele distribuite unei persoane juridice române, societate-mamă, de o filială a sa situată într-un stat membru, inclusiv cele distribuite sediului său permanent situat într-un alt stat membru decât cel al filialei, dacă persoana juridică română întruneşte cumulativ următoarele condiţii:
1.este constituită ca o «societate pe acţiuni», «societate în comandită pe acţiuni», «societate cu răspundere limitată», «societate în nume colectiv», «societate în comandită simplă» sau are forma de organizare a unei alte persoane juridice aflate sub incidenţa legislaţiei române;

2.plăteşte impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, sau un alt impozit care substituie impozitul pe profit, potrivit legislaţiei naţionale;

3.deţine minimum 10% din capitalul social al filialei situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;
4.la data înregistrării venitului din dividende deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 3, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin un an;
b)dividendele distribuite unor persoane juridice străine din state membre, societăţi-mamă, de filialele acestora situate în alte state membre, prin intermediul sediilor permanente din România, dacă persoana juridică străină întruneşte, cumulativ, următoarele condiţii:
1.are una dintre formele de organizare prevăzute în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu;
2.în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru este considerată a fi rezident al statului membru respectiv şi, în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat terţ, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;
3.plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, unul dintre impozitele prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentul titlu sau un alt impozit care substituie unul dintre aceste impozite;

4.deţine minimum 10% din capitalul social al filialei situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;
5.la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din România, persoana juridică străină deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 4, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin un an.
(2)În situaţia în care, la data înregistrării venitului din dividende, condiţia legată de perioada minimă de deţinere de un an nu este îndeplinită, venitul este supus impunerii. Ulterior, în anul fiscal în care condiţia este îndeplinită, venitul respectiv este considerat neimpozabil, cu recalcularea impozitului din anul fiscal în care acesta a fost impus. În acest sens, contribuabilul trebuie să depună o declaraţie rectificativă privind impozitul pe profit, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală.
(3)Prevederile alin. (1) nu se aplică profiturilor repartizate persoanelor juridice române, respectiv sediilor permanente din România ale unor persoane juridice străine dintr-un stat membru, în legătură cu lichidarea unei filiale dintr-un stat membru.
(4)În situaţia în care dividendele distribuite persoanelor juridice române, respectiv sediilor permanente din România ale unor persoane juridice străine dintr-un stat membru sunt deductibile la nivelul filialei din statul membru, prevederile alin. (1) nu se aplică.
(5)În aplicarea prevederilor prezentului articol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)stat membru - stat al Uniunii Europene;
b)filială dintr-un stat membru - persoană juridică străină al cărei capital social include şi participaţia minimă prevăzută la alin. (1) lit. a) pct. 3 şi lit. b) pct. 4, deţinută de o persoană juridică română, respectiv de un sediu permanent din România al unei persoane juridice străine dintr-un stat membru şi care întruneşte, cumulativ, următoarele condiţii:
1.are una dintre formele de organizare prevăzute în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu;
2.în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru este considerată a fi rezident al statului membru respectiv şi, în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat terţ, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;
3.plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, unul dintre impozitele prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentul titlu sau un alt impozit care substituie unul dintre aceste impozite;

c)stat terţ - oricare alt stat care nu este stat membru al Uniunii Europene.
(6)Prevederile prezentului articol nu se aplică unui demers sau unor serii de demersuri care, fiind întreprinse cu scopul principal sau cu unul dintre scopurile principale de a obţine un avantaj fiscal care contravine obiectului sau scopului prezentului articol, nu sunt oneste, având în vedere toate faptele şi circumstanţele relevante. Un demers poate cuprinde mai multe etape sau părţi. În înţelesul prezentului alineat, un demers sau o serie de demersuri sunt considerate ca nefiind oneste în măsura în care nu sunt întreprinse din motive comerciale valabile care reflectă realitatea economică. Dispoziţiile prezentului alineat se completează cu prevederile existente în legislaţia internă sau în acorduri, referitoare la prevenirea evaziunii fiscale, a fraudei fiscale sau a abuzurilor.
(7)Dispoziţiile prezentului articol transpun prevederile Directivei 2011/96/UE a Consiliului din 30 noiembrie 2011 privind regimul fiscal comun care se aplică societăţilor-mamă şi filialelor acestora din diferite state membre, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 345 din 29 decembrie 2011, cu amendamentele ulterioare.
Art. 25: Cheltuieli
(1)Pentru determinarea rezultatului fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, precum şi taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile datorate către camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile patronale şi organizaţiile sindicale.
(2)Cheltuielile cu salariile şi cele asimilate salariilor astfel cum sunt definite potrivit titlului IV sunt cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal, cu excepţia celor reglementate la alin. (3) şi (4).
(21)Cheltuielile suportate de angajator aferente activităţii în regim de telemuncă pentru salariaţii care desfăşoară activitatea în acest regim, potrivit legii, sunt cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal.

(3)Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:
a)cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra profitului contabil la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielile de protocol. În cadrul cheltuielilor de protocol se includ şi cheltuielile înregistrate cu taxa pe valoarea adăugată colectată potrivit prevederilor titlului VII, pentru cadourile oferite de contribuabil, cu valoare mai mare de 100 lei;
b)cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 5%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Codului muncii. Intră sub incidenţa acestei limite următoarele:
1.ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru naştere, ajutoarele pentru proteze, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii, ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament;
2.cheltuielile pentru funcţionarea corespunzătoare a unor unităţi aflate în administrarea contribuabililor, precum: creşe, grădiniţe, şcoli, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilişti şi altele asemenea;

21.[textul din Art. 25, alin. (3), litera B., punctul 2^1. din titlul II, capitolul II a fost abrogat la 24-dec-2020 de Art. I, punctul 9. din Legea 296/2020]
3.cheltuielile reprezentând: cadouri în bani sau în natură, inclusiv tichete cadou oferite salariaţilor şi copiilor minori ai acestora, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, tichete culturale şi tichete de creşă acordate de angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare, contravaloarea serviciilor turistice şi/sau de tratament, inclusiv transportul, acordate de angajator pentru salariaţii proprii şi membrii lor de familie, precum şi contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiilor profesionale ale minerilor;

31.sumele achitate de contribuabil pentru plasarea copiilor angajaţilor în unităţi de educaţie timpurie, potrivit reglementărilor legale din domeniul educaţiei naţionale, dar nu mai mult de 1.500 lei/lună pentru fiecare copil; în sensul prevederilor prezentului punct, condiţiile acordării sumelor pentru plasarea copiilor angajaţilor în unităţi de educaţie timpurie, supuse limitării fiscale, sunt cele prevăzute la art. 76 alin. (41) lit. i).

4.alte cheltuieli cu caracter social efectuate în baza contractului colectiv de muncă sau a unui regulament intern;
c)cheltuielile reprezentând tichetele de masă şi vouchere de vacanţă acordate de angajatori, potrivit legii;
d)scăzămintele, perisabilităţile, pierderile rezultate din manipulare/depozitare, potrivit legii;
e)pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie necesară pentru fabricarea unui produs sau prestarea unui serviciu;
f)cheltuielile reprezentând cantităţile de energie electrică consumate la nivelul normei proprii de consum tehnologic sau, în lipsa acesteia, la nivelul normei aprobate de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, care include şi consumul propriu comercial, pentru contribuabilii din domeniul distribuţiei energiei electrice;
g)cheltuielile cu provizioane/ajustări pentru depreciere şi rezerve, în limita prevăzută la art. 26;
h)cheltuielile cu dobânzile şi alte costuri echivalente dobânzii din punct de vedere economic, potrivit art. 402;

i)amortizarea, în limita prevăzută la art. 28;
j)cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu, deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor construite prevăzute de Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

k)50% din valoarea cheltuielilor de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu aflat în locuinţa proprietate personală a unei persoane fizice, folosită şi în scop personal, corespunzătoare suprafeţelor puse la dispoziţia contribuabilului în baza contractelor încheiate între părţi, în acest scop;

k1)50% din valoarea cheltuielilor de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu social achiziţionat de către contribuabil în clădiri de locuinţe sau în clădiri individuale de locuit, din ansambluri rezidenţiale definite potrivit prevederilor legale, care nu este utilizat exclusiv în scopul activităţii economice. În cazul în care sediul social, aflat în patrimoniul contribuabilului, este utilizat în scop personal de către acţionari sau asociaţi, cheltuielile respective sunt considerate ca fiind efectuate în favoarea acestora, potrivit prevederilor alin. (4) lit. d), fiind nedeductibile la calculul rezultatului fiscal;

l)50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice, cu o masă totală maximă autorizată care să nu depăşească 3.500 kg şi care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, aflate în proprietatea sau în folosinţa contribuabilului. Aceste cheltuieli sunt integral deductibile pentru situaţiile în care vehiculele respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:
1.vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat;
2.vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;
3.vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;
4.vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închirierea către alte persoane sau pentru instruire de către şcolile de şoferi;
5.vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial.
Cheltuielile care intră sub incidenţa acestor prevederi nu includ cheltuielile privind amortizarea.
În cazul cheltuielilor aferente vehiculelor rutiere motorizate reprezentând diferenţe de curs valutar înregistrate ca urmare a derulării unui contract de leasing, limita de 50% se aplică asupra diferenţei nefavorabile dintre veniturile din diferenţe de curs valutar/veniturile financiare aferente creanţelor şi datoriilor cu decontare în funcţie de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora şi cheltuielile din diferenţe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente;
m)cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii, aferente autoturismelor folosite de persoanele cu funcţii de conducere şi de administrare ale persoanei juridice, deductibile limitat potrivit lit. l) la un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuţii.
n)[textul din Art. 25, alin. (3), litera N. din titlul II, capitolul II a fost abrogat la 26-mar-2018 de Art. I, punctul 1. din Legea 72/2018]
(4)Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
a)cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent, precum şi impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate. Sunt nedeductibile şi cheltuielile cu impozitele nereţinute la sursă în numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România, precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit amânat înregistrat în conformitate cu reglementările contabile aplicabile;
b)dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi penalităţile, datorate către autorităţile române/străine, potrivit prevederilor legale, cu excepţia celor aferente contractelor încheiate cu aceste autorităţi;
c)cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VII. Aceste cheltuieli sunt deductibile în următoarele situaţii/condiţii:
1.bunurile/mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră, în condiţiile stabilite prin norme;
2.bunurile/mijloacele fixe amortizabile pentru care au fost încheiate contracte de asigurare;
3.bunurile/mijloacele fixe amortizabile degradate calitativ, dacă se face dovada distrugerii;
4.alimentele destinate consumului uman, cu data-limită de consum aproape de expirare, altele decât cele aflate în situaţiile/condiţiile prevăzute la pct. 1 şi 2, dacă transferul acestora este efectuat potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;
5.subprodusele de origine animală, nedestinate consumului uman, altele decât cele aflate în situaţiile/condiţiile prevăzute la pct. 1-3, dacă eliminarea acestora este efectuată potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;
6.produsele agroalimentare, devenite improprii consumului uman sau animal, dacă direcţionarea/dirijarea vizează transformarea acestora în compost/biogaz sau neutralizarea acestora, potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;
7.alte bunuri decât cele aflate în situaţiile/condiţiile prevăzute la pct. 1-6, dacă termenul de valabilitate/expirare este depăşit, potrivit legii;

d)cheltuielile făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, altele decât cele generate de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la preţul de piaţă pentru aceste bunuri sau servicii;
e)cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile. În situaţia în care evidenţa contabilă nu asigură informaţia necesară identificării acestor cheltuieli, la determinarea rezultatului fiscal se iau în calcul cheltuielile de conducere şi administrare, precum şi alte cheltuieli comune ale contribuabilului, prin utilizarea unei metode raţionale de alocare a acestora sau proporţional cu ponderea veniturilor neimpozabile respective în totalul veniturilor înregistrate de contribuabil. În sensul prezentei litere, funcţiile de conducere şi administrare sunt cele definite prin lege sau prin reglementări interne ale angajatorului; pentru veniturile prevăzute la art. 23 lit. d), e), f), g), l), m) şi o) nu se alocă cheltuieli de conducere şi administrare/cheltuieli comune aferente.

f)cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte servicii, prestate de o persoană situată într-un stat cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii. Aceste prevederi se aplică numai în situaţia în care cheltuielile sunt efectuate ca urmare a unor tranzacţii calificate ca fiind artificiale conform art. 11 alin. (3);
f1)cheltuielile privind tranzacţiile efectuate cu o persoană situată într-un stat care, la data înregistrării cheltuielilor, este inclus în anexa I din Lista UE a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pentru tranzacţiile efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2021, numai în situaţia în care cheltuielile sunt efectuate ca urmare a unor tranzacţii care nu au un scop economic;

g)cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele şi riscurile asociate activităţii contribuabilului, cu excepţia celor care privesc bunurile reprezentând garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale;
h)pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor, pentru partea neacoperită de provizion, potrivit art. 26, precum şi cele înregistrate în alte cazuri decât următoarele:
1.punerea în aplicare a unui plan de reorganizare confirmat printr-o sentinţă judecătorească, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2014;
2.procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti;
3.debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori;
4.debitorul este dizolvat, în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, sau lichidat, fără succesori
5.debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul;
6.au fost încheiate contracte de asigurare;
i)cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat, acordate potrivit legii; contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, scad sumele aferente din impozitul pe profit datorat la nivelul valorii minime dintre următoarele:
1.valoarea calculată prin aplicarea a 0,75% la cifra de afaceri; pentru situaţiile în care reglementările contabile aplicabile nu definesc indicatorul cifra de afaceri, această limită se determină potrivit normelor;
2.valoarea reprezentând 20% din impozitul pe profit datorat.
În cazul sponsorizărilor efectuate către entităţi persoane juridice fără scop lucrativ, inclusiv unităţi de cult, sumele aferente acestora se scad din impozitul pe profit datorat, în limitele prevăzute de prezenta literă, doar dacă beneficiarul sponsorizării este înscris, la data încheierii contractului, în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale, potrivit alin. (41).

i1)
[textul din Art. 25, alin. (4), litera I^1. din titlul II, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
i2)
[textul din Art. 25, alin. (4), litera I^2. din titlul II, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
j)cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă, care au la bază un document emis de un contribuabil declarat inactiv conform prevederilor Codului de procedură fiscală, cu excepţia celor reprezentând achiziţii de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită şi/sau a achiziţiilor de bunuri/servicii de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului potrivit Legii nr. 85/2014;
k)cheltuielile cu taxele, contribuţiile şi cotizaţiile către organizaţiile neguvernamentale sau asociaţiile profesionale care au legătură cu activitatea desfăşurată de contribuabili şi care depăşesc echivalentul în lei a 4.000 euro anual, altele decât cele prevăzute de lege şi la alin. (1);
l)cheltuielile din reevaluarea imobilizărilor necorporale/mijloacelor fixe, în cazul în care, ca urmare a efectuării unei reevaluări efectuate potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se înregistrează o descreştere a valorii acestora;
m)cheltuielile reprezentând modificarea valorii juste a investiţiilor imobiliare, în cazul în care, ca urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, se înregistrează o descreştere a valorii acestora;
n)cheltuielile reprezentând deprecierea/amortizarea mijloacelor fixe, înregistrate de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, la momentul transferului din categoria activelor imobilizate deţinute în vederea vânzării în categoria activelor imobilizate deţinute pentru activitatea proprie;
o)cheltuielile din evaluarea activelor biologice în cazul în care, ca urmare a efectuării unei evaluări utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, se înregistrează o descreştere a valorii acestora;
p)cheltuielile cu dobânzile, stabilite în conformitate cu reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, în cazul în care mijloacele fixe/imobilizările necorporale/stocurile sunt achiziţionate în baza unor contracte cu plată amânată, pentru contribuabilii care nu aplică prevederile art. 402;

q)cheltuielile cu beneficiile acordate salariaţilor în instrumente de capitaluri cu decontare în acţiuni. Acestea reprezintă elemente similare cheltuielilor la momentul acordării efective a beneficiilor;

r)cheltuielile cu beneficiile acordate salariaţilor în instrumente de capitaluri cu decontare în numerar la momentul acordării efective a beneficiilor, dacă acestea nu sunt impozitate conform titlului IV;
s)cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă, indiferent de natura lor, dovedite ulterior ca fiind legate de fapte de corupţie, potrivit legii;
ş)cheltuielile din evaluarea/reevaluarea titlurilor de participare, dacă la data evaluării/reevaluării sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 23 lit. i).
t)[textul din Art. 25, alin. (4), litera T. din titlul II, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
ţ)cheltuielile privind bunurile, mijloacele financiare şi serviciile acordate Fondului Naţiunilor Unite Pentru Copii - UNICEF, precum şi altor organizaţii internaţionale care îşi desfăşoară activitatea potrivit prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte; contribuabilii care efectuează aceste cheltuieli le însumează cu cele prevăzute la lit. i) şi scad valoarea astfel rezultată din impozitul pe profit datorat, în limita prevăzută la lit. i). În situaţia în care valoarea stabilită, potrivit art. 25 alin. (4) lit. i) şi prezentei litere, diminuată cu sumele reportate, potrivit legii, nu a fost utilizată integral, contribuabilii pot dispune redirecţionarea impozitului pe profit în limita valorii astfel calculate şi către Fondul Naţiunilor Unite Pentru Copii - UNICEF şi către alte organizaţii internaţionale care îşi desfăşoară activitatea potrivit prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte, până la termenele de depunere a declaraţiei anuale de impozit pe profit, prin depunerea unui/unor formular/formulare de redirecţionare. În acest caz, redirecţionarea impozitului pe profit se efectuează, potrivit art. 42 alin. (4), fără a exista obligaţia înscrierii entităţii beneficiare respective în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

u)impozitul minim pe cifra de afaceri determinat potrivit art. 181;
v)impozitul specific pe cifra de afaceri determinat conform art. 461 şi 462.

(41)Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale se organizează de A.N.A.F., astfel cum se stabileşte prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. Registrul este public şi se afişează pe site-ul A.N.A.F. Înscrierea în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale se realizează pe baza solicitării entităţii, dacă sunt îndeplinite cumulativ, la data depunerii cererii, următoarele condiţii:
a)desfăşoară activitate în domeniul pentru care a fost constituită, pe baza declaraţiei pe propria răspundere;
b)şi-a îndeplinit toate obligaţiile fiscale declarative prevăzute de lege;
c)nu are obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, mai vechi de 90 de zile;
d)a depus situaţiile financiare anuale, prevăzute de lege;
e)nu a fost declarată inactivă, potrivit art. 92 din Codul de procedură fiscală.
Unităţile locale de cult prevăzute la art. 13 alin. (2) lit. l) nu au obligaţia îndeplinirii condiţiei prevăzute la lit. b), în ceea ce priveşte declaraţia anuală de impozit pe profit.

(5)Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" deduce la calculul rezultatului fiscal cheltuielile curente şi de capital pentru conservarea, protecţia, întreţinerea, repararea, funcţionarea, instruirea personalului specializat, consolidarea, precum şi alte cheltuieli aferente bazei materiale de reprezentare şi protocol pe care o are în administrare.
(6)Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A. deduce la calculul rezultatului fiscal:
a)cheltuielile aferente producerii şi emiterii permiselor de şedere temporară/permanentă pentru cetăţenii străini, în condiţiile reglementărilor legale;
b)cheltuielile aferente producerii şi eliberării cărţii electronice de identitate, a cărţii de identitate, a cărţii de alegător aferente şi a cărţii de identitate provizorii, în condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 69/2002 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea sistemului informatic de emitere şi punere în circulaţie a documentelor electronice de identitate şi rezidenţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b1)cheltuielile aferente producerii şi eliberării cardurilor de cetăţenie română, în condiţiile reglementărilor legale;

c)[textul din Art. 25, alin. (6), litera C. din titlul II, capitolul II a fost abrogat la 28-iul-2022 de Art. IV din Legea 247/2022]
(7)Sunt cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal cheltuielile efectuate de operatorii economici cu evaluarea/reevaluarea activelor fixe corporale care aparţin domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, primite în administrare/concesiune, după caz, cheltuieli efectuate la solicitarea conducătorului instituţiei titulare a dreptului de proprietate.
(8)Sunt cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal cheltuielile efectuate de operatorii economici cu înscrierea în cărţile funciare sau cărţile de publicitate imobiliară, după caz, a dreptului de proprietate a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor publice primite în administrare/concesiune, după caz, cheltuieli efectuate la solicitarea conducătorului instituţiei titulare a dreptului de proprietate.
(9)Sunt cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal cheltuielile efectuate pentru organizarea şi desfăşurarea învăţământului profesional şi tehnic, învăţământului dual preuniversitar şi universitar, potrivit reglementărilor legale din domeniul educaţiei naţionale.

(10)În cazul creanţelor cesionate, pierderea netă reprezentând diferenţa dintre preţul de cesiune şi valoarea creanţei cesionate este deductibilă în limita unui plafon de 30% din valoarea acestei pierderi. În cazul în care cesionarul cedează creanţa, pierderea netă se determină ca diferenţă între preţul de cesiune şi costul de achiziţie al creanţei, în cazul instituţiilor de credit, în situaţia în care creanţele cesionate sunt acoperite parţial sau integral cu ajustări pentru pierderi aşteptate, precum şi în situaţia în care creanţele sunt scoase din evidenţă în conturi în afara bilanţului şi apoi sunt cesionate, 70% din diferenţa dintre valoarea creanţei înstrăinate şi preţul de cesiune reprezintă elemente similare veniturilor.

(11)Prevederile alin. (10) nu se aplică în cazul cesiunilor de titluri de stat, obligaţiuni şi alte instrumente de datorie care conferă deţinătorului un drept contractual de a încasa numerar, cheltuielile înregistrate din aceste cesiuni fiind deductibile la calculul rezultatului fiscal.

(12)În situaţia în care un beneficiar al unei sponsorizări/burse private/mecenat restituie suma respectivă contribuabilului, potrivit legii, într-un an fiscal diferit de cel în care a fost acordată sponsorizarea/bursa privată/mecenatul, suma dedusă pentru acea sponsorizare/bursă privată sau mecenat din impozitul pe profit, în perioade fiscale precedente, în limita prevăzută de lege, se adaugă ca diferenţă de plată la impozitul pe profit datorat în trimestrul/anul restituirii sponsorizării/bursei private/mecenatului. Pentru situaţiile în care restituirile de sponsorizări/burse private/mecenat se efectuează în acelaşi an fiscal, contribuabilul regularizează în trimestrul/anul restituirii sponsorizării/bursei private/mecenatului sumele deduse din impozitul pe profit, în trimestrele precedente, în limita prevăzută de lege.
(121)În aplicarea prevederilor alin. (4) lit. e), pentru determinarea ponderii veniturilor neimpozabile în totalul veniturilor, contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară şi care înregistrează evaluarea titlurilor de participare la valoare justă prin alte elemente ale rezultatului global, ca urmare a aplicării opţiunii irevocabile de a recunoaşte astfel titlurile de participare, iau în calcul şi sumele reprezentând diferenţe din evaluare/reevaluare care se regăsesc în creditul conturilor de rezerve ca urmare a vânzării/cesionării titlurilor de participare.

(13)Pentru determinarea rezultatului fiscal, contribuabilii care efectuează cheltuieli privind bursele private, potrivit Legii nr. 376/2004 privind bursele private, cu modificările ulterioare, însumează aceste cheltuieli în limita a 1.500 lei/fiecare bursă acordată, cu cele prevăzute la art. 25 alin. (3) lit. b), iar suma rezultată se deduce în limita prevăzută la art. 25 alin. (3) lit. b).

*) Prin derogare de la prevederile art. 25 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, contribuabilii care datorează impozit pe profit, la data determinării impozitului pe profit pentru anul 2020, scad din impozitul pe profit şi costul de achiziţie al aparatelor de marcat electronice fiscale, astfel cum sunt definite la art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, achiziţionate şi puse în funcţiune în anul 2018, în anul 2019, precum şi al celor puse în funcţiune în anul 2020 înaintea intrării în vigoare a prezentei legi, cu condiţia ca la data achiziţiei respectivelor aparate de marcat electronice fiscale contribuabilii să fi fost plătitori de impozit pe profit, indiferent de sistemul de declarare şi plată prevăzut de art. 41 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

*) O.U.G. nr. 13/2021: Pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit, cheltuielile efectuate ca urmare a unor tranzacţii cu o persoană situată într-un stat care, la data înregistrării cheltuielilor, este inclus în anexa II din Lista Uniunii Europene a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, reprezintă cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul I al anului 2021, respectiv pentru determinarea rezultatului fiscal al anului 2021 în cazul contribuabililor care aplică sistemul anual de declarare şi plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor art. 25 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi în cazul contribuabililor care intră sub incidenţa art. 16 alin. (5) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 26: Provizioane/ajustări pentru depreciere şi rezerve
(1)Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor şi provizioanelor/ajustărilor pentru depreciere, numai în conformitate cu prezentul articol, astfel:
a)rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicate asupra profitului contabil, la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit, până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat sau din patrimoniu, după caz;
b)provizioanele pentru garanţii de bună execuţie acordate clienţilor. Provizioanele pentru garanţii de bună execuţie acordate clienţilor se deduc trimestrial/anual numai pentru bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate în cursul trimestrului/anului respectiv pentru care se acordă garanţie în perioadele următoare, la nivelul cotelor prevăzute în convenţiile încheiate sau la nivelul procentelor de garantare prevăzut în tariful lucrărilor executate ori serviciilor prestate;
c)ajustările pentru deprecierea creanţelor, înregistrate potrivit reglementărilor contabile aplicabile, reprezentând sume datorate de clienţii interni şi externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri vândute, lucrări executate şi servicii prestate, în limita unui procent de 30% din valoarea acestor ajustări, altele decât cele prevăzute la lit. d)-f), h) şi i), dacă creanţele îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
1.sunt neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data scadenţei;
2.nu sunt garantate de altă persoană;
3.sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;
d)provizioanele specifice, constituite de instituţiile de plată persoane juridice române care acordă credite legate de serviciile de plată, de instituţiile emitente de monedă electronică, persoane juridice române care acordă credite legate de serviciile de plată, precum şi provizioanele specifice constituite de alte persoane juridice, potrivit legilor de organizare şi funcţionare;

e)ajustările pentru pierderi aşteptate aferente activelor financiare din operaţiuni cu clientela, din operaţiuni interbancare şi creanţe din operaţiuni de leasing financiar, înregistrate potrivit reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară aplicabile, de către instituţiile de credit persoane juridice române şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit - persoane juridice străine;

f)ajustările pentru pierderi aşteptate, înregistrate potrivit reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară aplicabile, de către instituţiile financiare nebancare şi sucursalele din România ale instituţiilor financiare nebancare, persoane juridice străine, înscrise în Registrul general, aferente următoarelor categorii de active:
(i)credite acordate clientelei, alta decât instituţiile de credit, cu excepţia operaţiunilor fără recurs;
(ii)valori de recuperat de la clientelă, alta decât instituţiile de credit;
(iii)creanţe aferente operaţiunilor reverse repo efectuate cu clientela, alta decât instituţiile de credit;
(iv)creanţe din operaţiuni de leasing financiar, cu excepţia celor care sunt în relaţie cu instituţiile de credit;

g)rezervele tehnice constituite de societăţile de asigurare şi reasigurare, potrivit prevederilor legale de organizare şi funcţionare, cu excepţia rezervei de egalizare. Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele se diminuează astfel încât nivelul acestora să acopere partea de risc care rămâne în sarcina asigurătorului, după deducerea reasigurării;
h)provizioanele tehnice constituite de persoanele juridice, administratori de fonduri de pensii facultative, respectiv administratori de fonduri de pensii administrate privat, potrivit prevederilor legale;
i)provizioanele de risc pentru operaţiunile pe pieţele financiare, constituite potrivit reglementărilor Autorităţii de Supraveghere Financiară;
j)ajustările pentru deprecierea creanţelor înregistrate potrivit reglementărilor contabile aplicabile, în limita unui procent de 100% din valoarea creanţelor, altele decât cele prevăzute la lit. d), e), f), h) şi i), dacă creanţele îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
1.sunt deţinute la o persoană juridică asupra căreia este declarată procedura de deschidere a falimentului, pe baza hotărârii judecătoreşti prin care se atestă această situaţie, sau la o persoană fizică asupra căreia este deschisă procedura de insolvenţă pe bază de:
- plan de rambursare a datoriilor;
- lichidare de active;
- procedură simplificată;
2.nu sunt garantate de altă persoană;
3.sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;
k)provizioanele pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitelor de deşeuri, constituite de contribuabilii care desfăşoară activităţi de depozitare a deşeurilor, potrivit legii, în limita sumei stabilite prin proiectul pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului, corespunzătoare cotei-părţi din tarifele de depozitare percepute;
l)provizioanele constituite de companiile aeriene din România pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere şi reparare a parcului de aeronave şi a componentelor aferente, potrivit programelor de întreţinere a aeronavelor, aprobate corespunzător de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română;
m)rezervele reprezentând cota de cheltuieli necesare dezvoltării şi modernizării producţiei de ţiţei şi gaze naturale, rafinării, transportului şi distribuţiei petroliere, precum şi cele aferente programului geologic sau altor domenii de activitate, prevăzute prin acte normative, constituite potrivit legii. Acestea se includ în veniturile impozabile pe măsura amortizării acestor active sau a scăderii lor din evidenţă, respectiv pe măsura efectuării cheltuielilor finanţate din această sursă;
n)ajustările pentru deprecierea mijloacelor fixe amortizabile constituite pentru situaţiile în care:
1.sunt distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră, în condiţiile stabilite prin norme;
2.au fost încheiate contracte de asigurare.
(2)Contribuabilii autorizaţi să desfăşoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligaţi să înregistreze în evidenţa contabilă şi să deducă provizioane pentru dezafectarea sondelor, demobilizarea instalaţiilor, a dependinţelor şi anexelor, precum şi pentru reabilitarea mediului, inclusiv refacerea terenurilor afectate şi pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de 1% aplicate asupra rezultatului contabil din exploatare aferent segmentului de exploatare şi producţie de resurse naturale, cu excepţia rezultatului din exploatare corespunzător perimetrelor marine ce includ zone de adâncime cu apă mai mare de 100 m şi fără a include rezultatul altor segmente de activitate ale contribuabilului, pe toată durata de funcţionare a exploatării zăcămintelor naturale.
(3)Pentru titularii de acorduri petroliere, care desfăşoară operaţiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă mai mare de 100 m, cota provizionului constituit pentru dezafectarea sondelor, demobilizarea instalaţiilor, a dependinţelor şi anexelor, precum şi pentru reabilitarea mediului este de 10%, aplicată asupra părţii din rezultatul contabil din exploatare aferent segmentului de explorare şi producţie de resurse naturale ce corespunde acestor perimetre marine şi fără a include rezultatul altor segmente de activitate ale contribuabilului, pe toată perioada exploatării petroliere.
(4)Regia Autonomă Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian - ROMATSA constituie trimestrial un provizion, potrivit prevederilor legale, pentru diferenţa dintre veniturile din exploatare realizate efectiv din activitatea de rută aeriană şi costurile efective ale activităţii de rută aeriană, care este utilizat pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare care depăşesc tarifele stabilite anual de EUROCONTROL.
(5)Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă, inclusiv rezerva legală, se include în rezultatul fiscal, ca venituri impozabile sau elemente similare veniturilor, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei către participanţi sub orice formă, lichidării, divizării sub orice formă, fuziunii contribuabilului sau oricărui altui motiv. Prevederile prezentului alineat nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervă în legătură cu o divizare sau fuziune, sub orice formă, reglementările acestui articol aplicându-se în continuare acelui provizion sau rezervă.
(6)Prin excepţie de la prevederile alin. (5), rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuată după data de 1 ianuarie 2004, care sunt deduse la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate şi/sau casate, se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor mijloace fixe, după caz.
(7)Prin excepţie de la prevederile alin. (5), rezervele din reevaluarea imobilizărilor necorporale, efectuată de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, care sunt deduse la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor cu cedarea imobilizărilor necorporale, se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor imobilizări necorporale, după caz.
(8)Prin excepţie de la prevederile alin. (5), în cazul în care nivelul capitalului social subscris şi vărsat sau al patrimoniului a fost diminuat, partea din rezerva legală corespunzătoare diminuării, care a fost anterior dedusă, reprezintă elemente similare veniturilor. Prevederile prezentului alineat nu se aplică în situaţia în care, ca urmare a efectuării unor operaţiuni de reorganizare, prevăzute de lege, rezerva legală a persoanei juridice beneficiare depăşeşte a cincea parte din capitalul social sau din patrimoniul social, după caz, sau în situaţia în care rezerva constituită de persoanele juridice care furnizează utilităţi societăţilor care se restructurează, se reorganizează sau se privatizează este folosită pentru acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de acţiuni obţinut în urma procedurii de conversie a creanţelor.
(9)Rezervele reprezentând facilităţi fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social, pentru distribuire sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, aceste sume se impozitează ca elemente similare veniturilor în perioada fiscală în care sunt utilizate. În situaţia în care sunt menţinute până la lichidare, acestea nu sunt luate în calcul la rezultatul fiscal al lichidării. Nu se supun impozitării rezervele de influenţe de curs valutar aferente aprecierii disponibilităţilor în valută, constituite potrivit legii, înregistrate de instituţiile de credit - persoane juridice române şi sucursalele băncilor străine, care îşi desfăşoară activitatea în România.
(10)În înţelesul prezentului articol, prin constituirea unui provizion sau a unei rezerve se înţelege şi majorarea unui provizion sau a unei rezerve.
(11)Prevederile alin. (1) lit. c) şi j) se aplică pentru creanţele, altele decât cele asupra clienţilor reprezentând sumele datorate de clienţii interni şi externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri vândute, lucrări executate şi servicii prestate, înregistrate începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(12)Prevederile alin. (1) referitoare la deducerea, în limita procentului de 30%, a ajustărilor pentru deprecierea creanţelor reprezentând sume datorate de clienţii interni şi externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri vândute, lucrări executate şi servicii prestate se aplică pentru creanţele înregistrate începând cu 1 ianuarie 2024.

Art. 28: Amortizarea fiscală
(1)Cheltuielile aferente achiziţionării, producerii, construirii mijloacelor fixe amortizabile, precum şi investiţiile efectuate la acestea se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol.
(2)Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative;
b)are o valoare fiscală egală sau mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, la data intrării în patrimoniul contribuabilului;
c)are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
(3)Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile:
a)investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune şi altele asemenea;
b)mijloacele fixe puse în funcţiune parţial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizare corporală; acestea se cuprind în grupele în care urmează a se înregistra, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;
c)investiţiile efectuate pentru descopertă în vederea valorificării de substanţe minerale utile, precum şi pentru lucrările de deschidere şi pregătire a extracţiei în subteran şi la suprafaţă;
d)investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;
e)investiţiile efectuate din surse proprii, concretizate în bunuri noi, de natura celor aparţinând domeniului public, precum şi în dezvoltări şi modernizări ale bunurilor aflate în proprietate publică;
f)amenajările de terenuri;
g)activele biologice, înregistrate de către contribuabili potrivit reglementărilor contabile aplicabile.
h)mijloacele fixe deţinute şi utilizate pentru organizarea şi desfăşurarea învăţământului profesional şi tehnic, învăţământului dual preuniversitar şi universitar, potrivit reglementărilor legale din domeniul educaţiei naţionale;

i)investiţiile efectuate pentru organizarea şi desfăşurarea învăţământului profesional şi tehnic, învăţământului dual preuniversitar şi universitar, potrivit reglementărilor legale din domeniul educaţiei naţionale.

(4)Nu reprezintă active amortizabile:
a)terenurile, inclusiv cele împădurite;
b)tablourile şi operele de artă;
c)fondul comercial;
d)lacurile, bălţile şi iazurile care nu sunt rezultatul unei investiţii;
e)bunurile din domeniul public finanţate din surse bugetare;
f)orice mijloc fix care nu îşi pierde valoarea în timp datorită folosirii, potrivit normelor;
g)casele de odihnă proprii, locuinţele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croazieră, altele decât cele utilizate pentru desfăşurarea activităţii economice;
h)imobilizările necorporale cu durată de viaţă utilă nedeterminată, încadrate astfel potrivit reglementărilor contabile aplicabile.
(5)Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină conform următoarelor reguli:
a)în cazul construcţiilor, se aplică metoda de amortizare liniară;
b)în cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al maşinilor, uneltelor şi instalaţiilor de lucru, precum şi pentru computere şi echipamente periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară, degresivă sau accelerată;
c)în cazul oricărui altui mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară sau degresivă.
(6)În cazul metodei de amortizare liniară, amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotei de amortizare liniară la valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix amortizabil.
(7)În cazul metodei de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienţii următori:
a)1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 şi 5 ani;
b)2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 6 şi 10 ani;
c)2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.
(8)În cazul metodei de amortizare accelerată, amortizarea se calculează după cum urmează:
a)pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăşi 50% din valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix;
b)pentru următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea valorii rămase de amortizare a mijlocului fix la durata normală de utilizare rămasă a acestuia.
(9)Cheltuielile aferente achiziţionării de brevete, drepturi de autor, licenţe, mărci de comerţ sau fabrică, drepturi de explorare a resurselor naturale şi alte imobilizări necorporale recunoscute din punct de vedere contabil, cu excepţia cheltuielilor de constituire, a fondului comercial, a imobilizărilor necorporale cu durată de viaţă utilă nedeterminată, încadrate astfel potrivit reglementărilor contabile aplicabile, precum şi cheltuielile de dezvoltare care din punct de vedere contabil reprezintă imobilizări necorporale se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz. Cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii programelor informatice se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară sau degresivă pe o perioadă de 3 ani. Pentru brevetele de invenţie se poate utiliza şi metoda de amortizare degresivă sau accelerată. Cheltuielile aferente achiziţionării contractelor de clienţi, recunoscute ca imobilizări necorporale potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se amortizează pe durata acestor contracte.
(10)Cheltuielile ulterioare recunoscute în valoarea contabilă a unei imobilizări necorporale, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe perioada din contract/durata de utilizare rămasă. În cazul în care cheltuielile ulterioare sunt recunoscute în valoarea contabilă a unei imobilizări necorporale după expirarea duratei de utilizare, amortizarea fiscală se determină pe baza duratei normale de utilizare stabilite de către o comisie tehnică internă sau un expert tehnic independent.
(11)În cazul în care cheltuielile de constituire sunt înregistrate ca imobilizări necorporale, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, acestea se recuperează prin intermediul cheltuielilor cu amortizarea pe o perioadă de maximum 5 ani.
(12)Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează:
a)începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcţiune, prin aplicarea regimului de amortizare prevăzut la alin. (5);
b)pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din domeniul public, pe durata normală de utilizare, pe durata normală de utilizare rămasă sau pe perioada contractului de concesionare sau închiriere, după caz;
c)pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locaţie de gestiune, de cel care a efectuat investiţia, pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare, după caz; în cazul investiţiilor efectuate la mijloace fixe utilizate în asocieri fără personalitate juridică de cel care a efectuat investiţia, pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare, după caz, urmând să se aplice prevederile art. 34;
d)pentru investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare, amortizarea fiscală se calculează pe baza valorii rămase majorate cu investiţiile efectuate, a metodei de amortizare utilizată pentru mijlocul fix îmbunătăţit, pe durata normală de utilizare rămasă. În cazul în care investiţiile se efectuează la mijloace fixe amortizabile pentru care durata normală de utilizare este expirată, amortizarea fiscală se determină pe baza metodei de amortizare corespunzătoare mijlocului fix îmbunătăţit, pe durata normală de utilizare stabilită de către o comisie tehnică internă sau un expert tehnic independent;
e)pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioadă de 10 ani;
f)amortizarea clădirilor şi a construcţiilor minelor, salinelor cu extracţie în soluţie prin sonde, carierelor, exploatărilor la zi, pentru substanţe minerale solide şi cele din industria extractivă de petrol, a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor şi care nu pot primi alte utilizări după epuizarea rezervelor, se calculează pe unitate de produs, în funcţie de rezerva exploatabilă de substanţă minerală utilă. Amortizarea pe unitatea de produs se recalculează la un interval maxim de:
1.5 ani la mine, cariere, extracţii petroliere, precum şi la cheltuielile de investiţii pentru descopertă;
2.10 ani la saline;
g)în cazul contribuabililor care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară şi care stabilesc pentru amortizarea mijloacelor fixe specifice activităţii de explorare şi producţie a resurselor de petrol şi gaze şi alte substanţe minerale politici contabile specifice domeniului de activitate, în concordanţă cu cele mai recente norme ale altor organisme de normalizare care utilizează un cadru general conceptual similar pentru a elabora standarde de contabilitate, alte documente contabile şi practicile acceptate ale domeniului de activitate, valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe casate se deduce prin utilizarea metodei de amortizare fiscală utilizate înainte de casarea acestora, pe perioada rămasă. Aceste prevederi se aplică şi pentru valoarea fiscală rămasă neamortizată la momentul retratării mijloacelor fixe specifice activităţii de explorare şi producţie a resurselor de petrol şi gaze şi alte substanţe minerale;
h)mijloacele de transport pot fi amortizate şi în funcţie de numărul de kilometri sau numărul de ore de funcţionare prevăzut în cărţile tehnice;
i)pentru locuinţele de serviciu, amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul corespunzător suprafeţei construite prevăzute de Legea nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
i1)pentru un sediu social care nu este utilizat exclusiv în scopul activităţii economice, situat în clădiri de locuinţe sau în clădiri individuale de locuit, din ansambluri rezidenţiale definite potrivit prevederilor legale, înregistrate în patrimoniul contribuabilului, amortizarea este deductibilă la nivelul de 50%. În cazul utilizării sediilor sociale, aflate în patrimoniul contribuabilului, în scop personal de către acţionari sau asociaţi, amortizarea fiscală aferentă sediului social nu se deduce la calculul rezultatului fiscal;

j)numai pentru autoturismele folosite în condiţiile prevăzute la art. 25 alin. (3) lit. m);
k)în cazul în care mijloacele fixe amortizabile sunt trecute în regim de conservare, în funcţie de politica contabilă adoptată, valoarea fiscală rămasă neamortizată la momentul trecerii în conservare se recuperează pe durata normală de utilizare rămasă, începând cu luna următoare ieşirii din conservare a acestora, prin recalcularea cotei de amortizare fiscală;
l)prin excepţie de la prevederile lit. a), mijloacele fixe amortizabile transferate în cadrul operaţiunilor de reorganizare, prevăzute la art. 32 şi 33, se amortizează prin continuarea regimului de amortizare aplicat anterior momentului transferului, începând cu luna efectuării transferului, respectiv prin continuarea regimului de conservare potrivit lit. k), după caz;
m)pentru imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizării se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set;
n)pentru componentele care intră în structura unui activ corporal, a căror durată normală de utilizare diferă de cea a activului rezultat, amortizarea se poate determina pentru fiecare componentă în parte.
(13)Prin excepţie de la prevederile art. 7 pct. 44 şi 45, în situaţia în care, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, contribuabilul deduce subvenţia guvernamentală la calculul valorii contabile a mijloacelor fixe, valoarea rezultată este şi valoare fiscală.
(14)Prin excepţie de la prevederile art. 7 pct. 44 şi 45, pentru mijloacele de transport de persoane care au cel mult 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, din categoria M1, astfel cum sunt definite în Reglementările privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor utilizate la acestea - RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cheltuielile cu amortizarea sunt deductibile, pentru fiecare, în limita a 1.500 lei/lună. Pentru aceste mijloace de transport nu se aplică prevederile alin. (12) lit. h). Sunt exceptate situaţiile în care mijloacele de transport respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:
a)vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat;
b)vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii, precum şi pentru test drive şi pentru demonstraţii;
c)vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;
d)vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închiriere către alte persoane, transmiterea dreptului de folosinţă, în cadrul contractelor de leasing operaţional sau pentru instruire de către şcolile de şoferi.
(15)Cheltuielile aferente localizării, explorării, dezvoltării sau oricărei activităţi pregătitoare pentru exploatarea resurselor naturale, inclusiv cele reprezentând investiţiile prevăzute la alin. (3) lit. c) care, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se înregistrează direct în contul de profit şi pierdere, se recuperează în rate egale pe o perioadă de 5 ani, începând cu luna în care sunt efectuate cheltuielile. În cazul în care aceste cheltuieli se capitalizează potrivit reglementărilor contabile aplicabile, recuperarea se efectuează astfel:
a)pe măsură ce resursele naturale sunt exploatate, proporţional cu valoarea recuperată raportată la valoarea totală estimată a resurselor, în cazul în care resursele naturale sunt exploatate;
b)în rate egale pe o perioadă de 5 ani, în cazul în care nu se găsesc resurse naturale.
Intră sub incidenţa acestor prevederi şi sondele de explorare abandonate, potrivit regulilor din domeniul petrolier.
(16)Cheltuielile aferente achiziţionării oricărui drept de exploatare a resurselor naturale se recuperează pe măsură ce resursele naturale sunt exploatate, proporţional cu valoarea recuperată raportată la valoarea totală estimată a resurselor.
(17)Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă. Câştigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din funcţiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, diminuată cu amortizarea fiscală, cu excepţia celor prevăzute la alin. (14).
(18)În cazul în care, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se înlocuiesc părţi componente ale mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale cu valoare fiscală rămasă neamortizată, cheltuielile reprezentând valoarea fiscală rămasă neamortizată aferentă părţilor înlocuite reprezintă cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil. Valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale se recalculează în mod corespunzător, prin diminuarea acesteia cu valoarea fiscală rămasă neamortizată aferentă părţilor înlocuite şi majorarea cu valoarea fiscală aferentă părţilor noi înlocuite, şi se amortizează pe durata normală de utilizare rămasă.
(19)În cazul în care, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se înlocuiesc părţi componente ale mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale, după expirarea duratei normale de utilizare, pentru determinarea amortizării fiscale se va stabili o nouă durata normală de utilizare de către o comisie tehnică internă sau un expert tehnic independent.
(20)Contribuabilii care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şi înfiinţării şi funcţionării cabinetelor medicale pot deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii în funcţiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.
(21)În cazul unei imobilizări corporale care la data intrării în patrimoniu are o valoare fiscală mai mică decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, contribuabilul poate recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.
(22)Cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii de containere sau ambalaje, care circulă între contribuabil şi clienţi, se recuperează prin deduceri de amortizare, prin metoda liniară, pe durata normală de utilizare stabilită de contribuabilul care îşi menţine dreptul de proprietate asupra containerelor sau a ambalajelor.
(23)Ministerul Finanţelor Publice elaborează normele privind clasificaţia şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe.
(24)Pentru titularii de acorduri petroliere şi subcontractanţii acestora, care desfăşoară operaţiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă de peste 100 m, se calculează amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale aferente operaţiunilor petroliere, a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor, pe unitatea de produs, cu un grad de utilizare de 100%, în funcţie de rezerva exploatabilă de substanţă minerală utilă, pe durata acordului petrolier. Cheltuielile aferente investiţiilor în curs, imobilizărilor corporale şi necorporale efectuate pentru operaţiunile petroliere vor fi reflectate în contabilitate atât în lei, cât şi în euro; aceste cheltuieli, înregistrate în contabilitate în lei, vor fi reevaluate la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar pe baza valorilor înregistrate în contabilitate în euro, la cursul de schimb euro/leu comunicat de Banca Naţională a României pentru ultima zi a fiecărui exerciţiu financiar.
(25)Prevederile Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică la calculul rezultatului fiscal, cu excepţia prevederilor art. 3 alin. 2 lit. a) şi ale art. 8 din aceeaşi lege.
(26)În cazul contribuabililor care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, pentru activele imobilizate deţinute pentru activitatea proprie, transferate în categoria activelor imobilizate deţinute în vederea vânzării şi reclasificate în categoria activelor imobilizate deţinute pentru activitatea proprie, valoarea fiscală rămasă neamortizată este valoarea fiscală dinaintea reclasificării ca active imobilizate deţinute în vederea vânzării. Durata de amortizare este durata normală de utilizare rămasă, determinată în baza duratei normale de utilizare iniţiale, din care se scade durata în care a fost clasificat în categoria activelor imobilizate deţinute în vederea vânzării. Amortizarea fiscală se calculează începând cu luna următoare celei în care a fost reclasificat în categoria activelor imobilizate deţinute pentru activitatea proprie, prin recalcularea cotei de amortizare fiscală.
Art. 29: Contracte de leasing
(1)În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce, în cazul leasingului operaţional, locatorul are această calitate.
(2)Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar, şi de către locator, în cazul leasingului operaţional, cheltuielile fiind deductibile, potrivit art. 28.
(3)În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operaţional locatarul deduce chiria (rata de leasing), potrivit prevederilor prezentului titlu.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (1)-(3), contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, pentru determinarea rezultatului fiscal, vor avea în vedere următoarele reguli:
a)în cazul în care contractul de leasing transferă dreptul de proprietate asupra activului-suport la locatar până la încheierea duratei contractului de leasing sau costul activului aferent dreptului de utilizare reflectă faptul că locatarul va exercita o opţiune de cumpărare, locatarul deduce cheltuielile cu amortizarea activului aferent dreptului de utilizare pe durata activului-suport, determinată potrivit art. 28, cu respectarea şi a celorlalte condiţii prevăzute în cadrul art. 28;
b)în cazul contractelor de leasing care nu îndeplinesc condiţia prevăzută la lit. a), cheltuielile cu amortizarea activului aferent dreptului de utilizare se deduc astfel:
1.pe durata contractului de leasing, în situaţia în care locatarul amortizează activul respectiv pe aceeaşi durată, potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
2.pe durata activului-suport determinată potrivit art. 28, în situaţia în care locatarul amortizează activul respectiv pe durata de utilizare economică a activului-suport, potrivit reglementărilor contabile aplicabile. În cazul în care activele-suport sunt de natura celor prevăzute la art. 28 alin. (4), cu excepţia celor prevăzute la art. 28 alin. (4) lit. c), cheltuielile cu amortizarea activului aferent dreptului de utilizare se deduc pe durata contractului de leasing;
c)pentru deducerea cheltuielilor privind dobânzile, în cazurile prevăzute la lit. a) şi b), se aplică prevederile art. 402;
d)în situaţia în care activele-suport care fac obiectul contractelor prevăzute la lit. a) reprezintă active de natura celor prevăzute la art. 22 alin. (1), scutirea de impozit pe profit a profitului reinvestit, potrivit art. 22, se aplică la valoarea dreptului de utilizare a activelor respective;
e)pentru deducerea cheltuielilor prevăzute la lit. b) se aplică şi prevederile art. 25 alin. (1) şi (3) lit. l), după caz;
f)în cazul în care se efectuează reevaluarea activului aferent dreptului de utilizare sunt aplicabile prevederile art. 7 pct. 44 lit. c), art. 23 lit. g), art. 25 alin. (4) lit. l), art. 26 alin. (6) şi (7);
g)pentru clasificarea contractelor de leasing, locatarul nu aplică prevederile art. 7 pct. 7 şi 8, art. 28 alin (4) şi (14).
h)pentru deducerea diferenţelor de curs valutar se aplică prevederile art. 402, cu excepţia vehiculelor rutiere motorizate, unde se aplică prevederile art. 25 alin. (3) lit. l);
(5)În cazul contractelor de leasing pe termen scurt şi în cazul contractelor de leasing în care activul-suport are o valoare mică, pentru care locatarul optează să nu aplice dispoziţiile privind recunoaşterea contractelor de leasing, potrivit reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, cheltuielile aferente acestor contracte, reprezintă cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal.

Art. 30: Contracte de fiducie
(1)În cazul contractelor de fiducie, încheiate conform dispoziţiilor Codului civil, în care constituitorul are şi calitatea de beneficiar, se aplică următoarele reguli:
a)transferul masei patrimoniale fiduciare de la constituitor către fiduciar nu este transfer impozabil în înţelesul prezentului titlu;
b)fiduciarul va conduce o evidenţă contabilă separată pentru masa patrimonială fiduciară şi va transmite trimestrial către constituitor, pe bază de decont, veniturile şi cheltuielile rezultate din administrarea patrimoniului conform contractului;
c)valoarea fiscală a activelor cuprinse în masa patrimonială fiduciară, preluată de fiduciar, este egală cu valoarea fiscală pe care acestea au avut-o la constituitor;
d)amortizarea fiscală pentru orice activ amortizabil prevăzut în masa patrimonială fiduciară se determină în continuare în conformitate cu regulile prevăzute la art. 28, care s-ar fi aplicat la persoana care a transferat activul, dacă transferul nu ar fi avut loc.
(2)În cazul contractelor de fiducie, încheiate conform dispoziţiilor Codului civil, în care calitatea de beneficiar o are fiduciarul sau o terţă persoană, cheltuielile înregistrate din transferul masei patrimoniale fiduciare de la constituitor către fiduciar sunt considerate cheltuieli nedeductibile.
Art. 31: Pierderi fiscale
(1)Pierderile fiscale anuale stabilite prin declaraţia de impozit pe profit, începând cu anul 2024/anul fiscal modificat care începe în anul 2024, după caz, se recuperează din profiturile impozabile realizate, în limita a 70% inclusiv, în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.
(2)Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de fuziune sau divizare totală se recuperează de către contribuabilii nou-înfiinţaţi ori de către cei care preiau patrimoniul societăţii absorbite sau divizate, după caz, proporţional cu activele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de fuziune/divizare. Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care nu îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de desprindere a unei părţi din patrimoniul acestora, transferată ca întreg, se recuperează de aceşti contribuabili şi de cei care preiau parţial patrimoniul societăţii cedente, după caz, proporţional cu activele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de divizare, respectiv cu cele menţinute de persoana juridică cedentă.
(3)Prevederile alin. (2) se aplică şi:
a)contribuabilului care, în calitate de absorbant/beneficiar al unei operaţiuni de fuziune/divizare/desprindere, preia de la un plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor care a fost anterior plătitor de impozit pe profit o pierdere fiscală nerecuperată integral de către absorbit/divizat/cedent, potrivit prevederilor prezentului articol. Această pierdere se recuperează de către contribuabil potrivit alin. (1) şi (7), după caz;
b)contribuabilului care, într-o perioadă anterioară în care era plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, a preluat, ca absorbant/beneficiar al unei operaţiuni de fuziune/divizare/desprindere, de la un plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, fost plătitor de impozit pe profit, o pierdere fiscală nerecuperată, potrivit prevederilor prezentului articol. Această pierdere se recuperează de către contribuabil potrivit alin. (1) şi (7), după caz;
c)contribuabilului care, într-o perioadă anterioară în care era plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, a preluat, ca absorbant/beneficiar al unei operaţiuni de fuziune/divizare/desprindere, de la un alt plătitor de impozit pe profit, o pierdere fiscală nerecuperată integral, potrivit prevederilor prezentului articol. Această pierdere se recuperează de către contribuabil potrivit alin. (1) şi (7), după caz.
(4)În cazul persoanelor juridice străine, prevederile alin. (1) se aplică luându-se în considerare numai veniturile şi cheltuielile atribuibile sediului permanent, respectiv veniturile şi cheltuielile atribuibile fiecărui sediu permanent cumulate la nivelul sediului permanent desemnat în România.
(5)Contribuabilii care au fost plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor şi care anterior au realizat pierdere fiscală intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezentul titlu. Această pierdere se recuperează potrivit alin. (1) şi (7), după caz.
(6)În cazul contribuabililor care se dizolvă cu lichidare, perioada cuprinsă între prima zi a anului următor celui în care a început operaţiunea de lichidare şi data închiderii procedurii de lichidare se consideră un an în ceea ce priveşte recuperarea pierderii fiscale, potrivit alin. (1).
(7)Pierderile fiscale anuale stabilite prin declaraţia de impozit pe profit, aferente anilor precedenţi anului 2024/anului care începe în 2024, rămase de recuperat la data de 31 decembrie 2023, se recuperează din profiturile impozabile realizate începând cu anul 2024, în limita a 70% din profiturile impozabile respective, pe perioada rămasă de recuperat din cei 7 ani consecutivi ulteriori anului înregistrării pierderilor respective.
(8)În cazul în care se recuperează atât pierderi fiscale anuale, potrivit dispoziţiilor alin. (1) şi (7), pentru aplicarea limitei de 70%, aceste pierderi se cumulează.

Art. 32: Regimul fiscal care se aplică fuziunilor, divizărilor totale, divizărilor parţiale, transferurilor de active şi achiziţiilor de titluri de participare între persoane juridice române
(1)Prevederile prezentului articol se aplică următoarelor operaţiuni de fuziune, divizare totală, divizare parţială, transferurilor de active şi operaţiunilor de achiziţie de titluri de participare, efectuate între persoane juridice române potrivit legii, şi anume:
a)fuziune - operaţiunea prin care:
1.una sau mai multe societăţi, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi pasivelor către o altă societate existentă, în schimbul emiterii către participanţii lor a titlurilor de participare reprezentând capitalul celeilalte societăţi şi, dacă este cazul, al plăţii în numerar a maximum 10% din valoarea nominală ori, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor respective;
2.două sau mai multe societăţi, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi pasivelor unei alte societăţi care se înfiinţează, în schimbul emiterii către participanţii lor a unor titluri de participare reprezentând capitalul noii societăţi şi, dacă este cazul, a plăţii în numerar a maximum 10% din valoarea nominală ori, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor respective;
3.o societate, în momentul dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi pasivelor către societatea care deţine toate titlurile de participare ce reprezintă capitalul său;
b)divizare totală - operaţiunea prin care o societate, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi pasivelor către două sau mai multe societăţi existente ori nou-înfiinţate, în schimbul emiterii către participanţii săi de titluri de participare reprezentând capitalul societăţilor beneficiare şi, dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor;
c)divizare parţială - operaţiunea prin care o societate transferă, fără a fi dizolvată, una sau mai multe ramuri de activitate, către una sau mai multe societăţi existente ori nou-înfiinţate, lăsând cel puţin o ramură de activitate în societatea cedentă, în schimbul emiterii către participanţii săi de titluri de participare reprezentând capitalul societăţilor beneficiare şi, dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor;
d)transfer de active - operaţiunea prin care o societate transferă, fără a fi dizolvată, totalitatea sau una ori mai multe ramuri ale activităţii sale către altă societate, în schimbul transferării titlurilor de participare reprezentând capitalul societăţii beneficiare;
e)achiziţie de titluri de participare - operaţiunea prin care o societate dobândeşte o participaţie în capitalul altei societăţi în aşa fel încât dobândeşte majoritatea drepturilor de vot sau majoritatea titlurilor de participare în societatea respectivă sau, deţinând această majoritate, achiziţionează încă o participaţie, în schimbul emiterii către participanţii acesteia din urmă, în schimbul titlurilor lor, a titlurilor reprezentând capitalul societăţii iniţiale şi, dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor emise ca valoare de schimb.
(2)În sensul prezentului articol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)societate cedentă - persoana juridică ce transferă activele şi pasivele ori care transferă totalitatea sau una/mai multe ramuri de activitate;
b)societate beneficiară - persoana juridică ce primeşte activele şi pasivele sau totalitatea ori una/mai multe ramuri de activitate ale societăţii cedente;
c)societate achiziţionată - persoana juridică în care altă persoană juridică dobândeşte o participaţie, potrivit alin. (1) lit. e);
d)societate achizitoare - persoana juridică ce dobândeşte o participaţie în capitalul unei alte persoane juridice, potrivit alin. (1) lit. e);
e)active şi pasive transferate - activele şi pasivele societăţii cedente care, în urma fuziunii, divizării totale sau divizării parţiale, sunt transferate societăţii beneficiare şi care contribuie la generarea profiturilor sau pierderilor luate în calcul la stabilirea bazei de impozitare a societăţii beneficiare;
f)valoare fiscală a unui activ/pasiv/titlu de participare - valoarea prevăzută la art. 7 pct. 44 şi 45, după caz;
g)ramură de activitate - totalitatea activelor şi pasivelor unei diviziuni dintr-o societate care, din punct de vedere organizatoric, constituie o activitate independentă, adică o entitate capabilă să funcţioneze prin propriile mijloace.
(3)Transferul activelor şi pasivelor, efectuat în cadrul operaţiunilor de reorganizare prevăzute la alin. (1), este tratat, în înţelesul prezentului titlu, ca transfer neimpozabil, pentru diferenţa dintre preţul de piaţă al activelor/pasivelor transferate şi valoarea lor fiscală.
(4)Emiterea de către societatea beneficiară/achizitoare de titluri de participare în legătură cu fuziunea, divizarea totală, divizarea parţială sau achiziţia de titluri de participare, prevăzute la alin. (1), unui participant al societăţii cedente/achiziţionate, în schimbul unor titluri deţinute la o societate cedentă/achiziţionată, nu reprezintă transfer impozabil în înţelesul prezentului titlu, respectiv titlului IV, după caz.
(5)În situaţia în care o societate beneficiară deţine o participaţie la capitalul societăţii cedente, veniturile acesteia, provenite din anularea participaţiei sale, nu se impozitează dacă participaţia societăţii beneficiare la capitalul societăţii cedente este mai mare de 10%.
(6)În cazul operaţiunilor de reorganizare prevăzute la alin. (1) se aplică următoarele reguli:
a)valoarea fiscală a unui activ sau pasiv, transferate societăţii beneficiare, este egală cu valoarea fiscală pe care activul/pasivul a avut-o la societatea cedentă;
b)în cazul divizării totale şi divizării parţiale, valoarea fiscală a titlurilor de participare deţinute de un participant al societăţii cedente înainte de divizare se alocă titlurilor de participare emise de societatea beneficiară, proporţional cu raportul dintre valoarea de înregistrare sau preţul de piaţă a titlurilor de participare emise de societatea beneficiară şi valoarea de înregistrare sau preţul de piaţă a titlurilor de participare deţinute la societatea cedentă înainte de divizare;
c)în cazul fuziunii şi achiziţiei de titluri de participare, valoarea fiscală a titlurilor de participare primite de un participant al unei societăţi cedente/achiziţionate, de la o societate beneficiară/achizitoare, trebuie să fie egală cu valoarea fiscală a titlurilor de participare deţinute de către această persoană, înainte de efectuarea operaţiunii;
d)în cazul transferului de active, valoarea fiscală a titlurilor de participare primite de societatea cedentă este egală cu valoarea fiscală pe care activele şi pasivele transferate au avut-o la această societate înainte de efectuarea operaţiunii;
e)societatea beneficiară calculează amortizarea fiscală, în conformitate cu regulile prevăzute la art. 28, precum şi orice câştig sau pierdere, aferente activelor şi pasivelor transferate, în concordanţă cu dispoziţiile care ar fi fost aplicate societăţii cedente dacă fuziunea, divizarea totală, divizarea parţială sau transferul de active nu ar fi avut loc;
f)transferul unui provizion sau al unei rezerve, anterior deduse din baza impozabilă a societăţii cedente, care nu provin de la sediile permanente din străinătate ale acesteia, dacă sunt preluate, în aceleaşi condiţii de deducere, de către societatea beneficiară, nu se consideră reducere sau anulare a provizionului sau rezervei, potrivit art. 26 alin. (5), la momentul transferului;
g)în situaţia în care societatea cedentă înregistrează pierdere fiscală, în anul curent sau din anii precedenţi, nerecuperată până la data la care operaţiunile respective produc efecte, aceasta se recuperează potrivit prevederilor art. 31.
(7)Prevederile prezentului articol nu se aplică atunci când fuziunea, divizarea sub orice formă, transferul de active sau achiziţia de titluri de participare are drept consecinţă frauda şi evaziunea fiscală constatată în condiţiile legii.
Art. 33: Regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor totale, divizărilor parţiale, transferurilor de active şi schimburilor de acţiuni între societăţi din România şi societăţi din alte state membre ale Uniunii Europene
(1)Prevederile prezentului articol se aplică:
a)operaţiunilor de fuziune, divizare totală, divizare parţială, transferurilor de active şi schimburilor de acţiuni în care sunt implicate societăţi din două sau mai multe state membre, din care una este din România;
b)transferului sediului social al unei societăţi europene din România în alt stat membru, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2.157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 privind statutul societăţii europene (SE), publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 294 din 10 noiembrie 2001, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societăţii cooperative europene (SCE), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 207 din 18 august 2003.
(2)În sensul prezentului articol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1.fuziune - operaţiunea prin care:
a)una sau mai multe societăţi, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi pasivelor către o altă societate existentă, în schimbul emiterii către participanţii lor a titlurilor de participare reprezentând capitalul celeilalte societăţi şi, dacă este cazul, al plăţii în numerar a maximum 10% din valoarea nominală ori, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor respective;
b)două sau mai multe societăţi, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi pasivelor unei alte societăţi care se înfiinţează, în schimbul emiterii către participanţii lor a unor titluri de participare reprezentând capitalul noii societăţi şi, dacă este cazul, a plăţii în numerar a maximum 10% din valoarea nominală ori, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor respective;
c)o societate, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi pasivelor către societatea care deţine toate titlurile de participare ce reprezintă capitalul său;
2.divizare totală - operaţiunea prin care o societate, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi pasivelor către două sau mai multe societăţi existente ori nou-înfiinţate, în schimbul emiterii către participanţii săi, pe bază de proporţionalitate, de titluri de participare reprezentând capitalul societăţilor beneficiare şi, dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor;
3.divizare parţială - operaţiunea prin care o societate transferă, fără a fi dizolvată, una sau mai multe ramuri de activitate, către una sau mai multe societăţi existente ori nou-înfiinţate, lăsând cel puţin o ramură de activitate în societatea cedentă, în schimbul emiterii către participanţii săi, pe bază de proporţionalitate, de titluri de participare reprezentând capitalul societăţilor beneficiare şi, dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor;
4.active şi pasive transferate - activele şi pasivele societăţii cedente care, în urma fuziunii, divizării totale sau divizării parţiale, sunt integrate unui sediu permanent al societăţii beneficiare, situat în statul membru al societăţii cedente, şi care contribuie la generarea profiturilor sau pierderilor luate în calcul la stabilirea bazei de impozitare;
5.transfer de active - operaţiunea prin care o societate transferă, fără a fi dizolvată, totalitatea sau una ori mai multe ramuri ale activităţii sale către altă societate, în schimbul transferării titlurilor de participare reprezentând capitalul societăţii beneficiare;
6.schimb de acţiuni - operaţiunea prin care o societate dobândeşte o participaţie în capitalul altei societăţi în aşa fel încât dobândeşte majoritatea drepturilor de vot sau majoritatea titlurilor de participare în societatea respectivă sau, deţinând această majoritate, achiziţionează încă o participaţie, în schimbul emiterii către participanţii acesteia din urmă, în schimbul titlurilor lor, a titlurilor reprezentând capitalul societăţii iniţiale şi, dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor emise ca valoare de schimb;
7.societate cedentă - societatea care îşi transferă activele şi pasivele ori care transferă totalitatea sau una ori mai multe dintre ramurile activităţii sale;
8.societate beneficiară - societatea care primeşte activele şi pasivele sau totalitatea ori una sau mai multe dintre ramurile de activitate ale societăţii cedente;
9.societate achiziţionată - societatea în care altă societate deţine o participaţie, în urma unui schimb de titluri de participare;
10.societate achizitoare - societatea care achiziţionează o participaţie, din acţiunile unei societăţi, în urma unui schimb de titluri de participare;
11.ramură de activitate - totalitatea activului şi pasivului unei diviziuni dintr-o societate care, din punct de vedere organizatoric, constituie o activitate independentă, adică o entitate capabilă să funcţioneze prin propriile mijloace;
12.societate dintr-un stat membru - orice societate care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)are una dintre formele de organizare prezentate în anexa nr. 3, care face parte integrantă din prezentul titlu;
b)în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru, este considerată ca avându-şi sediul fiscal în statul membru şi, în temeiul convenţiei încheiate cu un stat terţ privind evitarea dublei impuneri, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;
c)plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, unul dintre impozitele prevăzute în anexa nr. 4, care face parte integrantă din prezentul titlu, sau un impozit similar impozitului pe profit reglementat de prezentul titlu;
13.transferul sediului social - operaţiunea prin care o societate europeană sau o societate cooperativă europeană, fără să se lichideze ori fără să creeze o societate nouă, îşi transferă sediul social din România într-un alt stat membru.
(3)Operaţiunile de fuziune, divizare sub orice formă nu sunt transferuri impozabile pentru diferenţa dintre preţul de piaţă al elementelor din activ şi pasiv transferate şi valoarea lor fiscală.
(4)Dispoziţiile alin. (3) se aplică numai dacă societatea beneficiară calculează amortizarea şi orice câştig sau pierdere, aferente activelor şi pasivelor transferate, în concordanţă cu dispoziţiile care ar fi fost aplicate societăţii cedente dacă fuziunea, divizarea sub orice formă nu ar fi avut loc.
(5)În cazul în care provizioanele sau rezervele constituite au fost anterior deduse la calculul rezultatului fiscal de către societatea cedentă şi nu provin de la sediile permanente din străinătate, aceste provizioane sau rezerve pot fi preluate, în aceleaşi condiţii de deducere, de către sediul permanent al societăţii beneficiare situat în România, societatea beneficiară asumându-şi astfel drepturile şi obligaţiile societăţii cedente.
(6)Referitor la operaţiunile menţionate la alin. (1) lit. a), în situaţia în care societatea cedentă înregistrează pierdere fiscală, determinată potrivit prezentului titlu, aceasta se recuperează de către sediul permanent al societăţii beneficiare situat în România.
(7)Atunci când o societate beneficiară deţine o participaţie la capitalul societăţii cedente, veniturile societăţii beneficiare provenite din anularea participaţiei sale nu se impozitează în cazul în care participaţia societăţii beneficiare la capitalul societăţii cedente este mai mare de 10%.
(8)În cazul schimbului de acţiuni se aplică următoarele:
a)atribuirea, în cazul fuziunii, divizării totale sau al unui schimb de acţiuni, a titlurilor de participare reprezentând capitalul societăţii beneficiare ori achizitoare unui participant al societăţii cedente sau achiziţionate, în schimbul unor titluri reprezentând capitalul acestei societăţi, nu reprezintă transferuri impozabile potrivit prezentului titlu şi titlului IV, după caz;
b)atribuirea, în cazul divizării parţiale, a titlurilor de participare ale societăţii cedente, reprezentând capitalul societăţii beneficiare, nu reprezintă transferuri impozabile potrivit prezentului titlu şi titlului IV, după caz;
c)dispoziţiile lit. a) se aplică numai dacă acţionarul nu atribuie titlurilor de participare primite o valoare fiscală mai mare decât valoarea pe care acestea o aveau înainte de fuziune, divizare totală sau schimb de acţiuni;
d)dispoziţiile lit. b) se aplică numai dacă acţionarul nu atribuie titlurilor de participare primite şi celor deţinute în compania cedentă o valoare fiscală mai mare decât valoarea titlurilor deţinute la societatea cedentă înainte de divizarea parţială;
e)profitul sau venitul provenit din cesionarea ulterioară a titlurilor de participare se impozitează potrivit prevederilor prezentului titlu sau ale titlului IV, după caz;
f)expresia valoare fiscală reprezintă valoarea ce este utilizată pentru calcularea veniturilor sau pierderilor, în scopul determinării venitului impozabil ori aportului de capital al unui participant al societăţii.
(9)Dispoziţiile alin. (3)-(8) se aplică şi transferului de active.
(10)În cazul în care activele şi pasivele societăţii cedente din România transferate într-o operaţiune de fuziune, divizare totală, divizare parţială sau transfer de active includ şi activele şi pasivele unui sediu permanent situat într-un alt stat membru, inclusiv în statul membru în care este rezidentă societatea beneficiară, dreptul de impozitare a sediului permanent respectiv revine statului membru în care este situată societatea beneficiară.
(11)Reguli aplicabile în cazul transferului sediului social al unei societăţi europene sau al unei societăţi cooperative europene:
a)atunci când o societate europeană sau o societate cooperativă europeană transferă sediul social din România într-un alt stat membru, acest transfer al sediului social nu reprezintă transfer impozabil pentru plusvaloarea calculată ca diferenţă între preţul de piaţă al elementelor din activ şi pasiv transferate şi valoarea lor fiscală, pentru acele active şi pasive ale societăţii europene ori societăţii cooperative europene, care rămân efectiv integrate unui sediu permanent al societăţii europene sau al societăţii cooperative europene în România şi care contribuie la generarea profitului ori pierderii luate în calcul din punct de vedere fiscal;
b)transferul este neimpozabil numai dacă societăţile europene sau societăţile cooperative europene calculează amortizarea şi orice câştiguri sau pierderi aferente activelor şi pasivelor care rămân efectiv integrate unui sediu permanent ca şi cum transferul sediului social nu ar fi avut loc;
c)provizioanele sau rezervele care anterior transferului sediului social au fost deduse la calculul rezultatului fiscal de către societăţile europene ori societăţile cooperative europene şi care nu provin de la sediile permanente din străinătate pot fi preluate, în aceleaşi condiţii de deducere, de către sediul permanent din România al societăţii europene sau al societăţii cooperative europene;
d)referitor la operaţiunile menţionate la alin. (1) lit. b), în situaţia în care o societate europeană sau o societate cooperativă europeană înregistrează pierdere fiscală, determinată potrivit prezentului titlu, aceasta se recuperează de către sediul permanent al societăţii europene ori al societăţii cooperative europene situat în România;
e)transferul sediului social al societăţilor europene sau al societăţilor cooperative europene nu trebuie să determine impozitarea venitului, profitului sau plusvalorii acţionarilor.
(12)Prevederile prezentului articol nu se aplică atunci când fuziunea, divizarea sub orice formă, transferul de active sau schimbul de acţiuni:
a)are drept consecinţă frauda şi evaziunea fiscală constatată în condiţiile legii;
b)are drept efect faptul că o societate, implicată sau nu în operaţiune, nu mai îndeplineşte condiţiile necesare reprezentării angajaţilor în organele de conducere ale societăţii, în conformitate cu acordurile în vigoare înainte de operaţiunea respectivă. Această prevedere se aplică în măsura în care în societăţile la care face referire prezentul articol nu se aplică dispoziţiile comunitare care conţin norme echivalente privind reprezentarea angajaţilor în organele de conducere ale societăţii.
(13)Dispoziţiile prezentului articol transpun prevederile Directivei 2009/133/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parţiale, cesionării de active şi schimburilor de acţiuni între societăţile din state membre diferite şi transferului sediului social al unei SE sau SCE între statele membre, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 310 din 25 noiembrie 2009, cu amendamentele ulterioare.
Art. 34: Asocieri cu sau fără personalitate juridică
(1)Într-o asociere fără personalitate juridică între două sau mai multe persoane juridice române, veniturile şi cheltuielile înregistrate se atribuie fiecărui asociat, conform prevederilor contractului de asociere.
(2)Veniturile şi cheltuielile determinate de operaţiunile asocierii, transmise pe bază de decont fiecărui asociat, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se iau în calcul pentru determinarea profitului impozabil al fiecărui asociat. Documentele justificative aferente operaţiunilor asocierii sunt cele care au stat la baza înregistrării în evidenţa contabilă de către persoana desemnată de asociaţi, conform prevederilor contractului de asociere.
(3)Persoana juridică română, parteneră într-o asociere cu personalitate juridică, înregistrată într-un stat străin, la stabilirea rezultatului fiscal, potrivit prevederilor prezentului titlu, va lua în calcul şi veniturile/cheltuielile atribuite, respectiv repartizările de profit primite, după caz, conform prevederilor contractuale.
Art. 35: Reguli generale aplicabile persoanelor juridice cu sediul în România, înfiinţate potrivit legislaţiei europene, şi persoanelor juridice străine rezidente în România potrivit locului conducerii efective
Prevederile referitoare la persoana juridică română cuprinse la art. 23, 24, 32, 34, 38, 39, precum şi art. 43 se aplică în aceleaşi condiţii şi situaţii persoanelor juridice cu sediul în România, înfiinţate potrivit legislaţiei europene, şi persoanelor juridice străine rezidente în România potrivit locului conducerii efective.
Pentru aplicarea art. 24 şi 33 persoanele juridice străine rezidente în România potrivit locului conducerii efective trebuie să aibă una dintre formele de organizare prevăzute în anexa nr. 1, respectiv anexa nr. 3, din prezentul titlu.

CAPITOLUL III:Aspecte fiscale internaţionale
Art. 36: Rezultatul fiscal al unui sediu permanent
(1)Persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România au obligaţia de a plăti impozitul pe profit pentru profitul impozabil care este atribuibil sediului permanent.
(2)Rezultatul fiscal se determină în conformitate cu regulile stabilite în cap. II al prezentului titlu, în următoarele condiţii:
a)numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se iau în calcul pentru determinarea rezultatului fiscal;
b)numai cheltuielile efectuate în scopul obţinerii acestor venituri se iau în calcul pentru determinarea rezultatului fiscal.
(3)Rezultatul fiscal al sediului permanent se determină prin tratarea acestuia ca persoană separată şi independentă şi prin utilizarea regulilor preţurilor de transfer la stabilirea valorii de piaţă a unui transfer efectuat între persoana juridică străină şi sediul său permanent. La stabilirea valorii de piaţă a transferului efectuat între persoana juridică străină şi sediul său permanent se au în vedere prevederile din Raportul 2010 privind alocarea profiturilor către sediile permanente, emis de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi publicat pe site-ul acestei organizaţii la adresa https://www.oecd.org/ctp/transfer-pricing/45689524.pdf.

(4)În situaţia în care, înainte de sfârşitul unui an fiscal, nu se determină dacă activităţile unui nerezident în România vor fi pe o durată suficientă pentru a deveni un sediu permanent, veniturile şi cheltuielile acelui an fiscal vor fi luate în considerare în următorul an fiscal, în situaţia în care durata legală de 6 luni sau termenul prevăzut în convenţia de evitare a dublei impuneri, după caz, sunt depăşite. Din impozitul pe profit datorat de sediul permanent, de la începutul activităţii, se scad, dacă au fost plătite în perioada anterioară înregistrării sediului permanent, potrivit titlului VI, sumele reprezentând impozite cu reţinere la sursă.
(5)În situaţia în care persoana juridică străină îşi desfăşoară activitatea în România printr-un singur sediu permanent, acesta este şi sediul permanent desemnat pentru îndeplinirea obligaţiilor care revin potrivit prezentului titlu.
Art. 37: Rezultatul fiscal al persoanei juridice străine care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul mai multor sedii permanente în România
(1)Persoana juridică străină care desfăşoară activitatea prin intermediul mai multor sedii permanente în România are obligaţia să stabilească unul dintre aceste sedii ca sediu permanent desemnat pentru îndeplinirea obligaţiilor care îi revin potrivit prezentului titlu. La nivelul sediului permanent desemnat se cumulează veniturile, respectiv cheltuielile sediilor permanente aparţinând aceleiaşi persoane juridice străine.
(2)Rezultatul fiscal al persoanei juridice străine care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul mai multor sedii permanente se determină la nivelul sediului permanent desemnat să îndeplinească obligaţiile care îi revin potrivit prezentului titlu, în conformitate cu regulile stabilite în cap. II, în următoarele condiţii:
a)numai veniturile ce sunt atribuibile fiecărui sediu permanent se transmit spre a fi cumulate de sediul permanent desemnat pentru a îndeplini obligaţiile fiscale;
b)numai cheltuielile efectuate în scopul obţinerii veniturilor fiecărui sediu permanent se transmit spre a fi cumulate de sediul permanent desemnat pentru a îndeplini obligaţiile fiscale.
(3)Rezultatul fiscal la nivelul sediului permanent desemnat se determină pe baza veniturilor şi cheltuielilor înregistrate de fiecare sediu permanent aparţinând aceleiaşi persoane juridice străine, cu respectarea prevederilor alin. (2), şi prin utilizarea regulilor preţurilor de transfer la stabilirea valorii de piaţă a unui transfer efectuat între persoana juridică străină şi sediul său permanent, conform prevederilor din Raportul 2010 privind alocarea profiturilor către sediile permanente, emis de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi publicat pe site-ul acestei organizaţii la adresa https://www.oecd.org/ctp/transfer-pricing/45689524.pdf.

(4)Sediul permanent desemnat în România calculează, declară şi plăteşte obligaţiile ce revin potrivit titlului II, pe baza veniturilor şi cheltuielilor înregistrate de toate sediile permanente care aparţin aceleiaşi persoane juridice străine.
(5)În situaţia în care sediul fix care îndeplineşte obligaţiile fiscale potrivit titlului VII constituie şi sediu permanent în sensul art. 8, sediul fix este şi sediul permanent desemnat pentru îndeplinirea obligaţiilor care revin potrivit prezentului titlu.
Art. 38: Veniturile unei persoane juridice străine obţinute din transferul proprietăţilor imobiliare situate în România sau al oricăror drepturi legate de aceste proprietăţi, veniturile din exploatarea resurselor naturale situate în România şi veniturile din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română
(1)Persoanele juridice străine au obligaţia de a plăti impozit pe profit pentru rezultatul fiscal aferent următoarelor activităţi/operaţiuni:
a)transferul proprietăţilor imobiliare situate în România, inclusiv din închirierea sau cedarea folosinţei proprietăţii sau a oricăror drepturi legate de această proprietate imobiliară;
b)vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 23 lit. i), în următoarele cazuri:
1.nu se face dovada rezidenţei într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri;
2.între România şi statul de rezidenţă al persoanei juridice străine care înstrăinează titlurile de participare nu este încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri;
3.dreptul de impozitare revine României, în condiţiile aplicării prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri;
c)exploatarea resurselor naturale situate în România, inclusiv vânzarea-cesionarea oricărui drept aferent acestor resurse naturale.
(2)Persoana juridică străină care obţine veniturile menţionate la alin. (1) are obligaţia de a declara şi plăti impozit pe profit, potrivit art. 41 şi 42.
Art. 39: Evitarea dublei impuneri
(1)Impozitul plătit unui stat străin se scade din impozitul pe profit, dacă se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi statul străin.
(2)Dacă o persoană juridică română obţine venituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse unui impozit cu reţinere la sursă care, potrivit prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un alt stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar respectiva convenţie prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda creditului, impozitul plătit către statul străin, fie direct, fie indirect, prin reţinerea şi virarea de o altă persoană, se scade din impozitul pe profit determinat potrivit prevederilor prezentului titlu.
(3)Dacă o persoană juridică străină rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat din Spaţiul Economic European îşi desfăşoară activitatea în România printr-un sediu permanent şi acel sediu permanent obţine venituri dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un alt stat din Spaţiul Economic European, iar acele venituri sunt impozitate atât în România, cât şi în statul unde au fost obţinute veniturile, atunci impozitul plătit în statul de unde au fost obţinute veniturile, fie direct, fie indirect, prin reţinerea şi virarea de o altă persoană, se deduce din impozitul pe profit ce se determină potrivit prevederilor prezentului titlu.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), impozitul plătit de un sediu permanent din România pentru veniturile obţinute dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat din Spaţiul Economic European este dedus în România, dacă:
a)venitul a fost obţinut de sediul permanent din România al unei persoane juridice străine rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat din Spaţiul Economic European;
b)venitul a fost obţinut dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un alt stat din Spaţiul Economic European; şi
c)se prezintă documentaţia corespunzătoare, conform prevederilor legale, din care să rezulte faptul că impozitul a fost plătit în acel stat membru al Uniunii Europene sau în acel stat din Spaţiul Economic European.
(5)Prevederile alin. (3) şi (4) nu se aplică sediilor permanente din România ale persoanelor juridice străine rezidente într-un stat din Spaţiul Economic European, altul decât un stat membru al Uniunii Europene, cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii.
(6)Creditul acordat pentru impozitele plătite unui stat străin într-un an fiscal nu poate depăşi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit prevăzute la art. 17 la profitul impozabil obţinut în statul străin, determinat în conformitate cu regulile prevăzute în prezentul titlu, sau la venitul obţinut din statul străin. Creditul se acordă din impozitul pe profit calculat pentru anul în care impozitul a fost plătit statului străin. Plata impozitului în străinătate se dovedeşte printr-un document justificativ, eliberat de autoritatea competentă a statului străin sau de către plătitorul de venit/agentul care reţine la sursă impozitul în situaţia în care autoritatea competentă a statului străin nu eliberează un astfel de document. Pentru veniturile pentru care nu se realizează reţinerea la sursă, impozitul plătit în străinătate de persoana juridică se dovedeşte printr-un document justificativ, eliberat de autoritatea competentă a statului străin sau prin copia declaraţiei fiscale sau a documentului similar depusă/depus la autoritatea competentă străină însoţită de documentaţia care atestă plata acestuia, în situaţia în care autoritatea competentă a statului străin nu eliberează documentul justificativ.

(7)Când o persoană juridică română realizează profituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent care, potrivit prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un alt stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar respectiva convenţie prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda scutirii, profiturile vor fi scutite de impozit pe profit în România.
Art. 40: Pierderi fiscale externe
Orice pierdere realizată printr-un sediu permanent situat într-un stat care nu este stat membru al Uniunii Europene, al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb sau situat într-un stat cu care România nu are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri este deductibilă doar din veniturile obţinute de sediul permanent respectiv. În acest caz, pierderile realizate printr-un sediu permanent se deduc numai din aceste venituri, separat, pe fiecare sursă de venit. Pierderile neacoperite se reportează şi se recuperează în următorii 5 ani fiscali consecutivi.
CAPITOLUL III1:Norme împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne
Art. 401: Definiţii specifice
În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1.costurile îndatorării - cheltuiala reprezentând dobânda aferentă tuturor formelor de datorii, alte costuri echivalente din punct de vedere economic cu dobânzile, inclusiv alte cheltuieli suportate în legătură cu obţinerea de finanţare potrivit reglementărilor legale în vigoare, cum ar fi, dar fără a se limita la acestea: plăţi în cadrul împrumuturilor cu participare la profit, dobânzi imputate la instrumente cum ar fi obligaţiunile convertibile şi obligaţiunile cu cupon zero, sume în cadrul unor mecanisme de finanţare alternative cum ar fi «finanţele islamice», costul de finanţare al plăţilor de leasing financiar, dobânda capitalizată inclusă în valoarea contabilă a unui activ aferent sau amortizarea dobânzii capitalizate, sume calculate pe baza unui randament al finanţării în temeiul normelor privind preţurile de transfer acolo unde este cazul, dobânzi noţionale în cadrul unor instrumente financiare derivate sau al unor acorduri de acoperire a riscului aferente împrumuturilor unei entităţi, anumite câştiguri şi pierderi generate de diferenţele de curs valutar la împrumuturi şi instrumente legate de obţinerea de finanţare, comisioane de garantare pentru mecanisme de finanţare, comisioane de intermediere şi costuri similare aferente împrumuturilor de fonduri;
2.costurile excedentare ale îndatorării - suma cu care costurile îndatorării unui contribuabil depăşesc veniturile din dobânzi şi alte venituri echivalente din punct de vedere economic pe care le primeşte contribuabilul;
3.perioadă fiscală - perioada impozabilă stabilită potrivit prevederilor art. 16;
4.întreprindere asociată - oricare dintre următoarele situaţii:
a)o entitate în care contribuabilul deţine direct sau indirect o participaţie, şi anume drepturi de vot sau deţineri de capital în proporţie de 25% sau mai mult, sau are dreptul să primească 25% sau mai mult din profitul entităţii respective;
b)o persoană fizică sau o entitate care deţine direct sau indirect o participaţie, şi anume drepturi de vot sau deţineri de capital în proporţie de 25% sau mai mult într-un contribuabil, sau are dreptul să primească 25% sau mai mult din profitul contribuabilului;
c)în cazul în care o persoană fizică sau o entitate deţine direct sau indirect o participaţie de 25% sau mai mult într-un contribuabil şi în una sau mai multe entităţi, toate entităţile în cauză, inclusiv contribuabilul, sunt considerate întreprinderi asociate;
41.în sensul art. 406 şi 407:
a)în cazul în care tratamentul neuniform decurge din situaţiile prevăzute de pct. 11 al prezentului articol lit. a) subpct. (ii)-(v) sau dintr-o dublă deducere şi, respectiv, în cazul în care este necesară o ajustare în temeiul art. 406 alin. (3) sau al art. 407, definiţia întreprinderii asociate se modifică astfel încât procentul impus de 25% să fie înlocuit cu un procent impus de 50%;
b)o persoană care acţionează împreună cu o altă persoană în ceea ce priveşte drepturile de vot sau proprietatea asupra capitalului unei entităţi este considerată deţinătoare a unei participaţii în ceea ce priveşte toate drepturile de vot în cadrul entităţii respective sau proprietatea asupra capitalului entităţii respective care sunt deţinute de cealaltă persoană;
c)o întreprindere asociată înseamnă, de asemenea, o entitate care face parte din acelaşi grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară ca şi contribuabilul, o întreprindere în care contribuabilul are o influenţă semnificativă asupra conducerii sau o întreprindere care are o influenţă semnificativă asupra conducerii contribuabilului;

5.întreprindere financiară - oricare dintre următoarele entităţi:
a)o instituţie de credit sau o întreprindere de investiţii, potrivit art. 7 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 2 alin. (1) pct. 10 din Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă, sau un administrator de fonduri de investiţii alternative, astfel cum este definit la art. 3 pct. 2 din Legea nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiţii alternative, cu modificările şi completările ulterioare, sau o societate de administrare a unui organism de plasament colectiv în valori mobiliare, astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 10/2015, cu modificările ulterioare;
b)o întreprindere de asigurare, definită ca fiind un asigurător potrivit art. 1 alin. (2) pct. 3 din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările ulterioare;
c)o întreprindere de reasigurare, definită ca fiind un reasigurător potrivit art. 1 alin. (2) pct. 45 din Legea nr. 237/2015, cu modificările ulterioare;
d)un administrator de pensii, astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
e)instituţii de pensii care gestionează sisteme de pensii considerate a fi sisteme de securitate socială care fac obiectul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului şi al Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului, precum şi orice entitate juridică instituită în scopul investirii în astfel de sisteme;
f)un fond de investiţii alternative (FIA) administrat de un AFIA, astfel cum este definit la art. 3 pct. 20-22 din Legea nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiţii alternative, cu modificările ulterioare;
g)un organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012, cu modificările ulterioare;
h)o contraparte centrală, astfel cum este definită la art. 2 pct. 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului;
i)un depozitar central de titluri de valoare, astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) pct. 1 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului;
6.stat membru - are înţelesul dat la art. 24 alin. (5) lit. a);
7.stat terţ - are înţelesul dat la art. 24 alin. (5) lit. c);
8.transferul de active - operaţiunea prin care România pierde dreptul de a impozita activele transferate, în timp ce activele rămân în proprietatea legală sau economică a aceluiaşi contribuabil;
9.transferul rezidenţei fiscale - operaţiunea prin care contribuabilul nu mai are rezidenţa fiscală în România şi dobândeşte rezidenţă fiscală în alt stat membru sau într-un stat terţ;
10.transferul unei activităţi economice desfăşurate printr-un sediu permanent - operaţiunea prin care contribuabilul nu mai are prezenţă fiscală în România şi dobândeşte o astfel de prezenţă în alt stat membru sau într-un stat terţ, fără să dobândească rezidenţă fiscală în acel stat membru sau stat terţ.
11.tratament neuniform al elementelor hibride - o situaţie care implică un contribuabil sau o entitate, în ceea ce priveşte art. 406 alin. (3), şi conduce la un tratament neuniform de deducere fără includere sau de dublă deducere; în înţelesul acestei definiţii se au în vedere următoarele:
a)deducerea fără includere apare atunci când:
(i)plata este efectuată în temeiul unui instrument financiar şi aceasta nu urmează să fie inclusă într-o perioadă de timp rezonabilă, iar tratamentul neuniform poate fi pus pe seama diferenţelor în ceea ce priveşte calificarea instrumentului sau a plăţii respective. În sensul prezentului subpunct, o plată efectuată în temeiul unui instrument financiar este tratată ca fiind inclusă în venit într-un interval de timp rezonabil, în cazul în care acea plată este inclusă de către jurisdicţia plătitorului într-o perioadă fiscală care debutează în termen de 12 luni de la sfârşitul perioadei fiscale a plătitorului sau este rezonabil să se prevadă că plata va fi inclusă de către jurisdicţia beneficiarului plăţii într-o perioadă fiscală viitoare, iar condiţiile plăţii sunt cele preconizate a fi convenite între întreprinderi independente;
(ii)plata este efectuată către o entitate hibridă, iar tratamentul neuniform este rezultatul unor diferenţe privind alocarea plăţilor efectuate către entitatea hibridă în temeiul legislaţiei jurisdicţiei în care entitatea hibridă este stabilită sau înregistrată şi al legislaţiei jurisdicţiei oricărei persoane care participă la entitatea hibridă respectivă;
(iii)plata este efectuată către o entitate cu unul sau mai multe sedii permanente, iar tratamentul neuniform este rezultatul unor diferenţe privind alocarea plăţilor între sediul central şi sediul permanent sau între două sau mai multe sedii permanente ale aceleiaşi entităţi în temeiul legislaţiei jurisdicţiei în care îşi desfăşoară activitatea entitatea respectivă;
(iv)plata este efectuată către un sediu permanent ignorat;
(v)plata este efectuată de către o entitate hibridă, iar tratamentul neuniform este rezultatul faptului că plata este ignorată în temeiul legislaţiei din jurisdicţia beneficiarului plăţii;
(vi)plata este o plată preconizată între sediul central şi sediul permanent sau între două sau mai multe sedii permanente, iar tratamentul neuniform este rezultatul faptului că plata este ignorată în temeiul legislaţiei din jurisdicţia beneficiarului plăţii;
b)o plată reprezentând randamentul aferent unui instrument financiar transferat nu conduce la un tratament neuniform al elementelor hibride în conformitate cu lit. a) subpct. (i), în cazul în care plata este efectuată de un comerciant financiar în cadrul unui transfer hibrid pe piaţa reglementată, cu condiţia ca jurisdicţia plătitorului să impună comerciantului financiar includerea tuturor sumelor încasate în legătură cu instrumentul financiar transferat;
c)un tratament neuniform apare numai în temeiul lit. a) subpct. (v) şi (vi), precum şi dintr-o dublă deducere, în măsura în care jurisdicţia plătitorului permite ca deducerea să fie compensată cu o sumă care nu reprezintă venituri cu dublă includere;
d)un tratament neuniform nu este considerat tratament neuniform al unor elemente hibride, cu excepţia cazului în care apare între întreprinderi asociate, între un contribuabil şi o întreprindere asociată, între sediul central şi sediul permanent, între două sau mai multe sedii permanente ale aceleiaşi entităţi sau în cadrul unui acord structurat;
e)în sensul pct. 11 al art. 401, art. 406, art. 407, precum şi al art. 408, se utilizează termenii şi expresiile următoare:
(i)tratament neuniform - o dublă deducere sau o deducere fără includere;
(ii)dublă deducere - o deducere a aceleiaşi plăţi sau a aceloraşi cheltuieli sau pierderi în jurisdicţia în care îşi are originea plata, sunt suportate cheltuielile sau sunt suferite pierderile, în jurisdicţia plătitorului, precum şi într-o altă jurisdicţie, respectiv jurisdicţia investitorului. În cazul unei plăţi efectuate de către o entitate hibridă sau un sediu permanent, jurisdicţia plătitorului este jurisdicţia în care îşi are sediul sau se situează entitatea hibridă sau sediul permanent;
(iii)deducere fără includere - deducerea unei plăţi sau a unei plăţi preconizate între sediul principal şi sediul permanent sau între două sau mai multe sedii permanente în orice jurisdicţie în care plata sau plata preconizată este tratată ca efectuată, în jurisdicţia plătitorului fără o includere corespunzătoare în scopuri fiscale a aceleiaşi plăţi sau plăţi preconizate, în jurisdicţia beneficiarului plăţii. Jurisdicţia beneficiarului plăţii este orice jurisdicţie în care plata sau plata preconizată este primită sau tratată ca fiind primită în conformitate cu legislaţia oricărei alte jurisdicţii;
(iv)deducere - suma care este tratată ca deductibilă din rezultatul fiscal/venitul impozabil în temeiul legislaţiei din jurisdicţia plătitorului sau a investitorului. Deducerea/Deductibilitatea pentru o plată înseamnă că, după o determinare corespunzătoare a caracterului şi a modului de tratare a plăţii în conformitate cu legislaţia din jurisdicţia plătitorului, plata este luată în considerare ca o deducere sau o scutire fiscală echivalentă de impozit în temeiul legislaţiei acestei jurisdicţii atunci când se calculează venitul net al contribuabilului;
(v)includere - suma luată în considerare la calcularea rezultatului fiscal/venitului impozabil în temeiul legislaţiei din jurisdicţia beneficiarului plăţii. O plată în temeiul unui instrument financiar nu ar trebui tratată ca inclusă în măsura în care plata se califică pentru orice avantaj fiscal exclusiv datorită modului în care plata se califică în temeiul legislaţiei din jurisdicţia beneficiarului plăţii;
(vi)venituri cu dublă includere - orice element de venit care este inclus atât în temeiul prezentului titlu, cât şi în temeiul legislaţiei celeilalte jurisdicţii implicate în apariţia tratamentului neuniform;
(vii)instrument financiar - orice instrument, în măsura în care generează rentabilitate financiară sau o rentabilitate a capitalurilor proprii, care este impozitată pe baza normelor de impozitare a datoriei, participaţiei sau instrumentelor financiare derivate în conformitate cu legislaţia din jurisdicţia beneficiarului plăţii sau din cea a plătitorului şi include un transfer hibrid;
(viii)transfer hibrid - orice acord referitor la transferul unui instrument financiar, în cazul în care randamentul aferent instrumentului financiar transferat este tratat în scopuri fiscale ca fiind obţinut simultan de mai mult de una dintre părţile la acordul respectiv;
(ix)avantaj fiscal - o scutire fiscală, o reducere a cotei de impozitare sau orice tip de credit/rambursare fiscală, altul decât un credit fiscal pentru impozitul reţinut la sursă;
(x)entitate hibridă - orice entitate sau acord care este considerată/considerat ca fiind o entitate impozabilă în temeiul legislaţiei existente dintr-o jurisdicţie şi ale cărei/cărui venituri sau cheltuieli sunt tratate ca venituri sau cheltuieli ale uneia sau mai multor altor persoane în temeiul legislaţiei dintr-o altă jurisdicţie;
(xi)persoană - o persoană fizică sau o entitate;
(xii)sediu permanent ignorat - orice entitate care este tratată ca dând naştere unui sediu permanent în temeiul legislaţiei din jurisdicţia în care se află sediul social şi care nu este tratată ca dând naştere unui sediu permanent în temeiul legislaţiei din cealaltă jurisdicţie;
(xiii)comerciant financiar - o persoană sau o entitate care desfăşoară activitatea de cumpărare şi vânzare de instrumente financiare, în mod regulat şi în nume propriu, cu scop lucrativ;
(xiv)transfer hibrid pe piaţa reglementată - orice transfer hibrid încheiat de un comerciant financiar în cursul activităţii uzuale desfăşurate, şi nu ca parte a unui acord structurat;
12.grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară - un grup compus din toate entităţile care sunt incluse în totalitate în situaţiile financiare consolidate întocmite în conformitate cu standardele internaţionale de raportare financiară sau cu sistemul naţional de raportare financiară al unui stat membru;
13.acord structurat - orice acord care implică un tratament neuniform al elementelor hibride în care preţul tratamentului neuniform este fixat în clauzele acordului sau un acord care a fost conceput pentru a avea ca rezultat un tratament neuniform al elementelor hibride, cu excepţia cazului în care nu s-ar fi putut aştepta în mod rezonabil ca respectivul contribuabil sau o întreprindere asociată să aibă cunoştinţă de tratamentul neuniform şi acesta/aceasta nu a beneficiat de o parte din valoarea avantajului fiscal rezultat din tratamentul neuniform al elementelor hibride.

Art. 402: Reguli privind limitarea deductibilităţii dobânzii şi a altor costuri echivalente dobânzii din punct de vedere economic
(1)În sensul prezentului articol, diferenţa dintre costurile excedentare ale îndatorării, astfel cum sunt definite potrivit art. 401 pct. 2, şi plafonul deductibil prevăzut la alin. (4) este dedusă limitat în perioada fiscală în care este suportată, până la nivelul a 30% din baza de calcul stabilită conform algoritmului prevăzut la alin. (2).

(2)Baza de calcul utilizată pentru stabilirea costurilor excedentare ale îndatorării, deductibile la calculul rezultatului fiscal, o reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, în perioada fiscală de referinţă, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit, costurile excedentare ale îndatorării, precum şi sumele deductibile reprezentând amortizarea fiscală, determinate potrivit art. 28.
(3)În condiţiile în care baza de calcul are o valoare negativă sau egală cu zero, diferenţa dintre costurile excedentare ale îndatorării şi plafonul deductibil prevăzut la alin. (4) este nedeductibilă în perioada fiscală de referinţă şi se reportează potrivit alin. (7).

(4)Contribuabilul are dreptul de a deduce, într-o perioadă fiscală, costurile excedentare ale îndatorării până la plafonul deductibil reprezentat de echivalentul în lei al sumei de 1.000.000 euro. Costurile excedentare ale îndatorării rezultate din tranzacţii/operaţiuni care nu finanţează achiziţia/producţia imobilizărilor în curs de execuţie/activelor stabilite potrivit art. 181 alin. (3) şi (12), respectiv art. 183 alin. (2) şi (9), şi care sunt efectuate cu persoane afiliate, definite potrivit art. 7 pct. 26, se deduc, într-o perioadă fiscală, până la plafonul deductibil reprezentat de echivalentul în lei al sumei de 500.000 euro. Costurile totale excedentare ale îndatorării rezultate din tranzacţii/operaţiuni efectuate atât cu persoanele afiliate respective, cât şi cu persoanele neafiliate, care pot fi deduse într-o perioadă fiscală, nu pot depăşi plafonul deductibil reprezentat de echivalentul în lei al sumei de 1.000.000 euro. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea echivalentul în lei a plafoanelor respective este cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României pentru ultima zi a trimestrului/anului fiscal. Plafonul de 500.000 euro aferent costurilor excedentare ale îndatorării efectuate cu persoane afiliate nu se aplică instituţiilor de credit -persoane juridice române, sucursalelor din România ale instituţiilor de credit - persoane juridice străine, instituţiilor financiare nebancare, sucursalelor din România ale instituţiilor financiare nebancare şi întreprinderilor de investiţii definite potrivit legii.

(5)Prin excepţie de la alin. (1) şi (4), în cazul în care contribuabilul este o entitate independentă, în sensul că nu face parte dintr-un grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară, şi nu are nicio întreprindere asociată şi niciun sediu permanent, acesta deduce integral costurile excedentare ale îndatorării, în perioada fiscală în care acestea sunt suportate.
(6)Se exclud din domeniul de aplicare al alin. (1) şi (4) costurile excedentare ale îndatorării rezultate din împrumuturi utilizate pentru finanţarea unui proiect de infrastructură publică pe termen lung care are scopul de a furniza, de a îmbunătăţi, de a opera şi/sau de a menţine un activ de mari dimensiuni, considerat a fi de interes public general, dacă operatorii de proiect sunt înregistraţi în Uniunea Europeană, iar costurile îndatorării, activele utilizate în scopul proiectului şi veniturile înregistrate de operatorii de proiect provin din/sunt în Uniunea Europeană. Excluderea ia în considerare atât veniturile din dobânzi şi alte venituri echivalente din punct de vedere economic dobânzilor, cât şi cheltuielile reprezentând dobânzi şi alte costuri echivalente dobânzii din punct de vedere economic, aferente unor proiecte de infrastructură publică pe termen lung.
(7)Costurile excedentare ale îndatorării care nu pot fi deduse în perioada fiscală de calcul în conformitate cu alin. (1) se reportează, fără limită de timp, în anii fiscali următori în aceleaşi condiţii de deducere, conform prezentului articol. Dreptul de reportare al contribuabililor care îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de fuziune sau divizare se transferă contribuabililor nou-înfiinţaţi, respectiv celor care preiau patrimoniul societăţii absorbite sau divizate, după caz, proporţional cu activele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de fuziune/divizare. Dreptul de reportare al contribuabililor care nu îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de desprindere a unei părţi din patrimoniul acestora, transferată ca întreg, se împarte între aceşti contribuabili şi cei care preiau parţial patrimoniul societăţii cedente, după caz, proporţional cu activele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de divizare, respectiv cu cele menţinute de persoana juridică cedentă.

(71)(71) Pentru aplicarea plafoanelor deductibile prevăzute la alin. (4), costurile totale excedentare ale îndatorării reportate se alocă tranzacţiilor/operaţiunilor efectuate cu persoane afiliate care nu finanţează achiziţia/producţia imobilizărilor în curs de execuţie/activelor stabilite potrivit art. 181 alin. (3) şi (12) sau art. 183 alin. (2) şi (9), respectiv cu persoane neafiliate/persoane afiliate care finanţează achiziţia/producţia imobilizărilor în curs de execuţie/activelor stabilite potrivit art. 181 alin. (3) şi (12) sau art. 183 alin. (2) şi (9), astfel:
a)se determină ponderea costului excedentar nededus aferent tranzacţiilor/operaţiunilor efectuate cu persoane afiliate care nu finanţează achiziţia/producţia imobilizărilor în curs de execuţie/activelor stabilite potrivit art. 181 alin. (3) şi (12), respectiv art. 183 alin. (2) şi (9), în costurile totale excedentare ale îndatorării nededuse, înainte de aplicarea limitei de 30%, prevăzută la alin. (1);
b)se determină ponderea costului excedentar nededus aferent tranzacţiilor/operaţiunilor efectuate cu persoane neafiliate şi/sau cu persoane afiliate care finanţează achiziţia/producţia imobilizărilor în curs de execuţie/activelor stabilite potrivit art. 181 alin. (3) şi (12) sau art. 183 alin. (2) şi (9), în costurile totale excedentare ale îndatorării nededuse, înainte de aplicarea limitei de 30%, prevăzută la alin. (1);

c)procentul determinat potrivit lit. a), respectiv lit. b) se înmulţeşte cu suma reprezentând costurile totale excedentare ale îndatorării reportate după aplicarea limitei de 30%, prevăzută la alin. (1).

(8)Pentru contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) şi (4), prin excepţie de la art. 7 pct. 44 şi 45, valoarea fiscală a activelor nu include costuri de dobândă şi alte costuri echivalente dobânzii din punct de vedere economic.
(9)Regulile prevăzute de prezentul articol sunt aplicabile şi dobânzilor şi pierderilor nete din diferenţe de curs valutar, reportate potrivit prevederilor art. 27, prevederi în vigoare până la data de 31 decembrie 2017 inclusiv. În cazul entităţilor independente prevăzute la alin. (5), dobânzile şi pierderile nete din diferenţe de curs valutar, reportate potrivit prevederilor art. 27 în vigoare până la data de 31 decembrie 2017 inclusiv, sunt integral deductibile.
Art. 403: Regimul fiscal al transferurilor de active, de rezidenţă fiscală şi/sau de activitate economică desfăşurată printr-un sediu permanent pentru care România pierde dreptul de impozitare
(1)Pentru transferurile de active, de rezidenţă fiscală şi/sau de activitate economică desfăşurată printr-un sediu permanent, aşa cum sunt definite la pct. 8, 9 şi 10 ale art. 401, contribuabilul este supus impozitului pe profit, în conformitate cu următoarele reguli:
a)se determină diferenţa între valoarea de piaţă a activelor, potrivit alin. (10), transferate într-o perioadă impozabilă şi valoarea lor fiscală, potrivit art. 7 pct. 44 şi 45;
b)în cazul în care diferenţa calculată potrivit lit. a) reprezintă un câştig, asupra acestuia se aplică cota prevăzută la art. 17;
c)în cazul în care diferenţa calculată potrivit lit. a) reprezintă o pierdere, aceasta se recuperează din câştigurile rezultate din operaţiuni de aceeaşi natură, potrivit modalităţii de recuperare prevăzute de art. 31.
(2)Impozitul calculat potrivit alin. (1) se declară şi se plăteşte, pentru perioada fiscală de referinţă, potrivit prevederilor art. 41 şi 42.
(3)Prezentul articol se aplică în următoarele situaţii:
a)contribuabilul transferă active de la sediul central din România la sediul său permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terţ, în măsura în care, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate;
b)contribuabilul transferă active de la sediul permanent din România la sediul central sau la un alt sediu permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terţ, în măsura în care, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate;
c)contribuabilul îşi transferă rezidenţa fiscală din România într-un alt stat membru sau într-un stat terţ, cu excepţia acelor active care rămân legate efectiv de un sediu permanent în România;
d)contribuabilul transferă activitatea economică desfăşurată în România printr-un sediu permanent către un alt stat membru sau către un stat terţ, în măsura în care, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate.
(4)Prin derogare de la prevederile art. 184 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, contribuabilul care aplică regulile prevăzute la alin. (1)-(3) beneficiază de dreptul de eşalonare la plată pentru acest impozit, prin achitarea în rate egale pe parcursul a cinci ani, dacă se află în oricare dintre următoarele situaţii:
a)transferă active de la sediul central din România la sediul său permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terţ care este parte la Acordul privind Spaţiul Economic European, denumit în continuare Acordul privind SEE, iar, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate;
b)transferă active de la sediul permanent din România la sediul central sau la un alt sediu permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terţ care este parte la Acordul privind SEE, iar, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate;
c)transferă rezidenţa fiscală din România într-un alt stat membru sau într-un stat terţ care este parte la Acordul privind SEE, cu excepţia acelor active care rămân legate efectiv de un sediu permanent în România;
d)transferă activitatea economică desfăşurată în România printr-un sediu permanent către un alt stat membru sau către un stat terţ care este parte la Acordul privind SEE, în măsura în care, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate.
(41)În situaţia în care, la acordarea eşalonării la plată prevăzută de alin. (4), există un risc real şi demonstrabil de nerecuperare a creanţei bugetare, în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării de către organul fiscal a acordului de principiu, contribuabilul are obligaţia constituirii unei garanţii cu respectarea prevederilor art. 193 alin. (6), (7), (71), (8), (11), (12), (17) şi (24) din Codul de procedură fiscală. Prin risc real şi demonstrabil se înţelege existenţa în evidenţa fiscală a contribuabilului, la data depunerii declaraţiei conţinând impozitul prevăzut la alin. (1), a unor obligaţii bugetare restante cu o vechime mai mare de 90 de zile şi/sau cu o valoare totală mai mare de 20.000 lei, inclusiv impozitul prevăzut la alin. (1). În acest caz, eşalonarea la plată se acordă cu condiţia constituirii garanţiei.
(42)Prevederile alin. (41) nu se aplică în cazul contribuabililor pentru care poate fi atrasă răspunderea solidară potrivit dispoziţiilor art. 4210.
(43)Pe perioada derulării eşalonării la plată acordate în temeiul alin. (4) se percep dobânzi în cuantumul prevăzut la art. 197 din Codul de procedură fiscală.
(44)Eşalonarea la plată prevăzută la alin. (4) nu se acordă în următoarele cazuri:
a)contribuabilul se află în procedura falimentului sau în lichidare potrivit prevederilor legale în vigoare;
b)impozitul pe profit calculat potrivit alin. (1)-(3), la data depunerii declaraţiei, intră sub incidenţa prevederilor art. 167 din Codul de procedură fiscală, în limita sumei de rambursat/de restituit/de plată de la buget.

(5)Prevederile alin. (4) se aplică în ceea ce priveşte statele terţe care sunt parte la Acordul privind SEE dacă acestea au încheiat un acord cu România sau cu Uniunea Europeană referitor la asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor fiscale, echivalentă cu asistenţa reciprocă prevăzută în Directiva 2010/24/UE a Consiliului, ale cărei prevederi sunt transpuse în cadrul capitolului II «Asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe, impozite, drepturi şi alte măsuri» al titlului X «Aspecte internaţionale» din Codul de procedură fiscală.
(6)Eşalonarea la plată acordată potrivit alin. (4) îşi pierde valabilitatea imediat şi datoria fiscală poate fi recuperată în următoarele cazuri:
a)activele transferate sau activitatea economică desfăşurată printr-un sediu permanent sunt vândute sau sunt cedate în oricare alt mod;
b)activele transferate sunt ulterior retransferate într-un stat terţ;
c)rezidenţa fiscală a contribuabilului sau activitatea economică transferată iniţial din România la un sediu permanent dintr-un alt stat membru este ulterior retransferată într-un stat terţ.
d)contribuabilul intră în faliment sau face obiectul unei proceduri de lichidare potrivit prevederilor legale în vigoare;
e)contribuabilul nu achită ratele de eşalonare în cuantumul şi la termenele de plată din graficul de eşalonare. Eşalonarea la plată îşi menţine valabilitatea dacă rata de eşalonare este achitată într-un termen de cel mult 90 de zile de la expirarea termenului de plată al acesteia, conform graficului de eşalonare.

(7)Prevederile de la lit. b) şi c) ale alin. (6) nu se aplică în ceea ce priveşte statele terţe care sunt părţi la Acordul privind SEE dacă acestea au încheiat un acord cu România sau cu Uniunea Europeană referitor la asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor fiscale, echivalentă cu asistenţa reciprocă prevăzută în Directiva 2010/24/UE a Consiliului, ale cărei prevederi au fost transpuse în cadrul capitolului II «Asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe, impozite, drepturi şi alte măsuri» al titlului X «Aspecte internaţionale» din Codul de procedură fiscală.
(8)[textul din Art. 40^3, alin. (8) din titlul II, capitolul III^1 a fost abrogat la 03-sep-2021 de Art. I, punctul 10. din Ordonanta 8/2021]
(9)În cazul transferului activelor, al rezidenţei fiscale sau al activităţii economice desfăşurate printr-un sediu permanent, din alt stat membru în România, prin excepţie de la art. 7 pct. 44 şi 45, valoarea fiscală a acestor active, utilizată la determinarea rezultatului fiscal, este valoarea stabilită de către statul membru al contribuabilului sau al sediului permanent care a efectuat transferul în România, întrebuinţată pentru calculul impozitului pe profit la momentul pierderii dreptului de impozitare de către celălalt stat membru, în afară de cazul în care această valoare nu reflectă valoarea de piaţă.
(10)În sensul alin. (1) şi (9), prin valoare de piaţă se înţelege suma în schimbul căreia un activ poate fi transferat sau obligaţiile reciproce pot fi stinse între cumpărători şi vânzători independenţi interesaţi, într-o tranzacţie directă. Valoarea de piaţă se stabileşte potrivit prevederilor art. 11.
(11)Sub condiţia stabilirii faptului că activele transferate revin în termen de maximum 12 luni în România, prezentul articol nu se aplică transferurilor de active legate de: finanţarea prin instrumente financiare sau constituite ca garanţie, îndeplinirea anumitor cerinţe prudenţiale de capital sau de gestionare a lichidităţilor.
Art. 404: Regula generală antiabuz
(1)În scopul calculării obligaţiilor fiscale, nu se ia în considerare un demers sau o serie de demersuri care, având în vedere toate faptele şi circumstanţele relevante, nu sunt oneste, fiind întreprinse cu scopul principal sau cu unul dintre scopurile principale de a obţine un avantaj fiscal care contravine obiectului sau scopului urmărit prin prevederile fiscale aplicabile. Un demers poate cuprinde mai multe etape sau părţi.
(2)În sensul alin. (1), un demers sau o serie de demersuri sunt considerate ca nefiind oneste în măsura în care nu sunt întreprinse din motive comerciale valabile care reflectă realitatea economică, astfel cum prevede art. 11.
(3)În cazul în care un demers sau o serie de demersuri nu este/sunt luat/luate în considerare în conformitate cu alin. (1), obligaţia fiscală se calculează în conformitate cu prezentul titlu.
Art. 405: Reguli privind societăţile străine controlate
(1)O entitate este considerată societate străină controlată şi i se aplică prevederile prezentului articol, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)contribuabilul, singur sau împreună cu întreprinderile sale asociate, deţine o participaţie directă sau indirectă de mai mult de 50% din drepturile de vot sau deţine direct sau indirect mai mult de 50% din capitalul entităţii sau are dreptul să primească mai mult de 50% din profiturile entităţii respective;
b)impozitul pe profit plătit efectiv pentru profiturile sale de către entitatea sau sediul permanent este mai mic decât diferenţa dintre impozitul pe profit care ar fi fost perceput de la entitate sau sediul permanent, calculat în conformitate cu prevederile prezentului titlu şi impozitul pe profit plătit efectiv pentru profiturile sale de către entitate sau de către sediul permanent. În sensul prezentei litere, nu este luat în considerare sediul permanent al unei entităţi tratate ca societate străină controlată, în măsura în care sediul nu este supus impozitării sau este scutit de impozit în jurisdicţia societăţii străine controlate respective.
(2)Prevederile prezentului articol se aplică şi sediilor permanente din state membre/state terţe ale unui contribuabil plătitor de impozit pe profit, ale căror profituri nu sunt supuse impozitării sau sunt scutite de impozit în România.
(3)În cazul în care o entitate sau un sediu permanent este considerată/considerat societate străină controlată, potrivit prevederilor alin. (1), contribuabilul plătitor de impozit pe profit care o controlează include în baza impozabilă veniturile nedistribuite ale entităţii care au provenit din următoarele:
a)dobânzi sau orice alte venituri generate de active financiare;
b)redevenţe sau orice alte venituri generate de drepturi de proprietate intelectuală;
c)dividende şi venituri din transferul titlurilor de participare;
d)venituri din leasing financiar;
e)venituri din activităţi de asigurare, activităţi bancare sau alte activităţi financiare;
f)venituri de la societăţi care le obţin din bunuri şi servicii cumpărate de la întreprinderi asociate şi sunt vândute acestora fără nicio valoare economică adăugată sau cu o valoare adăugată mică.
(4)Prevederile alin. (3) nu se aplică în cazul în care societatea străină controlată îşi are rezidenţa fiscală sau este situată într-un stat membru/stat terţ care este parte la Acordul privind SEE şi desfăşoară o activitate economică semnificativă, susţinută de personal, echipamente, active şi spaţii, astfel cum o demonstrează faptele şi circumstanţele relevante. (N.R.: prevederile prezentului aliniat se aplica cu prima zi a anului fiscal modificat care începe ulterior datei de 1 ianuarie 2019)

(5)Nu sunt considerate societăţi străine controlate în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2) următoarele:
a)entitatea sau sediul permanent, dacă aceasta/acesta înregistrează într-o perioadă fiscală venituri din categoriile prevăzute de alin. (3), reprezentând o treime sau mai puţin de o treime din totalul veniturilor înregistrate în perioada fiscală de calcul;
b)întreprinderea financiară care înregistrează într-o perioadă fiscală venituri de natura celor prevăzute la alin. (3) care provin din operaţiuni desfăşurate cu contribuabilul român sau cu întreprinderile asociate ale acestuia, reprezentând o treime sau mai puţin de o treime din totalul veniturilor înregistrate de întreprinderea financiară.
(6)Veniturile prevăzute la alin. (3) se includ în baza impozabilă a contribuabilului plătitor de impozit pe profit, potrivit dispoziţiilor prezentului titlu, proporţional cu participaţia contribuabilului în entitate, astfel cum este definită la alin. (1) lit. a).
(7)Veniturile prevăzute de alin. (3) se includ în baza impozabilă a contribuabilului, aferentă perioadei sale fiscale în cursul căreia se încheie perioada fiscală a entităţii controlate/sediului permanent.
(8)Pierderile fiscale înregistrate de un sediu permanent calificat, potrivit alin. (1) şi (2), ca entitate străină controlată, urmează regimul instituit la art. 40.
(9)Pentru evitarea dublei impuneri, în situaţia în care entitatea distribuie profit contribuabilului, iar acest profit distribuit este deja inclus în veniturile impozabile ale contribuabilului în temeiul prezentului articol, cuantumul veniturilor incluse anterior în baza impozabilă a contribuabilului se deduce în perioada fiscală în care se calculează cuantumul impozitului datorat pentru profitul distribuit.
(10)Pentru evitarea dublei impuneri, în cazul în care contribuabilul cedează participaţia sa într-o entitate controlată sau activitatea economică desfăşurată printr-un sediu permanent, iar o parte a încasărilor din cedare a fost inclusă anterior în baza impozabilă a contribuabilului, în temeiul prezentului articol, cuantumul respectiv se deduce în perioada fiscală în care se calculează cuantumul impozitului datorat pentru încasările respective.
(11)Contribuabilul scade din impozitul pe profit datorat, potrivit prevederilor art. 39, impozitul plătit unui stat străin de către entitatea controlată/sediul său permanent.
Art. 406: Tratamentele neuniforme ale elementelor hibride
(1)În situaţia în care există un tratament neuniform al unor elemente hibride care are drept rezultat o dublă deducere se aplică una dintre următoarele reguli:
a)în cazul unui contribuabil care desfăşoară activitate într-o altă jurisdicţie, printr-un sediu permanent, respectiv deţine o entitate hibridă stabilită/înregistrată într-o altă jurisdicţie, nu i se acordă deducere pentru suma duplicată aferentă unei plăţi efectuate/cheltuieli suportate/pierderi suferite de sediul permanent/entitatea hibridă, dedusă în jurisdicţia în care este stabilit/înregistrat sediul permanent, respectiv entitatea hibridă;
b)în cazul unei entităţi hibride/entităţi tratate drept sediu permanent, nu i se acordă deducerea pentru plata efectuată, cheltuiala suportată sau pierderea suferită de aceasta, în măsura în care jurisdicţia investitorului său acordă deducere pentru suma duplicată aferentă plăţii/cheltuielii/pierderii realizate de entitate;
c)orice deducere pentru plata efectuată, cheltuiala suportată sau pierderea suferită de un contribuabil este eligibilă pentru compensare cu venituri cu dublă includere, indiferent dacă acestea apar în perioada fiscală curentă sau în cea ulterioară.
(2)În măsura în care există un tratament neuniform al unor elemente hibride care are drept rezultat o deducere fără includere se aplică una dintre următoarele reguli:
a)în situaţia în care contribuabilul are calitatea de plătitor, acestuia nu i se acordă deducerea pentru plata efectuată;
b)în situaţia în care contribuabilul are calitatea de beneficiar al unei plăţi, acesta include în veniturile impozabile cuantumul plăţii respective dacă jurisdicţia în care îşi are originea plata a permis deducerea acesteia.
(3)Unui contribuabil nu i se acordă dreptul de deducere a unei plăţi în măsura în care acea plată finanţează, direct sau indirect, cheltuieli deductibile care conduc la un tratament neuniform al elementelor hibride prin intermediul unei tranzacţii sau al unei serii de tranzacţii între întreprinderi asociate sau încheiate ca parte a unui acord structurat, cu excepţia cazului în care unul dintre statele implicate în tranzacţie sau în seria de tranzacţii a realizat o ajustare echivalentă în raport cu un astfel de tratament neuniform al elementelor hibride.
(4)Se exclud din domeniul de aplicare al alin. (2):
a)pentru lit. b), tratamentele neuniforme ale elementelor hibride, astfel cum sunt definite la art. 401 pct. 11 lit. a) subpct. (ii), (iii), (iv) sau (vi);
b)pentru lit. a) şi b), tratamentele neuniforme ale elementelor hibride care rezultă dintr-o plată de dobânzi efectuată în cadrul unui instrument financiar către o întreprindere asociată, în cazul în care:
(i)instrumentul financiar are caracteristici de conversie, de recapitalizare internă sau de reducere a valorii contabile;
(ii)instrumentul financiar a fost emis cu scopul unic de a satisface cerinţele de capacitate de absorbţie a pierderilor aplicabile sectorului bancar şi instrumentul financiar este recunoscut ca atare în cerinţele de capacitate de absorbţie a pierderilor care se aplică contribuabilului;
(iii)instrumentul financiar a fost emis:
(a)în legătură cu instrumente financiare cu caracteristici de conversie, de recapitalizare internă sau de reducere a valorii contabile, la nivelul unei societăţi-mamă;
(b)la un nivel necesar pentru a satisface cerinţele aplicabile în materie de capacitate de absorbţie a pierderilor;
(c)nu ca parte a unui acord structurat; şi
(iv)deducerea totală netă pentru grupul consolidat în cadrul acordului nu depăşeşte cuantumul la care s-ar fi ridicat dacă contribuabilul ar fi emis un astfel de instrument financiar direct pe piaţă.
(5)Prevederile alin. (4) lit. b) se aplică până la 31 decembrie 2022.
(6)În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride implică venitul unui sediu permanent ignorat, care nu face obiectul impozitării în România, prin care un contribuabil cu rezidenţa fiscală în România îşi desfăşoară activitatea într-un alt stat membru/stat terţ, contribuabilul român include în baza impozabilă veniturile care, în caz contrar, ar fi atribuite sediului permanent ignorat. Această regulă se aplică, cu excepţia cazului în care România scuteşte veniturile respective în temeiul unei convenţii de evitare a dublei impuneri încheiate cu un alt stat membru/stat terţ.

(7)În măsura în care un transfer hibrid are rolul de a genera o reducere a impozitului reţinut la sursă pentru o plată care decurge dintr-un instrument financiar transferat către mai multe părţi implicate, beneficiile unei astfel de reduceri se limitează proporţional cu veniturile nete impozabile legate de o astfel de plată.

Art. 407: Tratamentele neuniforme ale elementelor hibride inversate
(1)În cazul în care una sau mai multe entităţi nerezidente asociate care deţin în total o participare directă sau indirectă de minimum 50% privind drepturile de vot, capitalul sau cota de profit într-o entitate hibridă înregistrată sau stabilită în România, sunt situate într-o jurisdicţie sau în jurisdicţii care tratează respectiva entitate hibridă ca pe un contribuabil, entitatea hibridă este considerată rezident fiscal în România şi i se percepe impozit pe profit, potrivit prevederilor prezentului titlu, în măsura în care venitul entităţii hibride nu este impozitat într-un alt mod în temeiul legislaţiei din oricare altă jurisdicţie implicată.
(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică unui organism de plasament colectiv, stabilit în România, care îmbracă forma unui fond sau a unui organism de investiţii cu deţinere largă şi care deţine un portofoliu diversificat de titluri de valoare şi face obiectul regulamentului privind protecţia investitorilor, conform legilor speciale în materie, inclusiv în ceea ce priveşte protecţia investitorilor.
Art. 408: Tratamentele neuniforme ale rezidenţei fiscale
În măsura în care sumele reprezentând plăţi, cheltuieli sau pierderi realizate de un contribuabil care îşi are rezidenţa fiscală în România şi într-o altă jurisdicţie fiscală sunt deductibile din baza impozabilă în ambele jurisdicţii, contribuabilului nu i se acordă dreptul de deducere în cazul în care cealaltă jurisdicţie fiscală permite ca deducerea duplicată să fie compensată cu venituri care nu reprezintă venituri cu dublă includere. În situaţia în care cealaltă jurisdicţie este tot un stat membru şi, în temeiul unei convenţii de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi acel stat, contribuabilul nu este considerat ca fiind rezident fiscal în România, acestuia nu i se acordă deducerea pentru plăţile/cheltuielile/pierderile respective.
Art. 409: Utilizarea normelor elaborate de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică în materie de tratamente neuniforme ale elementelor hibride
În aplicarea art. 406-408 se utilizează şi normele/conceptele/definiţiile/exemplele elaborate de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică cuprinse în raportul său privind neutralizarea efectelor schemelor bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride, acţiunea 2 - raport final 2015, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 4010: Compatibilitatea cu legislaţia europeană
Dispoziţiile prezentului capitol transpun prevederile Directivei 2016/1.164/UE a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 193 din 19 iulie 2016, precum şi pe cele ale Directivei 2017/952/UE a Consiliului din 29 mai 2017 de modificare a Directivei (UE) 2016/1.164 în ceea ce priveşte tratamentul neuniform al elementelor hibride care implică ţări terţe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 144 din 7 iunie 2017.

CAPITOLUL IV:Plata impozitului şi depunerea declaraţiilor fiscale
Art. 41: Declararea şi plata impozitului pe profit
(1)Calculul, declararea şi plata impozitului pe profit, cu excepţiile prevăzute de prezentul articol, se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I-III. Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează până la termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit prevăzut la art. 42. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi contribuabilii care se dizolvă cu lichidare, pentru perioada cuprinsă între prima zi a anului fiscal următor celui în care a fost deschisă procedura lichidării şi data închiderii procedurii de lichidare.
(2)Contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la alin. (4) şi (5), pot opta pentru calculul, declararea şi plata impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate, efectuate trimestrial. Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit, prevăzut la art. 42.
(3)Opţiunea pentru sistemul anual de declarare şi plată a impozitului pe profit se efectuează la începutul anului fiscal pentru care se solicită aplicarea prevederilor alin. (2). Opţiunea este obligatorie pentru cel puţin 2 ani fiscali consecutivi. Ieşirea din sistemul anual de declarare şi plată a impozitului se efectuează la începutul anului fiscal pentru care se solicită aplicarea prevederilor alin. (1). Contribuabilii comunică organelor fiscale competente modificarea sistemului anual/trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului fiscal respectiv. Contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5) comunică organelor fiscale teritoriale modificarea sistemului anual/trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit, în termen de 30 de zile de la începutul anului fiscal modificat.
(4)Instituţiile de credit - persoane juridice române şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit - persoane juridice străine - au obligaţia de a declara şi plăti impozit pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial. Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit, prevăzut la art. 42.
(5)Următorii contribuabili au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit, astfel:
a)persoanele juridice române prevăzute la art. 15 au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit, anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul, cu excepţia celor care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5), care au obligaţia să depună declaraţia şi să plătească impozitul pe profit aferent anului fiscal respectiv până la data de 25 a celei de-a doua luni inclusiv de la închiderea anului fiscal modificat;
b)contribuabilii care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor, a plantelor tehnice şi a cartofului, pomicultură şi viticultură au obligaţia de a declara şi de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul, cu excepţia celor care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5), care au obligaţia să depună declaraţia şi să plătească impozitul pe profit aferent anului fiscal respectiv până la data de 25 a celei de-a doua luni inclusiv de la închiderea anului fiscal modificat;
c)contribuabilii prevăzuţi la art. 13 alin. (1) lit. d) au obligaţia de a declara şi plăti impozit pe profit trimestrial, conform alin. (1).
(6)Contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la alin. (4) şi (5), aplică sistemul de declarare şi plată prevăzut la alin. (1) în anul pentru care se datorează impozit pe profit, dacă în anul precedent se încadrează în una dintre următoarele situaţii:
a)au fost nou-înfiinţaţi, cu excepţia contribuabililor nou-înfiinţaţi ca efect al unor operaţiuni de reorganizare efectuate potrivit legii;
b)au înregistrat pierdere fiscală sau nu au datorat impozit pe profit anual, cu excepţia prevăzută la alin. (11);
c)s-au aflat în inactivitate temporară sau au declarat pe propria răspundere că nu desfăşoară activităţi la sediul social/sediile secundare, situaţii înscrise, potrivit prevederilor legale, în registrul comerţului sau în registrul ţinut de instanţele judecătoreşti competente, după caz;
d)au fost plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.
(7)Prin excepţie de la prevederile alin. (8), contribuabilii prevăzuţi la alin. (4) nou-înfiinţaţi, înfiinţaţi în cursul anului precedent sau care la sfârşitul anului fiscal precedent înregistrează pierdere fiscală, respectiv nu au datorat impozit pe profit anual, precum şi cei care în anul precedent au fost plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor efectuează plăţi anticipate în contul impozitului pe profit la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru care se efectuează plata anticipată, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata anticipată, pentru trimestrele I-III. Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează până la termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit prevăzut la art. 42. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi contribuabilii care se dizolvă cu lichidare, pentru perioada cuprinsă între prima zi a anului fiscal următor celui în care a fost deschisă procedura lichidării şi data închiderii procedurii de lichidare.

(8)Contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, determină plăţile anticipate trimestriale în sumă de o pătrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele preţurilor de consum, estimat cu ocazia elaborării bugetului iniţial al anului pentru care se efectuează plăţile anticipate, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata, cu excepţia plăţii anticipate aferente trimestrului IV care se declară şi se plăteşte până la data de 25 decembrie, respectiv până la data de 25 a ultimei luni din anul fiscal modificat. Contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5) actualizează plăţile anticipate trimestriale cu ultimul indice al preţurilor de consum comunicat pentru anul în care începe anul fiscal modificat. Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia se determină plăţile anticipate trimestriale, este impozitul pe profit anual, conform declaraţiei privind impozitul pe profit. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi contribuabilii care se dizolvă cu lichidare, pentru perioada cuprinsă între prima zi a anului fiscal următor celui în care a fost deschisă procedura lichidării şi data închiderii procedurii de lichidare.
*) Pentru anul fiscal 2017, indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor anticipate în contul impozitului pe profit anual este 101,4%.

*) Pentru anul fiscal 2018, indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor anticipate în contul impozitului pe profit anual este 103,1%.

*) Pentru anul fiscal 2019, indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor anticipate în contul impozitului pe profit anual este 102,8%.

*) Pentru anul fiscal 2020, indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor anticipate în contul impozitului pe profit anual este 103,1%.

*) Pentru anul fiscal 2025, indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor anticipate în contul impozitului pe profit anual este 104,4%.

(9)În cazul contribuabililor care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, plăţile anticipate trimestriale se efectuează în sumă de o pătrime din impozitul pe profit aferent anului precedent determinat potrivit alin. (8), fără a lua în calcul influenţa ce provine din aplicarea prevederilor art. 21.
(10)Prin excepţie de la prevederile alin. (8), contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit prevăzut la alin. (2) şi care, în primul an al perioadei obligatorii prevăzute la alin. (3), înregistrează pierdere fiscală, respectiv nu au datorat impozit pe profit anual, pentru cel de-al doilea an al perioadei obligatorii efectuează plăţi anticipate în contul impozitului pe profit la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru care se efectuează plata anticipată până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata anticipată, pentru trimestrele I-III. Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează până la termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit prevăzut la art. 42.
(11)În cazul contribuabililor care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit prevăzut la alin. (2) şi care, în anul precedent, au beneficiat de scutiri de la plata impozitului pe profit, conform legii, iar în anul pentru care se calculează şi se efectuează plăţile anticipate nu mai beneficiază de facilităţile fiscale respective, impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia se determină plăţile anticipate, este impozitul pe profit determinat conform declaraţiei privind impozitul pe profit pentru anul precedent, luându-se în calcul şi impozitul pe profit scutit.
(12)În cazul următoarelor operaţiuni de reorganizare efectuate potrivit legii, contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, stabilesc impozitul pe profit pentru anul precedent, ca bază de determinare a plăţilor anticipate, potrivit următoarelor reguli:
a)contribuabilii care absorb prin fuziune una sau mai multe persoane juridice române, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, însumează impozitul pe profit datorat de aceştia pentru anul precedent cu impozitul pe profit datorat pentru acelaşi an de celelalte societăţi cedente;
b)contribuabilii înfiinţaţi prin fuziunea a două sau mai multe persoane juridice române însumează impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societăţile cedente. În situaţia în care toate societăţile cedente înregistrează pierdere fiscală în anul precedent, contribuabilii nou-înfiinţaţi determină plăţile anticipate potrivit prevederilor alin. (7) şi (10);
c)contribuabilii înfiinţaţi prin divizarea sub orice formă a unei persoane juridice române împart impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor transferate, conform proiectului întocmit potrivit legii. În situaţia în care societatea cedentă înregistrează pierdere fiscală în anul precedent, contribuabilii nou-înfiinţaţi determină plăţile anticipate potrivit prevederilor alin. (7) şi (10);
d)contribuabilii care primesc active şi pasive prin operaţiuni de divizare sub orice formă a unei persoane juridice române, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, însumează impozitul pe profit datorat de aceştia pentru anul precedent cu impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă, recalculat proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor transferate, conform proiectului întocmit potrivit legii;
e)contribuabilii care transferă, potrivit legii, o parte din patrimoniu uneia sau mai multor societăţi beneficiare, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, recalculează impozitul pe profit datorat pentru anul precedent proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor menţinute de către persoana juridică care transferă activele.
(13)În cazul contribuabililor care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, şi care, în cursul anului, devin sedii permanente ale persoanelor juridice străine ca urmare a operaţiunilor prevăzute la art. 33, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, aplică următoarele reguli pentru determinarea plăţilor anticipate datorate:
a)în cazul fuziunii prin absorbţie, sediul permanent determină plăţile anticipate în baza impozitului pe profit datorat pentru anul precedent de către societatea cedentă;
b)în cazul divizării totale, divizării parţiale şi transferului de active, sediile permanente determină plăţile anticipate în baza impozitului pe profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă, recalculat pentru fiecare sediu permanent, proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor transferate, potrivit legii. Societăţile cedente care nu încetează să existe în urma efectuării unei astfel de operaţiuni, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, ajustează plăţile anticipate datorate potrivit regulilor prevăzute la alin. (12) lit. e).
(14)Contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, implicaţi în operaţiuni transfrontaliere, altele decât cele prevăzute la alin. (13), aplică următoarele reguli în vederea determinării impozitului pe profit pentru anul precedent, în baza căruia se determină plăţile anticipate:
a)în cazul contribuabililor care absorb una sau mai multe persoane juridice străine, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, impozitul pe profit pentru anul precedent, în baza căruia se determină plăţile anticipate, este impozitul pe profit datorat de societatea absorbantă în anul fiscal precedent celui în care se realizează operaţiunea;
b)contribuabilii care absorb cel puţin o persoană juridică română şi cel puţin o persoană juridică străină, începând cu trimestrul în care operaţiunea respectivă produce efecte, potrivit legii, însumează impozitul pe profit datorat de aceştia pentru anul precedent cu impozitul pe profit datorat pentru acelaşi an de celelalte societăţi române cedente;
c)contribuabilii înfiinţaţi prin fuziunea uneia sau mai multor persoane juridice române cu una sau mai multe persoane juridice străine însumează impozitul pe profit datorat de societăţile române cedente. În situaţia în care toate societăţile cedente române înregistrează pierdere fiscală în anul precedent, contribuabilul nou-înfiinţat determină plăţile anticipate potrivit prevederilor alin. (7) şi (10).
(15)Contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5), pentru primul an fiscal modificat, aplică şi următoarele reguli de declarare şi plată a impozitului pe profit:
a)contribuabilii care declară şi plătesc impozitul pe profit trimestrial şi pentru care anul fiscal modificat începe în a doua, respectiv în a treia lună a trimestrului calendaristic, prima lună, respectiv primele două luni ale trimestrului calendaristic respectiv, vor constitui un trimestru, pentru care contribuabilul are obligaţia declarării şi plăţii impozitului pe profit, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrului calendaristic respectiv. Aceste prevederi se aplică şi în cazul în care anul fiscal modificat începe în a doua, respectiv în a treia lună a trimestrului IV al anului calendaristic;
b)contribuabilii care declară şi plătesc impozitul pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, pentru anul fiscal modificat continuă efectuarea plăţilor anticipate la nivelul celor stabilite înainte de modificare; în cazul în care anul fiscal modificat începe în a doua, respectiv în a treia lună a trimestrului calendaristic, prima lună, respectiv primele două luni ale trimestrului calendaristic respectiv, vor constitui un trimestru pentru care contribuabilul are obligaţia declarării şi efectuării plăţilor anticipate, în sumă de 1/12 din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, pentru fiecare lună a trimestrului, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrului calendaristic respectiv. Aceste prevederi se aplică şi în cazul în care anul fiscal modificat începe în a doua, respectiv în a treia lună a trimestrului IV al anului calendaristic.
Nu intră sub incidenţa acestor prevederi contribuabilii care se dizolvă cu lichidare, pentru perioada cuprinsă între prima zi a anului fiscal următor celui în care a fost deschisă procedura lichidării şi data închiderii procedurii de lichidare.
(16)Persoanele juridice care se dizolvă cu lichidare, potrivit legii, au obligaţia să depună declaraţia anuală de impozit pe profit pentru perioada prevăzută la art. 16 alin. (6) şi să plătească impozitul pe profit aferent până la data depunerii situaţiilor financiare la organul fiscal competent.
(17)Persoanele juridice care, în cursul anului fiscal, se dizolvă fără lichidare au obligaţia să depună declaraţia anuală de impozit pe profit şi să plătească impozitul până la închiderea perioadei impozabile.
(171)Contribuabilii care aplică şi prevederile art. 403 au obligaţia de a calcula, declara şi plăti, trimestrial, impozitul pe profit stabilit potrivit art. 403, până la data de 25 a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul. Plata acestui impozit se efectuează într-un cont de venituri distinct.

(18)Impozitul reglementat de prezentul titlu reprezintă venit al bugetului de stat.
(19)Prin excepţie de la prevederile alin. (18), impozitul pe profit, dobânzile/majorările de întârziere şi amenzile datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale şi a consiliilor judeţene, precum şi cele datorate de societăţile în care consiliile locale şi/sau judeţene sunt acţionari majoritari, care realizează proiecte cu asistenţă financiară din partea Uniunii Europene sau a altor organisme internaţionale, în baza unor acorduri/contracte de împrumut ratificate, respectiv aprobate prin acte normative, sunt venituri ale bugetelor locale respective până la sfârşitul anului fiscal în care se încheie proiectul care face obiectul acordului/contractului de împrumut.
(20)Pentru aplicarea sistemului de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, indicele preţurilor de consum necesar pentru actualizarea plăţilor anticipate se comunică, prin ordin al ministrului finanţelor publice, până la data de 15 aprilie a anului fiscal pentru care se efectuează plăţile anticipate.
*) Pentru anul fiscal 2017, indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor anticipate în contul impozitului pe profit anual este 101,4%.

*) Pentru anul fiscal 2021, indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor anticipate în contul impozitului pe profit anual este 102,4%.

*) Pentru anul fiscal 2023, indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor anticipate în contul impozitului pe profit anual este 109,6%.

*) ATENŢIE! Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 33/2020: "(1)Contribuabilii plătitori de impozit pe profit, indiferent de sistemul de declarare şi plată prevăzut de art. 41 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care plătesc impozitul datorat pentru trimestrul I al anului 2020, respectiv pentru plata anticipată aferentă aceluiaşi trimestru, până la termenul scadent de 25 aprilie 2020 inclusiv, beneficiază de o bonificaţie calculată asupra impozitului pe profit datorat, astfel:
- a) 5% pentru contribuabilii mari stabiliţi potrivit Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.609/2016 privind organizarea activităţii de administrare a marilor contribuabili;
- b) 10% pentru contribuabilii mijlocii stabiliţi potrivit Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.610/2016 privind organizarea activităţii de administrare a contribuabililor mijlocii, cu modificările ulterioare;
- c) 10% pentru ceilalţi contribuabili care nu se încadrează la lit. a) şi b).
(11)Contribuabilii plătitori de impozit pe profit, indiferent de sistemul de declarare şi plată prevăzut la art. 41 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi contribuabilii plătitori de impozit pe venitul microîntreprinderilor, care achită impozitul datorat trimestrial/plata anticipată trimestrială până la termenele scadente, 25 iulie 2020 inclusiv, pentru trimestrul II, respectiv 25 octombrie 2020 inclusiv, pentru trimestrul III, beneficiază de o bonificaţie de 10% calculată asupra impozitului datorat trimestrial/plăţii anticipate trimestriale.
(2)Prevederile alin. (1) şi (11) se aplică în mod corespunzător şi pentru contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare. Aceşti contribuabili beneficiază de bonificaţia prevăzută în alin. (1) dacă achită impozitul datorat trimestrial/plata anticipată trimestrială până la termenul scadent cuprins în perioada 25 aprilie-25 iunie 2020 inclusiv şi, respectiv, în alin. (11), dacă achită impozitul datorat trimestrial/plata anticipată trimestrială până la termenul scadent cuprins, după caz, în perioada 26 iunie-25 septembrie 2020 inclusiv şi în perioada 26 septembrie-25 decembrie 2020 inclusiv.
(3)Prevederile alin. (1) şi (11) se aplică în mod corespunzător şi de către contribuabilii care intră sub incidenţa Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi, pentru impozitul pe profit/plata anticipată trimestrială aferente trimestrelor I, respectiv pentru trimestrele II şi III ale anului 2020, determinat pentru activităţile desfăşurate, altele decât cele corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute de lege.
(4)Pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor aferent trimestrului I al anului 2020, până la data de 25 aprilie 2020 inclusiv, contribuabilii beneficiază de o bonificaţie de 10% calculată asupra impozitului datorat pentru trimestrul respectiv.
(5)Contribuabilii care aplică prevederile alin. (1)-(4) determină impozitul pe profit/impozitul pe veniturile microîntreprinderilor de plată prin scăderea din impozitul datorat a bonificaţiei calculate potrivit prezentului articol.
(6)Pentru plătitorii de impozit pe profit, bonificaţia calculată potrivit prezentului articol se înscrie în mod distinct în declaraţia anuală de impozit pe profit."
(7)Pentru definitivarea impozitului pe profit aferent anului fiscal prin declaraţia anuală privind impozitul pe profit, bonificaţia aplicată potrivit prevederilor prezentului articol se scade din valoarea impozitului pe profit aferent anului fiscal, iar în cazul în care bonificaţia depăşeşte valoarea impozitului pe profit aferent anului fiscal, suma aferentă bonificaţiei care se ia în calcul este la nivelul valorii impozitului respectiv. În sensul prezentului alineat, valoarea impozitului pe profit aferent anului fiscal reprezintă impozitul pe profit după scăderea creditului fiscal extern, impozitului pe profit scutit sau redus, sumelor reprezentând sponsorizare şi/sau mecenat, burse private, în limita prevăzută de lege, reducerii conform Ordonanţei Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA, costului de achiziţie al aparatelor de marcat electronice fiscale.
(8)Pentru aplicarea prevederilor alin. (1) -(3), în cazul contribuabililor cu anul fiscal modificat care aplică sistemul trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit, precum şi în cazul celor cu anul fiscal modificat care intră sub incidenţa prevederilor art. 41 alin. (10) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, diferenţa de impozit pe profit datorat determinată la definitivarea impozitului pe profit aferent anului fiscal se consideră impozit pe profit datorat aferent ultimului trimestru. Acestor contribuabili li se aplică prevederile alin. (1) -(3) pentru diferenţa de impozit pe profit datorat, determinată la definitivarea impozitului pe profit aferent anului fiscal. Prevederile prezentului alineat se aplică şi pentru diferenţa de impozit pe profit datorat, determinată la definitivarea impozitului pe profit aferent anului fiscal, dacă aceasta este plătită până la termenul scadent cuprins în perioada 26 decembrie 2020-25 februarie 2021 inclusiv.
(9)Contribuabilii prevăzuţi la alin. (8) care au depus declaraţia privind impozitul pe profit fără aplicarea bonificaţiilor prevăzute la alin. (1) -(3) pot beneficia de acestea, pentru diferenţa de impozit pe profit datorat determinată la definitivarea impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv, prin depunerea unei declaraţii rectificative, cu respectarea condiţiilor prevăzute în cadrul acestor alineate.
(10)În sensul prevederilor prezentului articol, bonificaţia se acordă şi pentru impozitul pe profit datorat trimestrial/plata anticipată trimestrială, care se stinge cu impozitul pe profit de recuperat din anii fiscali precedenţi. Aceste prevederi se aplică şi pentru stingerile efectuate pentru impozitul pe profit datorat trimestrial/plata anticipată trimestrială aferente trimestrelor I şi II ale anului 2020, respectiv pentru cele aferente perioadelor scadente prevăzute la alin. (2) pentru contribuabilii cu anul fiscal modificat, cu impozitul pe profit de recuperat din anii fiscali precedenţi. De aceste prevederi pot beneficia şi contribuabilii care au depus declaraţia privind impozitul pe profit datorat trimestrial/plata anticipată trimestrială aferentă trimestrelor I şi/sau II ale anului 2020, respectiv pentru perioadele scadente prevăzute la alin. (2) pentru contribuabilii cu anul fiscal modificat, fără aplicarea bonificaţiilor prevăzute la alin. (1) -(3), prin depunerea unei declaraţii rectificative şi cu respectarea condiţiilor prevăzute în cadrul acestor alineate.

Art. 42: Depunerea declaraţiei de impozit pe profit
(1)Contribuabilii au obligaţia să depună o declaraţie anuală de impozit pe profit până la data de 25 martie inclusiv a anului următor, cu excepţia contribuabililor prevăzuţi la art. 41 alin. (5) lit. a) şi b), alin. (16) şi (17), care depun declaraţia anuală de impozit pe profit până la termenele prevăzute în cadrul acestor alineate.
(2)Contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5) au obligaţia să depună o declaraţie anuală de impozit pe profit şi să plătească impozitul pe profit aferent anului fiscal respectiv, până la data de 25 a celei de-a treia luni inclusiv, de la închiderea anului fiscal modificat, cu excepţia contribuabililor prevăzuţi la art. 41 alin. (5) lit. a) şi b), alin. (16) şi (17), care depun declaraţia anuală de impozit pe profit până la termenele prevăzute în cadrul acestor alineate.
(3)Contribuabilii care efectuează cheltuieli potrivit art. 25 alin. (4) lit. ţ), sponsorizări şi/sau acte de mecenat au obligaţia de a depune declaraţia informativă privind beneficiarii bunurilor/serviciilor/sponsorizărilor/mecenatului aferentă anului în care au înregistrat cheltuielile respective, precum şi, după caz, aferentă anului în care se aplică prevederile art. 25 alin. (4) lit. i), până la termenele prevăzute la alin. (1) şi (2). Modelul şi conţinutul declaraţiei informative se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.

(4)În cazul în care valoarea stabilită potrivit art. 25 alin. (4) lit. i), diminuată cu sumele reportate, după caz, nu a fost utilizată integral, contribuabilii pot dispune redirecţionarea impozitului pe profit, în limita valorii astfel calculate, pentru efectuarea de sponsorizări şi/sau acte de mecenat până la termenele de depunere a declaraţiei anuale de impozit pe profit, prin depunerea unui/unor formular/formulare de redirecţionare. În cazul contribuabililor membri ai unui grup fiscal, redirecţionarea poate fi dispusă numai de persoana juridică responsabilă. Obligaţia plăţii sumei redirecţionate din impozitul pe profit revine organului fiscal competent. Redirecţionarea impozitului pe profit pentru sponsorizarea entităţilor persoane juridice fără scop lucrativ, inclusiv a unităţilor de cult, poate fi efectuată doar dacă beneficiarul sponsorizării este înscris, la data plăţii sumei respective de către organul fiscal, în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale, potrivit art. 25 alin. (41). Procedura, modelul şi conţinutul formularului de redirecţionare se stabilesc prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.

(41)În situaţia în care, ulterior depunerii formularului de redirecţionare potrivit alin. (4), impozitul pe profit datorat al anului pentru care s-a dispus redirecţionarea se rectifică în sensul diminuării acestuia, iar contribuabilii au redirecţionat o sumă mai mare decât suma care putea fi redirecţionată, potrivit legii, aceştia datorează bugetului de stat diferenţa de impozit pe profit care a fost redirecţionată în plus. Procedura privind determinarea şi regularizarea diferenţei de impozit pe profit care a fost redirecţionată în plus faţă de sumele care pot fi redirecţionate, potrivit legii, se stabileşte prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.

(5)Prin excepţie de la alin. (1) şi (2), pentru impozitul pe profit stabilit potrivit art. 403, contribuabilii nu au obligaţia declarării acestuia prin declaraţia anuală de impozit pe profit.

CAPITOLUL IV1:Reguli privind consolidarea fiscală în domeniul impozitului pe profit
Art. 421
Prevederile prezentului capitol instituie sistemul de consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit şi reglementează impozitarea grupului fiscal.
Art. 422: Definiţii specifice
În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1.Grupul fiscal în domeniul impozitului pe profit se constituie din cel puţin două dintre următoarele entităţi, denumite în continuare membri:
(i)o persoană juridică română/persoană juridică cu sediul social în România înfiinţată potrivit legislaţiei europene şi una sau mai multe persoane juridice române/persoane juridice cu sediul social în România înfiinţate potrivit legislaţiei europene la care aceasta deţine, în mod direct sau indirect, cel puţin 75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot al acestora;
(ii)cel puţin două persoane juridice române la care o persoană fizică română deţine, în mod direct sau indirect, cel puţin 75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot;
(iii)cel puţin două persoane juridice române deţinute, în mod direct sau indirect, în proporţie de cel puţin 75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot, de o persoană juridică/fizică, rezidentă într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri sau într-un stat cu care s-a încheiat un acord privind schimbul de informaţii;
(iv)cel puţin o persoană juridică română deţinută, în mod direct sau indirect, în proporţie de cel puţin 75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot, de o persoană juridică rezidentă într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri sau într-un stat cu care s-a încheiat un acord privind schimbul de informaţii şi sediul permanent/sediul permanent desemnat din România al acestei persoane juridice străine.
2.Persoana juridică responsabilă reprezintă persoana juridică română/persoana juridică cu sediul social în România înfiinţată potrivit legislaţiei europene, membră a unui grup fiscal în domeniul impozitului pe profit, desemnată pentru determinarea rezultatului fiscal consolidat al grupului fiscal, depunerea declaraţiei de impozit pe profit şi efectuarea plăţii impozitului pe profit în numele grupului.
Art. 423: Reguli de aplicare a sistemului de consolidare fiscală şi constituire a grupului fiscal
(1)Perioada de aplicare a sistemului de consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit este de 5 ani fiscali, calculaţi începând cu primul an al aplicării sistemului de consolidare fiscală şi până la desfiinţarea grupului fiscal, iar sistemul este opţional. Opţiunea se comunică organului fiscal competent pe baza unei cereri comune depuse de reprezentantul legal al persoanei juridice responsabile semnată de către reprezentanţii legali ai tuturor membrilor grupului. Cererea se depune cu cel puţin 60 de zile înainte de începerea perioadei pentru care se solicită aplicarea consolidării fiscale. Sistemul de consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit se aplică începând cu anul fiscal următor depunerii cererii.
(2)Pentru constituirea grupului fiscal membrii trebuie să îndeplinească, la data depunerii cererii, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
a)condiţia de deţinere prevăzută la art. 422 pct. 1 trebuie să fie îndeplinită pentru o perioadă neîntreruptă de un an, anterioară începerii perioadei de consolidare fiscală prevăzută la alin. (1);
b)sunt contribuabili plătitori de impozit pe profit, conform art. 13 alin. (1) lit. a), b) şi e), care aplică acelaşi sistem de plată a impozitului pe profit prevăzut la art. 41;
c)au acelaşi an fiscal, potrivit art. 16;
d)nu fac parte dintr-un alt grup fiscal în domeniul impozitului pe profit;
e)nu sunt plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor;

f)nu intră sub incidenţa prevederilor art. 18;
g)nu se află în dizolvare/lichidare, potrivit legii.
(3)Condiţiile prevăzute la alin. (2) lit. b)-g) şi condiţia de deţinere prevăzută la art. 422 pct. 1 trebuie îndeplinite pe întreaga perioadă de consolidare fiscală.
(4)[textul din Art. 42^3, alin. (4) din titlul II, capitolul IV^1 a fost abrogat la 01-ian-2024 de Art. 53, punctul 23. din capitolul II din Ordonanta urgenta 115/2023]
(5)În situaţia în care se decide menţinerea grupului fiscal şi continuarea sistemului de consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit, după încheierea perioadei de consolidare de 5 ani fiscali, persoana juridică responsabilă reînnoieşte opţiunea. Opţiunea se comunică organului fiscal competent pe baza unei cereri comune depuse de reprezentantul legal al persoanei juridice responsabile semnată de către reprezentanţii legali ai tuturor membrilor grupului, în care se precizează şi perioada pentru care grupul decide continuarea aplicării sistemului de consolidare fiscală. Cererea se depune cu cel puţin 60 de zile înainte de începerea perioadei pentru care se solicită continuarea aplicării sistemului de consolidare fiscală.
(6)Procedura de implementare şi de administrare a grupului fiscal, precum şi modelul şi conţinutul cererii comune şi a unor formulare se stabilesc prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
Art. 424: Intrarea sau ieşirea unui membru din grupul fiscal
(1)În cazul în care o entitate îndeplineşte condiţia de deţinere prevăzută la art. 422 pct. 1 şi condiţiile prevăzute la art. 423 alin. (2) aceasta poate intra ca membru al unui grup fiscal începând cu anul fiscal următor îndeplinirii condiţiilor. Intrarea se efectuează pe baza unei cereri de modificare, în cazul căreia se utilizează procedura de comunicare a opţiunii prevăzute la art. 423 alin. (1).
(2)În cazul în care o entitate nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 422 pct. 1 sau condiţiile prevăzute la art. 423 alin. (2) lit. b)-g) aceasta iese din grupul fiscal şi nu mai aplică sistemul de consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit începând cu trimestrul următor celui în care condiţiile nu mai sunt îndeplinite.
(3)În cazul operaţiunilor de reorganizare, ieşirea/intrarea membrilor din/în grupul fiscal se efectuează în cursul anului fiscal.
(4)Persoana juridică responsabilă trebuie să comunice organului fiscal competent modificarea grupului fiscal, astfel:
a)în situaţia prevăzută la alin. (1) cu cel puţin 60 de zile înainte de începerea anului fiscal pentru care solicită intrarea în grupul fiscal;
b)pentru situaţiile prevăzute la alin. (2) şi (3), în termen de 15 zile de la producerea evenimentului care a generat această situaţie.
Art. 425: Reguli privind calcularea rezultatului fiscal consolidat
(1)Fiecare membru al grupului fiscal determină rezultatul fiscal în mod individual potrivit regulilor stabilite de prezentul titlu, luând în considerare şi prevederile art. 427.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) al art. 13 şi art. 19, rezultatul fiscal consolidat al grupului fiscal se determină prin însumarea algebrică a rezultatelor fiscale determinate în mod individual de fiecare membru al grupului fiscal. Rezultatul fiscal consolidat pozitiv este profit impozabil, iar rezultatul fiscal consolidat negativ este pierdere fiscală. Impozitul pe profit se calculează prin aplicarea cotei prevăzute la art. 17 asupra rezultatului fiscal consolidat pozitiv al grupului.
(3)Rezultatul fiscal consolidat al grupului fiscal se calculează trimestrial/anual, cumulat de la începutul anului fiscal.
(4)La determinarea impozitului pe profit datorat de grupul fiscal se vor avea în vedere sumele reprezentând: creditul fiscal, impozitul pe profit scutit potrivit art. 22 şi art. 221, scutiri şi reduceri de impozit pe profit calculate potrivit legislaţiei în vigoare, sumele reprezentând cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat, potrivit legii, şi alte sume care se scad din impozitul pe profit, potrivit legislaţiei în vigoare, determinate de fiecare membru şi comunicate persoanei juridice responsabile. Aceste sume se scad în limita impozitului pe profit datorat de grupul fiscal.

(41)Membrul grupului fiscal calculează, trimestrial/anual, impozitul pe profit numai în scopul determinării sumelor prevăzute la alin. (4) şi art. 45 alin. (10) care se comunică persoanei juridice responsabile. Acest impozit nu se datorează de membrul grupului şi nu se transmite persoanei juridice responsabile.
(42)Pentru aplicarea prevederilor art. 22 alin. (5), la nivelul persoanei juridice responsabile şi al membrilor grupului fiscal se au în vedere şi următoarele reguli:
a)persoana juridică responsabilă care efectuează scăderea sumei aferente impozitului pe profit scutit din impozitul pe profit datorat de grupul fiscal comunică fiecărui membru care a transmis astfel de sume partea ce îi revine acestuia din suma scăzută la nivelul grupului fiscal;
b)partea care se comunică fiecărui membru, potrivit lit. a), se determină înmulţind suma scăzută la nivelul grupului fiscal cu raportul dintre sumele transmise de fiecare membru şi totalul sumelor primite de persoana responsabilă de la membrii grupului fiscal;
c)suma care se repartizează de către membrul grupului fiscal pentru constituirea rezervei, potrivit art. 22 alin. (5), este cea comunicată de persoana juridică responsabilă, potrivit lit. a).

(5)În scopul determinării rezultatului fiscal consolidat al grupului fiscal persoana juridică responsabilă este obligată să evidenţieze în registrul de evidenţă fiscală rezultatele fiscale individuale determinate de fiecare membru, potrivit alin. (1), precum şi sumele care se scad din impozitul pe profit datorat de grup potrivit alin. (4), inclusiv cele ale persoanei juridice responsabile.
Art. 426: Regimul tranzacţiilor intra-grup privind preţurile de transfer
Fiecare membru al grupului fiscal are obligaţia să întocmească dosarul preţurilor de transfer care va cuprinde atât tranzacţiile desfăşurate cu membrii grupului fiscal, precum şi cu entităţile afiliate din afara grupului fiscal. Prin derogare de la prevederile alin. (2) al art. 108 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, dosarele preţurilor de transfer întocmite de fiecare membru al grupului fiscal vor fi prezentate de către persoana juridică responsabilă.
Art. 427: Reguli privind regimul pierderilor fiscale
(1)Pierderile fiscale înregistrate de un membru al grupului înainte de aplicarea sistemului de consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit se recuperează, în conformitate cu prevederile art. 31, de către membrul respectiv, numai din profiturile impozabile ale acestuia.
(2)Pierderile fiscale înregistrate de un membru al grupului în perioada aplicării sistemului de consolidare fiscală se recuperează din rezultatul fiscal consolidat al grupului.
(21)În perioada aplicării sistemului de consolidare fiscală, rezultatul fiscal consolidat negativ înregistrat de grupul fiscal se recuperează în procent de 70% din rezultatul fiscal consolidat pozitiv al acestuia, potrivit art. 31. Recuperarea rezultatelor fiscale consolidate negative se efectuează în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.

(3)În cazul desfiinţării grupului fiscal după perioada prevăzută la art. 423 alin. (1), rezultatele fiscale consolidate negative, înregistrate şi nerecuperate în perioada consolidării fiscale, se recuperează de către persoana juridică responsabilă în procent de 70% din rezultatul fiscal consolidat pozitiv al grupului, potrivit art. 31, pe perioada rămasă cuprinsă între anul înregistrării pierderii fiscale şi limita celor 7 ani, respectiv 5 ani, după caz.

Art. 428: Reguli de calcul în situaţia ieşirii unui membru din grupul fiscal sau desfiinţării grupului fiscal
(1)În cazul în care condiţia prevăzută la pct. 1 al art. 422 sau una dintre condiţiile prevăzute la art. 423 alin. (2), lit. b)-f) nu mai sunt îndeplinite de unul dintre membri, înainte de expirarea perioadei de 5 ani fiscali, dar condiţiile sunt îndeplinite de ceilalţi membri, inclusiv în ceea ce priveşte numărul de membri, perioada de consolidare fiscală se încheie numai pentru membrul care nu mai îndeplineşte condiţiile respective. Membrul grupului care în cursul anului fiscal nu mai îndeplineşte una dintre condiţii calculează impozitul pe profit, în mod individual, începând cu trimestrul următor celui în care cel puţin una dintre condiţii nu mai este îndeplinită. Pentru perioada în care s-a aplicat sistemul de consolidare membrul grupului recalculează impozitul pe profit pe baza rezultatelor fiscale individuale, cu perceperea de creanţe fiscale accesorii stabilite potrivit Codului de procedură fiscală, după caz, de la data aplicării sistemului şi până la sfârşitul trimestrului în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile. În mod corespunzător, şi persoana juridică responsabilă recalculează impozitul pe profit datorat de grup cu perceperea de creanţe fiscale accesorii stabilite potrivit Codului de procedură fiscală, după caz, de la data aplicării sistemului şi până la sfârşitul trimestrului în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile şi are obligaţia depunerii declaraţiei fiscale rectificative. În acest caz membrul care iese din grup are obligaţia declarării şi plăţii impozitului pe profit, potrivit art. 41 şi 42.
(2)Prevederile referitoare la recalcularea impozitului şi perceperea de creanţe fiscale accesorii stabilite potrivit Codului de procedură fiscală, după caz, prevăzute de alin. (1) se aplică pentru fiecare membru şi pentru persoana juridică responsabilă şi în situaţia în care grupul fiscal se desfiinţează înainte de expirarea perioadei de 5 ani fiscali ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la pct. 1 al art. 422 sau a condiţiilor de la art. 423 alin. (2), lit. b)-f), precum şi în situaţia în care drept urmare a neîndeplinirii condiţiilor numărul minim de cel puţin doi membri nu este îndeplinit.
(3)Prevederile referitoare la recalcularea impozitului pe profit prevăzut la alin. (1) nu se aplică în următoarele situaţii:
a)vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la unul dintre membrii grupului, cu condiţia ca, drept urmare a acestei operaţiuni, deţinerea să scadă sub 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot;
b)dizolvarea, potrivit legii, a unui membru al grupului;
c)ieşirea unui membru al grupului ca urmare a operaţiunilor de reorganizare prevăzute la art. 32 alin. (1) şi art. 33 alin. (1) lit. a);
(4)În situaţiile prevăzute la alin. (3) persoana juridică responsabilă trebuie să comunice organului fiscal competent modificarea grupului fiscal. Membrul grupului care iese din grup, potrivit alin. (3), este verificat de organul fiscal competent pentru efectuarea inspecţiei fiscale.
(5)În cazul în care în mod voluntar toţi membrii grupului fiscal solicită desfiinţarea grupului în cursul unui an fiscal, înainte de expirarea perioadei de 5 ani fiscali, grupul fiscal se desfiinţează începând cu anul fiscal următor. Fiecare membru al grupului calculează impozitul pe profit, în mod individual, pentru perioada în care s-a aplicat sistemul de consolidare prin recalcularea impozitului pe profit pe baza rezultatelor fiscale individuale, cu perceperea de creanţe fiscale accesorii stabilite potrivit Codului de procedură fiscală, după caz, de la data aplicării sistemului şi până la începutul anului fiscal în care grupul se desfiinţează. În mod corespunzător, şi persoana juridică responsabilă recalculează impozitul pe profit datorat de grup cu perceperea de creanţe fiscale accesorii stabilite potrivit Codului de procedură fiscală, după caz, de la data aplicării sistemului şi până la începutul anului fiscal în care grupul se desfiinţează şi are obligaţia depunerii declaraţiei fiscale rectificative. În acest caz membrii care ies din grup au obligaţia declarării şi plăţii impozitului pe profit, potrivit art. 41 şi 42.
Art. 429: Declararea şi plata impozitului pe profit, depunerea declaraţiei anuale de impozit pe profit
(1)Pentru grupul fiscal care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit trimestrial, fiecare membru al grupului fiscal determină individual rezultatul fiscal şi îl comunică persoanei juridice responsabile, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I-III. Pentru trimestrul IV comunicarea se efectuează până la termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit prevăzut la art. 42.
(2)Calculul, declararea şi plata impozitului pe profit trimestrial datorat de grupul fiscal se efectuează de către persoana juridică responsabilă până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I, II şi III. Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează de persoana juridică responsabilă până la termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit prevăzut la art. 42.
(3)Pentru grupul fiscal care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, plăţile anticipate trimestriale se stabilesc în sumă de o pătrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, determinate prin însumarea impozitului pe profit datorat pentru anul precedent de fiecare membru al grupului cu aplicarea corespunzătoare şi a celorlalte reguli pentru determinarea/declararea/efectuarea plăţilor anticipate trimestriale, după caz, potrivit art. 41. Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual de persoana juridică responsabilă este termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit, prevăzut la art. 42.
(4)Persoana juridică responsabilă este obligată să depună o declaraţie anuală consolidată privind impozitul pe profit în care raportează rezultatele întregului grup fiscal şi este responsabilă pentru plata impozitului pe profit calculat pentru întregul grup fiscal. Declaraţia anuală privind impozitul pe profit se depune la organul fiscal competent, împreună cu declaraţia anuală privind impozitul pe profit a fiecărui membru, până la data de 25 martie inclusiv a anului următor/până la data de 25 a celei de-a treia luni inclusiv, de la închiderea anului fiscal modificat.
(5)Persoana juridică responsabilă are obligaţia de a depune declaraţia informativă privind beneficiarii sponsorizărilor/mecenatului/burselor private efectuate de membrii grupului, până la termenul prevăzut la alin. (4).
Art. 4210: Alte obligaţii
Fiecare membru al grupului trebuie să se supună controlului fiscal competent şi să răspundă separat şi în solidar pentru plata impozitului pe profit datorat de grupul fiscal pentru perioada cât aparţine respectivului grup fiscal. Organul fiscal competent în administrarea persoanelor care fac parte din grupul fiscal este organul fiscal desemnat în acest scop în conformitate cu prevederile Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 4211: Reguli antiabuz
Prevederile prezentului capitol nu se aplică atunci când opţiunea privind aplicarea sistemului de consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit are ca scop frauda şi evaziunea fiscală.

CAPITOLUL V:Impozitul pe dividende
Art. 43: Declararea, reţinerea şi plata impozitului pe dividende
(1)O persoană juridică română care plăteşte dividende către o persoană juridică română are obligaţia să reţină, să declare şi să plătească impozitul pe dividende reţinut către bugetul de stat, astfel cum se prevede în prezentul articol.
(2)Impozitul pe dividende se stabileşte prin aplicarea unei cote de impozit de 10% asupra dividendului brut plătit unei persoane juridice române. Impozitul pe dividende se declară şi se plăteşte la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se plăteşte dividendul.

(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), în cazul în care dividendele distribuite, potrivit legii, nu au fost plătite până la sfârşitul anului în care s-a aprobat distribuirea acestora, impozitul pe dividende aferent se plăteşte, după caz, până la data de 25 ianuarie a anului următor, respectiv până la data de 25 a primei luni a anului fiscal modificat următor anului în care s-a aprobat distribuirea dividendelor. Aceste prevederi nu se aplică pentru dividendele distribuite şi neplătite până la sfârşitul anului în care s-a aprobat distribuirea acestora, dacă în ultima zi a anului fiscal respectiv, calendaristic sau modificat, după caz, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (4) lit. a) şi b).

(4)Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul dividendelor plătite de o persoană juridică română unei alte persoane juridice române, dacă, la data plăţii dividendelor, fiecare dintre aceste persoane îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)persoana juridică beneficiară a dividendelor:
(i)deţine minimum 10% din titlurile de participare ale persoanei juridice române care plăteşte dividendele, pe o perioadă de un an împlinit până la data plăţii acestora inclusiv;
(ii)este constituită ca o «societate pe acţiuni», «societate în comandită pe acţiuni», «societate cu răspundere limitată», «societate în nume colectiv», «societate în comandită simplă» sau are forma de organizare a unei alte persoane juridice aflate sub incidenţa legislaţiei române;
(iii)plăteşte, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, impozit pe profit sau orice alt impozit care substituie impozitul pe profit;
b)persoana juridică care plăteşte dividendele:
(i)este constituită ca o «societate pe acţiuni», «societate în comandită pe acţiuni», «societate cu răspundere limitată», «societate în nume colectiv», «societate în comandită simplă» sau are forma de organizare a unei alte persoane juridice aflate sub incidenţa legislaţiei române;
(ii)plăteşte, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, impozit pe profit sau orice alt impozit care substituie impozitul pe profit.

(5)Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică şi dividendelor distribuite/plătite fondurilor de pensii administrate privat şi/sau fondurilor de pensii facultative.

(6)[textul din Art. 43, alin. (6) din titlul II, capitolul V a fost abrogat la 01-ian-2016 de Art. I, punctul 3. din Ordonanta urgenta 50/2015]
CAPITOLUL VI:Dispoziţii tranzitorii
Art. 44: Pierderi fiscale din perioadele de scutire
Orice pierdere fiscală netă care apare în perioada în care contribuabilul a fost scutit de impozitul pe profit poate fi recuperată din profiturile impozabile viitoare, potrivit art. 31. Pierderea fiscală netă este diferenţa dintre pierderile fiscale totale pe perioada de scutire şi profitul impozabil total în aceeaşi perioadă.
Art. 45: Reguli specifice
(1)Contribuabilii care au optat până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, conform prevederilor legale, pentru impunerea veniturilor aferente contractelor de vânzare cu plata în rate, pe măsură ce ratele devin scadente, beneficiază în continuare de această facilitate pe durata derulării contractelor respective; cheltuielile corespunzătoare sunt deductibile la aceleaşi termene scadente, proporţional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului.
(2)Contribuabilii care au investit în mijloace fixe amortizabile sau în brevete de invenţie amortizabile şi care au dedus cheltuieli de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora conform prevederilor legale, la data punerii în funcţiune a mijlocului fix sau a brevetului de invenţie, până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, au obligaţia să păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe amortizabile cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de utilizare. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, impozitul pe profit se recalculează şi se stabilesc dobânzi şi penalităţi de întârziere de la data aplicării facilităţii respective, potrivit legii.
(3)Pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2013, de sediile permanente care aparţin aceleiaşi persoane juridice străine, care au aplicat prevederile art. 37, rămasă nerecuperată la data de 30 iunie 2013, se recuperează pe perioada rămasă din perioada iniţială de 7 ani, în ordinea înregistrării acesteia.
(4)În aplicarea prevederilor art. 22, pentru activele care se realizează pe parcursul mai multor ani consecutivi şi care sunt puse în funcţiune în anul 2016, se ia în considerare valoarea acestora înregistrată începând cu 1 iulie 2014. Scutirea de impozit a profitului reinvestit se aplică şi în cazul activelor produse/achiziţionate în perioada 1 iulie 2014 - 31 decembrie 2015 inclusiv şi puse în funcţiune în anul 2016.
(5)Prevederile art. 29 alin. (4) şi (5) se aplică pentru contractele încheiate începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi.
(6)Sistemul de consolidare fiscală se aplică astfel:
a)pentru contribuabilii care intră sub incidenţa art. 16 alin. (1), începând cu anul fiscal 2022, potrivit cererii;
b)pentru contribuabilii care intră sub incidenţa art. 16 alin. (5), cu prima zi a anului fiscal modificat care începe ulterior datei de 1 ianuarie 2022, potrivit cererii.
(7)Contribuabilii care la determinarea impozitului pe profit aferent anului 2020 scad costul de achiziţie al aparatelor de marcat electronice fiscale achiziţionate şi puse în funcţiune în anii 2018 şi 2019, potrivit Legii nr. 153/2020, pentru care au aplicat în anii respectivi prevederile art. 22, adaugă la impozitul datorat şi valoarea impozitului pe profit scutit aferent acestor aparate.

(8)Prin excepţie de la prevederile art. 41 alin. (8), contribuabilii care declară şi plătesc impozitul pe profit anual, cu plăţi anticipate, şi care intră sub incidenţa prevederilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020 pentru instituirea unor măsuri fiscale de stimulare a menţinerii/creşterii capitalurilor proprii, precum şi pentru completarea unor acte normative, efectuează plata anticipată pentru trimestrul I al fiecărui an fiscal/an fiscal modificat la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru care se efectuează plata anticipată, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului I. Această regulă este aplicabilă şi pentru contribuabilii care sunt în al doilea an al perioadei obligatorii prevăzute la art. 41 alin. (3). Aplicarea regulii de calcul a plăţii anticipate pentru trimestrul I începe cu anul fiscal 2022, respectiv cu anul fiscal modificat care începe în anul 2022, şi se încheie cu anul fiscal 2026, respectiv cu anul fiscal modificat care începe în anul 2026, după caz.
(9)Sumele care se scad din impozitul pe profit anual, prevăzute la art. I alin. (12) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020, se completează cu «Alte sume care se scad din impozitul pe profit, potrivit legislaţiei în vigoare».

(10)Pentru determinarea impozitului pe profit datorat de grupul fiscal, potrivit cap. IV1 "Reguli privind consolidarea fiscală în domeniul impozitului pe profit" din titlul II, pe perioada aplicării prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020, fiecare membru al grupului fiscal determină şi comunică persoanei juridice responsabile suma reprezentând impozitul pe profit redus, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020, în funcţie de situaţia individuală.

(11)Prin excepţie de la termenul prevăzut la art. 429 alin. (4), în cazul în care cel puţin unul din membrii grupului fiscal intră sub incidenţa prevederilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020 pentru instituirea unor măsuri fiscale de stimulare a menţinerii/creşterii capitalurilor proprii, precum şi pentru completarea unor acte normative, pe perioada aplicării prevederilor respective, persoana juridică responsabilă este obligată să depună declaraţia anuală consolidată până la data de 25 iunie inclusiv a anului următor, respectiv până la data de 25 a celei de-a şasea luni inclusiv de la închiderea anului fiscal modificat, după caz. În această situaţie, pentru grupul fiscal care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit trimestrial, comunicarea către persoana juridică responsabilă a rezultatului fiscal pentru trimestrul IV de către membrii grupului fiscal se efectuează până la data de 25 iunie inclusiv a anului următor, respectiv până la data de 25 a celei de-a şasea luni inclusiv de la închiderea anului fiscal modificat, după caz.
(12)Persoanele juridice prevăzute la art. 41 alin. (16) şi (17) care intră sub incidenţa prevederilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020 nu aplică prevederile art. I alin. (13) lit. a) ale acestei ordonanţe şi au obligaţia să depună declaraţia anuală de impozit pe profit şi să plătească impozitul pe profit până la termenele prevăzute în cadrul acestor alineate.

(13)În cazul burselor private, prevederile art. 25 alin. (12) se aplică pentru cele acordate până la data de 31 decembrie 2023 inclusiv, respectiv până la sfârşitul anului fiscal modificat care se încheie în anul 2024.

(14)Prevederile art. 26 alin. (1) lit. f) se aplică şi pentru determinarea rezultatului fiscal şi a impozitului pe profit aferent anului fiscal 2023.

(15)Depunerea formularului/formularelor de redirecţionare a impozitului pe profit aferent anului 2023/anului fiscal modificat care se încheie în anul 2024 se efectuează până la termenele prevăzute la art. 42 alin. (4).
(16)Ultimul an fiscal în care sumele reprezentând burse/aparate de marcat electronice fiscale, rămase de reportat, potrivit legii, se scad din impozitul pe profit este anul fiscal 2023, respectiv anul fiscal modificat care se încheie în anul 2024.
(17)Sumele reprezentând aparate de marcat electronice fiscale, rămase de reportat, potrivit legii, după scăderea din impozitul pe profit aferent anului fiscal 2023/anului fiscal modificat care se încheie în anul 2024, reprezintă elemente similare cheltuielilor începând cu anul 2024, respectiv începând cu anul fiscal modificat care începe în anul 2024. În acest caz, cheltuielile reprezentând amortizarea fiscală a aparatelor de marcat electronice fiscale sunt cheltuieli nedeductibile la calculul rezultatului fiscal.
(18)Începând cu 1 ianuarie 2024/anul fiscal modificat care începe în anul 2024, sumele care se scad din impozitul pe profit anual, prevăzute la art. I alin. (12) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020, nu mai cuprind bursele private şi costul de achiziţie a aparatelor de marcat electronice fiscale.
(19)Costurile excedentare ale îndatorării reportate la 31 decembrie 2023 potrivit prevederilor art. 402 se alocă, pentru aplicarea alin. (4) al acestui articol în anii fiscali următori, plafonului deductibil reprezentat de echivalentul în lei al sumei de 1.000.000 euro.

(20)Prevederile art. 181 alin. (111) se aplică şi pentru determinarea impozitului minim pe cifra de afaceri aferent anului fiscal 2024/anului fiscal modificat care începe în anul 2024.

(21)Contribuabilii care intră sub incidenţa art. 461 şi art. 462 din titlul II1, pe perioada aplicării acestor prevederi, sunt exceptaţi de la aplicarea prevederilor art. 181.
(22)În cazul grupului fiscal, prevederile art. 461 şi 462 din titlul II1 se aplică în mod corespunzător de către membri, în funcţie de situaţia individuală.
(23)Începând cu anul fiscal 2025, respectiv anul fiscal modificat care începe în anul 2025, trimiterea la prevederile art. 183 alin. (2) şi (9) din cadrul art. 402 se consideră efectuată la prevederile art. 462 alin. (2) şi (7).

Art. 46: Reguli pentru contribuabilii-instituţii de credit care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară
Sumele înregistrate în rezultatul reportat din provizioane specifice, ca urmare a implementării reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară ca bază a contabilităţii, în soldul creditor al contului Rezultatul reportat din provizioane specifice, reprezentând diferenţele dintre valoarea provizioanelor specifice determinate la data de 31 decembrie 2011 potrivit Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 3/2009 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor, precum şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, cu modificările şi completările ulterioare, şi ajustările pentru depreciere, evidenţiate la data de 1 ianuarie 2012 potrivit Standardelor internaţionale de raportare financiară, aferente elementelor pentru care au fost constituite respectivele provizioane specifice, sunt tratate ca rezerve, acestea urmând să fie impozitate potrivit art. 26 alin. (5), iar sumele înregistrate în soldul debitor al contului Rezultatul reportat din provizioane specifice, reprezentând diferenţele dintre valoarea provizioanelor specifice determinate la data de 31 decembrie 2011 potrivit Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 3/2009, cu modificările şi completările ulterioare, şi ajustările pentru depreciere, evidenţiate la data de 1 ianuarie 2012 potrivit Standardelor internaţionale de raportare financiară, aferente elementelor pentru care au fost constituite respectivele provizioane specifice, reprezintă elemente similare cheltuielilor, în mod eşalonat, în tranşe egale, pe o perioadă de 3 ani.