Art. 100. - Art. 100: Percheziţia - Codul de Procedura Penala din 1968 CODUL DE PROCEDURA PENALA AL ROMANIEI
M.Of. 78
Ieşit din vigoare Versiune de la: 13 Iunie 2013
Art. 100: Percheziţia 
(1)Când persoana căreia i s-a cerut să predea vreun obiect sau vreun înscris dintre cele arătate în art. 98 tăgăduieşte existenţa sau deţinerea acestora, precum şi ori de câte ori există indicii temeinice că efectuarea unei percheziţii este necesară pentru descoperirea şi strângerea probelor, se poate dispune efectuarea acesteia.
(2)Percheziţia poate fi domiciliară sau corporală.
(3)Percheziţia domiciliară poate fi dispusă numai de judecător, prin încheiere motivată, în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, sau în cursul judecăţii. În cursul urmăririi penale, percheziţia domiciliară se dispune de judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
(4)Percheziţia domiciliară se dispune în cursul urmăririi penale în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(41)În baza încheierii, judecătorul emite de îndată autorizaţia de percheziţie, care trebuie să cuprindă:a)denumirea instanţei;
b)data, ora şi locul emiterii;
c)numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis autorizaţia de percheziţie;
d)perioada pentru care s-a emis autorizaţia;
e)locul unde urmează a se efectua percheziţia;
f)numele persoanei la domiciliul sau reşedinţa căreia se efectuează percheziţia;
g)numele învinuitului sau inculpatului.
(42)Autorizaţia poate fi folosită o singură dată.
(5)Percheziţia corporală sau asupra vehiculelor poate fi dispusă, după caz, de organul de cercetare penală, de procuror sau de judecător.
(6)Percheziţia domiciliară nu poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale.
(1)Când persoana căreia i s-a cerut să predea vreun obiect sau vreun înscris dintre cele arătate în art. 98 tăgăduieşte existenţa sau deţinerea acestora, precum şi ori de câte ori există indicii temeinice că efectuarea unei percheziţii este necesară pentru descoperirea şi strângerea probelor, se poate dispune efectuarea acesteia.(2)Percheziţia poate fi domiciliară sau corporală.(3)Percheziţia domiciliară poate fi dispusă numai de judecător, prin încheiere motivată, în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, sau în cursul judecăţii. În cursul urmăririi penale, percheziţia domiciliară se dispune de judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.(4)Percheziţia domiciliară se dispune în cursul urmăririi penale în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Participarea procurorului este obligatorie.(41)În baza încheierii, judecătorul emite de îndată autorizaţia de percheziţie, care trebuie să cuprindă:a)denumirea instanţei;b)data, ora şi locul emiterii;c)numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis autorizaţia de percheziţie;d)perioada pentru care s-a emis autorizaţia;e)locul unde urmează a se efectua percheziţia;f)numele persoanei la domiciliul sau reşedinţa căreia se efectuează percheziţia;g)numele învinuitului sau inculpatului.(42)Autorizaţia poate fi folosită o singură dată.(5)Percheziţia corporală sau asupra vehiculelor poate fi dispusă, după caz, de organul de cercetare penală, de procuror sau de judecător.(6)Percheziţia domiciliară nu poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale.