Capitolul i - DISPOZIŢII GENERALE - Codul de Procedura Penala din 1968 CODUL DE PROCEDURA PENALA AL ROMANIEI
M.Of. 78
Ieşit din vigoare Versiune de la: 13 Iunie 2013
CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE
Art. 62: Lămurirea cauzei prin probe
(1)În vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Art. 63: Probele şi aprecierea lor
(2)Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
(1)Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.
(2)Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.Art. 64: Mijloacele de probă
(2)Mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.
(1)Mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă sunt: declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului, declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente, declaraţiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de probă, constatările tehnico-ştiinţifice, constatările medico-legale şi expertizele.
(2)Mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.Art. 65: Sarcina administrării probelor
(1)Sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată.
(2)La cererea organului de urmărire penală ori a instanţei de judecată, orice persoană care cunoaşte vreo probă sau deţine vreun mijloc de probă este obligată să le aducă la cunoştinţă sau să le înfăţişeze.
Art. 66: Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor
(1)Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia.
(1)Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia.(2)În cazul când există probe de vinovăţie, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Art. 67: Concludenta şi utilitatea probei
(1)În cursul procesului penal părţile pot propune probe şi cere administrarea lor.
(2)Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludentă şi utilă.
(3)Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.
Art. 68: Interzicerea mijloacelor de constrângere
(1)Este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri, în scopul de a se obţine probe.
(2)De asemenea, este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe.
Art. 681: Indicii temeinice
(1)Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta.