Titlul v - INCOMPATIBILITATEA, ABŢINEREA ŞI RECUZAREA JUDECĂTORILOR - Codul de Procedura Civila din 1865 CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ - Actualizat

Brosura 1

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 31 Ianuarie 2013

TITLUL V:INCOMPATIBILITATEA, ABŢINEREA ŞI RECUZAREA JUDECĂTORILOR

(1)Judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecarea aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare.

(2)De asemenea nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeaşi pricină.

Art. 25

Judecătorul care ştie că există un motiv de recuzare în privinţa sa este dator să înştiinţeze pe şeful lui şi să se abţină de la judecarea pricinii.

Art. 26

Abţinerea se propune de judecător şi se judecă potrivit normelor prevăzute de art. 30, 31 şi 32.

Art. 27

Judecătorul poate fi recuzat:

1.când el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi;

2.când el este soţ, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soţului uneia din aceste persoane;

3.când soţul în viaţă şi nedespărţit este rudă sau afin a uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viaţă ori despărţit, au rămas copii;

4.dacă el, soţul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanţa unde una din părţi este judecător;

5.dacă între aceleaşi persoane şi una din părţi a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;

6.dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi;

7.dacă şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;

8.dacă a primit de la una din părţi daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;

9.dacă este vrăjmăşie între el, soţul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, soţii sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv.

Art. 28

(1)Nu se pot recuza judecătorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecată ca tutor, curator sau director al unei instituţii publice sau societăţi comerciale, când aceştia nu au interes personal în judecarea pricinii.

(2)Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.

(2¹)Cererile de recuzare a instanţelor ierarhic superioare formulate la instanţa care soluţionează litigiul sunt inadmisibile.

(3)Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător.

Art. 29

(1)Propunerea de recuzare se va face verbal sau în scris pentru fiecare judecător în parte şi înainte de începerea oricărei dezbateri.

(2)Când motivele de recuzare s-au ivit după începerea dezbaterilor, partea va trebui să propună recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.

(3)Judecătorul împotriva căruia e propusă recuzarea poate declara că se abţine.

Art. 30

(1)Recuzarea judecătorului se hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să intre cel recuzat.

(2)În cazul când din pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecată, cererea de recuzare se judecă de instanţa ierarhic superioară.

(3)[textul din Art. 30, alin. (3) din cartea I, titlul V a fost abrogat la 17-iul-2005 de Art. I, punctul 7. din Legea 219/2005]

(4)Cererile de recuzare inadmisibile potrivit art. 28 se soluţionează de instanţa în faţa căreia au fost formulate.

Art. 31

(1)Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.

(2)Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.

(3)În cursul judecării cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedură.

Art. 32

(1)Încheierea asupra recuzării se citeşte în şedinţă publică.

(2)Dacă recuzarea a fost admisă, judecătorul se va retrage de la judecarea pricinii.

(3)Încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecătorul recuzat urmează să fie păstrate.

Art. 33

(1)Instanţa superioară investită cu judecarea cererii de recuzare în cazurile prevăzute de art. 30 alin. 2 va dispune trimiterea pricinii la o instanţă de acelaşi grad, în cazul când găseşte că cererea de recuzare este întemeiată.

(2)Dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiază spre judecare instanţei inferioare.

Art. 34

(1)Încheierea prin care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu este supusă la nici o cale de atac.

(2)Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.

(3)Când instanţa superioară de fond constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă, reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă.

Art. 35

Abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.

Art. 36

Dispoziţiile prezentului titlu, în afară de art. 24 şi 27 pct. 7, se aplică şi procurorilor, magistraţilor asistenţi şi grefierilor.