Secţiunea v - Renunţarea la judecată şi renunţarea la drept - Codul de Procedura Civila din 1865 CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ - Actualizat

Brosura 1

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 31 Ianuarie 2013
SECŢIUNEA V:Renunţarea la judecată şi renunţarea la drept
Art. 246
(1)Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.
(2)Renunţarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel.
(3)Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
(4)Când părţile au intrat în dezbaterea fondului, renunţarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părţi.
Art. 247
(1)În caz de renunţare la însuşi dreptul pretins, instanţa dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond şi va hotărî asupra cheltuielilor.
(2)Renunţarea la drept se poate face şi fără învoirea celeilalte părţi, atât în primă instanţă cât şi în apel.
(3)Renunţarea se poate face în şedinţă sau prin înscris autentic.
(4)Hotărârea se dă fără drept de apel.
(5)Când renunţarea este făcută în instanţă de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată în totul sau în parte în măsura renunţării.