Titlul iii - Ocrotirea persoanei fizice - Codul Civil din 2009 (Legea nr. 287/2009) - Republicare
M.Of. 505
În vigoare Versiune de la: 12 Noiembrie 2024
Arată norme de aplicare
Art. 110: Cazurile de instituire Tutela minorului se instituie atunci când ambii părinţi sunt, după caz, decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau li s-a aplicat o pedeapsă penală a interzicerii drepturilor părinteşti, beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială, sunt dispăruţi ori declaraţi judecătoreşte morţi, precum şi în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanţa hotărăşte că este în interesul minorului instituirea unei tutele. Dispoziţiile art. 503 alin. (11) rămân aplicabile.
Art. 114: Desemnarea tutorelui (1)Părintele poate desemna, prin act unilateral sau prin convenţie, încheiate în formă autentică, ori, după caz, prin testament, persoana care urmează a fi numită tutore al copiilor săi.
(2)Desemnarea făcută de părintele care în momentul morţii era decăzut din drepturile părinteşti este lipsită de efecte.
(3)Desemnarea făcută în condiţiile alin. (1) poate fi revocată oricând de către părinte, chiar şi printr-un înscris sub semnătură privată.
(4)Înscrisul prin care se revocă persoana desemnată pentru a fi numită tutore se va înscrie în registrul prevăzut la art. 1.046 sau la art. 2.033, după caz.
(5)Notarul public sau instanţa de tutelă, după caz, are obligaţia să verifice la registrele prevăzute la alin. (4) dacă persoana desemnată pentru a fi tutore nu a fost revocată.
(6)Părintele cu capacitate de exerciţiu deplină, care exercită autoritatea părintească asupra copilului său minor sau care este tutorele copilului său major cu privire la care a fost instituită tutela specială, poate să încheie un contract de mandat de ocrotire cu privire la îngrijirea acestuia, pentru situaţia în care mandantul decedează sau nu îşi mai poate îndeplini sarcina tutelei. Dispoziţiile prezentului alineat se aplică şi rudelor de până la gradul al doilea inclusiv care sunt tutori ai minorului sau ai majorului care beneficiază de tutelă specială.
Art. 118: Numirea tutorelui de către instanţa de tutelă (1)În lipsa unui tutore desemnat, instanţa de tutelă numeşte cu prioritate ca tutore, dacă nu se opun motive întemeiate, o rudă sau un afin ori un prieten al familiei minorului, în stare să îndeplinească această sarcină, ţinând seama, după caz, de relaţiile personale, de apropierea domiciliilor, de condiţiile materiale şi de garanţiile morale pe care le prezintă cel chemat la tutelă.
(2)În cazul în care niciuna dintre persoanele prevăzute la alin. (1) nu îşi poate asuma tutela, instanţa de tutelă numeşte un reprezentant personal care a dobândit această calitate în condiţiile legii speciale.
Art. 164: Condiţii (1)Majorul care nu se poate îngriji singur de interesele sale din cauza unei deteriorări a facultăţilor mintale, temporare sau permanente, parţiale sau totale, stabilite în urma evaluării medicale şi psihosociale, şi care are nevoie de sprijin în formarea sau exprimarea voinţei sale poate beneficia de consiliere judiciară sau tutelă specială, dacă luarea acestei măsuri este necesară pentru exercitarea capacităţii sale civile, în condiţii de egalitate cu celelalte persoane.
(2)O persoană poate beneficia de consiliere judiciară dacă deteriorarea facultăţilor sale mintale este parţială şi este necesar să fie consiliată în mod continuu în exercitarea drepturilor şi libertăţilor ei.
(3)Instituirea consilierii judiciare se poate face numai dacă nu poate fi asigurată o protecţie adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea asistenţei pentru încheierea actelor juridice.
(4)O persoană poate beneficia de tutelă specială dacă deteriorarea facultăţilor sale mintale este totală şi, după caz, permanentă şi este necesar să fie reprezentată în mod continuu în exercitarea drepturilor şi libertăţilor ei.
(5)Instituirea tutelei speciale se poate face numai dacă nu poate fi asigurată o protecţie adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea asistenţei pentru încheierea actelor juridice sau a consilierii judiciare.
(6)Pot beneficia de tutelă specială şi minorii cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Cu toate acestea, atunci când instanţa de tutelă apreciază că ocrotirea persoanei se poate realiza prin instituirea curatelei sau prin punerea sa sub consiliere judiciară, această măsură se poate dispune cu un an înainte de data împlinirii vârstei de 18 ani şi începe să producă efecte de la această dată.
Art. 165: Persoanele care pot cere punerea sub ocrotire Instituirea consilierii judiciare sau a tutelei speciale poate fi cerută de cel care necesită ocrotire, de soţul sau de rudele acestuia, de afini, de persoana care locuieşte cu el, precum şi de celelalte persoane, organe, instituţii sau autorităţi prevăzute la art. 111, care este aplicabil în mod corespunzător.
Art. 166: Desemnarea tutorelui. Mandatul de ocrotire (1)Orice persoană care are capacitatea deplină de exerciţiu poate desemna prin act unilateral sau convenţie, încheiate în formă autentică, persoana care urmează a fi numită tutore pentru a se îngriji de persoana şi bunurile sale în cazul în care ar fi pusă sub consiliere judiciară sau tutelă specială. Dispoziţiile art. 114 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.
(2)Persoana care are capacitatea deplină de exerciţiu sau persoana care beneficiază de consiliere judiciară poate să încheie un mandat de ocrotire pentru situaţia în care nu ar mai putea să se îngrijească singură de persoana sa ori să îşi administreze bunurile.
Art. 167: Numirea unui curator special În caz de nevoie şi până la soluţionarea cererii de instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale, instanţa de tutelă poate numi un curator special pentru îngrijirea şi reprezentarea celui a cărui ocrotire a fost cerută, precum şi pentru administrarea bunurilor acestuia.
Art. 168: Procedura. Durata măsurii (1)Soluţionarea cererii de instituire a unei măsuri de ocrotire se face potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
(2)Instituirea consilierii judiciare este dispusă pentru o perioadă care nu poate depăşi 3 ani.
(3)Instituirea tutelei speciale este dispusă pentru o perioadă care nu poate depăşi 5 ani. Cu toate acestea, în cazul în care deteriorarea facultăţilor mintale ale persoanei ocrotite este permanentă, instanţa poate dispune prelungirea măsurii tutelei speciale pentru o durată mai mare, care nu poate să depăşească 15 ani.
(4)Prin hotărârea prin care a fost instituită consilierea judiciară sau tutela specială, instanţa de tutelă stabileşte, în funcţie de gradul de autonomie al persoanei ocrotite şi de nevoile sale specifice, categoriile de acte pentru care este necesară încuviinţarea actelor sale sau, după caz, reprezentarea ei. Instanţa poate dispune ca măsura de ocrotire să privească chiar şi numai o categorie de acte. De asemenea, instanţa poate dispune ca măsura de ocrotire să se refere numai la persoana celui ocrotit sau numai la bunurile sale.
(5)În cazul în care instanţa de tutelă procedează potrivit alin. (4), dispunerea măsurii de ocrotire nu aduce nicio atingere capacităţii celui ocrotit de a încheia actele juridice pentru care instanţa a stabilit că nu este necesară încuviinţarea ocrotitorului sau, după caz, reprezentarea sa.
(6)Ocrotitorul sau reprezentantul persoanei ocrotite este dator să sesizeze instanţa de tutelă ori de câte ori constată că există date şi circumstanţe care justifică reevaluarea măsurii, precum şi cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea duratei pentru care aceasta a fost dispusă, în vederea reevaluării ei. Autoritatea tutelară verifică îndeplinirea acestei îndatoriri, iar în lipsa îndeplinirii sale sesizează ea însăşi instanţa de tutelă. Instanţa poate dispune, urmând aceeaşi procedură, prelungirea, înlocuirea sau ridicarea măsurii.
Art. 169: Opozabilitatea faţă de terţi (1)Măsura de ocrotire îşi produce efectele de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă.
(2)Cu toate acestea, lipsa de capacitate de exerciţiu a celui ocrotit nu poate fi opusă unei terţe persoane decât de la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate prevăzute de Codul de procedură civilă, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut instituirea măsurii de ocrotire pe altă cale.
Art. 170: Numirea tutorelui (1)Prin hotărârea prin care a fost luată măsura de ocrotire, instanţa de tutelă numeşte persoana care va exercita funcţia de tutore de la data rămânerii definitive a hotărârii. Dispoziţiile art. 114-117, art. 119 şi 120 se aplică în mod corespunzător.
(2)În lipsa unui tutore desemnat, instanţa de tutelă numeşte cu prioritate în această calitate, dacă nu se opun motive întemeiate, soţul, părintele, o rudă sau un afin, un prieten sau o persoană care locuieşte cu cel ocrotit dacă aceasta din urmă are legături strânse şi stabile cu ocrotitul, în stare să îndeplinească această sarcină, ţinând seama, după caz, de legăturile de afecţiune, de relaţiile personale, de condiţiile materiale, de garanţiile morale pe care le prezintă cel chemat să fie numit tutore, precum şi de apropierea domiciliilor sau reşedinţelor.
(3)În cazul în care niciuna dintre persoanele prevăzute la alin. (2) nu îşi poate asuma tutela, instanţa de tutelă numeşte un reprezentant personal care a dobândit această calitate în condiţiile legii speciale.
(4)La numirea tutorelui, instanţa ia în considerare preferinţele exprimate de cel ocrotit, relaţiile sale obişnuite, interesul manifestat cu privire la persoana sa, dar şi eventualele recomandări formulate de persoanele apropiate acestuia, precum şi lipsa intereselor contrare cu persoana ocrotită.
Art. 171: Aplicarea regulilor de la tutelă (1)Regulile privitoare la tutela minorului care a împlinit vârsta de 14 ani se aplică şi în cazul celui care beneficiază de consiliere judiciară, dacă prin lege nu se prevede altfel.
(2)Regulile privitoare la tutela minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se aplică şi în cazul celui care beneficiază de tutelă specială, în măsura în care legea nu dispune altfel.
(3)Dispoziţiile art. 168 alin. (4) rămân aplicabile.
Art. 172: Actele încheiate de cel care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială (1)Actele juridice încheiate de persoana care beneficiază de măsura consilierii judiciare sau a tutelei speciale, altele decât cele prevăzute la art. 41 alin. (3) şi la art. 43 alin. (3), precum şi cele autorizate de instanţa de tutelă, sunt anulabile sau prestaţiile care decurg din acestea pot fi reduse, chiar fără dovedirea unui prejudiciu şi chiar dacă la data încheierii lor aceasta ar fi avut discernământ.
(2)Actele juridice încheiate înaintea instituirii consilierii judiciare sau tutelei speciale pot fi anulate sau prestaţiile care decurg din acestea pot fi reduse numai dacă la data când au fost încheiate lipsa discernământului era notorie sau cunoscută de cealaltă parte.
(3)Dispoziţiile testamentare făcute de persoana ocrotită după instituirea consilierii judiciare sunt valabile, dacă sunt autorizate sau confirmate de către instanţa de tutelă, ţinând seama de natura acestora şi circumstanţele în care au fost făcute.
Art. 173: Înlocuirea tutorelui (1)Tutorele persoanei ocrotite este în drept să ceară înlocuirea sa după 3 ani de la numire.
(2)Pentru motive temeinice, tutorele poate cere înlocuirea sa şi înaintea împlinirii termenului de 3 ani.
Art. 174: Obligaţiile tutorelui (1)Tutorele este dator să îngrijească de cel ocrotit, spre a-i grăbi vindecarea, a-i restaura autonomia, a-i îmbunătăţi condiţiile de viaţă şi a-i asigura bunăstarea morală şi materială, luând în considerare starea lui, abilităţile sale, gradul de incapacitate al acestuia, dar şi celelalte circumstanţe în care se găseşte. În acest scop se vor putea întrebuinţa veniturile şi, dacă este necesar, toate bunurile persoanei ocrotite. Cu toate acestea, amintirile de familie, obiectele personale, precum şi bunurile indispensabile persoanei ocrotite sau destinate îngrijirii sale sunt păstrate la dispoziţia acesteia, prin grija reprezentantului sau ocrotitorului legal şi, dacă este cazul, a instituţiei în care este îngrijit.
(2)În îndeplinirea sarcinii sale, tutorele este dator:a)să ia în considerare, cu prioritate, voinţa, preferinţele şi nevoile persoanei ocrotite, să îi acorde sprijinul necesar în formarea şi exprimarea voinţei sale şi să o încurajeze să îşi exercite drepturile şi să îşi îndeplinească singură obligaţiile;
b)să coopereze cu persoana ocrotită şi să îi respecte viaţa privată şi demnitatea;
c)să asigure şi să permită, atunci când este posibil, informarea şi lămurirea persoanei ocrotite, în modalităţi adaptate stării acesteia, despre toate actele şi faptele care ar putea să o afecteze, despre utilitatea şi gradul lor de urgenţă, precum şi despre consecinţele unui refuz din partea persoanei ocrotite de a le încheia;
d)să ia toate măsurile necesare pentru protejarea şi realizarea drepturilor persoanei ocrotite;
e)să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice cu îndatoriri în îngrijirea persoanei ocrotite;
f)să menţină, în măsura posibilului, o relaţie personală cu persoana ocrotită;
g)în cazurile prevăzute de lege, să întreprindă demersurile necesare pentru întocmirea rapoartelor de evaluare medicală şi psihologică a persoanei ocrotite şi sesizarea instanţei de tutelă.
(3)Instanţa de tutelă, după ascultarea persoanei ocrotite, luând avizul consiliului de familie şi consultând rapoartele de evaluare medicală, psihologică şi de anchetă socială, va hotărî dacă cel ocrotit va fi îngrijit la locuinţa lui, într-un serviciu social sau într-o altă instituţie, în condiţiile legii. Schimbarea locului îngrijirii celui ocrotit se face cu autorizarea instanţei de tutelă, la cererea celui ocrotit, a ocrotitorului său, a serviciului social ori a instituţiei în care este îngrijit sau a altei persoane abilitate potrivit legii.
(4)Atunci când îngrijirea celui ocrotit nu se face la locuinţa sa, aceasta şi mobilierul sunt păstrate la dispoziţia sa. Puterea de administrare cu privire la aceste bunuri permite numai încheierea unor contracte de închiriere, care încetează de plin drept, prin derogare de la alte dispoziţii legale, la întoarcerea persoanei ocrotite în locuinţa sa.
(5)În cazul în care devine necesar şi este în interesul persoanei ocrotite să se dispună de mobilier sau de drepturile cu privire la locuinţa sa, actul este supus autorizării instanţei de tutelă.
(6)Când cel ocrotit este căsătorit, va fi ascultat şi soţul acestuia.
(7)Tutorele nu are dreptul să împiedice corespondenţa, relaţiile sociale sau alegerea profesiei persoanei ocrotite. Neînţelegerile se soluţionează de către instanţa de tutelă, cu ascultarea persoanei ocrotite.
Art. 175: Liberalităţile primite de descendenţii persoanei puse sub tutelă specială Din bunurile celui pus sub tutelă specială, descendenţii acestuia pot fi gratificaţi de către tutore, cu avizul consiliului de familie şi cu autorizarea instanţei de tutelă, fără însă să se poată da scutire de raport.
Art. 176: Minorul care beneficiază de tutelă specială (1)Minorul care, la data instituirii tutelei speciale, se afla sub ocrotirea părinţilor rămâne sub această ocrotire până la data când devine major, fără a i se numi un tutore. Dispoziţiile art. 174 sunt aplicabile şi situaţiei prevăzute în prezentul alineat.
(2)Dacă la data când minorul devine major acesta se află încă sub tutelă specială, instanţa de tutelă numeşte un tutore. În acest caz, va fi numit tutore, cu prioritate, părintele sau, după caz, părinţii acestuia împreună.
(3)În cazul în care, la data instituirii tutelei speciale, minorul se afla sub tutelă, instanţa de tutelă va hotărî dacă fostul tutore al minorului păstrează sarcina tutelei sau dacă trebuie numit un nou tutore.
(4)Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care instanţa de tutelă dispune punerea persoanei sub consiliere judiciară sau instituirea curatelei începând cu împlinirea vârstei de 18 ani.
Art. 177: Încetarea măsurii (1)Măsura de ocrotire încetează prin moartea celui ocrotit, la expirarea duratei pentru care a fost instituită, în cazul înlocuirii acesteia, precum şi la ridicarea ei.
(2)Dacă au încetat ori s-au modificat cauzele care au determinat luarea măsurii, instanţa de tutelă va pronunţa ridicarea sau, după caz, înlocuirea acesteia.
(3)Cererea se poate introduce oricând de cel ocrotit, de soţul sau de rudele acestuia, de persoana care locuieşte cu el, de tutore, precum şi de persoanele sau instituţiile prevăzute la art. 111.
(4)Prevederile art. 168 alin. (6) rămân aplicabile.
(5)Hotărârea prin care se pronunţă prelungirea, înlocuirea sau ridicarea măsurii îşi produce efectele de la data când a rămas definitivă.
(6)Cu toate acestea, încetarea puterii de reprezentare a tutorelui nu va putea fi opusă decât în condiţiile prevăzute la art. 169 alin. (2), care se aplică în mod corespunzător.
Art. 185: Încetarea curatelei Dacă au încetat cauzele care au provocat instituirea curatelei, aceasta va fi ridicată de instanţa de tutelă la cererea celui reprezentat, a soţului sau a rudelor acestuia, a afinilor, a persoanei care locuieşte cu el, a curatorului sau a celor prevăzuţi la art. 111.
TITLUL III:Ocrotirea persoanei fizice
CAPITOLUL I:Dispoziţii generale
Art. 104: Condiţii generale
(3)Măsurile de ocrotire a majorului şi deciziile cu privire la persoana sa asigură respectarea demnităţii, a drepturilor şi libertăţilor acestuia, a voinţei, nevoilor şi preferinţelor lui, precum şi salvgardarea autonomiei sale.
(4)Măsurile de ocrotire a majorului sunt dispuse pentru cel mai scurt termen posibil, numai în caz de necesitate, şi sunt proporţionale şi individualizate în funcţie de gradul de alterare a facultăţilor mintale, precum şi de necesităţile persoanei ocrotite şi circumstanţele în care aceasta se găseşte.
(5)Măsurile de ocrotire a majorului sunt dispuse numai în cazul în care instanţa apreciază că nu este suficientă pentru apărarea intereselor persoanei ocrotite instituirea măsurii asistenţei pentru încheierea actelor juridice, aplicarea regulilor de drept comun în materia reprezentării, a celor referitoare la drepturile şi obligaţiile soţilor sau încuviinţarea unui mandat de ocrotire încheiat de persoana în cauză.
(3)Măsurile de ocrotire a majorului şi deciziile cu privire la persoana sa asigură respectarea demnităţii, a drepturilor şi libertăţilor acestuia, a voinţei, nevoilor şi preferinţelor lui, precum şi salvgardarea autonomiei sale.(4)Măsurile de ocrotire a majorului sunt dispuse pentru cel mai scurt termen posibil, numai în caz de necesitate, şi sunt proporţionale şi individualizate în funcţie de gradul de alterare a facultăţilor mintale, precum şi de necesităţile persoanei ocrotite şi circumstanţele în care aceasta se găseşte.(5)Măsurile de ocrotire a majorului sunt dispuse numai în cazul în care instanţa apreciază că nu este suficientă pentru apărarea intereselor persoanei ocrotite instituirea măsurii asistenţei pentru încheierea actelor juridice, aplicarea regulilor de drept comun în materia reprezentării, a celor referitoare la drepturile şi obligaţiile soţilor sau încuviinţarea unui mandat de ocrotire încheiat de persoana în cauză.Art. 106: Măsurile de ocrotire
(2)Ocrotirea majorului are loc prin instituirea măsurii consilierii judiciare sau a tutelei speciale ori a curatelei sau a unei alte măsuri prevăzute de lege.
(2)Ocrotirea majorului are loc prin instituirea măsurii consilierii judiciare sau a tutelei speciale ori a curatelei sau a unei alte măsuri prevăzute de lege.CAPITOLUL II:Tutela minorului
SECŢIUNEA 1:Deschiderea tutelei
Art. 110: Cazurile de instituire Tutela minorului se instituie atunci când ambii părinţi sunt, după caz, decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau li s-a aplicat o pedeapsă penală a interzicerii drepturilor părinteşti, beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială, sunt dispăruţi ori declaraţi judecătoreşte morţi, precum şi în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanţa hotărăşte că este în interesul minorului instituirea unei tutele. Dispoziţiile art. 503 alin. (11) rămân aplicabile.Art. 111: Persoanele obligate să înştiinţeze instanţa de tutelă
d)procurorul, autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană.
d)procurorul, autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană.SECŢIUNEA 2:Tutorele
Art. 113: Persoanele care nu pot fi numite tutore
(1)Nu poate fi tutore:a)minorul, persoana care beneficiază de tutelă specială ori consiliere judiciară, cel cu privire la care a fost instituită măsura asistenţei pentru încheierea actelor juridice, persoana cu privire la care a fost încuviinţat un mandat de ocrotire ori cel pus sub curatelă;
a)minorul, persoana care beneficiază de tutelă specială ori consiliere judiciară, cel cu privire la care a fost instituită măsura asistenţei pentru încheierea actelor juridice, persoana cu privire la care a fost încuviinţat un mandat de ocrotire ori cel pus sub curatelă;Art. 114: Desemnarea tutorelui (1)Părintele poate desemna, prin act unilateral sau prin convenţie, încheiate în formă autentică, ori, după caz, prin testament, persoana care urmează a fi numită tutore al copiilor săi.(2)Desemnarea făcută de părintele care în momentul morţii era decăzut din drepturile părinteşti este lipsită de efecte.(3)Desemnarea făcută în condiţiile alin. (1) poate fi revocată oricând de către părinte, chiar şi printr-un înscris sub semnătură privată.(4)Înscrisul prin care se revocă persoana desemnată pentru a fi numită tutore se va înscrie în registrul prevăzut la art. 1.046 sau la art. 2.033, după caz.(5)Notarul public sau instanţa de tutelă, după caz, are obligaţia să verifice la registrele prevăzute la alin. (4) dacă persoana desemnată pentru a fi tutore nu a fost revocată.(6)Părintele cu capacitate de exerciţiu deplină, care exercită autoritatea părintească asupra copilului său minor sau care este tutorele copilului său major cu privire la care a fost instituită tutela specială, poate să încheie un contract de mandat de ocrotire cu privire la îngrijirea acestuia, pentru situaţia în care mandantul decedează sau nu îşi mai poate îndeplini sarcina tutelei. Dispoziţiile prezentului alineat se aplică şi rudelor de până la gradul al doilea inclusiv care sunt tutori ai minorului sau ai majorului care beneficiază de tutelă specială.Art. 118: Numirea tutorelui de către instanţa de tutelă (1)În lipsa unui tutore desemnat, instanţa de tutelă numeşte cu prioritate ca tutore, dacă nu se opun motive întemeiate, o rudă sau un afin ori un prieten al familiei minorului, în stare să îndeplinească această sarcină, ţinând seama, după caz, de relaţiile personale, de apropierea domiciliilor, de condiţiile materiale şi de garanţiile morale pe care le prezintă cel chemat la tutelă.(2)În cazul în care niciuna dintre persoanele prevăzute la alin. (1) nu îşi poate asuma tutela, instanţa de tutelă numeşte un reprezentant personal care a dobândit această calitate în condiţiile legii speciale.Art. 119: Procedura de numire (1)Numirea tutorelui se face, cu acordul acestuia, de către instanţa de tutelă în camera de consiliu, prin încheiere definitivă. Atunci când desemnarea tutorelui s-a făcut prin convenţie, cel desemnat tutore nu poate refuza numirea decât pentru motivele prevăzute la art. 120 alin. (2).
(1)Numirea tutorelui se face, cu acordul acestuia, de către instanţa de tutelă în camera de consiliu, prin încheiere definitivă. Atunci când desemnarea tutorelui s-a făcut prin convenţie, cel desemnat tutore nu poate refuza numirea decât pentru motivele prevăzute la art. 120 alin. (2).SECŢIUNEA 4:Exercitarea tutelei
SUBSECŢIUNEA 3:Exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului
Art. 146: Încuviinţarea şi autorizarea actelor minorului care a împlinit vârsta de 14 ani
(3)Minorul nu poate să facă donaţii sau testamente, altele decât darurile obişnuite potrivit stării lui materiale sau dispoziţiile testamentare cu privire la bunuri de mică valoare, şi nici să garanteze obligaţiile altuia.
(3)Minorul nu poate să facă donaţii sau testamente, altele decât darurile obişnuite potrivit stării lui materiale sau dispoziţiile testamentare cu privire la bunuri de mică valoare, şi nici să garanteze obligaţiile altuia.CAPITOLUL III:Ocrotirea majorului prin consiliere judiciară şi tutelă specială
Art. 164: Condiţii (1)Majorul care nu se poate îngriji singur de interesele sale din cauza unei deteriorări a facultăţilor mintale, temporare sau permanente, parţiale sau totale, stabilite în urma evaluării medicale şi psihosociale, şi care are nevoie de sprijin în formarea sau exprimarea voinţei sale poate beneficia de consiliere judiciară sau tutelă specială, dacă luarea acestei măsuri este necesară pentru exercitarea capacităţii sale civile, în condiţii de egalitate cu celelalte persoane.(2)O persoană poate beneficia de consiliere judiciară dacă deteriorarea facultăţilor sale mintale este parţială şi este necesar să fie consiliată în mod continuu în exercitarea drepturilor şi libertăţilor ei.(3)Instituirea consilierii judiciare se poate face numai dacă nu poate fi asigurată o protecţie adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea asistenţei pentru încheierea actelor juridice.(4)O persoană poate beneficia de tutelă specială dacă deteriorarea facultăţilor sale mintale este totală şi, după caz, permanentă şi este necesar să fie reprezentată în mod continuu în exercitarea drepturilor şi libertăţilor ei.(5)Instituirea tutelei speciale se poate face numai dacă nu poate fi asigurată o protecţie adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea asistenţei pentru încheierea actelor juridice sau a consilierii judiciare.(6)Pot beneficia de tutelă specială şi minorii cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Cu toate acestea, atunci când instanţa de tutelă apreciază că ocrotirea persoanei se poate realiza prin instituirea curatelei sau prin punerea sa sub consiliere judiciară, această măsură se poate dispune cu un an înainte de data împlinirii vârstei de 18 ani şi începe să producă efecte de la această dată.Art. 165: Persoanele care pot cere punerea sub ocrotire Instituirea consilierii judiciare sau a tutelei speciale poate fi cerută de cel care necesită ocrotire, de soţul sau de rudele acestuia, de afini, de persoana care locuieşte cu el, precum şi de celelalte persoane, organe, instituţii sau autorităţi prevăzute la art. 111, care este aplicabil în mod corespunzător.Art. 166: Desemnarea tutorelui. Mandatul de ocrotire (1)Orice persoană care are capacitatea deplină de exerciţiu poate desemna prin act unilateral sau convenţie, încheiate în formă autentică, persoana care urmează a fi numită tutore pentru a se îngriji de persoana şi bunurile sale în cazul în care ar fi pusă sub consiliere judiciară sau tutelă specială. Dispoziţiile art. 114 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.(2)Persoana care are capacitatea deplină de exerciţiu sau persoana care beneficiază de consiliere judiciară poate să încheie un mandat de ocrotire pentru situaţia în care nu ar mai putea să se îngrijească singură de persoana sa ori să îşi administreze bunurile.Art. 167: Numirea unui curator special În caz de nevoie şi până la soluţionarea cererii de instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale, instanţa de tutelă poate numi un curator special pentru îngrijirea şi reprezentarea celui a cărui ocrotire a fost cerută, precum şi pentru administrarea bunurilor acestuia.Art. 168: Procedura. Durata măsurii (1)Soluţionarea cererii de instituire a unei măsuri de ocrotire se face potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.(2)Instituirea consilierii judiciare este dispusă pentru o perioadă care nu poate depăşi 3 ani.(3)Instituirea tutelei speciale este dispusă pentru o perioadă care nu poate depăşi 5 ani. Cu toate acestea, în cazul în care deteriorarea facultăţilor mintale ale persoanei ocrotite este permanentă, instanţa poate dispune prelungirea măsurii tutelei speciale pentru o durată mai mare, care nu poate să depăşească 15 ani.(4)Prin hotărârea prin care a fost instituită consilierea judiciară sau tutela specială, instanţa de tutelă stabileşte, în funcţie de gradul de autonomie al persoanei ocrotite şi de nevoile sale specifice, categoriile de acte pentru care este necesară încuviinţarea actelor sale sau, după caz, reprezentarea ei. Instanţa poate dispune ca măsura de ocrotire să privească chiar şi numai o categorie de acte. De asemenea, instanţa poate dispune ca măsura de ocrotire să se refere numai la persoana celui ocrotit sau numai la bunurile sale.(5)În cazul în care instanţa de tutelă procedează potrivit alin. (4), dispunerea măsurii de ocrotire nu aduce nicio atingere capacităţii celui ocrotit de a încheia actele juridice pentru care instanţa a stabilit că nu este necesară încuviinţarea ocrotitorului sau, după caz, reprezentarea sa.(6)Ocrotitorul sau reprezentantul persoanei ocrotite este dator să sesizeze instanţa de tutelă ori de câte ori constată că există date şi circumstanţe care justifică reevaluarea măsurii, precum şi cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea duratei pentru care aceasta a fost dispusă, în vederea reevaluării ei. Autoritatea tutelară verifică îndeplinirea acestei îndatoriri, iar în lipsa îndeplinirii sale sesizează ea însăşi instanţa de tutelă. Instanţa poate dispune, urmând aceeaşi procedură, prelungirea, înlocuirea sau ridicarea măsurii.Art. 169: Opozabilitatea faţă de terţi (1)Măsura de ocrotire îşi produce efectele de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă.(2)Cu toate acestea, lipsa de capacitate de exerciţiu a celui ocrotit nu poate fi opusă unei terţe persoane decât de la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate prevăzute de Codul de procedură civilă, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut instituirea măsurii de ocrotire pe altă cale.Art. 170: Numirea tutorelui (1)Prin hotărârea prin care a fost luată măsura de ocrotire, instanţa de tutelă numeşte persoana care va exercita funcţia de tutore de la data rămânerii definitive a hotărârii. Dispoziţiile art. 114-117, art. 119 şi 120 se aplică în mod corespunzător.(2)În lipsa unui tutore desemnat, instanţa de tutelă numeşte cu prioritate în această calitate, dacă nu se opun motive întemeiate, soţul, părintele, o rudă sau un afin, un prieten sau o persoană care locuieşte cu cel ocrotit dacă aceasta din urmă are legături strânse şi stabile cu ocrotitul, în stare să îndeplinească această sarcină, ţinând seama, după caz, de legăturile de afecţiune, de relaţiile personale, de condiţiile materiale, de garanţiile morale pe care le prezintă cel chemat să fie numit tutore, precum şi de apropierea domiciliilor sau reşedinţelor.(3)În cazul în care niciuna dintre persoanele prevăzute la alin. (2) nu îşi poate asuma tutela, instanţa de tutelă numeşte un reprezentant personal care a dobândit această calitate în condiţiile legii speciale.
(4)La numirea tutorelui, instanţa ia în considerare preferinţele exprimate de cel ocrotit, relaţiile sale obişnuite, interesul manifestat cu privire la persoana sa, dar şi eventualele recomandări formulate de persoanele apropiate acestuia, precum şi lipsa intereselor contrare cu persoana ocrotită.Art. 171: Aplicarea regulilor de la tutelă (1)Regulile privitoare la tutela minorului care a împlinit vârsta de 14 ani se aplică şi în cazul celui care beneficiază de consiliere judiciară, dacă prin lege nu se prevede altfel.(2)Regulile privitoare la tutela minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se aplică şi în cazul celui care beneficiază de tutelă specială, în măsura în care legea nu dispune altfel.(3)Dispoziţiile art. 168 alin. (4) rămân aplicabile.Art. 172: Actele încheiate de cel care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială (1)Actele juridice încheiate de persoana care beneficiază de măsura consilierii judiciare sau a tutelei speciale, altele decât cele prevăzute la art. 41 alin. (3) şi la art. 43 alin. (3), precum şi cele autorizate de instanţa de tutelă, sunt anulabile sau prestaţiile care decurg din acestea pot fi reduse, chiar fără dovedirea unui prejudiciu şi chiar dacă la data încheierii lor aceasta ar fi avut discernământ.(2)Actele juridice încheiate înaintea instituirii consilierii judiciare sau tutelei speciale pot fi anulate sau prestaţiile care decurg din acestea pot fi reduse numai dacă la data când au fost încheiate lipsa discernământului era notorie sau cunoscută de cealaltă parte.(3)Dispoziţiile testamentare făcute de persoana ocrotită după instituirea consilierii judiciare sunt valabile, dacă sunt autorizate sau confirmate de către instanţa de tutelă, ţinând seama de natura acestora şi circumstanţele în care au fost făcute.Art. 173: Înlocuirea tutorelui (1)Tutorele persoanei ocrotite este în drept să ceară înlocuirea sa după 3 ani de la numire.(2)Pentru motive temeinice, tutorele poate cere înlocuirea sa şi înaintea împlinirii termenului de 3 ani.Art. 174: Obligaţiile tutorelui (1)Tutorele este dator să îngrijească de cel ocrotit, spre a-i grăbi vindecarea, a-i restaura autonomia, a-i îmbunătăţi condiţiile de viaţă şi a-i asigura bunăstarea morală şi materială, luând în considerare starea lui, abilităţile sale, gradul de incapacitate al acestuia, dar şi celelalte circumstanţe în care se găseşte. În acest scop se vor putea întrebuinţa veniturile şi, dacă este necesar, toate bunurile persoanei ocrotite. Cu toate acestea, amintirile de familie, obiectele personale, precum şi bunurile indispensabile persoanei ocrotite sau destinate îngrijirii sale sunt păstrate la dispoziţia acesteia, prin grija reprezentantului sau ocrotitorului legal şi, dacă este cazul, a instituţiei în care este îngrijit.(2)În îndeplinirea sarcinii sale, tutorele este dator:a)să ia în considerare, cu prioritate, voinţa, preferinţele şi nevoile persoanei ocrotite, să îi acorde sprijinul necesar în formarea şi exprimarea voinţei sale şi să o încurajeze să îşi exercite drepturile şi să îşi îndeplinească singură obligaţiile;b)să coopereze cu persoana ocrotită şi să îi respecte viaţa privată şi demnitatea;c)să asigure şi să permită, atunci când este posibil, informarea şi lămurirea persoanei ocrotite, în modalităţi adaptate stării acesteia, despre toate actele şi faptele care ar putea să o afecteze, despre utilitatea şi gradul lor de urgenţă, precum şi despre consecinţele unui refuz din partea persoanei ocrotite de a le încheia;d)să ia toate măsurile necesare pentru protejarea şi realizarea drepturilor persoanei ocrotite;e)să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice cu îndatoriri în îngrijirea persoanei ocrotite;f)să menţină, în măsura posibilului, o relaţie personală cu persoana ocrotită;g)în cazurile prevăzute de lege, să întreprindă demersurile necesare pentru întocmirea rapoartelor de evaluare medicală şi psihologică a persoanei ocrotite şi sesizarea instanţei de tutelă.(3)Instanţa de tutelă, după ascultarea persoanei ocrotite, luând avizul consiliului de familie şi consultând rapoartele de evaluare medicală, psihologică şi de anchetă socială, va hotărî dacă cel ocrotit va fi îngrijit la locuinţa lui, într-un serviciu social sau într-o altă instituţie, în condiţiile legii. Schimbarea locului îngrijirii celui ocrotit se face cu autorizarea instanţei de tutelă, la cererea celui ocrotit, a ocrotitorului său, a serviciului social ori a instituţiei în care este îngrijit sau a altei persoane abilitate potrivit legii.(4)Atunci când îngrijirea celui ocrotit nu se face la locuinţa sa, aceasta şi mobilierul sunt păstrate la dispoziţia sa. Puterea de administrare cu privire la aceste bunuri permite numai încheierea unor contracte de închiriere, care încetează de plin drept, prin derogare de la alte dispoziţii legale, la întoarcerea persoanei ocrotite în locuinţa sa.(5)În cazul în care devine necesar şi este în interesul persoanei ocrotite să se dispună de mobilier sau de drepturile cu privire la locuinţa sa, actul este supus autorizării instanţei de tutelă.(6)Când cel ocrotit este căsătorit, va fi ascultat şi soţul acestuia.(7)Tutorele nu are dreptul să împiedice corespondenţa, relaţiile sociale sau alegerea profesiei persoanei ocrotite. Neînţelegerile se soluţionează de către instanţa de tutelă, cu ascultarea persoanei ocrotite.Art. 175: Liberalităţile primite de descendenţii persoanei puse sub tutelă specială Din bunurile celui pus sub tutelă specială, descendenţii acestuia pot fi gratificaţi de către tutore, cu avizul consiliului de familie şi cu autorizarea instanţei de tutelă, fără însă să se poată da scutire de raport.Art. 176: Minorul care beneficiază de tutelă specială (1)Minorul care, la data instituirii tutelei speciale, se afla sub ocrotirea părinţilor rămâne sub această ocrotire până la data când devine major, fără a i se numi un tutore. Dispoziţiile art. 174 sunt aplicabile şi situaţiei prevăzute în prezentul alineat.(2)Dacă la data când minorul devine major acesta se află încă sub tutelă specială, instanţa de tutelă numeşte un tutore. În acest caz, va fi numit tutore, cu prioritate, părintele sau, după caz, părinţii acestuia împreună.(3)În cazul în care, la data instituirii tutelei speciale, minorul se afla sub tutelă, instanţa de tutelă va hotărî dacă fostul tutore al minorului păstrează sarcina tutelei sau dacă trebuie numit un nou tutore.(4)Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care instanţa de tutelă dispune punerea persoanei sub consiliere judiciară sau instituirea curatelei începând cu împlinirea vârstei de 18 ani.Art. 177: Încetarea măsurii (1)Măsura de ocrotire încetează prin moartea celui ocrotit, la expirarea duratei pentru care a fost instituită, în cazul înlocuirii acesteia, precum şi la ridicarea ei.(2)Dacă au încetat ori s-au modificat cauzele care au determinat luarea măsurii, instanţa de tutelă va pronunţa ridicarea sau, după caz, înlocuirea acesteia.(3)Cererea se poate introduce oricând de cel ocrotit, de soţul sau de rudele acestuia, de persoana care locuieşte cu el, de tutore, precum şi de persoanele sau instituţiile prevăzute la art. 111.(4)Prevederile art. 168 alin. (6) rămân aplicabile.(5)Hotărârea prin care se pronunţă prelungirea, înlocuirea sau ridicarea măsurii îşi produce efectele de la data când a rămas definitivă.(6)Cu toate acestea, încetarea puterii de reprezentare a tutorelui nu va putea fi opusă decât în condiţiile prevăzute la art. 169 alin. (2), care se aplică în mod corespunzător.CAPITOLUL IV:Curatela
Art. 180: Persoana care poate fi numită curator
(2)Când cel interesat a desemnat, prin act unilateral sau prin convenţie, încheiate în formă autentică, o persoană care să fie numită curator, aceasta va fi numită cu prioritate. Numirea poate fi înlăturată numai pentru motive temeinice, dispoziţiile art. 114-120 aplicându-se în mod corespunzător.
(2)Când cel interesat a desemnat, prin act unilateral sau prin convenţie, încheiate în formă autentică, o persoană care să fie numită curator, aceasta va fi numită cu prioritate. Numirea poate fi înlăturată numai pentru motive temeinice, dispoziţiile art. 114-120 aplicându-se în mod corespunzător.Art. 182: Procedura de instituire
(4)Instanţa sesizată cu instituirea curatelei poate dispune instituirea consilierii judiciare sau a tutelei speciale. Dispoziţiile art. 164-177 sunt aplicabile.
(4)Instanţa sesizată cu instituirea curatelei poate dispune instituirea consilierii judiciare sau a tutelei speciale. Dispoziţiile art. 164-177 sunt aplicabile.Art. 185: Încetarea curatelei Dacă au încetat cauzele care au provocat instituirea curatelei, aceasta va fi ridicată de instanţa de tutelă la cererea celui reprezentat, a soţului sau a rudelor acestuia, a afinilor, a persoanei care locuieşte cu el, a curatorului sau a celor prevăzuţi la art. 111.