Regulamentul 834/28-iun-2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice, precum şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91
Acte UE
Jurnalul Oficial 189L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Iulie 2013
Regulamentul 834/28-iun-2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice, precum şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91
Dată act: 28-iun-2007
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 37,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European (1),
(1)Avizul din 22 mai 2007 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
întrucât:
(1)Producţia ecologică este un sistem global de gestiune agricolă şi de producţie alimentară care combină cele mai bune practici de mediu, un nivel înalt de biodiversitate, conservarea resurselor naturale, aplicarea unor standarde înalte privind bunăstarea animalelor şi o metodă de producţie care respectă preferinţele anumitor consumatori pentru produse obţinute cu ajutorul unor substanţe şi procese naturale. Astfel, metoda de producţie ecologică joacă un dublu rol social, deoarece, pe de o parte, alimentează o piaţă specifică ce răspunde cererii consumatorilor de produse ecologice, iar, pe de altă parte, furnizează bunuri publice, contribuind la protecţia mediului şi la bunăstarea animalelor, precum şi la dezvoltarea rurală.
(2)Segmentul pe care îl ocupă sectorul agriculturii ecologice este în creştere în majoritatea statelor membre. Se remarcă îndeosebi creşterea cererii consumatorilor. Este posibil ca reformele recente din cadrul politicii agricole comune, care pun accent pe orientarea producţiei în funcţie de piaţă şi pe furnizarea de produse de calitate pentru a satisface cerinţele consumatorilor, să stimuleze în continuare piaţa produselor ecologice. În acest context, legislaţia aplicabilă producţiei ecologice joacă un rol din ce în ce mai important în cadrul politicii agricole şi este strâns legată de evoluţia pieţelor agricole.
(3)Cadrul legal comunitar ce reglementează sectorul producţiei ecologice ar trebui să urmărească atingerea obiectivului asigurării unei concurenţe loiale şi a unei funcţionări adecvate a pieţei interne a produselor ecologice, precum şi a menţinerii şi justificării încrederii consumatorilor în produsele etichetate drept ecologice. De asemenea, acesta ar trebui să vizeze crearea de condiţii care să permită dezvoltarea acestui sector, în conformitate cu evoluţia producţiei şi a pieţei.
(4)Comunicarea Comisiei adresată Consiliului şi Parlamentului European privind Planul de acţiune european pentru produse alimentare şi agricultură ecologice propune îmbunătăţirea şi consolidarea standardelor comunitare pentru agricultura ecologică, precum şi a exigenţelor comunitare privind importul şi inspecţia. În concluziile sale din 18 octombrie 2004, Consiliul a solicitat Comisiei să revizuiască cadrul legislativ comunitar în acest domeniu, în vederea asigurării simplificării şi a coerenţei generale şi, în special, pentru a stabili principiile ce încurajează armonizarea standardelor şi, dacă este posibil, reducerea gradului lor de detaliere.
(5)În consecinţă, este oportună definirea mai explicită a obiectivelor, a principiilor şi a normelor aplicabile producţiei ecologice, pentru a contribui la transparenţă şi la încrederea consumatorilor, precum şi la o percepţie armonizată a conceptului de producţie ecologică.
(6)În acest scop, Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului din 24 iunie 1991 privind metoda de producţie agricolă şi ecologică şi indicarea acesteia pe produsele agricole şi alimentare (2) ar trebui abrogat şi înlocuit cu un nou regulament.
(2)JO L 198, 22.7.1991, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 394/2007 al Comisiei (JO L98, 13.4.2007, p. 3).
(7)Se impune stabilirea unui cadru comunitar general în materia normelor aplicabile producţiei ecologice vegetale, animaliere şi de acvacultură, inclusiv de norme privind colectarea plantelor sălbatice şi a algelor marine comestibile, norme de conversie, precum şi norme privind realizarea de produse alimentare procesate, inclusiv vin şi hrană pentru animale şi drojdie ecologică. Comisia ar trebui să autorizeze utilizarea produselor şi a substanţelor şi să decidă în privinţa metodelor ce urmează a fi folosite în agricultura ecologică şi în procesarea produselor alimentare ecologice.
(8)Dezvoltarea producţiei ecologice ar trebui facilitată în continuare, în special prin încurajarea utilizării unor noi tehnici şi substanţe care sunt mai bine adaptate la producţia ecologică.
(9)Organismele modificate genetic (OMG-uri) şi produsele derivate din organisme modificate genetic sunt incompatibile cu noţiunea de producţie ecologică şi cu percepţia consumatorilor de produse ecologice. Din acest motiv, acestea nu ar trebui folosite în agricultura ecologică şi nici în procesarea produselor ecologice.
(10)Se urmăreşte reducerea la minimum a prezenţei OMG-urilor în produsele ecologice. Pragurile de etichetare existente reprezintă plafoane legate exclusiv de prezenţa accidentală şi tehnic inevitabilă a OMG-urilor.
(11)Agricultura ecologică ar trebui să se bazeze în principal pe resurse regenerabile în cadrul sistemelor agricole organizate pe plan local. Pentru a diminua utilizarea resurselor neregenerabile, reziduurile şi subprodusele de origine vegetală sau animală ar trebui reciclate pentru a restitui solului elementele nutritive.
(12)Producţia vegetală ecologică ar trebui să contribuie la menţinerea şi ameliorarea fertilităţii solului, precum şi la prevenirea eroziunii solului. De preferinţă, plantele ar trebui hrănite prin ecosistemul solului, şi nu prin îngrăşăminte solubile adăugate solului.
(13)Elementele esenţiale ale sistemului de gestionare a producţiei ecologice vegetale sunt gestionarea fertilităţii solului, selecţionarea de specii şi varietăţi, rotaţia multianuală a culturilor, reciclarea materialelor ecologice şi tehnicile de cultivare. îngrăşămintele, amelioratorii de sol şi produsele de protecţie vegetală suplimentare ar trebui folosite doar dacă sunt compatibile cu obiectivele şi principiile producţiei ecologice.
(14)Producţia animală este fundamentală pentru organizarea producţiei agricole în exploataţii ecologice, dacă aceasta furnizează materia organică şi nutrienţii necesari terenurilor cultivate şi contribuie în mod corespunzător la ameliorarea solului şi la dezvoltarea agriculturii durabile.
(15)Pentru a evita poluarea mediului, în special a resurselor naturale precum solul şi apa, producţia animală ecologică ar trebui să asigure, în principiu, o legătură strânsă între producţia de acest tip şi sol, practici multianuale adecvate de rotaţie şi hrănirea animalelor cu produse vegetale ecologice produse în propria exploataţie sau în exploataţii ecologice învecinate.
(16)Din moment ce activitatea de creştere ecologică a animalelor de fermă este legată de teren, animalele ar trebui să aibă acces, ori de câte ori este posibil, la zone în aer liber şi la zone de păşunat.
(17)Creşterea ecologică a animalelor în fermă ar trebui să respecte standardele înalte în materie de bunăstare a animalelor şi să răspundă cerinţelor comportamentale specifice fiecărei specii, iar gestionarea sănătăţii animalelor ar trebui să fie orientată către prevenirea bolilor. În această privinţă, ar trebui acordată o atenţie deosebită condiţiilor de adăpostire, practicilor de creştere şi densităţii efectivelor de animale. De asemenea, în selecţionarea raselor ar trebui să se ţină seama de capacitatea acestora de adaptare la condiţiile locale. Normele de punere în aplicare pentru producţia animală şi acvacultură ar trebui să asigure cel puţin respectarea dispoziţiilor Convenţiei europene pentru protecţia animalelor domestice şi a recomandărilor ulterioare formulate de comitetul permanent instituit de aceasta (T-AP).
(18)Sistemul ecologic de producţie animală ar trebui să vizeze completarea ciclurilor de producţie a diferitelor specii de animale cu animalele crescute ecologic. Prin urmare, acesta ar trebui să încurajeze creşterea diversităţii genetice a animalelor ecologice, să diminueze gradul de dependenţă, asigurând astfel dezvoltarea sectorului.
(19)Produsele procesate ecologic ar trebui obţinute prin utilizarea de metode de procesare ce garantează că, pe parcursul tuturor stadiilor din lanţul de producţie, se menţin integritatea ecologică şi calităţile esenţiale ale produsului.
(20)Alimentele procesate ar trebui etichetate ca fiind ecologice doar atunci când toate sau majoritatea ingredientelor lor de origine agricolă sunt ecologice. Cu toate acestea, ar trebui stabilite dispoziţii speciale de etichetare pentru alimentele procesate care conţin ingrediente agricole ce nu pot fi obţinute în mod ecologic, aşa cum este cazul produselor de vânat şi pescuit. De asemenea, cu scopul de a informa consumatorii, de a asigura transparenţa pieţei şi de a promova utilizarea ingredientelor ecologice, ar trebui să fie posibilă menţionarea în lista de ingrediente, în anumite condiţii, a modului de producţie ecologic.
(21)Este necesară asigurarea flexibilităţii în aplicarea normelor aplicabile producţiei, pentru a face astfel posibilă adaptarea standardelor şi a cerinţelor ecologice la condiţiile locale climatice sau geografice, la practicile specifice de creştere a animalelor şi la stadiile de dezvoltare. Acest lucru ar trebui să permită aplicarea unor norme excepţionale, dar numai în limitele condiţiilor specifice prevăzute de legislaţia comunitară.
(22)Este important să fie păstrată încrederea consumatorilor în produsele ecologice. Din acest motiv, derogările de la cerinţele aplicabile producţiei ecologice ar trebui să fie limitate strict la cazurile în care aplicarea normelor excepţionale este considerată justificată.
(23)Pentru a asigura protecţia consumatorilor şi o concurenţă loială, termenii folosiţi pentru a identifica produsele ecologice ar trebui protejaţi împotriva utilizării pentru produse neecologice pe întreg cuprinsul Comunităţii şi independent de limba folosită. Protecţia ar trebui aplicată, de asemenea, cuvintelor derivate şi diminutivelor obişnuite ale acestor termeni, indiferent dacă sunt folosite independent sau în combinaţie.
(24)Pentru a asigura claritatea pentru consumatorii de pe întreaga piaţă comunitară, sigla UE ar trebui să aibă caracter obligatoriu pentru toate alimentele ecologice preambalate produse pe teritoriul Comunităţii. De asemenea, ar trebui să fie posibilă aplicarea voluntară a siglei UE pe produsele ecologice care nu sunt preambalate, obţinute pe teritoriul Comunităţii, sau pe orice produse ecologice importate din ţări terţe.
(25)Cu toate acestea, se consideră necesară limitarea aplicării siglei UE pe produse ce cuprind exclusiv sau în cea mai mare parte ingrediente ecologice, pentru a nu induce în eroare consumatorii în privinţa naturii ecologice a întregului produs. Din acest motiv, nu ar trebui permisă utilizarea acesteia în etichetarea produselor în perioada de conversie sau a produselor alimentare procesate care conţin ingrediente agricole ecologice într-o proporţie mai mică de 95%.
(26)În nici un caz sigla UE nu ar trebui să împiedice utilizarea simultană a siglelor naţionale sau private.
(27)De asemenea, pentru a evita practici deceptive, precum şi orice posibilă confuzie în rândul consumatorilor în privinţa originii comunitare sau necomunitare a produsului, atunci când se utilizează sigla UE, consumatorii ar trebui informaţi despre locul de provenienţă al materiilor prime agricole din care este compus produsul.
(28)Normele comunitare ar trebui să promoveze un concept armonizat de producţie ecologică. Autorităţile competente, autorităţile şi organismele de control ar trebui să acţioneze astfel încât să nu creeze obstacole în calea liberei circulaţii a produselor conforme, certificate de o autoritate sau un organism cu sediul într-un alt stat membru. În special, acestea nu ar trebui să impună controale sau obligaţii financiare suplimentare.
(29)În scopul asigurării coerenţei cu legislaţia comunitară din alte domenii, statelor membre ar trebui să li se permită să aplice pe propriul teritoriu norme naţionale aplicabile producţiei mai stricte decât normele comunitare aplicabile producţiei ecologice, cu condiţia ca aceste norme naţionale să se aplice şi producţiei neecologice şi ca, în general, să fie în conformitate cu legislaţia comunitară.
(30)Se interzice utilizarea OMG-urilor în producţia ecologică. Din motive de claritate şi coerenţă, un produs nu ar trebui să poată fi etichetat ca fiind ecologic atunci când conţine OMG-uri, constă în OMG-uri sau este obţinut din OMG-uri.
(31)Pentru a garanta faptul că produsele ecologice sunt realizate în conformitate cu exigenţele impuse conform cadrului legislativ comunitar aplicabil producţiei ecologice, activităţile desfăşurate de către operatori în toate etapele de producţie, procesare şi distribuţie de produse ecologice ar trebui să facă obiectul unui sistem de control instituit şi gestionat în conformitate cu normele stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor (1).
(1)JO L 165, 30.4.2004, p. 1.
(32)În anumite cazuri, aplicarea cerinţelor de notificare şi control anumitor tipuri de comercianţi cu amănuntul, precum cei care vând produse direct consumatorului sau utilizatorului final, poate să pară disproporţionată. Prin urmare, este firesc ca statelor membre să li se permită să exonereze aceşti operatori de îndeplinirea cerinţelor respective. Cu toate acestea, pentru a evita orice fraudă, este necesar ca această exonerare să nu se aplice acelor comercianţi cu amănuntul care produc, procesează sau depozitează altfel decât prin menţinerea unei legături cu punctul de vânzare sau care importă produse ecologice, sau au subcontractat activităţile menţionate anterior către o terţă parte.
(33)Produsele ecologice importate în Comunitatea Europeană ar trebui să poată fi introduse pe piaţa comunitară ca produse ecologice, atunci când sunt realizate în conformitate cu normele aplicabile producţiei şi respectă măsurile de control conforme sau echivalente celor prevăzute de legislaţia comunitară. De asemenea, produsele importate într-un regim echivalent ar trebui să aibă un certificat eliberat de către autoritatea competentă sau autoritatea sau organismul de control recunoscute din ţara terţă în cauză.
(34)În ceea ce priveşte produsele importate, evaluarea echivalenţei ar trebui să ţină cont de standardele internaţionale prevăzute de Codex Alimentarius.
(35)Menţinerea listei cu ţări terţe recunoscute de către Comisie ca având standarde de producţie şi măsuri de control echivalente cu cele prevăzute de legislaţia comunitară este considerată oportună. Pentru ţările terţe care nu sunt incluse în această listă, Comisia ar trebui să întocmească o listă cu autorităţile şi organismele de control a căror competenţă de control şi certificare în ţările terţe în cauză este recunoscută.
(36)Este necesară colectarea de date statistice relevante, pentru a obţine informaţiile fiabile necesare pentru punerea în aplicare şi monitorizarea respectării prezentului regulament şi care pot servi drept instrument pentru producători, operatorii de pe piaţă şi factorii de decizie politică. Datele statistice necesare ar trebui definite în contextul programului statistic comunitar.
(37)Prezentul regulament ar trebui să se aplice de la o dată care acordă Comisiei suficient timp pentru adoptarea măsurilor necesare pentru punerea sa în aplicare.
(38)Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competenţelor de executare conferite Comisiei (1).
(1)JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).
(39)Evoluţia dinamică a sectorului ecologic, anumite aspecte deosebit de delicate privind metoda de producţie ecologică şi nevoia de a asigura o bună funcţionare a pieţei interne şi a sistemului de control determină necesitatea de a permite o viitoare revizuire a normelor comunitare în privinţa agriculturii ecologice, ţinând seama de experienţa acumulată în urma aplicării normelor respective.
(40)Până la adoptarea normelor metodologice comunitare aplicabile producţiei anumitor specii de animale, plante acvatice şi microalge, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a asigura aplicarea standardelor naţionale sau, în absenţa acestora, a standardelor private acceptate sau recunoscute de către statele membre,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Scopul şi domeniul de aplicare
(1)Prezentul regulament asigură bazele unei dezvoltări durabile a producţiei ecologice, asigurând în acelaşi timp funcţionarea eficientă a pieţei interne, garantând concurenţa loială, asigurând încrederea consumatorilor şi protejând interesele acestora.
Prezentul regulament stabileşte obiective şi principii comune care stau la baza normelor pe care le conţine în privinţa:
a)tuturor stadiilor de producţie, procesare şi distribuţie a produselor ecologice şi a controlului acestora;
b)utilizării în etichetare şi în publicitate a indicaţiilor aplicabile producţiei ecologice.
(2)Prezentul regulament se aplică următoarelor produse de origine agricolă, inclusiv în cazul celor provenite din acvacultură, atunci când sunt introduse pe piaţă sau se intenţionează introducerea lor pe piaţă:
a)produse agricole vii sau neprocesate;
b)produse agricole procesate pentru a fi utilizate ca alimente;
c)hrană pentru animale;
d)material de înmulţire vegetativ şi seminţe pentru cultivare.
Produsele obţinute din vânatul şi pescuitul animalelor sălbatice nu trebuie considerate ca făcând parte din producţia ecologică.
Prezentul regulament se aplică şi drojdiei folosite drept aliment sau hrană pentru animale.
(3)Prezentul regulament se aplică oricărui operator implicat în activităţile din orice etapă de producţie, preparare şi distribuţie legate de produsele prevăzute la alineatul (2).
Cu toate acestea, operaţiunile extinse de catering nu fac obiectul prezentului regulament. Statele membre pot aplica norme naţionale sau, în absenţa acestora, standarde private privind etichetarea şi controlul produselor provenite din operaţiuni extinse de catering, dacă normele respective respectă dreptul comunitar.
(4)Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere altor dispoziţii comunitare sau naţionale, în conformitate cu legislaţia comunitară privind produsele menţionate în prezentul articol, precum dispoziţiile care reglementează producţia, prepararea, comercializarea, etichetarea şi controlul, inclusiv legislaţia privind alimentele şi hrana animalelor.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
a)"producţia ecologică" înseamnă utilizarea unei metode de producţie care respectă normele stabilite prin prezentul regulament în toate stadiile de producţie, procesare şi distribuţie;
b)"stadiile de producţie, procesare şi distribuţie" înseamnă orice stadiu, începând cu, şi incluzând, producţia primară a unui produs ecologic şi terminând cu, şi incluzând, depozitarea, procesarea, transportul, vânzarea sau furnizarea sa către consumatorul final şi, după caz, etichetarea, promovarea, activităţile de import, export şi subcontractare;
c)"ecologic" înseamnă obţinut din producţia ecologică sau în legătură cu aceasta;
d)"operator" înseamnă persoanele fizice sau juridice care răspund de îndeplinirea cerinţelor prezentului regulament în cadrul întreprinderii cu profil ecologic aflate sub controlul lor;
e)"producţie vegetală" înseamnă producţia de produse agricole vegetale, incluzând recoltarea produselor vegetale sălbatice în scop comercial;
f)"producţie animală" înseamnă producţia de animale terestre domestice sau domesticite (inclusiv insecte);
g)definiţia noţiunii de "acvacultură" este cea prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului din 27 iulie 2006 privind Fondul European pentru Pescuit (1);
(1)JOL223, 15.8.2006, p. 1.
h)"conversie" înseamnă trecerea de la agricultura convenţională la cea ecologică într-o perioadă determinată de timp, pe parcursul căreia se aplică dispoziţiile privind producţia ecologică;
i)"procesarea" înseamnă operaţiunile de conservare şi/sau procesare a produselor ecologice, inclusiv sacrificarea şi tranşarea, în cazul produselor de origine animală, precum şi ambalarea, etichetarea şi/sau modificarea etichetelor privind modul de producţie ecologic;
j)definiţiile noţiunilor de "produs alimentar", "hrană pentru animale" şi "introducere pe piaţă" sunt cele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare (2);
(2)JO L 31, 1.2.2002, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 575/2006 al Comisiei (JO L 100, 8.4.2006, p. 3).
k)"etichetarea" înseamnă orice termeni, menţiuni, indicaţii, mărci de fabrică sau de comerţ, imagini sau simboluri care apar pe orice ambalaj, document, anunţ, etichetă, panou, inel sau manşetă care însoţeşte sau face trimitere la un produs;
l)definiţia noţiunii de "produs alimentar preambalat" este cea prevăzută la articolul 1 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la etichetarea şi prezentarea produselor alimentare, precum şi la publicitatea acestora (3);
(3)JO L 109, 6.5.2000, p. 29. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/142/CE a Comisiei (JO L 368, 23.12.2006, p. 110).
m)"promovarea" înseamnă orice reprezentare destinată publicului, realizată altfel decât prin etichetare, care are scopul sau poate să influenţeze şi să formeze atitudinea, convingerile şi comportamentele, cu scopul de a promova direct sau indirect vânzarea de produse ecologice;
n)"autoritate competentă" înseamnă autoritatea centrală a unui stat membru, competentă să organizeze controale oficiale în domeniul producţiei ecologice în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament, sau orice altă autoritate căreia i s-a conferit respectiva competenţă; include de asemenea, după caz, autoritatea corespondentă a unei ţări terţe;
o)"autoritate de control" înseamnă o organizaţie publică administrativă a unui stat membru căreia autoritatea competentă i-a conferit, în întregime sau parţial, competenţa de inspecţie şi certificare în domeniul producţiei ecologice în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament; include de asemenea, după caz, autoritatea corespondentă a unei ţări terţe sau autoritatea corespondentă ce funcţionează într-o ţară terţă;
p)"organism de control" înseamnă o terţă parte independentă privată ce desfăşoară activităţi de inspecţie şi certificare în domeniul producţiei ecologice în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament; include de asemenea, după caz, organismul corespondent al unei ţări terţe sau organismul corespondent ce operează într-o ţară terţă;
q)"marcă de conformitate" înseamnă afirmarea, sub forma unei mărci, a conformităţii cu un anumit set de standarde sau alte documente normative;
r)definiţia noţiunii de "ingrediente" este cea prevăzută la articolul 6 alineatul (4) din Directiva 2000/13/CE;
s)definiţia noţiunii de "produse fitofarmaceutice" este cea prevăzută în Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piaţă a produselor de uz fitosanitar (4);
(4)JO L 230, 19.8.1991, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2007/31/CE a Comisiei (JO L 140, 1.6.2007, p. 44).
t)definiţia noţiunii de "organism modificat genetic (OMG)" este cea prevăzută în Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic şi de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului (5), un asemenea organism nefiind obţinut prin tehnicile de modificare genetică enumerate în anexa I.B la respectiva directivă;
(5)JO L 106, 17.4.2001, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 (JO L 268, 18.10.2003, p. 24).
u)"obţinut din OMG-uri" înseamnă un derivat, integral sau parţial, din OMG-uri, dar care nu conţine sau nu constă în OMG-uri;
v)"obţinut prin OMG-uri" înseamnă un derivat obţinut prin proceduri în care ultimul organism viu din procesul de producţie este un OMG, dar care nu conţine sau nu constă în OMG-uri;
w)definiţia noţiunii de "aditivi din hrana pentru animale" este cea prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (6);
(6)JO L 268, 18.10.2003, p. 29. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 378/2005 al Comisiei (JO L 59, 5.3.2005, p. 8).
x)"echivalent", în descrierea diferitelor sisteme sau măsuri, înseamnă că acestea sunt capabile să atingă aceleaşi obiective şi principii prin punerea în aplicare a normelor ce garantează acelaşi nivel de asigurare a conformităţii;
y)"auxiliarul tehnologic" înseamnă orice substanţă care nu este consumată individual ca ingredient alimentar, utilizată pentru procesarea materiilor prime, a produselor alimentare sau a ingredientelor acestora, pentru a realiza un anumit obiectiv tehnologic în timpul tratării sau procesării şi care poate avea ca rezultat prezenţa neintenţionată, dar inevitabilă tehnic, a reziduurilor substanţei respective sau a derivatelor acesteia în produsul final, cu condiţia ca aceste reziduuri să nu prezinte nici un risc pentru sănătate şi să nu aibă efecte tehnologice asupra produsului finit;
z)definiţia noţiunii de "radiaţii ionizante" este cea prevăzută în Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecţia sănătăţii lucrătorilor şi a populaţiei împotriva pericolelor prezentate de radiaţiile ionizante (1), astfel cum este limitată prin articolul 1 alineatul (2) din Directiva 1999/2/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 februarie 1999 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind produsele şi ingredientele alimentare tratate cu radiaţii ionizante (2);
(1)JO L 159, 29.6.1996, p. 1.
(2)JO L 66, 13.3.1999, p. 16. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
aa) "operaţiunile extinse de catering" se referă la prepararea produselor ecologice în restaurante, spitale, cantine şi alte unităţi din sectorul alimentar la punctele de vânzare sau de livrare către consumatorul final.
Art. 3: Obiective
Producţia ecologică urmăreşte atingerea următoarelor obiective generale:
a)stabilirea unui sistem durabil de gestionare a agriculturii, care:
(i)respectă sistemele şi ciclurile naturii şi menţine şi ameliorează sănătatea solului, a apei, a plantelor şi a animalelor şi echilibrul dintre acestea;
(ii)contribuie la un înalt nivel de biodiversitate;
(iii)utilizează în mod responsabil energia şi resursele naturale precum apa, solul, materia organică şi aerul;
(iv)respectă standarde înalte de bunăstare a animalelor şi, în special, satisface nevoile comportamentale specifice speciilor;
b)vizează realizarea de produse de calitate superioară;
c)vizează producerea unei mari varietăţi de produse alimentare şi alte produse agricole ce răspund cererii consumatorilor pentru bunuri realizate prin folosirea unor procese ce nu dăunează mediului, sănătăţii umane, sănătăţii şi bunăstării plantelor sau animalelor.
Art. 4: Principii generale
Producţia ecologică se bazează pe următoarele principii:
a)proiectarea şi gestionarea adecvată a proceselor biologice, pe baza unor sisteme ecologice care utilizează resurse naturale interne sistemului, prin metode care:
(i)utilizează organisme vii şi metode de producţie mecanice;
(ii)practică producţia vegetală şi animalieră sau practică acvacultura cu respectarea principiului exploatării durabile a resurselor pentru pescuit;
(iii)exclud utilizarea de OMG-uri şi produse realizate din sau prin OMG-uri, cu excepţia produselor medicale veterinare;
(iv)se bazează pe evaluarea riscurilor şi pe utilizarea de măsuri de precauţie şi prevenţie, după caz;
b)limitarea utilizării de materii prime externe. Atunci când materii prime externe sunt necesare sau în absenţa practicilor şi a metodelor corespunzătoare de gestiune menţionate la litera (a), acestea se limitează la:
(i)materii prime produse ecologic;
(ii)substanţe naturale sau derivate din cele naturale;
(iii)îngrăşăminte minerale cu solubilitate scăzută;
c)limitarea strictă a utilizării de materii prime chimice de sinteză la cazurile excepţionale în care:
(i)nu există practicile corespunzătoare de gestiune; şi
(ii)materiile prime externe menţionate la litera (b) nu sunt disponibile pe piaţă; sau
(iii)utilizarea materiilor prime externe menţionate la litera (b) contribuie la un impact inacceptabil asupra mediului;
d)adaptarea, după caz şi în cadrul instituit de prezentul regulament, a normelor aplicabile producţiei ecologice care ţin seama de statutul sanitar, de diferenţele regionale privind condiţiile climatice şi locale, de etapele de dezvoltare şi de practicile specifice de creştere a animalelor.
Art. 5: Principii specifice aplicabile agriculturii
Pe lângă principiile generale prevăzute la articolul 4, agricultura ecologică se bazează pe următoarele principii specifice:
a)menţinerea şi ameliorarea florei şi faunei solului şi a fertilităţii sale naturale, a stabilităţii şi diversităţii acestuia pentru a preveni şi combate tasarea şi eroziunea lui, precum şi hrănirea plantelor în principal prin ecosistemul solului;
b)reducerea la minimum a utilizării de resurse neregenerabile şi materii prime din afara exploataţiilor;
c)reciclarea deşeurilor şi a produselor secundare de origine vegetală şi animalieră, prin utilizarea lor ca materii prime în producţia vegetală şi animală;
d)respectarea echilibrului ecologic local sau regional în momentul adoptării de decizii privind producţia;
e)menţinerea sănătăţii animalelor prin stimularea imunităţii lor naturale, precum şi prin selecţionarea raselor şi a practicilor de creştere corespunzătoare;
f)menţinerea sănătăţii plantelor prin măsuri preventive, precum selecţionarea speciilor şi a varietăţilor corespunzătoare, rezistente la dăunători şi boli, rotaţia corespunzătoare a culturilor, metode mecanice şi fizice şi protecţia duşmanilor naturali ai dăunătorilor;
g)practicarea producţiei animaliere adaptate zonei şi tipului de teren;
h)respectarea unui nivel înalt de bunăstare a animalelor, respectând nevoile specifice ale speciilor;
i)realizarea de produse ecologice de origine animalieră provenite de la animale care au fost crescute în exploataţii ecologice de la naştere sau ecloziune şi pe parcursul întregii vieţi;
j)selecţionarea raselor în funcţie de capacitatea animalelor de a se adapta la condiţiile locale, vitalitatea şi rezistenţa acestora la boli şi probleme de sănătate;
k)hrănirea efectivelor de animale cu hrană ecologică alcătuită din ingrediente agricole produse ecologic şi din substanţe naturale neagricole;
l)aplicarea unor practici de creştere a animalelor ce stimulează sistemul imunitar şi întăresc apărarea naturală împotriva bolilor şi, în special, includerea de exerciţii periodice şi accesul la zone în aer liber şi păşuni, după caz;
m)excluderea creşterii de animale poliploide obţinute în mod artificial;
n)în producţia de acvacultură, menţinerea biodiversităţii ecosistemelor naturale acvatice, a unei sănătăţi permanente a mediului acvatic şi a calităţii ecosistemului înconjurător, acvatic şi terestru;
o)hrănirea organismelor acvatice cu hrană provenită din exploatarea durabilă a resurselor de pescuit, în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea şi exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (1) sau cu hrană ecologică alcătuită din ingrediente agricole obţinute din agricultura ecologică şi cu substanţe naturale neagricole.
(1)JOL 358, 31.12.2002, p. 59.
Art. 6: Principii specifice aplicabile procesării alimentelor ecologice
Pe lângă principiile generale prevăzute la articolul 4, producţia alimentelor ecologice procesate se bazează pe următoarele principii specifice:
a)producerea alimentelor ecologice din ingrediente agricole ecologice, cu excepţia cazului în care un ingredient nu este disponibil pe piaţă sub formă ecologică;
b)limitarea utilizării aditivilor alimentari, a ingredientelor neecologice cu funcţii principale tehnologice şi organoleptice şi a micronutrienţilor şi auxiliarilor tehnologici, astfel încât aceştia să fie utilizaţi în cea mai mică măsură şi doar în cazul unei nevoi tehnologice esenţiale sau în scopuri nutriţionale speciale;
c)excluderea substanţelor şi a metodelor de procesare ce pot induce în eroare în privinţa adevăratei naturi a produsului;
d)procesarea atentă a hranei, de preferinţă prin metode biologice, mecanice şi fizice.
Art. 7: Principii specifice aplicabile procesării hranei ecologice pentru animale
Pe lângă principiile generale prevăzute la articolul 4, producţia de hrană ecologică procesată pentru animale se bazează pe următoarele principii specifice:
a)producerea hranei ecologice pentru animale din materii prime ecologice destinate animalelor, cu excepţia cazului în care un ingredient nu este disponibil pe piaţă sub formă ecologică;
b)limitarea utilizării aditivilor destinaţi animalelor şi a auxiliarilor tehnologici, astfel încât aceştia să fie utilizaţi în cea mai mică măsură şi doar în cazul unei nevoi tehnologice sau zootehnice esenţiale sau în scopuri nutriţionale speciale;
c)excluderea substanţelor şi a metodelor de procesare ce pot induce în eroare în privinţa adevăratei naturi a produsului;
d)procesarea atentă a hranei pentru animale, de preferinţă prin metode biologice, mecanice şi fizice.
Art. 8: Cerinţe generale
Operatorii respectă normele aplicabile producţiei stabilite prin prezentul titlu, precum şi normele de punere în aplicare menţionate la articolul 38 litera (a).
Art. 9: Interzicerea utilizării OMG-urilor
(1)Se interzice utilizarea în producţia ecologică a OMG-urilor şi a produselor realizate din sau prin OMG-uri ca alimente, hrană pentru animale, auxiliari tehnologici, produse fitofarmaceutice, fertilizatori, amelioratori de sol, seminţe, material de înmulţire vegetativ, microorganisme şi animale.
(2)În sensul interdicţiei menţionate la alineatul (1) cu privire la OMG-uri sau la produsele obţinute din OMG-uri destinate alimentelor şi hranei pentru animale, operatorii se pot baza pe etichetele ce însoţesc produsul sau pe orice alt document însoţitor, anexat sau furnizat în conformitate cu Directiva 2001/18/CE, Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare şi furajele modificate genetic (1) sau Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 privind trasabilitatea şi etichetarea organismelor modificate genetic şi trasabilitatea produselor destinate alimentaţiei umane sau animale, produse din organisme modificate genetic.
Operatorii pot presupune că în fabricarea produselor alimentare sau a hranei pentru animale achiziţionate nu s-au folosit OMG-uri sau produse rezultate din OMG-uri atunci când acestea nu sunt etichetate sau însoţite de un document, în conformitate cu regulamentele menţionate anterior, cu excepţia cazului în care au obţinut alte informaţii indicând faptul că etichetarea produselor în cauză nu a fost efectuată în conformitate cu respectivele regulamente.
(1)JO L 268, 18.10.2003, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1981/2006 al Comisiei (JO L 368, 23.12.2006, p. 99).
(3)În sensul interdicţiei menţionate la alineatul (1), în ceea ce priveşte produsele care nu constituie alimente sau hrană pentru animale ori cele realizate de OMG-uri, operatorii ce folosesc astfel de produse neecologice achiziţionate de la terţi solicită vânzătorului să confirme faptul că produsele furnizate nu au fost realizate din sau de către OMG-uri.
(4)Comisia decide asupra măsurilor de punere în aplicare a interdicţiei de a utiliza OMG-uri şi produse rezultate din sau de către OMG-uri în conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2).
Art. 10: Interzicerea utilizării radiaţiilor ionizante
Se interzice utilizarea de radiaţii ionizante pentru tratarea alimentelor ecologice sau a hranei ecologice pentru animale ori a materiilor prime utilizate pentru producerea alimentelor ecologice sau a hranei ecologice pentru animale.
Art. 11: Norme generale aplicabile producţiei agricole
Întreaga exploataţie agricolă este gestionată în conformitate cu cerinţele aplicabile producţiei ecologice.
Cu toate acestea, în conformitate cu condiţiile specifice ce urmează a fi stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2), o exploataţie poate fi împărţită în unităţi clar separate sau în zone de producţie de acvacultură, dintre care nu toate sunt gestionate conform modului de producţie ecologic. În privinţa animalelor, sunt implicate diferite specii. În privinţa acvaculturii, pot fi implicate aceleaşi specii, cu condiţia să existe o distincţie adecvată între zonele de producţie. În privinţa plantelor sunt implicate diferite varietăţi ce pot fi uşor diferenţiate.
În cazul în care, în conformitate cu al doilea paragraf, nu toate unităţile unei exploataţii sunt folosite pentru producţie ecologică, operatorul separă parcelele, animalele şi produsele utilizate pentru sau produse de către unităţile ecologice de cele utilizate sau produse de către unităţile neecologice şi ţine un registru adecvat pentru a evidenţia această separare.
Art. 12: Norme aplicabile producţiei vegetale
(1)Pe lângă normele generale aplicabile producţiei agricole, prevăzute la articolul 11, producţiei vegetale ecologice i se aplică următoarele norme:
a)producţia vegetală ecologică foloseşte practici de prelucrare a solului şi de cultivare ce menţin sau sporesc materia organică a solului, ameliorează stabilitatea şi biodiversitatea solului şi previn tasarea şi eroziunea solului;
b)fertilizarea şi activitatea biologică a solului sunt menţinute şi intensificate prin rotaţia multianuală a culturilor, inclusiv a leguminoaselor şi a altor culturi pentru îngrăşăminte verzi, precum şi prin aplicarea de îngrăşăminte de origine animală sau de materii organice, ambele de preferinţă compostate, provenite din producţia ecologică;
c)este permisă utilizarea de preparate biodinamice;
d)de asemenea, fertilizatorii şi amelioratorii de sol pot fi folosiţi doar dacă utilizarea lor în producţia ecologică a fost autorizată în conformitate cu articolul 16;
e)nu se folosesc îngrăşăminte anorganice pe bază de azot;
f)toate tehnicile de producţie vegetală utilizate previn sau reduc la minimum orice contribuţie la contaminarea mediului;
g)prevenirea daunelor cauzate de dăunători, boli şi buruieni se bazează în principal pe protecţia inamicilor naturali, selecţionarea de specii şi varietăţi, rotaţia culturilor, tehnici de cultivare şi procedee termice;
h)în cazul unei ameninţări constatate pentru o cultură, produse fitofarmaceutice pot fi utilizate numai dacă folosirea lor în producţia ecologică a fost autorizată în conformitate cu articolul 16;
i)pentru obţinerea de produse, altele decât seminţele şi materialul de înmulţire vegetativ, se utilizează numai seminţe şi material de înmulţire produse ecologic. În acest scop, planta-mamă, în cazul seminţelor, şi planta parentală, în cazul materialului de înmulţire vegetativ, trebuie să fi fost obţinute în conformitate cu normele stabilite prin prezentul regulament timp de minimum o generaţie sau, în cazul culturilor perene, timp de două sezoane de vegetaţie;
j)se folosesc produse pentru curăţirea şi dezinfecţia producţiei vegetale numai dacă utilizarea acestora în producţia ecologică a fost autorizată în conformitate cu articolul 16.
(2)Recoltarea de plante sălbatice şi de părţi ale acestora, ce cresc în mod spontan în zone naturale, păduri şi zone agricole, este considerată drept o metodă de producţie ecologică, dacă:
a)pentru o perioadă de cel puţin trei ani înainte de recoltă, zonele respective nu au fost tratate cu alte produse decât cele autorizate în vederea utilizării în producţia ecologică în conformitate cu articolul 16;
b)recoltarea nu afectează stabilitatea habitatului natural sau prezervarea speciilor din zona de recoltare.
(3)Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a normelor aplicabile producţiei incluse în prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2).
Art. 13: Norme aplicabile producţiei de alge marine
(1)Recoltarea algelor marine sălbatice ce cresc în mod spontan în zona maritimă şi a părţilor acestora este considerată drept o metodă de producţie ecologică, dacă:
a)zonele de producţie sunt caracterizate printr-un înalt nivel ecologic, în conformitate cu Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (1), şi, până la punerea în aplicare a acesteia, printr-o calitate echivalentă a apelor desemnate în conformitate cu Directiva 2006/113/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind calitatea apelor conchilicole (2), şi nu sunt inadecvate din punct de vedere sanitar. Până la introducerea unor norme mai detaliate de punere în aplicare a legislaţiei, algele marine sălbatice comestibile nu se recoltează în zone ce nu întrunesc criteriile stabilite pentru zonele din clasa A sau clasa B, astfel cum sunt definite în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală desinate consumului uman (3);
(1)JO L 327, 22.12.2000, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 2455/2001/CE (JO L 331, 15.12.2001, p. 1).
(2)JOL 376, 27.12.2006, p. 14.
(3)JOL 139, 30.4.2004, p. 206.
b)recoltarea nu afectează stabilitatea pe termen lung a habitatului natural sau supravieţuirea speciilor în zona de recoltare.
(2)Pentru a putea fi considerată ecologică, cultura algelor marine are loc în zone de coastă având caracteristici de mediu şi sanitare cel puţin echivalente cu cele prezentate la alineatul (1). De asemenea:
a)se utilizează practici durabile în toate etapele de producţie, de la recoltarea algelor marine tinere până la recoltarea algelor marine adulte;
b)pentru a asigura menţinerea unei largi diversităţi genetice, recoltarea algelor marine tinere care cresc spontan în mediul natural ar trebui să aibă loc cu regularitate, pentru a suplimenta stocurile de cultură amenajate;
c)nu se utilizează îngrăşăminte decât în structuri de interior amenajate şi numai dacă utilizarea acestora în producţia ecologică a fost autorizată în acest scop în conformitate cu articolul 16.
(3)Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a normelor aplicabile producţiei prevăzute de prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2).
Art. 14: Norme aplicabile producţiei animaliere
(1)Pe lângă normele agricole generale stabilite în articolul 11, producţiei animaliere ecologice i se aplică următoarele norme:
a)în privinţa originii animalelor:
(i)efectivele de animale crescute în mod ecologic se nasc şi sunt crescute în exploataţii ecologice;
(ii)în scopuri de reproducere pot fi aduse în exploataţii, în condiţii speciale, animale care nu au fost crescute în mod ecologic. Astfel de animale şi produsele acestora pot fi considerate ca fiind ecologice după respectarea perioadei de conversie menţionate la articolul 17 alineatul (1) litera (c);
(iii)efectivele de animale existente în exploataţie la începutul perioadei de conversie şi produsele acestora pot fi considerate ecologice după respectarea perioadei de conversie menţionate la articolul 17 alineatul (1) litera (c);
b)în privinţa practicilor de creştere şi a condiţiilor de adăpostire:
(i)personalul de îngrijire dispune de cunoştinţele de bază şi de aptitudinile necesare în ceea ce priveşte nevoile de sănătate şi bunăstare ale animalelor;
(ii)practicile de creştere, inclusiv densitatea efectivelor, precum şi condiţiile de adăpostire satisfac atât nevoile de dezvoltare, cât şi cele fiziologice şi etologice ale animalelor;
(iii)animalele au acces permanent la zone în aer liber, de preferinţă păşuni, ori de câte ori condiţiile meteorologice şi starea solului permit acest lucru, cu excepţia cazurilor în care se impun restricţii şi obligaţii legate de protecţia sănătăţii umane şi animale în temeiul legislaţiei comunitare;
(iv)efectivele se limitează în vederea reducerii la minimum a suprapăşunatului, a tasării solului, a eroziunii sau a poluării cauzate de animale sau de răspândirea îngrăşămintelor de origine animală;
(v)animalele crescute în mod ecologic se ţin separate de celelalte. Cu toate acestea, păşunatul animalelor crescute în mod ecologic pe un teren comun şi păşunatul animalelor care nu au fost crescute în mod ecologic pe un teren ecologic sunt permise, cu respectarea anumitor condiţii restrictive;
(vi)se interzice priponirea sau izolarea animalelor, cu excepţia unor anumite exemplare pentru o perioadă limitată de timp, dacă aceasta se justifică din motive de siguranţă, bunăstare sau veterinare;
(vii)se reduce la minimum durata transportului animalelor;
(viii)se reduce la minimum orice suferinţă, inclusiv mutilarea, pe parcursul întregii vieţi a animalului, inclusiv în momentul sacrificării;
(ix)exploataţiile apicole se amplasează în zone în care se asigură resurse de nectar şi polen provenite în principal din culturi produse în mod ecologic sau, după caz, din flora spontană sau din păduri, ori culturi gestionate în mod neecologic care sunt tratate doar prin metode cu impact scăzut asupra mediului. Exploataţiile apicole sunt ţinute la distanţă de surse ce pot conduce la contaminarea produselor apicole sau la afectarea sănătăţii albinelor;
(x)stupii şi materialele folosite în apicultură se confecţionează în principal din materiale naturale;
(xi)se interzice distrugerea albinelor în faguri ca metodă asociată recoltării produselor apicole;
c)în privinţa reproducerii:
(i)se folosesc metode naturale de reproducere. Cu toate acestea, este permisă inseminarea artificială;
(ii)reproducerea nu este indusă prin tratament hormonal sau substanţe similare, decât ca formă de tratament terapeutic veterinar, în cazul unui exemplar individual;
(iii)nu se folosesc alte forme de reproducere artificială, precum clonarea sau transferul embrionar;
(iv)se selecţionează rase adecvate. Selecţionarea raselor contribuie, de asemenea, la prevenirea oricărei suferinţe şi la evitarea oricărei necesităţi de a mutila animalele;
d)în privinţa modului de hrănire:
(i)obţinerea hranei pentru animale se face în principal din exploataţia în care sunt crescute acestea sau din alte exploataţii ecologice din aceeaşi zonă;
(ii)animalele trebuie hrănite cu hrană ecologică pentru animale ce satisface cerinţele nutriţionale ale animalelor în diverse etape de dezvoltare. O parte din raţie poate să conţină hrană din exploataţii care se află în procesul de conversie la agricultura ecologică;
(iii)exceptând albinele, efectivele de animale au acces permanent la păşuni sau furaj grosier;
(iv)materiile prime neecologice de origine vegetală, animală sau minerală destinate hranei animalelor, aditivii pentru hrana animalelor, anumite produse utilizate în nutriţia animalieră şi auxiliarii tehnologici se folosesc numai dacă utilizarea acestora în producţia ecologică a fost autorizată în conformitate cu dispoziţiile articolului 16;
(v)nu se folosesc factori de creştere şi aminoacizi de sinteză;
(vi)mamiferele neînţărcate sunt hrănite cu lapte natural, de preferinţă matern;
e)în privinţa prevenirii bolilor şi a tratamentului veterinar:
(i)prevenirea bolilor se bazează pe selecţia raselor şi a liniilor, pe practici de gestionare a creşterii, pe o hrană pentru animale de cea mai bună calitate, pe densitatea adecvată a efectivelor şi pe adăpostirea adecvată şi corespunzătoare menţinută în condiţii de igienă;
(ii)bolile sunt tratate imediat pentru a se evita orice suferinţă a animalului; se pot folosi produse medicinale veterinare alopate chimice de sinteză, inclusiv antibiotice, atunci când acest lucru este necesar şi în condiţii stricte, în cazul în care nu este adecvată utilizarea produselor fitoterapeutice, homeopatice sau de altă natură. Sunt definite, în special, restricţii privind tratamentul şi perioade de aşteptare;
(iii)este permisă utilizarea de medicamente veterinare imunologice;
(iv)sunt permise tratamente pentru protecţia sănătăţii umane şi a animalelor impuse în temeiul legislaţiei comunitare;
f)în privinţa curăţirii şi dezinfecţiei, se folosesc produse de curăţire şi dezinfecţie a clădirilor şi instalaţiilor aferente creşterii animalelor numai dacă utilizarea acestora în producţia ecologică a fost autorizată în conformitate cu articolul 16.
(2)Măsurile şi condiţiile necesare pentru punerea în aplicare a normelor aplicabile producţiei prevăzute de prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2).
Art. 15: Norme aplicabile producţiei animaliere de acvacultură
(1)Pe lângă normele agricole generale stabilite în articolul 11, producţiei ecologice animaliere de acvacultură i se aplică următoarele norme:
a)în privinţa originii animalelor de acvacultură:
(i)acvacultura ecologică se bazează pe creşterea efectivelor tinere obţinute din genitori de origine ecologică şi din exploataţii ecologice;
(ii)atunci când nu sunt disponibile efective tinere obţinute din genitori de origine ecologică sau din exploataţii ecologice, se pot introduce în exploataţie animale de origine neecologică, în anumite condiţii;
b)în privinţa practicilor de creştere:
(i)personalul de îngrijire dispune de cunoştinţele de bază şi aptitudinile necesare în ceea ce priveşte nevoile de sănătate şi bunăstare ale animalelor;
(ii)practicile de creştere, inclusiv hrănirea, conceperea instalaţiilor, densitatea efectivelor şi calitatea apei satisfac atât nevoile de dezvoltare, cât şi cele fiziologice şi etologice ale animalelor;
(iii)practicile de creştere reduc la minimum impactul negativ al exploataţiei asupra mediului, inclusiv evadarea din exploataţie a anumitor exemplare din efectivele de creştere;
(iv)animalele crescute în mod ecologic se ţin separate de restul animalelor de acvacultură;
(v)se asigură menţinerea bunăstării animalelor pe parcursul transportului;
(vi)se reduce la minimum orice suferinţă a animalelor, inclusiv în momentul sacrificării;
c)în privinţa reproducerii:
(i)se interzice utilizarea inducţiei poliploide artificiale, hibridizarea artificială, clonarea şi producţia de linii monosex, cu excepţia selecţionării manuale;
(ii)se selecţionează linii adecvate;
(iii)se stabilesc condiţii specifice pentru fiecare specie în ceea ce priveşte gestionarea genitorilor, reproducerea şi producţia de efective tinere;
d)în privinţa hranei pentru peşti şi crustacee:
(i)animalele trebuie hrănite cu hrană ce satisface cerinţele nutriţionale ale animalelor în diverse etape de dezvoltare;
(ii)componenta vegetală a hranei provine din filieră ecologică, iar componenta din hrană derivată din animale acvatice provine din exploatarea durabilă a resurselor de pescuit;
(iii)în cazul materiilor prime neecologice de origine vegetală, animală sau minerală folosite ca hrană pentru animale, aditivii destinaţi hranei pentru animale, anumite produse utilizate în nutriţia animală, precum şi auxiliarii tehnologici se utilizează numai dacă au fost autorizaţi în conformitate cu articolul 16;
(iv)nu se folosesc factori de creştere şi aminoacizi de sinteză;
e)în privinţa moluştelor bivalve şi a altor specii ce nu sunt hrănite de către om, ci se hrănesc din planctonul natural:
(i)astfel de animale filtrante primesc tot necesarul nutriţional din natură, cu excepţia exemplarelor tinere crescute în crescătorii;
(ii)acestea sunt crescute în ape ce întrunesc cerinţele pentru zone din clasa A sau clasa B, astfel cum sunt definite în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 854/2004;
(iii)ariile de creştere sunt caracterizate printr-un înalt nivel ecologic, astfel cum este definit de Directiva 2000/60/CE, şi, până la punerea în aplicare a acesteia, printr-o calitate echivalentă apelor desemnate în conformitate cu Directiva 2006/113/CE;
f)în privinţa prevenirii bolilor şi a tratamentului veterinar:
(i)prevenirea bolilor se bazează pe creşterea animalelor în condiţii optime prin selectarea amplasamentului corespunzător, conceperea optimă a exploataţiilor, aplicarea de bune practici de gestionare şi creştere, inclusiv curăţirea şi dezinfectarea periodică a instalaţiilor, asigurarea hranei de calitate superioară pentru animale, densitatea adecvată a efectivelor, precum şi selecţia reproducătorilor şi a liniilor;
(ii)bolile sunt tratate imediat, pentru a se evita orice suferinţă a animalului; se pot folosi produse medicinale veterinare alopate chimice de sinteză, inclusiv antibiotice, atunci când acest lucru este necesar şi în condiţii stricte, în cazul în care nu este adecvată utilizarea produselor fitoterapeutice, homeopatice sau de altă natură. Sunt definite, în special, restricţii privind tratamentul şi perioade de aşteptare;
(iii)este permisă utilizarea de medicamente veterinare imunologice;
(iv)sunt permise tratamente pentru protecţia sănătăţii umane şi animale impuse pe baza legislaţiei comunitare;
g)în privinţa curăţirii şi dezinfecţiei, se folosesc produse de curăţire şi dezinfecţie a iazurilor, a cuştilor, a clădirilor şi a instalaţiilor numai dacă utilizarea acestora în producţia ecologică a fost autorizată în conformitate cu articolul 16.
(2)Măsurile şi condiţiile necesare pentru punerea în aplicare a normelor aplicabile producţiei incluse în prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 3 7 alineatul (2).
Art. 16: Produse şi substanţe utilizate în agricultură şi criterii pentru autorizarea acestora
(1)În conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2), Comisia autorizează utilizarea în producţia ecologică şi include pe o listă limitativă produsele şi substanţele care pot fi utilizate în cadrul agriculturii ecologice în următoarele scopuri:
a)ca produse de uz fitosanitar;
b)ca îngrăşăminte şi amelioratori ai solurilor;
c)ca materii prime neecologice de origine vegetală destinate hranei pentru animale, ca materii prime de origine animalieră şi minerală destinate hranei pentru animale, precum şi anumite substanţe utilizate în nutriţia animalieră;
d)ca aditivi alimentari şi auxiliari tehnologici;
e)ca produse pentru curăţirea şi dezinfectarea iazurilor, a cuştilor, a clădirilor şi a instalaţiilor aferente producţiei animale;
f)ca produse pentru curăţirea şi dezinfectarea clădirilor şi a instalaţiilor utilizate pentru producţia vegetală, inclusiv pentru depozitarea într-o exploataţie agricolă.
Produsele şi substanţele incluse pe lista restrânsă pot fi utilizate numai dacă folosirea lor corespunzătoare este autorizată în agricultura generală a statelor membre în cauză, în conformitate cu dispoziţiile de drept comunitar relevante sau dispoziţiile naţionale care respectă dreptul comunitar.
(2)Autorizarea produselor şi a substanţelor menţionate la alineatul (1) respectă obiectivele şi principiile stabilite în titlul II, precum şi următoarele criterii generale şi specifice ce sunt evaluate în ansamblu:
a)utilizarea acestora este necesară pentru menţinerea producţiei şi este esenţială pentru utilizarea prevăzută;
b)toate produsele şi substanţele sunt de origine vegetală, animală, microbiană sau minerală, cu excepţia cazurilor în care produsele sau substanţele provenite din astfel de surse nu sunt disponibile în cantitatea sau calitatea suficientă sau nu există alte soluţii alternative;
c)în cazul produselor menţionate la alineatul (1) litera (a), se aplică următoarele dispoziţii:
(i)utilizarea acestora este esenţială pentru controlul organismelor dăunătoare sau al unei anumite boli pentru care nu sunt disponibile alternative biologice, fizice sau practici de selecţie, nici alte metode de cultivare sau practici de gestiune eficiente;
(ii)dacă produsele nu sunt de origine vegetală, animală, microbiană sau minerală şi nu sunt identice cu forma lor naturală, acestea nu pot fi autorizate decât în cazul în care condiţiile de utilizare exclud orice contact direct cu părţile comestibile ale plantei;
d)în cazul produselor menţionate la alineatul (1) litera (b), utilizarea acestora este esenţială pentru obţinerea sau menţinerea fertilităţii solului sau pentru întrunirea cerinţelor nutriţionale specifice ale culturilor, sau în scopuri specifice de ameliorare a solului;
e)în cazul produselor menţionate la alineatul (1) literele (c) şi (d), se aplică următoarele dispoziţii:
(i)sunt necesare pentru menţinerea sănătăţii, bunăstării şi vitalităţii animalelor şi contribuie la un regim alimentar ce răspunde necesităţilor fiziologice şi comportamentale ale speciilor sau producerea ori conservarea hranei pentru animale este imposibilă fără utilizarea acestor substanţe;
(ii)hrana pentru animale de origine minerală, oligoele-mentele, vitaminele sau provitaminele sunt de origine naturală. În cazul în care aceste substanţe nu sunt disponibile, utilizarea de substanţe chimice similare bine definite poate fi autorizată în producţia ecologică.
(3)_
a)În conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2), Comisia poate să stabilească condiţii şi limite în cazul produselor agricole cărora le pot fi aplicate produsele şi substanţele menţionate la alineatul (1), metoda de aplicare, dozajul, termenul de utilizare şi contactul cu produse agricole şi, dacă este necesar, poate decide retragerea acestor substanţe şi produse.
b)În cazul în care un stat membru consideră că un produs sau o substanţă ar trebui adăugată sau exclusă din lista menţionată la alineatul (1) sau că instrucţiunile de utilizare menţionate la litera (a) ar trebui modificate, acesta asigură transmiterea formală către Comisie şi celelalte state membre a unui dosar privind motivele includerii, excluderii sau modificării.
Cererile de modificare sau retragere, precum şi deciziile cu privire la acestea se publică.
c)Produsele şi substanţele utilizate înainte de adoptarea prezentului regulament în scopuri corespunzătoare celor prezentate la alineatul (1) din prezentul articol pot fi utilizate în continuare după adoptare. În orice caz, Comisia poate retrage astfel de produse şi substanţe în conformitate cu articolul 3 7 alineatul (2).
(4)Statele membre pot reglementa, pe propriul teritoriu, utilizarea în agricultura ecologică a produselor şi a substanţelor în scopuri diferite de cele menţionate la alineatul (1), cu condiţia ca utilizarea acestora să respecte obiectivele şi principiile stabilite în titlul II şi criteriile generale şi specifice stabilite la alineatul (2), precum şi dreptul comunitar. Statul membru în cauză informează celelalte state membre şi Comisia cu privire la asemenea norme naţionale.
(5)Se permite utilizarea în agricultura ecologică a produselor şi a substanţelor care nu intră sub incidenţa alineatelor (1) şi (4), sub rezerva respectării obiectivelor şi a principiilor stabilite în titlul II şi a criteriilor generale prezentate în prezentul articol.
Art. 17: Conversia
(1)În cazul unei exploataţii în cadrul căreia se iniţiază o activitate de producţie ecologică, se aplică următoarele norme:
a)perioada de conversie începe cel mai devreme atunci când operatorul informează autorităţile competente cu privire la activitatea sa şi când supune exploataţia sa unui sistem de control în conformitate cu articolul 28 alineatul (1);
b)pe durata perioadei de conversie se pun în aplicare toate normele stabilite prin prezentul regulament;
c)se definesc perioade de conversie specifice tipului de cultură sau de producţie animală;
d)într-o exploataţie sau unitate a cărei activitate este parţial dedicată producţiei ecologice şi parţial conversiei la producţia ecologică, operatorul separă produsele obţinute din producţia ecologică de cele obţinute din producţia în conversie, separă animalele, sau asigură posibilitatea separării cu uşurinţă a acestora, şi menţine un registru adecvat pentru a evidenţia această separare;
e)pentru a stabili perioada de conversie menţionată anterior, se poate lua în considerare o perioadă imediat precedentă debutului perioadei de conversie, dacă sunt întrunite anumite condiţii;
f)animalele şi produsele animale realizate în perioada de conversie menţionată la litera (c) nu sunt comercializate însoţite de indicaţii privind etichetarea şi promovarea produselor menţionate la articolele 23 şi 24.
(2)Măsurile şi condiţiile necesare pentru punerea în aplicare a normelor stabilite în prezentul articol, în special perioadele menţionate la alineatul (1) literele (c)-(f), sunt definite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2).
Art. 18: Norme generale aplicabile producţiei de hrană procesată pentru animale
(1)Producţia de hrană ecologică procesată pentru animale este separată în timp şi spaţiu de producţia de hrană neecologică procesată.
(2)Materiile prime ecologice destinate hranei pentru animale sau materiile prime destinate hranei pentru animale, obţinute din producţia în conversie, nu sunt utilizate în compoziţia produselor ecologice destinate hranei pentru animale împreună cu materii prime produse prin mijloace neecologice.
(3)Se interzice transformarea cu ajutorul solvenţilor de sinteză a oricărei materii prime destinate hranei pentru animale utilizate sau procesate în producţia ecologică.
(4)Se interzice utilizarea de substanţe şi tehnici care reconstituie proprietăţile pierdute în timpul procesării sau depozitării hranei ecologice pentru animale, care corectează rezultatele neglijenţei în timpul procesării sau care pot induce în eroare în orice alt fel în privinţa adevăratei naturi a acestor produse.
(5)Măsurile şi condiţiile necesare pentru punerea în aplicare a normelor aplicabile producţiei prevăzute de prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2).
Art. 19: Norme generale aplicabile producţiei de alimente procesate
(1)Producţia de alimente ecologice procesate este separată în timp şi spaţiu de producţia de alimente neecologice.
(2)Următoarele condiţii se aplică compoziţiei alimentelor ecologice procesate:
a)produsul este fabricat în principal din ingrediente de origine agricolă; pentru a stabili dacă un produs este fabricat în principal din ingrediente de origine agricolă, nu se iau în considerare apa şi sarea de bucătărie;
b)pot fi utilizaţi numai aditivii, auxiliarii tehnologici, aromele, apa, sarea, preparatele din microorganisme şi enzime, mineralele, oligoelementele, vitaminele, precum şi aminoacizi şi alţi micronutrienţi incluşi în alimente în scopuri nutriţionale speciale, numai dacă utilizarea lor în producţia ecologică a fost autorizată în conformitate cu articolul 21;
c)ingredientele agricole neecologice se pot utiliza numai dacă utilizarea acestora a fost autorizată pentru producţia ecologică în conformitate cu articolul 21 sau dacă au fost autorizate provizoriu de către un stat membru;
d)un ingredient ecologic nu trebuie să fie prezent împreună cu acelaşi ingredient în formă neecologică sau cu un ingredient provenit din producţia de conversie;
e)alimentele obţinute din recolte de conversie conţin doar un ingredient vegetal de origine agricolă.
(3)Nu se utilizează substanţe sau tehnici ce reconstituie proprietăţile pierdute în timpul procesării sau depozitării alimentelor ecologice, ce corectează rezultatele neglijenţei în timpul procesării sau care pot induce în eroare în orice alt fel în privinţa adevăratei naturi a acestor produse.
Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a normelor aplicabile producţiei prevăzute de prezentul articol, în special cele privind metodele de procesare şi condiţiile pentru autorizarea provizorie de către statele membre menţionate la alineatul (2) litera (c), se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2).
Art. 20: Norme generale aplicabile producţiei de drojdie ecologică
(1)Pentru producţia de drojdie ecologică se utilizează numai substraturi produse în mod ecologic. Se pot utiliza alte produse şi substanţe numai dacă utilizarea acestora a fost autorizată pentru producţia ecologică în conformitate cu articolul 21.
(2)Alimentele ecologice sau hrana ecologică pentru animale nu trebuie să conţină concomitent drojdie ecologică şi drojdie neecologică.
(3)Normele metodologice aplicabile producţiei se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2).
Art. 21: Criterii de utilizare a anumitor produse şi substanţe în cadrul procesării
(1)Autorizarea produselor şi a substanţelor pentru a fi utilizate în producţia ecologică şi includerea acestora în lista limitativă a produselor şi a substanţelor menţionată la articolul 19 alineatul (2) literele (b) şi (c) respectă obiectivele şi principiile stabilite în titlul II şi următoarele criterii, evaluate în ansamblu:
(i)nu există soluţii alternative autorizate în conformitate cu prezentul capitol;
(ii)fără a recurge la acestea, ar fi imposibilă producerea sau conservarea alimentelor, sau respectarea proprietăţile dietetice ale acestora, prevăzute de legislaţia comunitară.
De asemenea, produsele şi substanţele menţionate la articolul 19 alineatul (2) litera (b) se găsesc în natură şi au făcut obiectul unei procesări exclusiv mecanice, fizice, biologice, enzimatice sau microbiene, cu excepţia cazului în care astfel de produse şi substanţe din astfel de surse nu sunt disponibile pe piaţă în cantitatea sau calitatea suficientă.
(2)În conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2), Comisia decide cu privire la autorizarea produselor şi a substanţelor şi includerea acestora pe lista restrânsă menţionată la alineatul (1) din prezentul articol şi stabileşte condiţii specifice şi limite de utilizare şi, dacă este necesar, decide retragerea produselor.
În cazul în care un stat membru consideră că un produs sau o substanţă ar trebui să fie inclusă ori exclusă din lista menţionată la alineatul (1) sau că specificaţiile de utilizare menţionate în prezentul alineat ar trebui modificate, acesta asigură transmiterea oficială către Comisie şi celelalte state membre a unui dosar care motivează includerea, excluderea sau modificarea.
Cererile de modificare sau retragere, precum şi deciziile cu privire la acestea se publică.
Produsele şi substanţele utilizate înainte de adoptarea prezentului regulament şi intrând sub incidenţa articolului 19 alineatul (2) literele (b) şi (c) pot fi utilizate în continuare după adoptare. În orice caz, Comisia poate retrage astfel de produse şi substanţe în conformitate cu articolul 37 alineatul (2).
Art. 22: Norme excepţionale aplicabile producţiei
(1)În conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2) şi cu condiţiile prevăzute la alineatul (2) al prezentului articol şi respectând obiectivele şi principiile stabilite în titlul II, Comisia poate acorda derogări de la normele aplicabile producţiei prevăzute în capitolele 1-4.
(2)Derogările menţionate la alineatul (1) sunt limitate la minimum şi, după caz, în timp şi nu pot fi acordate decât în următoarele situaţii:
a)pentru a garanta că producţia ecologică poate fi demarată sau menţinută în exploataţii condiţionate din punct de vedere climatic, geografic sau structural;
b)pentru a garanta accesul la hrană, seminţe şi material de înmulţire vegetativ, animale vii şi alte mijloace agricole, atunci când astfel de inputuri nu sunt disponibile pe piaţă sub formă ecologică;
c)pentru a garanta accesul la ingrediente de origine agricolă, atunci când astfel de ingrediente nu sunt disponibile pe piaţă sub formă ecologică;
d)atunci când sunt necesare pentru a rezolva probleme specifice legate de gestionarea efectivelor crescute în mod ecologic;
e)atunci când sunt necesare în privinţa utilizării de produse şi substanţe specifice în cursul procesării menţionate la articolul 19 alineatul (2) litera (b), pentru a garanta producţia sub formă ecologică a unor produse alimentare binecunoscute;
f)atunci când sunt necesare măsuri temporare pentru a permite producţiei ecologice să continue sau să reîncepă în cazul unor catastrofe;
g)atunci când este necesar să se utilizeze aditivi alimentari sau alte substanţe prevăzute la articolul 19 alineatul (2) litera (b) ori aditivi destinaţi hranei pentru animale, sau alte substanţe menţionate la articolul 16 alineatul (1) litera (d), iar astfel de substanţe nu sunt disponibile pe piaţă altfel decât produse de către OMG-uri;
h)atunci când, în temeiul dreptului comunitar sau al dreptului naţional, este necesară utilizarea de aditivi alimentari şi a altor substanţe în sensul articolului 19 alineatul (2) litera (b) sau de aditivi destinaţi hranei pentru animale în sensul articolului 16 alineatul (1) litera (d).
(3)În conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2), Comisia poate prevedea condiţii specifice pentru punerea în aplicare a exceptărilor prevăzute la alineatul (1).
Art. 23: Utilizarea termenilor referitori la producţia ecologică
(1)În sensul prezentului regulament, un produs este considerat ca purtând termeni referitori la metoda de producţie ecologică în cazul în care, pe etichetă, pe materialele publicitare sau în documentele comerciale, produsul în cauză, ingredientele sau materiile sale prime sunt descrise în termeni care sugerează cumpărătorului că produsul, ingredientele sau materiile sale prime au fost obţinute în conformitate cu normele aplicabile producţiei prevăzute de prezentul regulament. În special, termenii enumeraţi în anexă, cuvintele derivate şi diminutivele acestora, precum "bio" şi "eco", singure sau în combinaţie, pot fi folosite pe teritoriul Comunităţii şi în orice limbă comunitară pentru etichetarea şi promovarea unui produs ce răspunde exigenţelor prevăzute de prezentul regulament.
În etichetarea sau promovarea produselor agricole vii sau neprocesate se pot folosi termeni referitori la metoda de producţie ecologică doar atunci când, ca cerinţă suplimentară, toate ingredientele respectivului produs au fost de asemenea create în conformitate cu cerinţele prevăzute de prezentul regulament.
(2)Termenii menţionaţi la alineatul (1) nu se folosesc nicăieri în Comunitate şi în nici o limbă comunitară pe eticheta, materialele publicitare şi în documentele comerciale ale unui produs ce nu răspunde exigenţelor enunţate în prezentul regulament, cu excepţia cazului în care aceşti termeni nu se aplică produselor agricole din produsele alimentare sau hrana pentru animale sau în mod clar nu au nici o legătură cu producţia ecologică.
De asemenea, nu se folosesc nici un fel de termeni, inclusiv termeni utilizaţi în mărci comerciale, sau practici utilizate în etichetare sau promovare ce pot induce în eroare consumatorul sau utilizatorul prin sugerarea faptului că un produs sau ingredientele acestuia răspund exigenţelor prevăzute de prezentul regulament.
(3)Termenii menţionaţi la alineatul (1) nu se folosesc pentru un produs pentru care se necesită indicarea pe etichetă sau materialul publicitar că ar conţine OMG-uri, constă în OMG-uri sau este produs din OMG-uri conform prevederilor comunitare.
(4)În privinţa produselor alimentare procesate, se pot folosi termenii menţionaţi la alineatul (1):
a)în descrieri comerciale, cu condiţia ca:
(i)produsele alimentare procesate să respecte cerinţele prevăzute la articolul 19;
(ii)cel puţin 95 % în greutate din ingredientele de origine agricolă să fie ecologice;
b)numai în lista de ingrediente, cu condiţia ca produsele alimentare să respecte cerinţele prevăzute la articolul 19 alineatul (1), articolul 19 alineatul (2) litera (a), articolul 19 alineatul (2) litera (b) şi articolul 19 alineatul (2) litera (d);
c)în lista de ingrediente şi în acelaşi câmp vizual ca şi descrierea comercială, cu condiţia ca:
(i)ingredientul principal să fie un produs al activităţii de vânat sau pescuit;
(ii)să conţină alte ingrediente de origine agricolă, toate ecologice;
(iii)produsele alimentare să respecte cerinţele prevăzute la articolul 19 alineatul (1), articolul 19 alineatul (2) litera (a), articolul 19 alineatul (2) litera (b) şi articolul 19 alineatul (2) litera (d).
Lista de ingrediente indică ce ingrediente sunt ecologice.
În cazurile în care se aplică literele (b) şi (c) din prezentul alineat, trimiterile la metoda de producţie ecologică pot apărea numai în privinţa ingredientelor ecologice, iar lista de ingrediente include o indicaţie a procentajului total de ingrediente ecologice în proporţie cu cantitatea totală de ingrediente de origine agricolă.
Termenii şi indicaţia procentajului menţionat în paragraful anterior apar în aceeaşi culoare şi cu caracteristici identice ca dimensiune şi stil ca şi restul indicaţiilor din lista de ingrediente.
(5)Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura respectarea dispoziţiilor prezentului articol.
(6)În conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alienatul (2), Comisia poate adapta lista de termeni ce figurează în anexă.
Art. 24: Indicaţii obligatorii
(1)Atunci când se utilizează termenii menţionaţi la articolul 23 alineatul (1):
a)apare, de asemenea, pe etichetă numărul de cod menţionat la articolul 27 alineatul (10) al autorităţii sau al organismului de control care reglementează activitatea operatorului care a desfăşurat cea mai recentă operaţie de producţie sau procesare;
b)de asemenea, pe ambalaj figurează sigla Comunităţii menţionată la articolul 25 alineatul (1), în ceea ce priveşte produsele alimentare preambalate;
c)în cazul în care se utilizează sigla Comunităţii, o indicaţie a locului unde s-a cultivat materia primă agricolă din care se compune produsul apare în acelaşi câmp vizual cu sigla, sub una dintre următoarele forme, după cum este cazul:
- "Agricultură UE", atunci când materia primă agricolă a fost cultivată în UE;
- "Agricultură non-UE", atunci când materia agricolă primă a fost cultivată în ţări terţe;
- "Agricultură UE/non-UE", atunci când o parte din materia agricolă primă a fost cultivată pe teritoriul Comunităţii, iar altă parte a fost cultivată în ţări terţe.
Indicaţia "UE" sau "non-UE" de mai sus poate fi înlocuită sau completată cu numele unui stat, în cazul în care întreaga materie primă agricolă din care se compune produsul a fost cultivată în statul respectiv.
Pentru indicaţia "UE" sau "non-UE" de mai sus, cantităţi reduse de ingrediente, măsurate după greutate, pot fi omise, cu condiţia ca întreaga cantitate de ingrediente omise, măsurată după greutate, să nu depăşească 2 % din cantitatea totală de materii prime de origine agricolă.
Indicaţia "UE" sau "non-UE" de mai sus nu se diferenţiază prin culoare, dimensiune sau stil de descrierea comercială a produsului.
Utilizarea siglei comunitare menţionată la articolul 25 alineatul (1), precum şi indicaţia menţionată în primul paragraf sunt opţionale pentru produsele importate din ţări terţe. Cu toate acestea, atunci când pe etichetă apare sigla UE menţionată la articolul 25 alineatul (1), indicaţia menţionată în primul paragraf figurează, de asemenea, pe etichetă.
(2)Indicaţiile menţionate la alineatul (1) vor fi marcate în mod vizibil, astfel încât să fie uşor de localizat, lizibile şi indelebile.
(3)În conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2), Comisia prevede criterii specifice în privinţa prezentării, compoziţiei şi mărimii indicaţiilor menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (c).
Art. 25: Sigle pentru producţia ecologică
(1)Sigla comunitară pentru producţie ecologică poate fi utilizată în etichetarea, prezentarea şi promovarea produselor ce răspund exigenţelor enunţate în prezentul regulament.
Sigla comunitară nu este utilizată în cazul produselor de conversie şi al produselor alimentare menţionate la articolul 23 alineatul (4) literele (b) şi (c).
(2)Siglele naţionale şi private pentru producţie ecologică pot fi utilizate în etichetarea, prezentarea şi promovarea produselor ce răspund exigenţelor enunţate în prezentul regulament.
(3)În conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2), Comisia prevede criterii specifice în privinţa prezentării, compoziţiei, mărimii şi aspectului siglei comunitare.
Art. 26: Cerinţe specifice de etichetare
În conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2), Comisia stabileşte cerinţe specifice în privinţa etichetării şi compoziţiei aplicabile pentru:
a)hrană ecologică pentru animale;
b)produse de conversie de origine vegetală;
c)material de înmulţire vegetativ şi seminţe pentru cultivare.
Art. 27: Sistemul de control
(1)Statele membre instituie un sistem de controale şi desemnează una sau mai multe autorităţi competente responsabile pentru controale în privinţa obligaţiilor stabilite prin prezentul regulament în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004.
(2)De asemenea, pe lângă condiţiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 882/2004, sistemul de control instituit conform prezentului regulament conţine cel puţin punerea în aplicare a măsurilor de precauţie şi control ce urmează a fi adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2).
(3)În contextul prezentului regulament, natura şi frecvenţa controalelor este stabilită în baza unei evaluări a riscului de apariţie a neregulilor şi a încălcării obligaţiilor prevăzute de prezentul regulament. În orice caz, cu excepţia comercianţilor cu ridicata ce vând produse preambalate şi a operatorilor care vând consumatorilor sau utilizatorilor finali în înţelesul articolului 28 alineatul (2), toţi operatorii fac obiectul unei verificări cel puţin o dată pe an.
(4)Autoritatea competentă poate:
a)să confere competenţele sale de control uneia sau mai multor autorităţi de control. Autorităţile de control oferă garanţii corespunzătoare de obiectivitate şi imparţialitate şi au la dispoziţie personal calificat şi resursele necesare pentru îndeplinirea funcţiilor;
b)să delege îndatoriri de control unuia sau mai multor organisme de control. În acest caz, statele membre desemnează autorităţi competente responsabile pentru aprobarea şi supravegherea unor astfel de organisme.
(5)Autoritatea competentă poate delega atribuţii de control unui organism de control special doar dacă se respectă condiţiile stabilite la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 şi, în mod în special, dacă:
a)există o descriere corectă a sarcinilor pe care organismul de control le poate îndeplini şi a condiţiilor în care le poate îndeplini;
b)există dovezi cum că organismul de control:
(i)deţine expertiza, echipamentul şi infrastructura necesare pentru a îndeplini sarcinile ce i s-au delegat;
(ii)are un număr suficient de personal calificat şi cu experienţă în domeniu; şi
(iii)este imparţial şi nu se află în nici un conflict de interese în privinţa exercitării sarcinilor ce i s-au delegat;
c)organismul de control este acreditat în conformitate cu versiunea notificată cel mai recent, prin publicarea în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, a Standardului european EN 45011 sau a Ghidului ISO 65 (Cerinţe generale pentru organisme ce operează sisteme de certificare de produs) şi este aprobat de către autorităţile competente;
d)organismul de control comunică autorităţii competente rezultatele controalelor efectuate, în mod periodic şi ori de câte ori autoritatea competentă solicită acest lucru. În cazul în care controalele indică nerespectarea sau posibilitatea unei nerespectări, organismul de control informează imediat autoritatea competentă;
e)există o coordonare eficientă între autoritatea competentă şi organismul de control.
(6)Pe lângă dispoziţiile alineatului (5), pentru a aproba un organism de control autoritatea competentă ia în considerare următoarele criterii:
a)procedura de control standard ce trebuie urmată şi care conţine o descriere detaliată a măsurilor de control şi de precauţie pe care organismul se angajează să le impună operatorilor ce fac obiectul controlului;
b)măsurile pe care organismul de control intenţionează să le aplice atunci când se identifică nereguli şi/sau încălcări.
(7)Autorităţile competente nu pot delega organismelor de control următoarele sarcini;
a)supravegherea şi auditul altor organisme de control;
b)competenţa de a acorda derogări, astfel cum se menţionează în articolul 22, cu excepţia cazului în care acest lucru este prevăzut în condiţiile specifice stabilite de către Comisie în conformitate cu articolul 22 alineatul (3).
(8)În conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 882/2004, autorităţile competente ce deleagă sarcini de control către organisme de control organizează audituri şi inspecţii ale organismelor de control, după cum este necesar. În cazul în care, în urma unui audit sau a unei inspecţii, se dovedeşte că astfel de organisme nu sunt capabile să îndeplinească sarcinile ce li s-au delegat, autoritatea competentă poate retrage competenţele delegate. Această retragere de competenţe are loc imediat în cazul în care organismul de control nu remediază starea de fapt în mod corespunzător şi la timp.
(9)În plus faţă de dispoziţiile alineatului (8), autoritatea competentă:
a)se asigură că activitatea de control efectuată de organismul de control este obiectivă şi independentă;
b)verifică eficacitatea controalelor sale;
c)ia cunoştinţă de neregulile sau încălcările descoperite şi măsurile corective aplicate;
d)retrage autorizaţia organismului de control atunci când acesta nu satisface cerinţele prevăzute la literele (a) şi (b) sau nu mai îndeplineşte criteriile indicate la alineatele (5) şi (6), sau nu satisface cerinţele prevăzute la alineatele (11), (12) şi (14).
(10)Statele membre atribuie un număr de cod fiecărei autorităţi sau fiecărui organism de control ce îndeplineşte sarcini de control în înţelesul alineatului (4).
(11)Autorităţile şi organismele de control acordă autorităţii competente acces la birourile şi facilităţile lor şi furnizează orice informaţii şi asistenţă considerate necesare de către autoritatea competentă pentru îndeplinirea obligaţiilor sale în temeiul prezentului articol.
(12)Autorităţile şi organismele de control se asigură că cel puţin măsurile de precauţie şi control menţionate la alineatul (2) sunt puse în aplicare de operatorii care fac obiectul controlului.
(13)Statele membre se asigură că sistemul de control instituit permite trasabilitatea fiecărui produs în toate etapele de producţie, preparare şi distribuţie, în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, în special pentru a garanta consumatorilor că produsele ecologice au fost realizate în conformitate cu cerinţele impuse de prezentul regulament.
(14)În fiecare an până la 31 ianuarie, autorităţile şi organismele de control transmit autorităţilor competente o listă de operatori care au reprezentat obiectul controalelor efectuate până la 31 decembrie anul precedent. În fiecare an până la 31 martie, se înaintează un raport de sinteză privind activităţile de control desfăşurate pe parcursul anului precedent.
Art. 28: Adeziunea la sistemul de control
(1)Orice operator care produce, prepară, depozitează sau importă dintr-o ţară terţă produse în sensul articolului 1 alineatul (2) sau care introduce pe piaţă astfel de produse, înainte de a introduce pe piaţă orice astfel de produse ecologice sau de conversie la agricultura ecologică, trebuie:
a)să comunice această activitate autorităţilor competente din statul membru în care desfăşoară respectiva activitate;
b)să îşi supună exploataţia sistemului de control prevăzut la articolul 27.
Primul paragraf se aplică, de asemenea, exportatorilor care exportă produse rezultate din producţia ce se conformează normelor impuse prin prezentul regulament.
În cazul în care un operator subcontractează unui terţ oricare dintre activităţi, operatorul în cauză face, cu toate acestea, obiectul cerinţelor prevăzute la literele (a) şi (b), iar activităţile subcontractate fac obiectul sistemului de control.
(2)Statele membre pot excepta de la aplicarea prezentului articol operatorii care vând produse direct consumatorului sau utilizatorului final, cu condiţia ca aceştia să nu producă, prepare sau depoziteze în alte părţi decât în legătură cu locul de vânzare sau să nu importe astfel de produse dintr-o ţară terţă, sau să nu fi subcontractat astfel de activităţi unei terţe părţi.
(3)Statele membre numesc o autoritate sau aprobă un organism pentru primirea notificărilor.
(4)Statele membre se asigură că operatorii care respectă dispoziţiile prezentului regulament şi plătesc o sumă rezonabilă drept contribuţie la cheltuielile de control au dreptul să facă obiectul sistemului de control.
(5)Autorităţile şi organismele de control menţin o listă actualizată conţinând numele şi adresele operatorilor ce fac obiectul controlului. Această listă este pusă la dispoziţie părţilor interesate.
(6)În conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2), Comisia adoptă normele de punere în aplicare pentru furnizarea de detalii privind procedura de notificare şi înaintare menţionată la alineatul (1) din prezentul articol, în special privind informaţiile incluse în notificarea menţionată la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol.
Art. 29: Documente justificative
(1)Autorităţile şi organismele de control menţionate la articolul 27 alineatul (4) furnizează documente justificative oricărui operator care face obiectul controalelor acestora şi care, în sfera activităţilor sale, respectă cerinţele impuse prin prezentul regulament. Documentele justificative permit cel puţin identificarea operatorului şi tipul sau gama de produse, precum şi perioada de valabilitate.
(2)Operatorul verifică documentele justificative ale furnizorilor săi.
(3)Forma documentelor justificative menţionate la alineatul (1) este elaborată în conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2), ţinând seama de avantajele certificării electronice.
Art. 30: Măsuri adoptate în caz de încălcări şi nereguli
(1)În cazul constatării unei nereguli în privinţa respectării exigenţelor impuse prin prezentul regulament, autoritatea sau organismul de control se asigură că nu există nici o indicaţie privind metoda de producţie ecologică în etichetarea şi promovarea întregului lot sau a seriei de producţie afectate de neregula în cauză, iar o astfel de măsură este proporţională cu relevanţa dispoziţiilor ce au fost încălcate şi cu natura şi circumstanţele particulare ale activităţilor implicate în neregula în cauză.
La constatarea unei încălcări a dispoziţiilor în mod grav sau într-un mod care provoacă efecte îndelungate, autorităţile sau organismul de control interzic operatorului respectiv comercializarea produselor care menţionează metoda de producţie ecologică în etichetare sau promovare, pentru o perioadă ce urmează să fie stabilită împreună cu autoritatea competentă a statului membru.
(2)Informaţiile privind neregulile sau încălcările ce afectează statutul ecologic al unui produs se comunică de îndată între organismele de control, autorităţile de control, autorităţile competente şi statele membre în cauză şi, după caz, Comisiei.
Nivelul de comunicare depinde de gravitatea şi amploarea neregulii sau a încălcării constatate.
În conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2), Comisia poate stabili specificaţiile privind forma şi modalităţile unor astfel de comunicări.
Art. 31: Schimbul de informaţii
În urma unei cereri, justificate în mod adecvat de necesitarea garantării faptului că un produs a fost realizat în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament, autorităţile competente, autorităţile şi organismele de control fac schimb de informaţii relevante cu alte autorităţi competente şi autorităţi şi organisme de control în privinţa rezultatelor controalelor efectuate. De asemenea, acestea pot face schimb de astfel de informaţii din proprie iniţiativă.
Art. 32: Importul de produse conforme
(1)Un produs importat dintr-o ţară terţă poate fi introdus pe piaţa comunitară în următoarele condiţii:
a)produsul este conform cu exigenţele impuse prin titlurile II, III şi IV, precum şi cu normele de punere în aplicare ce afectează producţia acestuia, adoptate în conformitate cu prezentul regulament;
b)toţi operatorii, inclusiv exportatorii, au făcut obiectul unui control efectuat de către o autoritate sau organism de control recunoscut în conformitate cu alineatul (2);
c)operatorii implicaţi sunt capabili să furnizeze în orice moment importatorilor sau autorităţilor naţionale documentele justificative menţionate la articolul 29, ce permit identificarea operatorului care a desfăşurat ultima operaţiune şi verificarea conformităţii din partea operatorului cu literele (a) şi (b), documentele în cauză fiind emise de către o autoritate sau un organism de control menţionat la litera (b).
(2)În conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2), Comisia recunoaşte autorităţile şi organismele de control menţionate la alineatul (1) litera (b) al prezentului articol, inclusiv autorităţile şi organismele de control menţionate la articolul 27, care sunt competente să efectueze controale şi să emită documentele justificative menţionate la alineatul (1) litera (c) din prezentul articol în ţări terţe şi stabileşte lista acestor autorităţi şi organisme de control.
Organismele de control sunt acreditate în conformitate cu versiunea comunicată cel mai recent, prin publicarea în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, a Standardului european EN 45011 sau a Ghidului ISO 65 (Cerinţe generale pentru organisme ce operează sisteme de certificare de produs). Organismele de acreditare supun periodic organismele de control unor evaluări la faţa locului, supravegherii şi reevaluării multianuale a activităţilor.
La examinarea cererilor de recunoaştere, Comisia invită autoritatea sau organismul de control să furnizeze toate informaţiile necesare. Comisia poate încredinţa experţilor sarcina de a examina la faţa locului normele aplicabile producţiei şi activităţile de control desfăşurate în ţara terţă de către autoritatea sau organismul de control vizat.
Organismele sau autorităţile de control recunoscute furnizează rapoartele de evaluare emise de organismul de acreditare sau, dacă este cazul, de autoritatea competentă privind evaluarea periodică la faţa locului, supravegherea şi reevaluarea multianuală a activităţilor sale.
Pe baza rapoartelor de evaluare, Comisia, asistată de statele membre, asigură supravegherea corespunzătoare a autorităţilor şi a organismelor de control recunoscute prin revizuirea periodică a recunoaşterii acestora. Natura supravegherii este stabilită pe baza unei evaluări a riscului de apariţie a neregulilor sau a încălcărilor obligaţiilor prevăzute de prezentul regulament.
Art. 33: Importul de produse ce oferă garanţii echivalente
(1)Un produs importat dintr-o ţară terţă poate fi, de asemenea, introdus pe piaţa comunitară în următoarele condiţii:
a)produsul a fost realizat în conformitate cu normele aplicabile producţiei echivalente cu cele menţionate în titlurile III şi IV;
b)operatorii au făcut obiectul unor măsuri de control echivalente ca eficienţă cu cele menţionate în titlul V, iar aceste măsuri de control sunt puse în aplicare permanent şi eficient;
c)în toate etapele de producţie, preparare şi distribuţie din ţara terţă, activităţile operatorilor s-au supus unui sistem de control recunoscut în conformitate cu alineatul (2) sau unei autorităţi sau organism de control recunoscut în conformitate cu alineatul (3);
d)conformitatea produsului este dovedită printr-un certificat de inspecţie emis de către autorităţile competente, autorităţile sau organismele de control din ţara terţă recunoscute în conformitate cu alineatul (2) sau de către o autoritate sau organism de control recunoscut în conformitate cu alineatul (3), ce confirmă conformitatea produsului cu dispoziţiile prezentului alineat.
Originalul certificatului menţionat în prezentul alineat însoţeşte bunurile la exploataţia primului destinatar; după aceea, importatorul trebuie să păstreze certificatul la dispoziţia autorităţilor sau a organismelor de control cel puţin doi ani.
(2)În conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2), Comisia recunoaşte ţările terţe al căror sistem de producţie este conform cu principiile şi normele aplicabile producţiei echivalente cu cele prevăzute în titlurile II, III şi IV şi ale căror măsuri de control au o eficienţă echivalentă cu cele impuse prin titlul V şi întocmeşte o listă a acestor ţări. Evaluarea echivalenţei ţine cont de orientările generale din Codex Alimentarius CAC/GL 32.
La examinarea cererilor de recunoaştere, Comisia invită ţara terţă să furnizeze toate informaţiile necesare. Comisia poate încredinţa experţilor sarcina de a examina la faţa locului normele aplicabile producţiei şi activităţile de control desfăşurate în ţara terţă vizată.
În fiecare an până la data de 31 martie, ţările terţe recunoscute trimit Comisiei un raport anual concis privind punerea în aplicare şi impunerea măsurilor de control stabilite în ţările terţe.
Pe baza informaţiilor incluse în aceste rapoarte anuale, Comisia, asistată de statele membre, asigură supravegherea corespunzătoare a ţărilor terţe recunoscute, prin revizuirea periodică a recunoaşterii acestora. Natura supravegherii este stabilită pe baza unei evaluări a riscului de apariţie a neregulilor sau a încălcărilor obligaţiilor prevăzute de prezentul regulament.
(3)Pentru produsele ce nu au fost importate în conformitate cu articolul 32 şi nu au fost importate dintr-o ţară terţă ce este recunoscută conform alineatului (2) din prezentul articol, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2), Comisia poate recunoaşte autorităţile şi organismele de control, inclusiv autorităţile şi organismele de control menţionate la articolul 27, competente să efectueze controale şi să emită certificate în ţări terţe în sensul alineatului (1) şi întocmeşte o listă a unor astfel de autorităţi şi organisme de control. Evaluarea echivalenţei ţine cont de orientările generale din Codex Alimentarius CAC/GL 32.
Comisia examinează orice cerere de recunoaştere depusă de către o autoritate sau organism de control dintr-o ţară terţă.
La examinarea cererilor de recunoaştere, Comisia invită autoritatea sau organismul de control să furnizeze toate informaţiile necesare. Organismul de control sau, după cum este cazul, autoritatea competentă supune periodic organismele sau autorităţile de control unor evaluări la faţa locului, supravegherii şi reevaluării multianuale a activităţilor. Comisia poate încredinţa experţilor sarcina de a examina la faţa locului normele aplicabile producţiei şi măsurile de control desfăşurate în ţara terţă de către autoritatea sau organismul de control vizat.
Organismele sau autorităţile de control recunoscute furnizează rapoartele de evaluare emise de organismul de acreditare sau, dacă este cazul, de autoritatea competentă privind evaluarea periodică faţa locului, supravegherea şi reevaluarea multianuală a activităţilor sale.
Pe baza acestor rapoarte de evaluare, Comisia, asistată de statele membre, asigură supravegherea corespunzătoare a autorităţilor şi a organismelor de control recunoscute prin revizuirea periodică a recunoaşterii acestora. Natura supravegherii este stabilită pe baza unei evaluări a riscului de apariţie a neregulilor sau a încălcărilor obligaţiilor prevăzute de prezentul regulament.
Art. 34: Libera circulaţie a produselor ecologice
(1)Autorităţile competente, autorităţile şi organismele de control nu pot, din motive legate de metoda de producţie, etichetare sau prezentare a acestei metode, să interzică sau să restricţioneze comercializarea produselor economice controlate de către o altă autoritate sau un alt organism de control amplasat în alt stat membru, dacă aceste produse întrunesc exigenţele impuse prin prezentul regulament. În special, nu se pot impune controale suplimentare sau obligaţii fiscale suplimentare celor prevăzute în titlul V din prezentul regulament.
(2)Statele membre pot aplica pe propriul teritoriu norme mai stricte în privinţa producţiei vegetale şi animale ecologice, atunci când aceste norme sunt de asemenea aplicabile producţiei neecologice şi cu condiţia să fie în conformitate cu dreptul comunitar şi să nu interzică sau să restricţioneze comercializarea de produse ecologice produse în afara teritoriului statului membru vizat.
Art. 35: Transmiterea informaţiilor către Comisie
Statele membre transmit periodic Comisiei următoarele informaţii:
a)numele şi adresele autorităţilor competente şi, după caz, numerele de cod şi marcajele de conformitate;
b)lista autorităţilor şi a organismelor de control şi numerele acestora de cod, precum şi, după caz, marcajele de conformitate ale acestora. Comisia publică în mod periodic lista autorităţilor şi a organismelor de control.
Art. 36: Informaţii statistice
Statele membre transmit Comisiei informaţii statistice necesare pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentului regulament, precum şi pentru monitorizarea ulterioară a acestora. Informaţiile statistice sunt definite în contextul programului statistic comunitar.
Art. 37: Comitetul pentru producţie ecologică
(1)Comisia este sprijinită de către un comitet de reglementare privind producţia ecologică.
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.
Art. 38: Norme de punere în aplicare
În conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 alineatul (2) şi respectând obiectivele şi principiile prevăzute în titlul II, Comisia adoptă norme detaliate pentru punerea în aplicare a prezentului regulament. Acestea cuprind, în special, următoarele:
a)norme detaliate privind normele aplicabile producţiei prevăzute în titlul III, în special privind cerinţele şi condiţiile specifice ce trebuie respectate de către operatori;
b)norme detaliate privind normele de etichetare prevăzute în titlul IV;
c)norme detaliate privind sistemul de control înfiinţat conform titlului IV, în special privind cerinţele minime de control, supraveghere şi audit, criteriile specifice pentru delegarea de sarcini către organisme de control private şi criteriile pentru aprobarea şi retragerea autorizării unor astfel de organisme, precum şi documentele justificative menţionate la articolul 29;
d)norme detaliate privind normele de import din ţări terţe prevăzute în titlul VI, în special privind criteriile şi procedurile ce trebuie urmate în vederea recunoaşterii în conformitate cu articolele 32 şi 33 a ţărilor terţe şi a organismelor de control, inclusiv publicarea listelor privind ţările terţe şi organismele de control recunoscute, precum şi cele privind certificatul menţionat la articolul 33 alineatul (1) litera (d), ţinând seama de avantajele certificării electronice;
e)norme detaliate privind libera circulaţie a produselor ecologice prevăzute în articolul 34 şi transmiterea de informaţii către Comisie prin articolul 35.
Art. 39: Abrogarea Regulamentului (CEE) nr. 2092/91
(1)Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 se abrogă începând cu 1 ianuarie 2009.
(2)Trimiterile la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.
Art. 40: Măsuri tranzitorii
După caz, se adoptă măsuri de facilitare a tranziţiei de la normele prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 la cele stabilite în prezentul regulament, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 37 alineatul (2).
Art. 41: Prezentarea unui raport către Consiliu
(1)Până la 31 decembrie 2011, Comisia prezintă un raport Consiliului.
(2)Raportul analizează, în special, experienţa acumulată prin punerea în aplicare a prezentului regulament şi examinează în special următoarele aspecte:
a)domeniul de aplicare şi, în special, produsele alimentare ecologice pregătite de către colectivităţi;
b)interzicerea utilizării de OMG-uri, inclusiv disponibilitatea produselor ce nu au fost realizate de către OMG-uri, declaraţia vânzătorului, fezabilitatea pragurilor specifice de toleranţă şi impactul acestora asupra sectorului ecologic;
c)funcţionarea pieţei interne şi a sistemelor de control, evaluând în mod special dacă practicile stabilite nu conduc către o concurenţă neloială sau impun bariere producţiei şi comercializării de produse ecologice.
(3)Dacă este necesar, Comisia anexează la raportul respectiv propuneri corespunzătoare.
Art. 42: Intrarea în vigoare şi punerea în aplicare
Prezentul regulament intră în vigoare în a şaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
În cazul în care nu sunt prevăzute norme detaliate aplicabile producţiei anumitor specii de animale, anumitor plante acvatice şi anumitor microalge, se aplică normele prevăzute la articolul 23, pentru etichetare, şi în titlul V, pentru controale. Până la includerea normelor detaliate aplicabile producţiei, se aplică normele naţionale sau, în lipsa acestora, standardele private acceptate sau recunoscute de către statele membre.
Se aplică de la 1 ianuarie 2009.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
Cu toate acestea, articolul 24 alineatul (1) literele (b) şi (c) se aplică de la 1 iulie 2010.
-****-
Adoptat la Luxemburg, 28 iunie 2007.
Pentru Consiliu Preşedintele S. GABRIEL |
ANEXĂ:TERMENI MENŢIONAŢI LA ARTICOLUL 23 ALINEATUL (1)
BG:.....
ES: ecologico, biologico;
CS: ekologicke, biologicke;
DA: okologisk;
DE: okologisch, biologisch;
ET: mahe, okoloogiline;
EL:.....
EN: organic;
FR: biologique;
GA: organach;
HR: ekoloski;
IT: biologico;
LV: biologisks, ekologisks;
LT: ekologiskas;
LU: biologesch;
HU: okologiai;
MT: organiku;
NL: biologisch;
PL: ekologiczne;
PT: biologico;
RO: ecologic;
SK: ekologicke, biologicke;
SL: ekoloski;
FI: luonnonmukainen;
SV: ekologisk.
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 189L din data de 20 iulie 2007