Nou Regulamentul 2770/15-iul-2024 de modificare a Regulamentului (UE) 2019/1009 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte criteriile de biodegradabilitate pentru agenţii de peliculizare şi polimerii de retenţie a apei
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
Neintrat în vigoare Versiune de la: 28 Octombrie 2024
Regulamentul 2770/15-iul-2024 de modificare a Regulamentului (UE) 2019/1009 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte criteriile de biodegradabilitate pentru agenţii de peliculizare şi polimerii de retenţie a apei
Dată act: 15-iul-2024
Emitent: Comisia Europeana
(Text cu relevanţă pentru SEE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (UE) 2019/1009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iunie 2019 de stabilire a normelor privind punerea la dispoziţie pe piaţă a produselor fertilizante UE şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1069/2009 şi (CE) nr. 1107/2009 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2003/2003 (1), în special articolul 42 alineatul (1),
(1)JO L 170, 25.6.2019, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2019/1009/oj.
Întrucât:
(1)Regulamentul (UE) 2019/1009 stabileşte norme privind punerea la dispoziţie pe piaţă a produselor fertilizante UE. În conformitate cu cerinţele pentru categoria de materii componente 9 din anexa II la regulamentul respectiv, produsele fertilizante UE pot conţine polimeri pentru a controla eliberarea nutrienţilor ("agenţi de peliculizare"), pentru a creşte capacitatea de retenţie a apei sau capacitatea de înmuiere a produsului fertilizant UE ("polimeri de retenţie a apei") sau ca lianţi. Agenţii de peliculizare sunt utilizaţi în special în producţia de îngrăşăminte cu eliberare controlată. Scopul lor este de a elibera treptat şi în timp util nutrienţi pentru plante şi, prin urmare, de a reduce spălarea nutrienţilor. Utilizarea unor astfel de produse este foarte importantă pentru atingerea obiectivului stabilit în Comunicarea Comisiei privind Strategia "De la fermă la consumator" (2) de a reduce pierderile de nutrienţi cu cel puţin 50 %, asigurându-se, în acelaşi timp, că nu există nicio deteriorare a fertilităţii solului. Polimerii de retenţie a apei pot fi utilizaţi şi în alte categorii de produse fertilizante UE, cum ar fi amelioratorii de sol şi substraturile de cultură. Ei contribuie în mod direct, printre altele, la o utilizare durabilă a apei în agricultură. Lianţii pe bază de polimeri pot fi utilizaţi în substraturile de cultură. Astfel de produse nu trebuie utilizate în contact cu solurile.
(2)Comunicarea Comisiei intitulată "O Strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos şi ecologic" [COM(2020) 381 final din 20 mai 2020].
(2)Fragmentele minuscule omniprezente de polimeri sintetici sau de polimeri naturali modificaţi chimic, care sunt insolubile în apă, se degradează foarte lent şi pot fi uşor ingerate de organismele vii, generează preocupări cu privire la impactul lor general asupra mediului şi, potenţial, asupra sănătăţii umane. Acest lucru este valabil în special pentru polimerii adăugaţi intenţionat în produsele fertilizante UE care sunt ulterior eliberaţi în mediu. Pentru a aborda această preocupare generală, Comisia a adoptat Regulamentul (UE) 2023/2055 (3), care introduce în Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (4) o restricţie generală privind introducerea pe piaţă a microparticulelor de polimeri sintetici. Anumite tipuri de polimeri (cum ar fi polimerii naturali nemodificaţi chimic) şi polimerii care îndeplinesc anumite criterii de biodegradabilitate sau de solubilitate nu fac obiectul restricţiei generale şi pot fi introduşi în continuare pe piaţă.
(3)Regulamentul (UE) 2023/2055 al Comisiei din 25 septembrie 2023 de modificare a anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH) în ceea ce priveşte microparticulele de polimeri sintetici (JO L 238, 27.9.2023, p. 67, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2055/oj).
(4)Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum şi a Directivei 76/769/CEE a Consiliului şi a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE şi 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2006/1907/2014-04-10).
Regulamentul (UE) 2019/1009 stabileşte obligaţia Comisiei de a evalua, până la 16 iulie 2024, criteriile de biodegradabilitate pentru agenţii de peliculizare şi polimerii de retenţie a apei utilizaţi ca materii componente în produsele fertilizante UE. Prin urmare, produsele fertilizante UE sunt excluse din domeniul de aplicare al restricţiei generale respective în Regulamentul (CE) nr. 1907/2006.
Comisia a evaluat, cu sprijinul unui studiu extern, criteriile de biodegradabilitate pentru agenţii de peliculizare şi polimerii de retenţie a apei şi metodele de testare pentru verificarea conformităţii cu criteriile respective ("studiul") (5).
(5)Study to assess biodegradability criteria for polymers used in EU fertilising products as coating agents or to increase water retention capacity or wettability and of mulch films (Studiu pentru evaluarea criteriilor de biodegradabilitate pentru polimerii utilizaţi în produsele fertilizante UE ca agenţi de peliculizare sau pentru creşterea capacităţii de retenţie a apei sau a capacităţii de înmuiere şi a foliilor de mulcire), ISBN 978-92-68-05051-7; doi:10.2873/23399.
(3)Studiul a construit un instrument pentru a anticipa comportamentul de biodegradabilitate al polimerilor utilizând un model matematic şi arătând corelaţia dintre biodegradabilitatea în condiţii de testare şi mediile naturale reprezentative pentru diferitele regiuni ale Uniunii. Astfel, studiul a evaluat diverşi factori precum temperatura solului, pH-ul solului, conţinutul de apă din sol, temperatura apei şi alţi factori legaţi de caracteristicile polimerului (structura chimică, cristalinitatea, suprafaţa şi grosimea). Studiul a prezentat propuneri privind criteriile de biodegradabilitate în soluri şi în apă.
(4)Criteriile de biodegradabilitate ar trebui stabilite atât pentru sol (compartimentul principal, unde se aplică produsele), cât şi pentru mediul acvatic (în caz de percolare sau altă prezenţă accidentală în corpurile de apă de suprafaţă).
În ceea ce priveşte biodegradarea în soluri, numai polimerii care pot atinge degradarea finală sau mineralizarea în termen de 48 de luni după perioada de funcţionalitate ar trebui să fie autorizaţi ca materii componente. Pentru a reduce perioada de testare, ar trebui permisă o metodă de testare accelerată. Studiul a arătat o corelaţie adecvată între condiţiile reale şi temperaturile mai mari de 25 °C, adică temperatura utilizată în condiţiile de testare. Testarea la o temperatură mai ridicată, cum ar fi 37 °C, accelerează biodegradarea, şi este considerată în continuare acceptabilă din punctul de vedere al microbiologiei şi al factorilor dependenţi de mediu în condiţii reale. Rezultatele obţinute cu instrumentul pentru sol dezvoltat în cadrul studiului au arătat că perioada de testare ar putea fi redusă în cazuri specifice. Prin urmare, ar trebui introdusă o testare accelerată la 37 °C în condiţii specifice ca opţiune alternativă pentru a demonstra degradarea finală sau mineralizarea de 90 %.
(5)Criteriile de biodegradabilitate pentru mediile acvatice ar trebui să ţină seama atât de funcţia polimerului, cât şi de metodele de testare disponibile. În ceea ce priveşte funcţia polimerului, agenţii de peliculizare sau polimerii de retenţie a apei trebuie să elibereze nutrienţi în soluri în mod lent sau să sporească retenţia apei, în medie timp de 6-9 luni. Prin urmare, aceşti polimeri sunt concepuţi să se degradeze lent atunci când sunt expuşi la diverşi factori din soluri, cum ar fi apa. Biodegradarea în sol care are loc inevitabil în această perioadă de funcţionalitate ar trebui limitată, astfel încât polimerul să îşi poată îndeplini în continuare funcţia. În ceea ce priveşte metodele de testare disponibile pentru biodegradabilitatea în apă, acestea sunt fiabile pe o perioadă de 12 luni. Astfel, criteriile stricte pentru mediul acvatic, prevăzute în Regulamentul (UE) 2023/2055 ar afecta în mod negativ funcţia principală a agenţilor de peliculizare şi a polimerilor de retenţie a apei biodegradabili în sol. Prin urmare, biodegradabilitatea în mediul acvatic ar trebui stabilită la un nivel mai scăzut în timpul perioadei de testare, dar suficient de ridicat pentru a se asigura că nu va exista o acumulare de polimeri în mediul acvatic. Se presupune că procesul de biodegradare va continua după perioada de testare de 12 luni şi va ajunge la 90 % în termen de 48 de luni după perioada de funcţionalitate. Deşi această degradare finală nu poate fi demonstrată prin metodele de testare existente, aceasta este totuşi o ipoteză sigură, deoarece materialul a dovedit deja un potenţial de biodegradare şi va continua să fie expus la aceiaşi factori de mediu.
(6)În condiţii reale, agenţii de peliculizare şi polimerii de retenţie a apei sunt conţinuţi în produsele fertilizante UE care urmează să fie aplicate pe sol. Ei nu ar trebui să ajungă în medii acvatice. Deşi percolarea nu poate fi exclusă în totalitate, riscurile potenţiale pentru mediul acvatic sunt reduse, deoarece polimerii în cauză ar ajunge în corpurile de apă numai după ce şi-au început deja degradarea în sol. Pentru a limita şi mai mult riscurile potenţiale, ar trebui stabilită o cerinţă de etichetare, care să avertizeze utilizatorii finali să nu utilizeze produsul în apropierea corpurilor de apă de suprafaţă şi să menţină zone tampon, în conformitate cu măsurile naţionale privind utilizarea îngrăşămintelor. În absenţa unor astfel de norme, ar trebui să se respecte o zonă tampon minimă de 3 m.
(7)Pentru a asigura condiţii egale de concurenţă şi în conformitate cu cerinţele pentru criteriile stabilite la articolul 42 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2019/1009, ar trebui enumerate metodele de testare pentru a dovedi conformitatea cu criteriile de biodegradabilitate. Astfel de metode de testare sunt stabilite în standarde europene sau internaţionale şi, prin urmare, sunt fiabile şi reproductibile.
(8)În ceea ce priveşte polimerii utilizaţi ca lianţi, Comisia a primit informaţii cu privire la utilizarea polimerilor biodegradabili ca lianţi. Dacă astfel de polimeri îndeplinesc condiţiile stabilite pentru polimerii care fac parte din CMC 1, atunci aceştia nu ridică probleme de mediu, iar cerinţele specifice de etichetare privind utilizarea şi eliminarea produselor fertilizante UE care conţin astfel de polimeri nu sunt justificate şi nu ar trebui să se aplice.
(9)Regulamentul (UE) 2023/2055 urmează să se aplice produselor fertilizante naţionale de la 17 octombrie 2028. Din motive de coerenţă şi pentru a acorda suficient timp pentru adaptarea la cerinţele introduse prin prezentul regulament referitoare la biodegradabilitatea polimerilor, trebuie să se aplice aceeaşi perioadă de tranziţie,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1
Regulamentul (UE) 2019/1009 se modifică după cum urmează:
1.Anexa II se modifică în conformitate cu anexa I la prezentul regulament.
2.Anexa III se modifică în conformitate cu anexa II la prezentul regulament.
Art. 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
- Anexa I şi anexa II punctul 1 se aplică de la 17 octombrie 2028.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 15 iulie 2024.
Pentru Comisie Preşedinta Ursula VON DER LEYEN |
ANEXA I:
- Partea II secţiunea "CMC 9: POLIMERI ALŢII DECÂT NUTRIENŢII POLIMERICI" din anexa II la Regulamentul (UE) 2019/1009 se modifică după cum urmează:
1.La punctul 1, teza introductivă se înlocuieşte cu următorul text:
"Un produs fertilizant UE poate conţine polimeri în cazul în care scopul polimerilor este:"
2.Punctul 2 se înlocuieşte cu următorul text:
"2. Începând cu 17 octombrie 2028, polimerii menţionaţi la punctul 1 literele (a) şi (b) sunt:
(a) polimeri care sunt rezultatul unui proces de polimerizare care a avut loc în natură, independent de procesul prin care au fost extraşi, şi care sunt substanţe nemodificate chimic în sensul articolului 3 punctul 40 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006; sau
(b) polimeri biodegradabili în conformitate cu criteriile stabilite în apendicele 1 din prezenta anexă."
3.Se adaugă următorul apendice 1:
"Apendicele 1 Criteriile de biodegradabilitate pentru polimerii menţionaţi în secţiunea CMC 9 punctul 1 literele (a) şi (b)
1.Biodegradabilitatea polimerilor menţionaţi în secţiunea CMC 9 punctul 1 literele (a) şi (b) trebuie demonstrată în următoarele două compartimente de mediu:
(a)Compartimentul 1: sol; şi
(b)Compartimentul 2: apă dulce, de estuar sau de mare.
2.Polimerul trebuie să atingă:
(a)în compartimentul 1:
1.o degradare finală de cel puţin 90 % în raport cu degradarea materialului de referinţă în termen de 48 de luni plus perioada de funcţionalitate (FP) indicată pe etichetă; sau
2.o mineralizare de cel puţin 90 %, măsurată ca CO2 degajat, pe o perioadă maximă de 48 de luni plus perioada de funcţionalitate (FP) indicată pe etichetă;
(b)în compartimentul 2, o degradare finală în raport cu degradarea materialului de referinţă în 12 luni, astfel cum se prevede în tabelul următor:
Criteriu evaluat | Criteriu de trecere (FP = 0) | Criteriu de trecere (FP = 1 lună) | Criteriu de trecere (FP = 2 luni) | Criteriu de trecere (FP = 3 luni) | Criteriu de trecere (FP> = 6 luni) |
Degradarea-ţintă minimă după 12 luni | > = 43,8 % | > = 41,0 % | > = 38,1 % | > = 35,1 % | > = 25,0 % |
Pentru perioadele de funcţionalitate mai mici de 6 luni, altele decât cele prevăzute în prezentul tabel, criteriile de trecere se calculează utilizând următoarea formulă de descompunere exponenţială:
TD12m = 1-exp[- * (12-FP)]
unde:
TD12m | = | degradarea-ţintă minimă după 12 luni (exprimată ca procentaj), |
= | rata de degradare calculată ca = -ln (0,1)/ t90, | |
t90 | = | durata biodegradării de 90 %, care este de 48 de luni, |
FP | = | perioada de funcţionalitate (exprimată în luni). |
3.Pentru a demonstra criteriile de biodegradabilitate de la punctul 2 litera (a), se utilizează una dintre următoarele metode de testare:
(a)EN ISO 17556:2019. Materiale plastice - Determinarea biodegradabilităţii aerobe finale a materialelor plastice în sol prin măsurarea consumului de oxigen într-un respirometru sau a cantităţii de dioxid de carbon degajat;
(b)ASTM D5988-96:2018. Metoda standard de testare pentru determinarea biodegradării aerobe în sol a materialelor plastice.
4.Dacă nu au loc tranziţii de fază (tranziţie vitroasă sau topire) între 25 °C şi 37 °C, temperatura în timpul testării în conformitate cu punctul 3 literele (a) sau (b) poate fi ajustată la 37 °C.
În acest caz, criteriul relevant de la punctul 2 litera (a) este considerat ca fiind demonstrat dacă polimerul:
(a)atinge o degradare finală sau o mineralizare, astfel cum se menţionează la punctul 2 litera (a), de cel puţin 45 %, în cadrul unui test separat la 25 °C în 20 de luni, în care degradarea sau mineralizarea avansează, iar faza de platou nu trebuie să fi fost atinsă, cu excepţia cazului în care degradarea sau mineralizarea este de cel puţin 90 %; şi
(b)îndeplineşte unul dintre următoarele criterii:
(i)o degradare finală de cel puţin 90 % în raport cu degradarea materialului de referinţă în termen de 20 de luni plus perioada de funcţionalitate indicată pe etichetă; sau
(ii)o mineralizare de cel puţin 90 %, măsurată ca CO2 degajat, pe o perioadă maximă de 20 de luni plus perioada de funcţionalitate indicată pe etichetă.
5.Pentru a demonstra criteriile de biodegradabilitate de la punctul 2 litera (b), se utilizează una dintre următoarele metode de testare:
(a)EN/ISO 14851:2019 Determinarea biodegradabilităţii aerobe finale, în mediu apos, a materialelor plastice. Metoda prin măsurarea consumului de oxigen într-un respirometru închis;
(b)EN/ISO 14852:2021. Determinarea biodegradabilităţii aerobe finale, în mediu apos, a materialelor plastice. Metoda prin analiza dioxidului de carbon degajat;
(c)ASTM D6691:2018 Metoda standard de testare pentru determinarea biodegradării aerobe a materialelor plastice în mediul marin de către o comunitate microbiană definită sau de către un inocul din ape marine naturale.
6.Pentru polimerii menţionaţi în secţiunea CMC 9 punctul 1 litera (a), testul se efectuează pe un material care constă în:
(a)polimerul sau polimeri conţinuţi în particule sau care formează o peliculă continuă pe particule ("particule de polimeri"), comparabile în ceea ce priveşte compoziţia, forma, dimensiunea şi suprafaţa cu agentul de peliculizare prezent în produsul fertilizant UE;
(b)pelicula izolată; sau
(c)polimerul sau polimerii în forma introdusă pe piaţă, în care miezul materialului este înlocuit cu un material inert, cum ar fi sticla.
7.Pentru polimerii menţionaţi în secţiunea CMC 9 punctul 1 litera (b), testul se efectuează pe un material care constă în polimerul în forma introdusă pe piaţă.
8.Pot fi utilizate ca materiale de referinţă următoarele materiale:
(a)martori pozitivi: materiale biodegradabile precum pulbere microcristalină de celuloză, filtre de celuloză fără cenuşă sau poli--hidroxibutirat;
(b)martori negativi: polimeri nebiodegradabili, cum ar fi polietilena sau polistirenul."
ANEXA II:
- Partea I din anexa III la Regulamentul (UE) 2019/1009 se modifică după cum urmează:
1.La punctul 1, litera (f) se înlocuieşte cu următorul text:
"(f) pentru produsele care conţin un polimer menţionat în partea II secţiunea CMC 9 punctul 1 litera (a) sau (b) din anexa II:
(i)perioada de după utilizare în care eliberarea nutrienţilor este controlată sau capacitatea de retenţie a apei este în creştere («perioada de funcţionalitate»), care nu depăşeşte perioada dintre două aplicări în conformitate cu instrucţiunile de utilizare menţionate la prezentul punct litera (d);
(ii)o instrucţiune de a aplica produsul în conformitate cu zonele-tampon necesare pentru produsele fertilizante în conformitate cu normele naţionale relevante sau, în absenţa unor astfel de norme, de a aplica produsul la cel puţin 3 m de orice corp de apă de suprafaţă;"
2.Punctul 7 se înlocuieşte cu următorul text:
"7. Utilizatorul final este instruit să nu utilizeze produsul în contact cu solul şi, în colaborare cu producătorul, să se asigure că produsul este eliminat în mod corect după încheierea utilizării, în cazul în care produsul fertilizant UE:
(a) este un substrat de cultură menţionat în partea II secţiunea CFP 4 punctul 2a din anexa I; sau
(b) conţine un polimer utilizat ca liant în produs, astfel cum se menţionează în partea II secţiunea CMC 9 punctul 1 litera (c) din anexa II, care nu îndeplineşte niciuna dintre cerinţele din partea II secţiunea CMC 1 punctul 1 litera (f) subpunctele (i), (ii), (iii) sau (iv) din anexa respectivă."
Publicat în Jurnalul Oficial seria L din data de 28 octombrie 2024