Nou Regulamentul 247/02-feb-2026 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte specificaţiile pentru programele naţionale de control al calităţii în domeniul securităţii aviaţiei civile

1.1.

În sensul prezentei anexe, se aplică următoarele definiţii:

1. «volumul anual de trafic» înseamnă numărul total de pasageri care sosesc, care pleacă şi care se află în tranzit (număraţi o singură dată);

2. «autoritate competentă» înseamnă autoritatea naţională desemnată de un stat membru în conformitate cu articolul 9, care este responsabilă de asigurarea coordonării şi monitorizării implementării programului său naţional de securitate în domeniul aviaţiei civile;

3. «auditor» înseamnă orice persoană care desfăşoară activităţile de monitorizare a conformităţii la nivel naţional în numele autorităţii competente;

4. «certificare» înseamnă o evaluare şi o confirmare oficială de către sau în numele autorităţii competente a faptului că o persoană posedă competenţele necesare pentru îndeplinirea funcţiilor de auditor la un nivel acceptabil, astfel cum este definit de autoritatea competentă;

5. «activităţi de monitorizare a conformităţii» înseamnă orice procedură sau proces utilizat pentru evaluarea implementării prezentului regulament şi a programului naţional de securitate aeronautică;

6. «deficienţă» înseamnă lipsa conformităţii cu o cerinţă de securitate aeronautică;

7. «inspecţie» înseamnă o examinare a implementării măsurilor şi procedurilor de securitate, cu scopul de a stabili dacă acestea se aplică eficient şi la standardul specificat şi de a identifica posibilele deficienţe;

8. «interviu» înseamnă o verificare orală efectuată de un auditor pentru a stabili dacă măsurile sau procedurile specifice de securitate sunt implementate;

9. «observaţie» înseamnă o verificare vizuală efectuată de un auditor pentru a stabili dacă o măsură sau procedură specifică de securitate este implementată;

10. «test deschis» înseamnă un exerciţiu anunţat cu operatorii care efectuează controlul de securitate sau cu alţi membri ai personalului de securitate vizaţi, care simulează în mod realist efectuarea unui control de securitate sau a unui act de intervenţie ilicită, în scopul examinării sau al măsurării unor elemente precum eficacitatea implementării măsurilor de securitate existente, competenţele şi capacităţile personalului respectiv de a îndeplini funcţiile atribuite;

11. «autorităţi de resort» înseamnă, în sensul capitolului 19, autoritatea competentă sau orice altă autoritate naţională responsabilă cu raportarea evenimentelor de securitate aeronautică, a incidentelor de securitate aeronautică, a actelor de intervenţie ilicită şi a actelor pregătitoare aferente;

12. «raportor» înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce raportează un eveniment de securitate, un incident de securitate, un act de intervenţie ilicită, un act pregătitor sau alte informaţii legate de securitate în cadrul procesului de raportare obligatorie sau voluntară instituit de statele membre;

13. «eşantion reprezentativ» înseamnă o selecţie efectuată din opţiunile posibile de monitorizare, suficientă ca număr şi grad de acoperire pentru a furniza o bază pentru concluziile cu privire la implementarea standardelor;

14. «audit de securitate» înseamnă o examinare în profunzime a măsurilor şi procedurilor de securitate, cu scopul de a stabili dacă acestea sunt implementate complet şi în mod continuu;

15. «incident de securitate» înseamnă un eveniment de securitate care afectează sau ar putea afecta siguranţa pasagerilor, a echipajului, a personalului de la sol şi a publicului larg;

16. «eveniment de securitate» înseamnă orice eveniment legat de securitate care poate avea ca efect reducerea nivelului de securitate, care poate creşte riscurile operaţionale sau care pune în pericol siguranţa pasagerilor, a echipajului, a personalului de la sol şi a publicului larg sau care reprezintă o potenţială încălcare a conformităţii. Este inclusă aici identificarea sau observarea unei vulnerabilităţi la nivelul protecţiei aviaţiei civile împotriva actelor de intervenţie ilicită;

17. «test» înseamnă o verificare a măsurilor de securitate aeronautică, în cursul căreia autoritatea competentă simulează intenţia de a comite un act de intervenţie ilicită, cu scopul de a evalua eficienţa implementării măsurilor de securitate existente;

18. «verificare» înseamnă o acţiune efectuată de un auditor pentru a stabili dacă o măsură specifică de securitate este efectiv aplicată;

19. «vulnerabilitate» înseamnă orice slăbiciune/deficienţă a măsurilor şi procedurilor implementate, care ar putea fi exploatată pentru realizarea unui act de intervenţie ilicită.

2.1.

Statele membre conferă autorităţii competente puterile necesare pentru monitorizarea şi aplicarea tuturor cerinţelor din prezentul regulament şi din actele de punere în aplicare aferente, inclusiv puterea de a impune sancţiuni în conformitate cu articolul 21.

2.2.

Autoritatea competentă efectuează activităţi de monitorizare a conformităţii şi deţine puterile necesare pentru a solicita ca orice deficienţă identificată să fie remediată în termenul stabilit.

2.3.

Se stabileşte o abordare graduală şi proporţională a activităţilor de remediere a deficienţelor şi a măsurilor coercitive legale. Această abordare este formată din cinci etape progresive care trebuie urmate până la remedierea deficienţei, inclusiv:

(a) sfaturi şi recomandări în scris;

(b) avertizare oficială în scris;

(c) aviz oficial de executare;

(d) sancţiuni administrative şi acţiuni judiciare.

Autoritatea competentă poate să omită una sau mai multe din aceste etape, în special în cazul în care deficienţa este gravă sau recurentă.

3.1.

Obiectivele programului naţional de control al calităţii sunt verificarea implementării corecte şi eficiente a măsurilor de securitate aeronautică şi determinarea nivelului de conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament şi cu programul naţional de securitate a aviaţiei civile, prin intermediul activităţilor de monitorizare a conformităţii.

3.2.

Programul naţional de control al calităţii include următoarele aspecte:

(a) structura organizaţională, responsabilităţi şi resurse;

(b) fişa postului şi calificările necesare pentru auditori;

(c) activităţi de monitorizare a conformităţii, inclusiv scopul auditurilor, inspecţiilor şi testelor de securitate şi, în cazul unei încălcări reale sau potenţiale a securităţii, investigaţii, frecvenţa auditurilor şi inspecţiilor de securitate, precum şi clasificarea conformităţii;

(d) expertize, în cazul în care este necesară reevaluarea necesităţilor de securitate;

(e) activităţi de remediere a deficienţelor, care să furnizeze detalii privind raportarea deficienţelor, acţiunile subsecvente şi remedierea, cu scopul de a asigura conformitatea cu cerinţele de securitate aeronautică;

(f) măsurile coercitive şi, dacă este cazul, sancţiuni, în conformitate cu punctele 2.1 şi 2.3 din prezenta anexă;

(g) raportarea activităţilor de monitorizare efectuate, inclusiv, dacă este cazul, schimbul de informaţii dintre organismele naţionale pe tema nivelurilor de conformitate;

(h) procesul de monitorizare a măsurilor de control intern al calităţii ale aeroportului, operatorului şi entităţii;

(i) un proces de înregistrare şi analizare a rezultatelor programului naţional de control al calităţii, în vederea identificării tendinţelor şi direcţionării dezvoltării politicii viitoare;

(j) un proces de raportare obligatorie a informaţiilor privind incidentele de securitate aeronautică, actele de intervenţie ilicită şi actele pregătitoare aferente către autorităţile de resort, în mod practic şi în timp util, de către orice operator şi entitate responsabilă cu implementarea programului naţional de securitate a aviaţiei civile;

(k) un sistem de raportare confidenţială voluntară pentru analizarea informaţiilor de securitate furnizate de surse precum publicul, pasagerii, personalul, echipajul, personalul de la sol şi orice altă persoană din sectorul aviaţiei.

4.1.

Toate aeroporturile, operatorii şi alte entităţi cărora le revin responsabilităţi de securitate aeronautică sunt monitorizate periodic, pentru a se asigura rapid detectarea şi corectarea a deficienţelor.

4.2.

Monitorizarea se realizează în conformitate cu programul naţional de control al calităţii, luându-se în considerare nivelul de risc, tipul şi natura operaţiunilor, standardul de implementare, rezultatele controlului intern al calităţii în cazul aeroporturilor, operatorilor şi entităţilor, precum şi alţi factori şi evaluări care afectează priorităţile şi frecvenţa monitorizării.

4.3.

Monitorizarea cuprinde implementarea şi eficacitatea măsurilor de control intern al calităţii luate de aeroporturi, operatori şi entităţi.

4.4.

Monitorizarea fiecărui aeroport în parte reprezintă o combinaţie adecvată de activităţi de monitorizare a conformităţii şi oferă o privire de ansamblu asupra implementării măsurilor de securitate în domeniu.

4.5.

Managementul, stabilirea priorităţilor şi organizarea programului de control al calităţii se realizează independent de implementarea operaţională a măsurilor luate în cadrul programului naţional de securitate a aviaţiei civile.

4.6.

Activităţile de monitorizare a conformităţii includ audituri, inspecţii şi teste de securitate.

5.1.

Metodologia de desfăşurare a activităţilor de monitorizare se conformează unei abordări standardizate, care include stabilirea sarcinilor, planificarea, pregătirea, activitatea la faţa locului, clasificarea constatărilor, încheierea raportului şi procesul de remediere.

5.2.

Activităţile de monitorizare a conformităţii se bazează pe culegerea sistematică a informaţiilor prin intermediul observaţiilor, al interviurilor, al examinării documentelor şi al verificărilor.

5.3.

Monitorizarea conformităţii include atât activităţi anunţate, cât şi activităţi neanunţate.

6.1.

Un audit de securitate vizează:

(a) toate măsurile de securitate dintr-un aeroport; sau

(b) toate măsurile de securitate implementate de un aeroport, un terminal al aeroportului, un operator sau o entitate anume; sau

(c) o anumită parte a programului naţional de securitate a aviaţiei civile.

6.2.

Se stabileşte o metodologie de efectuare a auditului de securitate, luându-se în considerare următoarele elemente:

(a) anunţarea auditului de securitate şi comunicarea unui chestionar prealabil, dacă este cazul;

(b) etapa pregătitoare, inclusiv analizarea chestionarului prealabil completat şi a altor documente pertinente;

(c) şedinţa iniţială cu reprezentanţii aeroportului/operatorului/entităţii, înainte de începerea activităţii de monitorizare la faţa locului;

(d) activitatea la faţa locului;

(e) şedinţa de închidere şi raportare;

(f) în cazul în care sunt identificate deficienţe, procesul de remediere şi monitorizarea aferentă a respectivului proces.

6.3.

Pentru a confirma implementarea măsurilor de securitate, desfăşurarea unui audit de securitate trebuie să se bazeze pe o culegere sistematică a informaţiilor prin intermediul cel puţin al uneia din tehnicile de mai jos:

(a) examinarea documentelor;

(b) observaţii;

(c) interviuri;

(d) verificări.

6.4.

Aeroporturile cu un volum de trafic anual mai mare de 10 milioane de pasageri sunt supuse unui audit de securitate care să vizeze toate standardele de securitate aeronautică, cel puţin o dată la patru ani. Examinarea include un eşantion reprezentativ de informaţii.

7.1.

Inspecţia acoperă cel puţin un set de măsuri de securitate legate în mod direct, menţionate în anexa I şi în actele de punere în aplicare aferente, monitorizate ca o activitate unică sau într-un termen rezonabil, care nu trebuie să depăşească trei luni. Examinarea include un eşantion reprezentativ de informaţii.

7.2.

Un set de măsuri legate în mod direct reprezintă un set de două sau mai multe cerinţe menţionate în anexa I şi în actele de punere în aplicare aferente, care au un impact reciproc atât de puternic încât realizarea obiectivului nu poate fi evaluată corespunzător decât dacă măsurile sunt analizate în ansamblu. Aceste seturi cuprind elementele din apendicele I la prezenta anexă.

7.3.

Inspecţiile sunt inopinate. Dacă autoritatea competentă este de părere că acest lucru nu este practic, inspecţiile pot fi anunţate. Se stabileşte o metodologie de efectuare a inspecţiei, luându-se în considerare următoarele elemente:

(a) etapa pregătitoare;

(b) activitatea la faţa locului;

(c) o informare, în funcţie de frecvenţa şi rezultatele activităţii de monitorizare;

(d) raportare/înregistrare;

(e) procesul de remediere şi monitorizarea acestuia.

7.4.

Pentru a confirma că măsurile de securitate sunt eficiente, desfăşurarea inspecţiei trebuie să se bazeze pe o colectare sistematică a informaţiilor prin intermediul cel puţin al uneia dintre tehnicile de mai jos:

(a) examinarea documentelor;

(b) observaţii;

(c) interviuri;

(d) verificări.

7.5.

În cazul aeroporturilor cu un volum de trafic mai mare de 2 milioane de pasageri, frecvenţa minimă de inspectare a tuturor seturilor de măsuri de securitate legate în mod direct, menţionate în capitolele 1-6 din anexa I, este de cel puţin una la 12 luni, cu excepţia cazului în care aeroportul a făcut obiectul unui audit în perioada respectivă. Frecvenţa de inspectare a tuturor măsurilor de securitate menţionate în capitolele 7-12 din anexa I se determină de către autoritatea competentă, pe baza unei evaluări a riscului.

7.6.

În cazul în care un stat membru nu are niciun aeroport al cărui volum anual de trafic să depăşească 2 milioane de pasageri, cerinţele de la punctul 7.5 se aplică aeroportului de pe teritoriul său care are cel mai mare volum de trafic anual.

7.7.

Frecvenţele de inspectare a aeroporturilor al căror volum anual de trafic nu depăşeşte 2 milioane de pasageri, a operatorilor şi a entităţilor se determină de către autoritatea competentă, luând în considerare elementele menţionate la punctul 4.2. Frecvenţele se referă la monitorizarea tuturor seturilor relevante de măsuri de securitate legate în mod direct, prevăzute în capitolele 1-12 din anexa I.

8.1.

Se vor efectua teste pentru a se evalua eficacitatea implementării măsurilor de securitate enumerate mai jos, ca cerinţă minimă, la toate aeroporturile care intră sub incidenţa punctelor 7.5 şi 7.6:

(a) controlul accesului în zonele de securitate cu acces restricţionat;

(b) controlul de securitate al altor persoane decât pasagerii şi al articolelor transportate;

(c) protecţia aeronavelor;

(d) controlul de securitate al pasagerilor şi al bagajelor de mână;

(e) protecţia bagajelor de cală;

(f) controlul de securitate al mărfurilor sau al poştei;

(g) protecţia mărfurilor şi a poştei.

Pentru testele care trebuie efectuate în aeroporturi care nu intră sub incidenţa punctelor 7.5 şi 7.6, priorităţile se stabilesc în planificarea anuală a activităţilor de monitorizare a conformităţii.

8.2.

Autoritatea competentă poate, pe baza unei evaluări a riscurilor, să efectueze teste pentru a examina eficacitatea implementării următoarelor măsuri de securitate suplimentare:

(a) examinarea vehiculelor;

(b) examinarea de securitate a aeronavei;

(c) controlul de securitate al bagajelor de cală;

(d) controlul de securitate al proviziilor de bord şi al proviziilor de aeroport;

(e) protecţia proviziilor de bord şi a proviziilor de aeroport;

(f) protecţia instalaţiilor şi a perimetrului aeroportuar.

8.3.

Se va elabora un protocol de testare care include metodologia, luându-se în considerare cerinţele legale, de siguranţă şi operaţionale. Metodologia abordează următoarele elemente:

(a) etapa pregătitoare;

(b) activitatea la faţa locului;

(c) o informare, în funcţie de frecvenţa şi rezultatele activităţii de monitorizare;

(d) raportare/înregistrare;

(e) procesul de remediere şi monitorizarea acestuia.

8.4.

Frecvenţele testelor sunt stabilite de către autoritatea competentă, luând în considerare elementele menţionate la punctul 4.2.

8.5.

Testele pot fi înlocuite sau completate cu teste deschise în cazurile în care nu este posibil să se obţină un eşantion reprezentativ de teste, de exemplu din cauza implementării limitate a anumitor măsuri de securitate, sau în cazul în care condiţiile locale ar afecta eficacitatea testelor.

9.1.

Se vor efectua expertize ori de câte ori autoritatea competentă depistează necesitatea reevaluării operaţiunilor în vederea identificării şi abordării vulnerabilităţilor. Dacă se identifică o vulnerabilitate, autoritatea competentă solicită implementarea măsurilor de protecţie proporţionale cu riscul.

10.1.

Activităţile de monitorizare a conformităţii se raportează sau se înregistrează într-un format standardizat care să permită o analiză permanentă a tendinţelor.

10.2.

În formatul standardizat se includ următoarele elemente:

(a) tipul de activitate;

(b) aeroportul, operatorul sau entitatea monitorizată;

(c) data şi ora activităţii;

(d) numele auditorilor care desfăşoară activitatea;

(e) domeniul de desfăşurare a activităţii;

(f) constatările şi dispoziţiile corespondente din programul naţional de securitate a aviaţiei civile;

(g) clasificarea conformităţii;

(h) recomandări pentru acţiunile de remediere, dacă este cazul;

(i) termenul de remediere, dacă este cazul.

10.3.

Dacă se identifică deficienţe, autoritatea competentă comunică aeroportului, operatorilor sau entităţilor monitorizate constatările relevante.

11.1.

Activităţile de monitorizare a conformităţii evaluează implementarea programului naţional de securitate aeronautică, pe baza sistemului armonizat de clasificare a conformităţii prezentat în apendicele II.

12.1.

Remedierea deficienţelor identificate se realizează prompt. Dacă remedierea nu poate avea loc cu promptitudine, se aplică măsuri compensatorii. Atunci când monitorizarea generală a implementării unei măsuri de securitate conduce, din cauza unor deficienţe individuale sau izolate, la nivelul de conformitate "Conform, dar sunt necesare îmbunătăţiri", deficienţele respective trebuie, de asemenea, corectate.

12.2.

Autoritatea competentă solicită aeroporturilor, operatorilor sau entităţilor supuse activităţii de monitorizare a conformităţii să transmită spre aprobare un plan de acţiune care să abordeze deficienţele semnalate în rapoarte, precum şi un calendar de realizare a acţiunilor de remediere şi să confirme când se încheie procesul de remediere.

13.1.

În urma confirmării de către aeroport, operator sau entitatea supusă monitorizării a faptului că acţiunile necesare de remediere au fost întreprinse, autoritatea competentă verifică implementarea acţiunilor de remediere.

13.2.

Activităţile subsecvente utilizează cea mai relevantă metodă de monitorizare.

14.1.

Fiecare stat membru se asigură că un număr suficient de auditori este disponibil pentru autoritatea competentă, fie direct, fie sub supravegherea acesteia, pentru efectuarea tuturor activităţilor de monitorizare a conformităţii.

15.1.

Fiecare stat membru se asigură că auditorii care îndeplinesc funcţii în numele autorităţii competente:

(a) nu au nicio obligaţie contractuală sau pecuniară faţă de aeroportul, operatorul sau entitatea care urmează a fi monitorizată; şi

(b) au competenţele necesare, inclusiv cunoştinţele teoretice şi experienţa practică necesare în domeniul relevant.

Auditorii sunt supuşi certificării sau aprobării echivalente de către autoritatea competentă.

15.2.

Auditorii trebuie să aibă următoarele competenţe:

(a) înţelegerea măsurilor de securitate aplicabile, în vigoare, şi modul în care acestea sunt aplicate la operaţiunile supuse examinării, inclusiv:

- înţelegerea principiilor de securitate;

- înţelegerea sarcinilor de supervizare;

- înţelegerea factorilor care afectează performanţa umană;

(b) cunoştinţe practice în materie de tehnici şi tehnologii de securitate;

(c) cunoştinţe privind principiile, procedurile şi tehnicile de monitorizare a conformităţii;

(d) cunoştinţe practice privind operaţiunile care fac obiectul examinării;

(e) înţelegerea rolului şi competenţelor auditorului.

15.3.

Auditorii participă la activităţi de formare periodică cu o frecvenţă suficientă pentru a asigura menţinerea competenţelor existente şi însuşirea de competenţe noi care să ţină cont de evoluţiile din domeniul securităţii.

16.1.

Auditorilor care efectuează activităţi de monitorizare trebuie să li se confere suficientă autoritate pentru a obţine informaţiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor.

16.2.

Auditorii trebuie să aibă asupra lor o dovadă a identităţii, care să autorizeze activităţile de monitorizare a conformităţii în numele autorităţii competente şi care să permită accesul în toate zonele necesare pentru desfăşurarea acestora.

16.3.

Auditorii sunt abilitaţi să:

(a) obţină acces imediat în toate zonele relevante, inclusiv în aeronave şi clădiri, în scopul monitorizării; şi

(b) solicite implementarea corectă sau repetarea măsurilor de securitate.

16.4.

Ca urmare a competenţelor conferite auditorilor, autoritatea competentă acţionează în conformitate cu punctul 2.3 în următoarele cazuri:

(a) obstrucţionarea sau împiedicarea intenţionată a activităţii unui auditor;

(b) incapacitatea ori refuzul de a furniza informaţiile solicitate de un auditor;

(c) furnizarea de informaţii false ori înşelătoare unui auditor, cu intenţia de a-l induce în eroare; şi

(d) uzurparea calităţii de auditor cu intenţia de a induce în eroare.

17.1.

Statele membre informează Comisia privind cele mai bune practici referitoare la programele de control al calităţii, la metodologiile specifice auditului şi la auditori. Comisia transmite aceste informaţii statelor membre.

18.1.

Statele membre transmit Comisiei, anual, un raport cu privire la măsurile luate pentru a-şi îndeplini obligaţiile care le revin în temeiul prezentului regulament, precum şi la situaţia din domeniul securităţii aeronautice pe aeroporturile situate pe teritoriul lor. Perioada de referinţă pentru acest raport este 1 ianuarie-31 decembrie. Raportul se transmite în termen de maximum trei luni de la încheierea perioadei de referinţă.

18.2.

Conţinutul raportului trebuie să fie conform apendicelui III şi să utilizeze un model pus la dispoziţie de Comisie.

18.3.

Comisia transmite statelor membre principalele concluzii pe marginea acestor rapoarte.

19.1.

Autoritatea competentă informează Comisia cât mai curând posibil în cazul în care identifică sau primeşte informaţii cu privire la un act de intervenţie ilicită sau la un incident de securitate aeronautică produs sau pe cale de a se produce, care are sau este susceptibil să aibă un impact grav asupra nivelului de securitate aeronautică din Uniune sau asupra sistemului internaţional de securitate aeronautică. Sub rezerva normelor naţionale privind protecţia informaţiilor relevante pentru securitatea naţională, notificarea include orice informaţii concrete relevante şi disponibile care sunt utile pentru a se evalua dacă sunt necesare acţiuni prompte cu scopul de a menţine sau a restabili nivelul de securitate aeronautică în Uniune şi de a asigura cooperarea şi coordonarea necesare la nivel internaţional. După primirea acestor informaţii, Comisia informează celelalte state membre.

19.2.

În scopul punerii în aplicare a cerinţelor prevăzute la punctul 3.2 literele (j) şi (k) şi a dispoziţiilor de mai jos, începând cu 1 ianuarie 2028, fiecare stat membru stabileşte un proces de raportare, clasificare, prelucrare, stocare, protecţie, analiză şi agregare a informaţiilor privind incidentele de securitate aeronautică, actele de intervenţie ilicită şi actele pregătitoare aferente. Acest proces prevede un sistem de raportare voluntară obligatoriu şi confidenţial şi conţine cerinţe detaliate pentru a asigura eficacitatea şi eficienţa raportării şi monitorizării, inclusiv executarea şi coordonarea sarcinilor subsecvente, precum şi a oricăror măsuri sau decizii luate de autorităţile de resort.

19.3.

Începând cu 1 ianuarie 2028, operatorii şi entităţile responsabile cu implementarea programului naţional de securitate a aviaţiei civile raportează autorităţilor de resort informaţii privind incidentele de securitate aeronautică. Incidentele de securitate sunt atribuite de un funcţionar sau manager de securitate unui eveniment de securitate raportat, pe baza unei analize a evenimentului şi a stabilirii faptului că sunt necesare acţiuni suplimentare. De asemenea, un incident de securitate, clasificat ca atare de autoritatea competentă, poate să conducă la un act de intervenţie ilegală care trebuie raportat OACI în conformitate cu anexa 17 la Convenţia de la Chicago. Acestei raportări obligatorii i se aplică următoarele termene de raportare, începând din momentul în care evenimentul subiacent este raportat prin intermediul sistemului intern de raportare menţionat la punctul 19.4:

(a) cât mai curând posibil, dar cel târziu în termen de 24 de ore în cazul în care incidentul are un impact grav şi imediat asupra nivelului de securitate aeronautică;

(b) în termen de 72 de ore, în cazul în care incidentul are un impact grav asupra nivelului de securitate aeronautică;

(c) lunar, în cazul tuturor celorlalte incidente.

19.4.

Începând cu 1 ianuarie 2028, operatorii şi entităţile responsabile cu implementarea programului naţional de securitate a aviaţiei civile instituie un sistem intern de raportare, în mod practic şi în timp util, a informaţiilor privind evenimentele de securitate aeronautică. Toţi membrii personalului operatorilor şi al entităţilor responsabile cu implementarea programului naţional de securitate a aviaţiei civile raportează informaţii privind evenimentele de securitate aeronautică prin intermediul acestui sistem de raportare internă.

19.5.

Începând cu 1 ianuarie 2028, autorităţile de resort şi orice operator sau entitate responsabilă cu implementarea programului naţional de securitate a aviaţiei civile desemnează cel puţin o persoană sau un departament responsabil cu raportarea, inclusiv cu verificarea calităţii datelor cu scopul de a îmbunătăţi coerenţa acestora. Cerinţele de recrutare şi de formare pentru persoanele desemnate să îndeplinească astfel de sarcini se stabilesc în normele de punere în aplicare adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din prezentul regulament.

19.6.

Începând cu 1 ianuarie 2028, raportarea obligatorie către autorităţile de resort se efectuează utilizând modelul prevăzut în apendicele IV şi se referă la clasificarea comună prevăzută în apendicele V. Şi raportarea voluntară se poate efectua utilizând modelul prevăzut în apendicele IV şi se poate referi la clasificarea comună prevăzută în apendicele V.

19.7.

Începând cu 1 ianuarie 2028, autorităţile de resort stochează rapoartele într-o bază de date naţională. Atât confidenţialitatea informaţiilor sensibile privind securitatea aeronautică incluse în rapoarte, cât şi orice analiză a acestora sunt asigurate în conformitate cu legislaţia Uniunii şi cu legislaţia naţională aplicabilă. În acest scop, fiecare stat membru stabileşte cerinţe detaliate privind accesul la astfel de informaţii, precum şi protecţia fizică şi informatică a acestora.

19.8.

Începând cu 1 ianuarie 2028, fiecare stat membru stabileşte cerinţe detaliate privind prelucrarea şi stocarea rapoartelor pentru a împiedica utilizarea informaţiilor pe care le conţin în alte scopuri decât securitatea aeronautică şi garantează în mod adecvat confidenţialitatea identităţii raportorului şi a persoanelor menţionate în raport, sub rezerva respectării cerinţelor privind procedurile penale, disciplinare sau administrative prevăzute în legislaţia naţională.

19.9.

Începând cu 1 ianuarie 2028, autorităţile de resort stabilesc şi implementează proceduri pentru schimbul de informaţii relevante cuprinse în rapoarte şi referitoare la acţiunile subsecvente, pe baza principiului necesităţii de a cunoaşte, pentru a sprijini alte autorităţi şi agenţii naţionale, operatori aeroportuari, transportatori aerieni şi alte entităţi vizate, în cazul în care acest lucru poate contribui la menţinerea şi îmbunătăţirea securităţii aeronautice.

19.10.

Începând cu 1 ianuarie 2028, în pofida punctului 19.8, în cazul în care informaţiile sunt relevante pentru siguranţa aviaţiei, autorităţile de resort le pot transmite autorităţilor naţionale responsabile cu siguranţa aviaţiei civile, sub rezerva respectării cerinţelor aplicabile privind, după caz, confidenţialitatea, protecţia şi redactarea.

19.11.

Începând cu 1 ianuarie 2028, sub rezerva cerinţelor privind confidenţialitatea şi protecţia prevăzute în legislaţia Uniunii şi, după caz, în legislaţia naţională autorităţile de resort fac schimb de informaţii relevante conţinute în rapoarte cu Comisia şi cu alte state membre, în cazul în care acest lucru poate contribui la menţinerea şi îmbunătăţirea securităţii aeronautice, inclusiv ca răspuns la întrebări specifice din partea Comisiei sau a altor state membre.

19.12.

Începând cu 1 ianuarie 2028, sub rezerva cerinţelor privind confidenţialitatea şi protecţia prevăzute în legislaţia Uniunii şi, după caz, în legislaţia naţională, Comisia şi statele membre pot face schimb de informaţii relevante conţinute în rapoarte cu organizaţiile internaţionale şi cu autorităţile de resort din ţări terţe, în cazul în care acest lucru este necesar în temeiul acordurilor internaţionale sau în cazul în care acest lucru poate contribui la menţinerea şi îmbunătăţirea securităţii aeronautice.

19.13.

Începând cu 1 ianuarie 2028, fără a aduce atingere punctelor 19.1 şi 19.11, statele membre transmit anual Comisiei un raport conţinând statistici privind rapoartele primite, agregate în conformitate cu clasificarea comună prevăzută în apendicele V, şi analiza acestora. Perioada de referinţă pentru raport este 1 ianuarie-31 decembrie, iar acesta trebuie transmis la şase luni de la încheierea perioadei de referinţă.

19.14.

Începând cu 1 ianuarie 2028, Comisia transmite Comitetului de reglementare pentru securitatea aviaţiei civile şi Grupului consultativ al părţilor interesate de securitatea aeronautică principalele concluzii desprinse din rapoartele prezentate în conformitate cu punctul 19.13.

19.15.

Începând cu 1 ianuarie 2028, pentru a oferi o abordare armonizată la nivelul Uniunii, Comisia poate pune la dispoziţie un instrument informatic adecvat pentru a sprijini punerea în aplicare a cerinţelor prevăzute în prezentul capitol, în coordonare cu statele membre.

Audit de securitate

Inspecţie

Test

Conform în totalitate

V

V

V

Conform, dar sunt necesare îmbunătăţiri

V

V

V

Neconform

V

V

V

Neconform/cu deficienţe grave

V

V

V

Neaplicabil

V

V

Neconfirmat

V

V

V

Clasa (¹⁰)

Categoria (¹¹)

Securitatea zonelor nerestricţionate

Descoperirea sau utilizarea unui dispozitiv exploziv improvizat (DEI) sau a unui dispozitiv incendiar improvizat (DII) transportat cu un vehicul

Descoperirea sau utilizarea unui DEI/DII transportat de o persoană

Atac armat

Elemente nesupravegheate/suspecte (aplicabil şi în zona de operaţiuni aeriene)

Atac chimic, biologic şi radiologic (CBR)

Daune aduse infrastructurii critice/unor puncte vulnerabile

Comportament suspect

Perturbări neplanificate, inclusiv ameninţări reale sau alarme false cu privire la un atentat cu bombă

Pasagerii şi bagajele de mână

Descoperirea sau utilizarea unui articol interzis/DEI/DII

Deficienţă în procesul de control de securitate la punctele de control de securitate

Amestecarea pasagerilor supuşi controlului de securitate cu pasagerii nesupuşi controlului de securitate

Comportament suspect

Personalul şi echipajul

Deficienţă în procesul de control de securitate la punctele de control de securitate

Descoperirea sau utilizarea unui articol interzis/DEI/DII

Sabotaj

Persoane din interior care eludează măsurile de securitate

Încercare deliberată de a eluda regimul de verificare a antecedentelor/a nivelului de securitate

Controlul accesului

Încălcarea sau tentativa de încălcare a perimetrului

Accesul neautorizat la zona de securitate cu acces restricţionat (SRA) sau la altă zonă controlată (persoane care nu sunt membri ai personalului)

Acces neautorizat/neînsoţit în SRA (membri ai personalului)

Comportamentul suspect al personalului

Deficienţă în sistemul de control al accesului

Deficienţă în sistemul de emitere a legitimaţiei de aeroport

Deficienţă în sistemul de control al accesului vehiculelor, inclusiv aplicarea deficientă a măsurilor de securitate şi/sau a controlului de securitate al ocupanţilor şi a vehiculelor

Bagajele de cală

Descoperirea sau utilizarea unui articol interzis/DEI/DII

Protecţie deficitară a bagajelor de cală supuse controlului de securitate

Dovezi privind manipularea frauduloasă a bagajelor de cală supuse controlului de securitate

Deficienţă în sistemul sau procesul de control de securitate al bagajelor de cală (HBS) (inclusiv în ceea ce priveşte concordanţa dintre bagajele de cală şi pasageri)

Deficienţă în procesul de transport al armelor expediate

Proviziile de bord

Accesul neautorizat la facilitatea în care sunt ţinute proviziile de bord

Protecţie deficitară a proviziilor securizate

Dovada violării integrităţii proviziilor de bord securizate

Aplicarea deficitară a măsurilor de securitate

Descoperirea sau utilizarea unui articol interzis/DEI/DII

Proviziile de aeroport

Accesul neautorizat în facilitate

Protecţie deficitară a proviziilor securizate

Dovada violării integrităţii proviziilor de aeroport

Aplicarea deficitară a măsurilor de securitate

Descoperirea sau utilizarea unui articol interzis/DEI/DII

Protecţia aeronavelor la sol

Pasager neautorizat la bordul aeronavei

Personal neautorizat la bordul aeronavei

Deficienţă în ceea ce priveşte examinarea/controlul de securitate a aeronavei

Deficienţă în ceea ce priveşte măsurile de protecţie a aeronavelor, inclusiv în cazul în care aeronavele sunt parcate pe timpul nopţii

Descoperirea sau utilizarea unui articol interzis/DEI/DII în cabina sau în cala aeronavei

Măsurile de securitate în zbor

Pasager turbulent [a se lua în considerare doar pentru nivelurile 3 şi 4 (a se vedea Manualul OACI de securitate a aviaţiei)]

Deficienţă în ceea ce priveşte procesul/protecţia uşii din carlingă

Descoperirea sau utilizarea unui articol interzis/DEI/DII

Un atac CBR

Capturare ilicită a unei aeronave în zbor

Ameninţare cu bombă în zbor

Mărfurile şi poşta

Accesul neautorizat în facilitatea în care are loc controlul de securitate al mărfurilor

Deficienţă în procesul de control de securitate

Descoperirea sau utilizarea unui articol interzis/DEI/DII

Protecţie deficitară a mărfurilor securizate

Dovada violării integrităţii mărfurilor securizate

Deficienţă în procesul de acceptare

Activitate suspectă

Notificarea interdicţiei de încărcare în cadrul sistemelor PLACI

Controlul traficului aerian

Atac armat împotriva instalaţiei de control al traficului aerian (ATC)

Distrugerea sau deteriorarea mijloacelor de navigaţie aeriană

Accesul neautorizat

Informaţiile şi tehnologiile digitale

Atac împotriva unuia sau mai multor sisteme de la bordul aeronavei

Atac împotriva sistemului (sistemelor) de management al traficului aerian (ATM)

Atac împotriva unuia sau mai multor sisteme aeroportuare

Atacuri împotriva altor sisteme şi date critice

Sisteme de aeronave fără pilot la bord (UAS)

Pătrunderea neautorizată în spaţiul aerian controlat

Vehicul aerian fără pilot (UAV)

Coliziune evitată/întâlnire cu o aeronavă în zbor

Sisteme de aeronave pilotate de la distanţă (RPAS)

Lovire/coliziune cu o aeronavă în zbor

Reperarea din aeronavă/aeroport

Vehiculul aerian fără pilot (UAV) a prezentat o ameninţare la adresa aeronavelor

UAV a prezentat o ameninţare la adresa infrastructurii aeroportuare

UAV a prezentat o ameninţare la adresa pasagerilor

Arme utilizabile de la o distanţă de securitate (MANPAD etc.)

Atac asupra unei aeronave sau a unei instalaţii aeroportuare

Reperare raportată

Laserele

Atac asupra unei aeronave sau a unei instalaţii aeroportuare

Reperare raportată

Activitate suspectă

Informaţii privind securitatea aeronautică

Protecţie deficitară a informaţiilor sensibile privind securitatea aeronautică

Pierderea integrităţii şi a disponibilităţii sistemelor informatice

Aviaţia generală/aerocluburi

Accesul neautorizat

Descoperirea unui articol interzis/DEI/DII

(¹⁰) Clasa: descrie tema la care s-ar referi incidentul de securitate, cum ar fi «controlul accesului», «bagajele de cală» sau «mărfurile/poşta». Identificatorii aleşi sunt deja utilizaţi în mod obişnuit în anexa 17 a OACI şi în Manualul de securitate a aviaţiei (Doc 8973) şi se preconizează că entităţilor le va fi uşor să facă trimitere la ei, iar autorităţile îi vor considera relevanţi pentru evaluările pe care le realizează.

(¹¹) Categoria: indică o descriere mai specifică a incidentului de securitate în cauză. Categoriile diferă în funcţie de clasă, deoarece posibilele incidente de securitate variază în funcţie de procesul de securitate aeronautică de care sunt legate. De exemplu, clasa «protecţia aeronavelor la sol» include categoria «deficienţă în ceea ce priveşte examinarea/verificarea de securitate a aeronavei», în timp ce clasa «bagaje de cală» include categoria «deficienţă în ceea ce priveşte protecţia bagajelor de cală supuse controlului de securitate». De asemenea, ar exista o categorie «altele» pentru incidentele care pot surveni prea rar pentru a justifica o categorie separată sau care pot fi considerate o ameninţare sau o vulnerabilitate nouă. Totuşi, această opţiune ar trebui utilizată numai atunci când niciuna dintre celelalte categorii nu pare adecvată."