Directiva 93/13/CEE/05-apr-1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

În vigoare
Versiune de la: 9 Februarie 2024
Directiva 93/13/CEE/05-apr-1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii
Dată act: 5-apr-1993
Emitent: Consiliul Comunitatilor Europene
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special articolul 100a,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 73, 24.3.1992, p. 7.
în cooperare cu Parlamentul European (2),
(2)JO C 326, 16.12.1991, p. 108, şi JO C 21, 25.1.1993.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (3),
(3)JO C 159, 17.6.1991, p. 34.
întrucât este necesar să se adopte măsuri în vederea instituirii treptate a pieţei interne până la 31 decembrie 1992; întrucât piaţa internă cuprinde un teritoriu fără frontiere interne în care mărfurile, persoanele, serviciile şi capitalul circulă liber;
întrucât legislaţia statelor membre privind clauzele contractelor încheiate între vânzătorul de bunuri sau furnizorul de servicii, pe de o parte, şi consumatorul acestora, pe de altă parte, prezintă multe diferenţe, rezultatul acestei situaţii fiind faptul că pieţele naţionale pentru vânzarea de bunuri şi servicii către consumatori sunt diferite unele de altele şi că poate apărea o denaturare a concurenţei dintre vânzători şi furnizori, mai ales atunci când aceştia vând bunuri sau furnizează servicii în alte state membre;
întrucât în special legislaţia statelor membre privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii prezintă divergenţe semnificative;
întrucât statele membre au responsabilitatea de a se asigura că contractele încheiate cu consumatorii nu conţin clauze abuzive;
întrucât, în general, consumatorii nu cunosc normele de drept care, în alte state membre, reglementează contractele pentru vânzarea de bunuri sau de servicii; întrucât această necunoaştere îi poate descuraja să încheie tranzacţii directe pentru achiziţionarea de bunuri sau de servicii în alt stat membru;
întrucât, pentru a facilita instituirea pieţei interne şi pentru a proteja cetăţeanul, în rolul său de consumator, la achiziţionarea de bunuri şi servicii în temeiul unor contracte care sunt reglementate de legislaţia unui alt stat membru decât statul său membru, este esenţial să se elimine clauzele abuzive în aceste contracte;
întrucât vânzătorii de bunuri şi furnizorii de servicii vor fi astfel sprijiniţi în sarcina lor de a vinde bunuri şi de a furniza servicii, atât în statul lor, cât şi pe tot cuprinsul pieţei interne; întrucât se va stimula astfel concurenţa, ceea ce va contribui la creşterea posibilităţii de alegere a cetăţenilor Comunităţii, în calitatea lor de consumatori;
întrucât cele două programe comunitare privind protecţia consumatorului şi politica de informare (4) au subliniat importanţa protejării consumatorilor în ceea ce priveşte clauzele contractuale abuzive; întrucât această protecţie ar trebui prevăzută de actele cu putere de lege şi actele administrative care sunt fie armonizate la nivel comunitar, fie adoptate direct la acest nivel;
(4)JO C 92, 25.4.1975, p. 1, şi JO C 133, 3.6.1981, p. 1.
întrucât, în conformitate cu principiul prevăzut sub titlul „Protejarea intereselor economice ale consumatorilor", astfel cum este enunţat în programele în cauză:
„persoanele care achiziţionează bunuri şi servicii ar trebui protejate împotriva abuzului de putere de către vânzător sau furnizor, mai ales împotriva contractelor de adeziune şi împotriva excluderii abuzive a unor drepturi esenţiale din contracte";
întrucât se poate obţine o protecţie mai eficace a consumatorului prin adoptarea unor norme de drept uniforme în ceea ce priveşte clauzele abuzive; întrucât aceste norme ar trebui să se aplice tuturor contractelor încheiate între vânzători sau furnizori şi consumatori; întrucât, prin urmare, trebuie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive, inter alia, contractele de muncă, contractele privind drepturile de succesiune, contractele privind drepturi care intră sub incidenţa Codului familiei şi contractele privind înfiinţarea sau organizarea companiilor sau acordurile de parteneriat;
întrucât consumatorul trebuie să beneficieze de aceeaşi protecţie în temeiul contractelor încheiate verbal şi în scris, indiferent, în al doilea caz, dacă clauzele contractuale sunt cuprinse într-unul sau mai multe documente;
întrucât, cu toate acestea, în stadiul lor actual, legislaţiile interne permit doar preconizarea unei armonizări parţiale; întrucât, în special, prezenta directivă nu se referă decât la clauzele contractuale care nu au fost negociate individual; întrucât statele membre ar trebui să aibă posibilitatea, respectând în acelaşi timp dispoziţiile tratatului, de a le asigura consumatorilor un nivel mai ridicat de protecţie prin dispoziţii de drept intern mai stricte decât cele din prezenta directivă;
întrucât se consideră că actele cu putere de lege sau normele administrative ale statelor membre, care determină direct sau indirect clauzele contractelor încheiate cu consumatorii, nu conţin clauze abuzive; întrucât, în consecinţă, nu este necesar ca prezenta directivă să se aplice clauzelor care reflectă actele cu putere de lege sau normele administrative obligatorii şi principiile sau dispoziţiile din convenţiile internaţionale la care statele membre sau Comunitatea sunt părţi; întrucât, în această privinţă, formularea „acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii" din articolul 1 alineatul (2) se referă şi la normele care, în conformitate cu legea, se aplică între părţile contractante, cu condiţia să nu se fi instituit alte acorduri;
întrucât, cu toate acestea, statele membre trebuie să se asigure că nu sunt incluse clauze contractuale abuzive, mai ales deoarece prezenta directivă se aplică, de asemenea, meseriilor, domeniilor de afaceri sau profesiilor de natură publică;
întrucât este necesar să se stabilească, în mod general, criteriile de apreciere a caracterului abuziv al clauzelor contractuale;
întrucât, în conformitate cu criteriile generale selectate, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor, în special în cadrul activităţilor publice de vânzare sau furnizare, prin care se asigură servicii colective care iau în considerare solidaritatea dintre utilizatori, trebuie completată cu mijloace pentru efectuarea unei aprecieri globale a diferitelor interese implicate; întrucât aceasta constituie o cerinţă de bună credinţă; întrucât, la aprecierea bunei credinţe, trebuie acordată o atenţie deosebită forţei poziţiilor de negociere ale părţilor, faptului de a şti dacă consumatorul a fost încurajat să-şi dea acordul pentru clauza în cauză şi dacă bunurile sau serviciile au fost vândute sau furnizate la cererea expresă a consumatorului; întrucât condiţia de bună credinţă poate fi îndeplinită de vânzător sau furnizor atunci când acesta acţionează în mod corect şi echitabil faţă de cealaltă parte de ale cărei interese legitime trebuie să ţină seama;
întrucât, în sensul prezentei directive, lista clauzelor anexată poate avea doar o valoare orientativă şi, datorită caracterului minimal al prezentei directive, domeniul de aplicare al acestor clauze poate fi extins sau restrâns de către statele membre în cadrul legislaţiei lor interne;
întrucât natura bunurilor şi a serviciilor ar trebui să aibă o influenţă asupra aprecierii caracterului abuziv al clauzelor contractuale;
întrucât, în sensul prezentei directive, aprecierea caracterului abuziv nu se efectuează asupra clauzelor care descriu obiectul principal al contractului, nici asupra raportului calitate/preţ al bunurilor sau serviciilor furnizate; întrucât obiectul principal al contractului şi raportul calitate/preţ pot fi, cu toate acestea, luate în considerare la aprecierea corectitudinii altor clauze; întrucât rezultă, inter alia, că, în cazul contractelor de asigurări, clauzele care definesc sau delimitează în mod clar riscul asigurat şi răspunderea asiguratorului nu se supun unei astfel de aprecieri, deoarece aceste restricţii sunt luate în considerare la calcularea primei plătite de către consumator;
întrucât contractele ar trebui redactate într-un limbaj clar şi inteligibil, iar consumatorului ar trebui să i se ofere posibilitatea de a analiza toate clauzele şi, în caz de dubiu, ar trebui să prevaleze interpretarea cea mai favorabilă pentru consumator;
întrucât statele membre ar trebui să se asigure că nu se includ clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii de către un vânzător sau furnizor şi că, în cazul în care, cu toate acestea, se includ astfel de clauze, acestea nu creează obligaţii pentru consumator, iar contractul continuă să creeze obligaţii pentru părţi prin acele clauze, în cazul în care poate continua să existe fără dispoziţiile abuzive;
întrucât există riscul ca, în anumite cazuri, consumatorul să fie privat de protecţia prevăzută de prezenta directivă, atunci când se prevede că legea aplicabilă contractului este legea unei ţări nemembre; întrucât, în consecinţă, prezenta directivă ar trebui să cuprindă dispoziţii care să evite acest risc;
întrucât persoanele sau organizaţiile, în cazul în care sunt considerate, în temeiul legislaţiei unui stat membru, ca având un interes legitim în acest domeniu, trebuie să aibă posibilitatea de a ataca clauzele contractului care au fost redactate pentru a fi utilizate în general în contractele încheiate cu consumatorii şi în special împotriva clauzelor abuzive, fie în faţa unui autorităţi judiciare, fie în faţa unei autorităţi administrative care are competenţa de a decide cu privire la reclamaţii sau de iniţia procedurile legale corespunzătoare; întrucât această posibilitate nu implică, cu toate acestea, verificarea prealabilă a condiţiilor generale utilizate în anumite sectoare economice;
întrucât autorităţile judiciare sau administrative din statele membre trebuie să aibă la dispoziţie mijloace adecvate şi eficace pentru a împiedica aplicarea în continuare a clauzelor abuzive în contractele încheiate cu consumatorii,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
(1)Scopul prezentei directive este de apropiere a actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre privind clauzele abuzive în contractele încheiate între un vânzător sau furnizor şi un consumator.
(2)Dispoziţiile prezentei directive nu se aplică clauzelor contractuale care reflectă acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii sau dispoziţiile ori principiile din convenţiile internaţionale la care statele membre sau Comunitatea sunt părţi, în special în domeniul transportului.
Art. 2
În sensul prezentei directive:
(a)„clauzele abuzive" înseamnă clauzele contractuale definite la articolul 3;
(b)„consumator" înseamnă orice persoană fizică ce, în cadrul contractelor reglementate de prezenta directivă, acţionează în scopuri care se află în afara activităţii sale profesionale;
(c)„vânzător sau furnizor" înseamnă orice persoană fizică sau juridică care, în cadrul contractelor reglementate de prezenta directivă, acţionează în scopuri legate de activitatea sa profesională, publică sau privată.
Art. 3
(1)O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicţie cu cerinţa de bună credinţă, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.
(2)Se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil, iar, din acest motiv,
consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenţa conţinutul clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune.
Faptul că anumite aspecte ale unei clauze sau o anumită clauză au fost negociate individual nu exclude aplicarea prezentului articol pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a acestuia indică faptul că este, cu toate acestea, un contract de adeziune.
În cazul în care orice vânzător sau furnizor pretinde că s-a negociat individual o clauză standard, acestuia îi revine sarcina probei.
(3)Anexa conţine o listă orientativă şi neexhaustivă a clauzelor care pot fi considerate abuzive.
Art. 4
(1)Fără să aducă atingere articolului 7, caracterul abuziv al unei clauze contractuale se apreciază luând în considerare natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul şi raportându-se, în momentul încheierii contractului, la toate circumstanţele care însoţesc încheierea contractului şi la toate clauzele contractului sau ale unui alt contract de care acesta depinde.
(2)Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveşte nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar şi inteligibil.
Art. 5
În cazul contractelor în care toate clauzele sau o parte a acestora sunt prezentate consumatorului în scris, acestea trebuie întotdeauna redactate într-un limbaj clar şi inteligibil. În cazul în care există îndoieli cu privire la sensul unei clauze, prevalează interpretarea cea mai favorabilă pentru consumator. Această normă de interpretare nu se aplică în contextul procedurilor prevăzute la articolul 7 alineatul (2).
Art. 6
(1)Statele membre stabilesc că clauzele abuzive utilizate într-un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un furnizor, în conformitate cu legislaţia internă, nu creează obligaţii pentru consumator, iar contractul continuă să angajeze părţile prin aceste clauze, în cazul în care poate continua să existe fără clauzele abuzive.
(2)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că consumatorul nu îşi pierde protecţia acordată prin această directivă datorită alegerii legislaţiei unui stat nemembru ca legislaţie aplicabilă contractului, în cazul în care acesta din urmă are o strânsă legătură cu teritoriul statelor membre.
Art. 7
(1)Statele membre se asigură că, în interesul consumatorilor şi al concurenţilor, există mijloace adecvate şi eficace pentru a preveni utilizarea în continuare a clauzelor abuzive în contractele încheiate cu consumatorii de către vânzători sau furnizori.
(2)Mijloacele menţionate la alineatul (1) cuprind dispoziţiile în conformitate cu care persoanele sau organizaţiile care au, în temeiul legislaţiei interne, un interes legitim în protecţia consumatorilor pot introduce o acţiune în justiţie sau în faţa organismelor administrative competente, în conformitate cu legislaţia internă în cauză, pentru a obţine o decizie care să stabilească dacă clauzele contractuale elaborate pentru a fi utilizate în general sunt abuzive, astfel încât să poată aplica mijloace adecvate şi eficiente pentru a preveni utilizarea acestor clauze în continuare.
(3)Cu respectarea legislaţiei interne, acţiunile menţionate la alineatul (2) pot fi îndreptate, separat sau în ansamblu, împotriva unui număr de vânzători sau furnizori din acelaşi sector economic sau împotriva asociaţiilor acestora care utilizează sau recomandă utilizarea aceloraşi clauze contractuale generale sau a unor clauze similare.
Art. 8
Statele membre pot adopta sau menţine cele mai stricte dispoziţii compatibile cu tratatul în domeniul reglementat de prezenta directivă, pentru a asigura consumatorului un nivel maxim de protecţie.
Art. 8a
(1)În cazul în care un stat membru adoptă dispoziţii în conformitate cu articolul 8, acesta informează Comisia în legătură cu aceasta, precum şi în legătură cu orice modificare ulterioară, în special în cazul în care respectivele dispoziţii:
- extind testarea caracterului abuziv la clauzele contractuale negociate individual sau la caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei; sau
- conţin liste de clauze contractuale care sunt considerate ca fiind abuzive.
(2)Comisia se asigură că informaţiile menţionate la alineatul (1) sunt uşor accesibile consumatorilor şi comercianţilor, printre altele pe un site Internet dedicat.
(3)Comisia transmite celorlalte state membre şi Parlamentului European informaţiile menţionate la alineatul (1). Comisia consultă părţile interesate cu privire la informaţiile respective.»

Art. 8b
(1)Statele membre adoptă regimul sancţiunilor care se aplică în cazul nerespectării dispoziţiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancţiunile trebuie să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.
(2)Statele membre pot limita astfel de sancţiuni la situaţiile în care clauzele contractuale sunt definite în mod expres în dreptul intern ca fiind abuzive în toate împrejurările sau în cazul în care un vânzător sau furnizor continuă să utilizeze clauze contractuale care au fost considerate abuzive printr-o decizie definitivă adoptată în conformitate cu articolul 7 alineatul (2).
(3)Statele membre se asigură că următoarele criterii neexhaustive şi orientative sunt luate în considerare pentru aplicarea de sancţiuni, dacă este cazul:
a)natura, gravitatea, amploarea şi durata încălcării;
b)orice acţiune întreprinsă de vânzător sau furnizor pentru a atenua sau a repara prejudiciul suferit de consumatori;
c)orice încălcare anterioară săvârşită de vânzător sau furnizor;
d)beneficiile financiare dobândite sau pierderile evitate de vânzător sau furnizor datorită încălcării, dacă sunt disponibile datele relevante;
e)sancţiunile aplicate vânzătorului sau furnizorului pentru aceeaşi încălcare în alte state membre în cazurile transfrontaliere în care informaţiile cu privire la astfel de sancţiuni sunt disponibile prin mecanismul instituit de Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European şi al Consiliului (1);
(1)Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure respectarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (JO L 345, 27.12.2017, p. 1).
f)orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanţelor cazului.
(4)Fără a se aduce atingere alineatului (2) din prezentul articol, statele membre se asigură că, în cazul în care se impune aplicarea unor sancţiuni în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) 2017/2394, acestea includ posibilitatea aplicării de amenzi prin proceduri administrative sau posibilitatea iniţierii unor proceduri judiciare pentru aplicarea de amenzi sau ambele, cuantumul maxim al unor astfel de amenzi fiind de cel puţin 4 % din cifra de afaceri anuală a vânzătorului sau furnizorului realizată în statul membru sau statele membre în cauză.
(5)În cazurile în care se impune aplicarea unei amenzi în conformitate cu alineatul (4), însă informaţiile privind cifra de afaceri anuală a vânzătorului sau furnizorului nu sunt disponibile, statele membre prevăd posibilitatea de a aplica amenzi al căror cuantum maxim este de cel puţin 2 milioane EUR.
(6)Statele membre notifică Comisiei, până la 28 noiembrie 2021, normele şi măsurile prevăzute la alineatul (1) şi îi comunică acesteia, fără întârziere, orice modificare ulterioară a acestora.”

Art. 9
Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului cu privire la aplicarea prezentei directive, în termen de cinci ani de la data prevăzută la articolul 10 alineatul (1).
Art. 10
(1)Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 1994. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Aceste dispoziţii se aplică tuturor contractelor încheiate după 31 decembrie 1994.
(2)Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(3)Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
*) Conform Anexei I din acordul multilateral din 5 iulie 2006, în ceea ce priveşte aplicarea articolului 10, prin „Comisie" se înţelege „toate celelalte părţi contractante la SACE".

Art. 11
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
-****-
Adoptată la Luxemburg, 5 aprilie 1993.

Pentru Consiliu

Preşedintele

N. HELVEG PETERSEN

ANEXĂ:CLAUZELE MENŢIONATE LA ARTICOLUL 3 ALINEATUL (3)
1.Clauzele care au ca obiect sau ca efect:
(a)excluderea sau limitarea răspunderii legale a unui vânzător sau furnizor în cazul decesului consumatorului sau al vătămării corporale a acestuia, ca urmare a acţiunii sau a inacţiunii vânzătorului sau furnizorului;
(b)excluderea sau limitarea necorespunzătoare a drepturilor legale ale consumatorului faţă de vânzător sau furnizor sau faţă de o altă parte, în cazul neîndeplinirii totale sau parţiale sau al îndeplinirii necorespunzătoare a oricăreia dintre obligaţiile contractuale de către vânzător sau furnizor, inclusiv a opţiunii de a compensa o datorie către vânzător sau furnizor cu o creanţă pe care consumatorul o poate avea împotriva acestuia;
(c)încheierea unui acord care creează obligaţii pentru consumator şi prin care furnizarea de servicii de către vânzător sau furnizor este supusă unei condiţii a cărei îndeplinire depinde doar de voinţa acestuia;
(d)acordarea permisiunii vânzătorului sau furnizorului de a reţine sumele plătite de consumator, în cazul în care acesta din urmă decide să nu încheie contractul sau să nu îl execute, fără a se prevedea dreptul consumatorului de a primi o compensaţie în sumă echivalentă de la vânzător sau furnizor, în cazul în care acesta este partea care anulează contractul;
(e)solicitarea de la orice consumator care nu şi-a îndeplinit obligaţia să plătească o sumă disproporţionat de mare drept compensaţie;
(f)autorizarea vânzătorului sau furnizorului de a rezilia contractul în mod discreţionar, în timp ce consumatorului nu i se acordă aceeaşi posibilitate, sau acordarea permisiunii vânzătorului sau furnizorului de a reţine sumele plătite pentru servicii care nu au fost încă furnizate de către acesta, în cazul în care vânzătorul sau furnizorul este cel care reziliază contractul;
(g)acordarea posibilităţii vânzătorului sau furnizorului de a pune capăt unui contract cu durată nedeterminată fără un preaviz rezonabil, cu excepţia cazurilor în care există motive întemeiate de a face acest lucru;
(h)prelungirea automată a unui contract cu durată determinată, în cazul în care consumatorul nu specifică acest lucru, atunci când termenul stabilit pentru ca consumatorul să îşi exprime intenţia de a nu prelungi contractul este stabilit excesiv de devreme;
(i)angajarea irevocabilă a consumatorului prin clauze cu care acesta nu a putut să se familiarizeze înainte de încheierea contractului;
(j)autorizarea vânzătorului sau furnizorului să modifice unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract;
(k)autorizarea vânzătorului sau furnizorului să modifice unilateral, fără a avea un motiv întemeiat, orice caracteristici ale produsului sau serviciului care urmează să fie furnizat;
(l)prevederea ca preţul bunurilor să fie stabilit în momentul livrării sau acordarea posibilităţii unui vânzător de bunuri sau unui furnizor de servicii să crească preţul acestora fără să îi acorde cumpărătorului, în ambele cazuri, dreptul corespondent de a anula contractul, în cazul în care preţul final este prea ridicat în comparaţie cu preţul convenit la încheierea contractului;
(m)acordarea dreptului vânzătorului sau furnizorului de a stabili dacă bunurile sau serviciile furnizate sunt conforme cu contractul sau acordarea acestora a dreptului exclusiv de a interpreta orice clauză din contract;
(n)limitarea obligaţiei vânzătorului sau furnizorului de a respecta angajamentele asumate de către agenţii acestora sau asumarea angajamentelor de către aceştia, cu condiţia respectării unei anumite formalităţi;
(o)obligarea consumatorului să îşi îndeplinească toate obligaţiile, chiar în cazul în care vânzătorul sau furnizorul nu îşi respectă obligaţiile corespondente;
(p)acordarea posibilităţii vânzătorului sau furnizorului de a-şi transfera drepturile şi obligaţiile prevăzute de contract, în cazul în care această acţiune poate servi la reducerea garanţiilor pentru consumator, fără acordul acestuia din urmă;
(q)excluderea sau obstrucţionarea dreptului consumatorului de a introduce acţiuni în justiţie sau de a exercita orice altă cale de atac, în special prin solicitarea consumatorului să sesizeze exclusiv o curte de arbitraj care nu este reglementată de dispoziţiile legale, restricţionând în mod nejustificat dovezile aflate la dispoziţia lui sau impunându-i sarcina probei care, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, trebuie să îi revină altei părţi la contract.
2.Domeniul de aplicare al literelor (g), (j) şi (l)
(a)Litera (g) nu aduce atingere clauzelor prin care un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a pune capăt în mod unilateral unui contract cu durată nedeterminată, fără notificare, în cazul în care există un motiv justificat, cu condiţia ca furnizorul să aibă obligaţia de a informa de îndată cealaltă parte contractantă sau celelalte părţi contractante în această privinţă.
(b)Litera (j) nu aduce atingere clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator sau datorate acestuia din urmă, sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără notificare, în cazul în care există un motiv întemeiat, cu condiţia ca furnizorul să aibă obligaţia de a informa cealaltă parte contractantă sau celelalte părţi contractante în această privinţă cu prima ocazie şi ca acestea din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul de îndată.
De asemenea, litera (j) nu aduce atingere clauzelor în temeiul cărora un vânzător sau furnizor îşi rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, cu condiţia ca acesta să aibă obligaţia de a-l informa pe consumator cu un preaviz rezonabil şi ca consumatorul să aibă libertatea de a rezilia contractul.
(c)Literele (g), (j) şi (l) nu se aplică:
- tranzacţiilor cu valori mobiliare, instrumente financiare şi alte produse sau servicii, în cazul în care preţul este legat de fluctuaţiile cotaţiei bursiere sau a indicelui bursier sau ale unei rate de pe piaţa financiară pe care vânzătorul sau furnizorul nu le pot controla;
- contractelor pentru cumpărarea sau vânzarea de devize, cecuri de călătorie sau ordine de plată internaţionale emise în devize.
(d)Litera (l) nu aduce atingere clauzelor de indexare a preţurilor, în cazurile în care acestea sunt conforme cu legea, cu condiţia ca metoda în conformitate cu care variază preţurile să fie descrisă în mod explicit.
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007