Secţiunea 3 - Cerinţe de fonduri proprii minime pentru riscul de credit - Directiva 2006/48/CE/14-iun-2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 9 Decembrie 2011
SECŢIUNEA 3:Cerinţe de fonduri proprii minime pentru riscul de credit
Art. 76
Instituţiile de credit aplică fie abordarea standardizată prevăzută la articolele 78-83 sau, în cazul în care autorităţile competente permit în conformitate cu articolul 84, abordarea pe baza ratingurilor interne prevăzută la articolele 84-89 pentru calcularea valorilor expunerilor ponderate la risc în sensul articolului 75 litera (a).
SUBSECŢIUNEA 1:Abordarea standardizată
Art. 78
(1)Sub rezerva dispoziţiilor alineatului (2), valoarea expunerii unui activ este valoarea sa din bilanţ şi valoarea expunerii unui element inclus în anexa II este următorul procentaj din valoarea sa: 100 % pentru elementele cu grad mare de risc, 50 % pentru elementele cu un grad mediu de risc, 20 % pentru elementele cu risc moderat spre scăzut şi 0 % pentru elementele cu risc scăzut. Elementele extrabilanţiere menţionate la prezentul alineat, prima teză, se grupează în categoriile de risc stabilite de anexa II. În cazul în care o instituţie de credit foloseşte metoda generală bazată pe garanţii financiare ("Financial Collateral Comprehensive") descrisă de anexa VIII partea 3 şi expunerea ia forma valorilor mobiliare sau a mărfurilor vândute, date în gaj sau împrumutate în cadrul unei operaţiuni de report sau de împrumut sau de credit cu valori mobiliare sau mărfuri sau în cadrul unei operaţiuni de creditare cu apel în marjă, valorii expuse la risc i se adaugă corecţia corespunzătoare pentru volatilitate, descrisă de anexa VIII partea 3 punctele 34-59.
(2)Valoarea expunerii la risc a unui instrument derivat menţionat de anexa IV se determină în conformitate cu anexa III, efectele contractelor de novaţie şi ale altor contracte de compensare luându-se în considerare în sensul metodelor în cauză. Valoarea expunerii la risc a operaţiunilor de report, a tranzacţiilor de împrumut sau de credit cu valori mobiliare sau mărfuri, a operaţiunilor cu decontare pe termen lung şi a operaţiunilor de creditare cu apel în marjă se poate determina în conformitate cu anexa III sau cu anexa VIII.
(3)În cazul în care o expunere face obiectul unei protecţii finanţate a creditului, valoarea aplicabilă de expunere a elementului respectiv se poate modifica în conformitate cu subsecţiunea 3.
(4)Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (2), valoarea expunerii la risc a expunerilor de credit curent exigibile, astfel cum a fost determinată de autorităţile competente, cu o contrapartidă centrală, se calculează în conformitate cu anexa III partea 2 punctul 6, cu condiţia ca expunerile de credit de contrapartidă ale contrapartidei centrale în raport cu toţi participanţii la acordurile încheiate să fie complet garantate zilnic.
Art. 79
(1)Fiecare expunere se grupează într-una dintre următoarele clase de expuneri:
a)creanţe sau creanţe eventuale asupra administraţiilor centrale sau băncilor centrale;
b)creanţe sau creanţe eventuale asupra autorităţilor regionale sau locale;
c)creanţe sau creanţe eventuale asupra instituţiilor administrative şi întreprinderilor necomerciale;
d)creanţe sau creanţe eventuale asupra băncilor multilaterale de dezvoltare;
e)creanţe sau creanţe eventuale asupra organizaţiilor internaţionale;
f)creanţe sau creanţe eventuale asupra instituţiilor;
g)creanţe sau creanţe eventuale asupra întreprinderilor;
h)creanţe sau creanţe eventuale asupra clienţilor de retail;
i)creanţe sau creanţe eventuale garantate cu o proprietate imobiliară;
j)elemente scadente;
k)elemente care aparţin unor categorii de reglementare cu risc ridicat;
l)creanţe sub forma unor obligaţiuni garantate;
m)poziţii de titlurizare;
n)creanţe pe termen scurt asupra instituţiilor şi întreprinderilor;
o)creanţe sub forma organismelor de plasament colectiv ("OPC") sau
p)alte elemente.
(2)Pentru a fi încadrată în categoria de expuneri faţă de clienţi de retail, menţionată la alineatul (1) litera (h), expunerea îndeplinesc următoarele condiţii:
a)să existe faţă de una sau mai multe persoane fizice sau faţă de o entitate mică sau mijlocie;
b)să facă parte dintr-un număr semnificativ de expuneri cu caracteristici similare, astfel încât riscurile asociate acestui împrumut să fie considerabil reduse şi
c)suma totală datorată instituţiei de credit, întreprinderilor-mamă şi filialelor lor, incluzând orice expunere scadentă, de către clientul debitor sau de către un grup de clienţi aflaţi în legătură, excluzând creanţele sau creanţele eventuale garantate cu proprietăţi imobiliare, nu depăşesc 1 milion EUR, potrivit informaţiilor deţinute de instituţia de credit. Instituţia de credit ia toate măsurile necesare pentru a confirma situaţia respectivă.
Valorile mobiliare nu pot fi încadrate în categoria de expuneri faţă de clienţii de retail.
(3)Valoarea actuală a plăţilor minime în temeiul contractelor de locaţie cu clienţii de retail poate fi încadrată în categoria de expuneri faţă de clienţii de retail.
Art. 80
(1)Pentru a determina valorile expunerilor ponderate la risc, ponderarea riscurilor se aplică în cazul tuturor expunerilor, cu condiţia ca respectivele expuneri să nu fie deduse din fonduri proprii, în conformitate cu dispoziţiile anexei VI partea 1. Ponderarea riscului aplicată depinde de clasa în care este încadrată fiecare expunere şi, în conformitate cu anexa VI partea 1, de calitatea creditului. Calitatea creditului poate fi stabilită prin raportare la evaluările efectuate de agenţiile internaţionale de rating (ECAI), în conformitate cu dispoziţiile articolelor 81-83 sau prin raportare la evaluările de credit realizate de agenţiile de credit de export, astfel cum precizează anexa VI partea 1.
(2)În vederea aplicării unei ponderări a riscului în sensul alineatului (1), valoarea expunerii la risc se multiplică cu ponderarea riscului specificată sau determinată în conformitate cu prezenta subsecţiune.
(3)Pentru determinarea valorilor expunerilor ponderate la risc faţă de instituţii, statele membre decid dacă trebuie adoptată metoda bazată pe calitatea creditului administraţiei centrale din ţara în care este înregistrată instituţia sau metoda bazată pe calitatea creditului instituţiei contrapartidă, în conformitate cu anexa VI.
(4)Sub rezerva dispoziţiilor alineatului (1), în cazul în care expunerea face obiectul protecţiei creditului, ponderarea riscului aplicabilă poate fi modificată în conformitate cu subsecţiunea 3.
(5)În cazul expunerilor care fac obiectul titlurizării, valorile expunerilor ponderate la risc se calculează în conformitate cu subsecţiunea 4.
(6)În cazul expunerilor pentru care prezenta subsecţiune nu prevede modalităţi de calcul al valorilor expunerilor ponderate la risc se aplică o ponderare a riscului de 100 %.
(7)Cu excepţia expunerilor care determină elemente de pasiv precum cele menţionate la articolul 57 literele (a)-(h), autorităţile competente pot excepta de la obligaţiile prevăzute de prezentul articol alineatul (1) expunerile unei instituţii de credit faţă de o contrapartidă care este întreprinderea sa mamă, filială a sa, o filială a întreprinderii sale mamă sau o întreprindere asociată printr-o relaţie în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 83/349/CEE, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)contrapartida este o instituţie sau un holding financiar, un holding financiar mixt, o instituţie financiară, o societate de gestionare a activelor sau o întreprindere de servicii auxiliare care face obiectul unor cerinţe prudenţiale adecvate;
b)contrapartida este integral inclusă în aceeaşi sferă de consolidare ca şi instituţia de credit;
c)contrapartida face obiectul aceloraşi proceduri de evaluare, de măsurare şi de control al riscurilor ca şi instituţia de credit;
d)contrapartida este situată în acelaşi stat membru ca şi instituţia de credit şi
e)nu există nici un impediment practic sau legal semnificativ, actual sau potenţial, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a pasivelor de către contrapartidă instituţiei de credit.
În acest caz, se aplică o ponderare a riscului de 0 %.
(8)Cu excepţia expunerilor care determină elemente de pasiv precum cele menţionate la articolul 57 literele (a)-(h), autorităţile competente pot excepta de la obligaţiile prevăzute de prezentul articol alineatul (1) expunerile faţă de contrapartide care sunt membre ale aceluiaşi sistem de protecţie instituţională ca şi instituţia de credit finanţatoare, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:
a)cerinţele stabilite la alineatul (7) literele (a), (d) şi (e);
b)instituţia de credit şi contrapartida au încheiat un acord contractual sau statutar de stabilire a responsabilităţilor care le protejează şi le garantează, în special, lichiditatea şi solvabilitatea pentru a evita falimentul, în cazul în care acesta devine necesar (denumit în continuare "sistem instituţional de protecţie");
c)măsurile luate garantează că sistemul instituţional de protecţie poate acorda sprijinul necesar, în temeiul obligaţiilor care îi revin, din fonduri uşor accesibile;
d)sistemul instituţional de protecţie dispune de sisteme adecvate şi uniformizate pentru monitorizarea şi clasificarea riscurilor (oferind o imagine completă a situaţiilor de risc individuale ale tuturor membrilor, precum şi a sistemului instituţional de protecţie în ansamblul său), cu posibilităţile corespunzătoare de a-şi exercita influenţa; sistemele în cauză permit monitorizarea adecvată a expunerilor în caz de neplată, în conformitate cu anexa VII partea 4 punctul 44;
e)sistemul instituţional de protecţie realizează propria analiză a riscurilor, pe care o comunică diverşilor membri individuali;
f)sistemul instituţional de protecţie întocmeşte şi publică o dată pe an fie un raport consolidat care cuprinde bilanţul, contul de profit şi pierderi, raportul de situaţie şi raportul privind riscurile, cu privire la sistemul instituţional de protecţie în ansamblul său, fie un raport care cuprinde bilanţul agregat, contul agregat de profit şi pierderi, raportul de situaţie şi raportul privind riscurile cu privire la sistemul instituţional de protecţie în ansamblul său;
g)membrii sistemului instituţional de protecţie sunt obligaţi să dea un preaviz de cel puţin 24 de luni în cazul în care doresc să pună capăt aranjamentelor contractuale;
h)utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calculul fondurilor proprii (dubla utilizare a fondurilor proprii), precum şi orice constituire inadecvată de fonduri proprii între membrii sistemului instituţional de protecţie sunt excluse;
i)sistemul instituţional de protecţie se bazează pe o amplă participare a instituţiilor de credit cu un profil comercial predominant omogen şi
j)adecvarea sistemelor menţionate la litera (d) este aprobată şi monitorizată la intervale regulate de către autorităţile competente.
Într-un astfel de caz, se aplică o ponderare de risc de 0 %.
Art. 81
(1)Evaluarea externă a creditului poate fi folosită pentru determinarea ponderării riscului aplicabile unei expuneri în conformitate cu articolul 80, numai în cazul în care agenţia internaţională de rating care face evaluarea a fost recunoscută ca eligibilă în acest sens de către autorităţile competente ("o agenţie internaţională de rating eligibilă" în sensul prezentei subsecţiuni).
(2)Autorităţile competente recunosc o ECAI ca fiind eligibilă în sensul articolului 80 numai în cazul în care au garanţia că metodologia de evaluare folosită de respectiva instituţie îndeplineşte cerinţele de obiectivitate, de independenţă, de control continuu şi de transparenţă, precum şi că evaluările rezultate ale creditelor îndeplinesc cerinţele de credibilitate şi de transparenţă. În acest scop, autorităţile competente ţin seama de criteriile tehnice prevăzute în anexa VI partea 2. În cazul în care o ECAI este înregistrată ca agenţie de rating de credit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agenţiile de rating de credit (*), autorităţile competente consideră că sunt îndeplinite cerinţele de obiectivitate, de independenţă, de control continuu şi de transparenţă privind metodologia sa de evaluare.
(*)JO L 302, 17.11.2009, p. 1.
În vederea asigurării unei armonizări consecvente a prezentului articol, ABE, în consultare cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe) (denumită în continuare «AEVMP»), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza metodologia de evaluare legată de evaluarea creditelor. ABE înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la data de 1 ianuarie 2014.
(*)JO L 331, 15.12.2010, p. 84.
Se delegă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la al doilea paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(3)În cazul în care o agenţie internaţională de rating a fost recunoscută ca eligibilă de către autorităţile competente dintr-un stat membru, autorităţile competente din alte state membre pot recunoaşte ca atare instituţia respectivă, fără a mai pune în aplicare un proces propriu de evaluare.
(4)Autorităţile competente publică o prezentare a procesului de recunoaştere şi o listă cu agenţiile internaţionale de rating eligibile.
Art. 82
(1)Autorităţile competente stabilesc, ţinând seama de criteriile tehnice menţionate de anexa VI partea 2, căruia dintre gradele de calitate a creditului stabilite la partea 1 a anexei menţionate i se asociază evaluările pertinente ale creditului realizate de o agenţie internaţională de rating eligibilă. Deciziile respective trebuie să fie obiective şi coerente.
(2)În cazul în care autorităţile competente dintr-un stat membru au luat o decizie în temeiul alineatului (1), autorităţile competente din alte state membre pot recunoaşte respectiva decizie, fără a mai pune în aplicare un proces propriu de evaluare.
Art. 83
(1)Utilizarea evaluărilor de credit efectuate de o agenţie internaţională de rating pentru a determina valorile expunerilor ponderate la risc ale unei instituţii de credit trebuie să fie coerentă şi în conformitate cu anexa VI partea 3. Evaluările creditelor nu pot fi utilizate selectiv.
(2)Instituţiile de credit utilizează evaluări solicitate ale creditelor. Cu toate acestea, cu permisiunea autorităţii competente în cauză, instituţiile respective pot utiliza evaluări nesolicitate.
SUBSECŢIUNEA 2:Abordarea pe baza ratingurilor interne
Art. 84
(1)În conformitate cu prezenta subsecţiune, autorităţile competente pot permite instituţiilor de credit să calculeze valorile expunerilor ponderate la risc utilizând abordarea bazată pe ratingul intern (denumită în continuare "abordarea RI"). Pentru fiecare instituţie de credit este necesară o autorizare explicită.
(2)Autorizaţia respectivă se acordă numai în cazul în care autoritatea competentă are garanţia că instituţia de credit în cauză dispune de sisteme de gestiune şi de rating ale expunerilor la risc de credit solide, care sunt puse în aplicare cu integritate şi, în special, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiţii în conformitate cu anexa VII partea 4:
a)sistemele de rating ale instituţiei de credit permit o evaluare pertinentă a caracteristicilor debitorului şi ale tranzacţiei, precum şi o diferenţiere semnificativă şi o estimare cantitativă precisă şi coerentă a riscului;
b)ratingurile interne şi estimările cazurilor de neplată şi ale pierderilor, utilizate pentru determinarea cerinţelor de capital, şi sistemele şi procesele asociate joacă un rol esenţial în gestionarea riscurilor şi în procesul decizional, precum şi în mecanismul de aprobare a creditului, în repartizarea capitalului intern şi în gestionarea instituţiei de credit;
c)instituţia de credit dispune de o unitate de control a riscului de credit, responsabilă pentru sistemele sale de rating, suficient de independentă şi aflată în afara oricărei influenţe inoportune;
d)instituţia de credit colectează şi păstrează toate datele relevante care pot constitui un sprijin efectiv ale procedurilor sale de măsurare şi de gestionare a riscului de credit şi
e)instituţia de credit produce o documentaţie privind sistemele sale de rating, precum şi motivele care stau la baza proiectării lor şi validează sistemele în cauză.
În cazul în care o instituţie de credit mamă din UE şi filialele sale sau un holding financiar mamă din UE şi filialele sale sau un holding financiar mixt mamă din UE şi filialele sale aplică abordarea RI pe o bază unificată, autorităţile competente pot permite ca cerinţele minime prevăzute în anexa VII partea 4 să fie îndeplinite de întreprinderea mamă şi filialele sale considerate în ansamblu.
În vederea asigurării unei armonizări consecvente a prezentului articol, ABE poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili metodologia de evaluare prin care autorităţile competente permit instituţiilor de credit să utilizeze abordarea bazată pe rating intern.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf litera (a), în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(3)O instituţie de credit care solicită autorizarea de a utiliza abordarea RI demonstrează că a utilizat, pentru clasele de expuneri RI, sisteme de rating conforme, în linii mari, cu cerinţele minime prevăzute de anexa VII partea 4 pentru măsurarea şi gestionarea internă a riscului, pe o perioadă de cel puţin trei ani înaintea obţinerii autorizării respective.
(4)O instituţie de credit care solicită autorizarea de a utiliza propriile estimări ale pierderilor datorate nerambursării şi/sau a factorilor de conversie demonstrează că a estimat şi utilizat propriile estimări ale pierderilor datorate nerambursării şi/sau ale factorilor de conversie într-o manieră conformă, în linii mari, cu cerinţele minime prevăzute de anexa VII partea 4, pe o perioadă de cel puţin trei ani înaintea obţinerii autorizării respective.
(5)În cazul în care o instituţie de credit nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute de prezenta subsecţiune, instituţia în cauză fie prezintă autorităţii competente un plan de redresare rapidă a situaţiei, fie demonstrează că efectele nerespectării cerinţelor respective sunt neglijabile.
(6)În cazul în care o instituţie de credit mamă din UE şi filialele sale, un holding financiar mamă din UE şi filialele sale sau un holding financiar mixt mamă din UE şi filialele sale intenţionează să utilizeze abordarea RI, autorităţile competente ale acestor diferite entităţi juridice cooperează îndeaproape, în conformitate cu dispoziţiile articolelor 129-132.
Art. 85
(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 89, instituţiile de credit şi orice întreprindere-mamă şi filialele sale pun în aplicare abordarea RI în cazul tuturor expunerilor.
Sub rezerva aprobării de către autorităţile competente, punerea în aplicare se poate face progresiv pentru fiecare dintre clasele de expuneri menţionate la articolul 86, în cadrul aceleiaşi unităţi comerciale, pentru diferitele unităţi comerciale din acelaşi grup sau în cazul utilizării propriilor estimări ale pierderilor datorate nerambursării sau a factorilor de conversie pentru calculul ponderării de risc pentru expunerile faţă de întreprinderi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale.
În cazul clasei de expuneri faţă de clienţi de retail menţionată la articolul 86, punerea în aplicare se poate face progresiv în funcţie de clasele de expuneri cărora le corespund diferitele corelări de la anexa VII partea 1 punctele 10-13.
(2)Punerea în aplicare menţionată la alineatul (1) se realizează într-un interval rezonabil de timp care urmează să fie convenit cu autorităţile competente. Aplicarea se realizează în condiţii stricte, stabilite de autorităţile competente. Condiţiile respective sunt destinate să garanteze că flexibilitatea acordată în temeiul alineatului (1) nu este utilizată selectiv, cu scopul de a reduce cerinţele minime de capital aplicabile claselor de expuneri sau unităţilor comerciale care trebuie încă incluse în abordarea RI sau în utilizarea estimărilor proprii ale pierderilor datorate nerambursării şi/sau a factorilor de conversie.
(3)Instituţiile de credit care aplică abordarea RI pentru orice clasă de expuneri utilizează abordarea în cauză şi pentru categoria de expuneri pe acţiuni.
(4)Sub rezerva dispoziţiilor alineatelor (1)-(3) din prezentul articol şi ale articolului 89, instituţiile de credit care au obţinut autorizarea în temeiul articolului 84 de a utiliza abordarea RI, revin la dispoziţiile subsecţiunii 1 pentru determinarea valorilor expunerilor ponderate la risc numai în cazul în care au un motiv bine întemeiat şi sub rezerva aprobării acordate de autorităţile competente.
(5)Sub rezerva dispoziţiilor alineatelor (1)-(3) din prezentul articol şi ale articolului 89, instituţiile de credit care au obţinut autorizarea în temeiul articolului 87 alineatul (9) de a utiliza propriile estimări ale pierderilor datorate nerambursării şi ale factorilor de conversie revin la utilizarea valorilor pierderilor datorate nerambursării şi a factorilor de conversie menţionaţi la articolul 87 alineatul (8) numai în cazul în care au un motiv bine întemeiat şi sub rezerva aprobării acordate de autorităţile competente.
Art. 86
(1)Fiecare expunere se încadrează în una dintre următoarele clase de expuneri:
a)creanţe sau creanţe eventuale asupra administraţiilor centrale sau băncilor centrale;
b)creanţe sau creanţe eventuale asupra instituţiilor;
c)creanţe sau creanţe eventuale asupra întreprinderilor;
d)creanţe sau creanţe eventuale asupra clienţilor de retail;
e)creanţe sub formă de acţiuni;
f)poziţii de titlurizare sau
g)active, altele decât obligaţii de credit.
(2)Următoarele expuneri se tratează ca expuneri faţă de administraţii centrale şi băncile centrale:
a)expuneri faţă de autorităţile regionale şi locale sau faţă de entităţi din sectorul public, care sunt tratate ca expuneri faţă de administraţii centrale în temeiul subsecţiunii 1 şi
b)expuneri faţă de băncile multilaterale de dezvoltare şi faţă de organizaţiile internaţionale, cărora le este atribuită o ponderare a riscului de 0 % în temeiul subsecţiunii 1.
(3)Următoarele expuneri se tratează ca expuneri faţă de instituţii:
a)expuneri faţă de autorităţile regionale şi locale care nu sunt tratate ca expuneri faţă de administraţii centrale în temeiul subsecţiunii 1;
b)expuneri faţă de entităţi din sectorul public, care sunt tratate ca expuneri faţă de instituţii în temeiul subsecţiunii 1 şi
c)expuneri faţă de băncile multilaterale de dezvoltare, cărora nu le este atribuită o ponderare a riscului de 0 % în temeiul subsecţiunii 1.
(4)Pentru a fi încadrate în categoria expunerilor faţă de clienţii de retail, menţionată la alineatul (1) litera (d), expunerile îndeplinesc următoarele criterii:
a)să fie înregistrate faţă de una sau mai multe persoane fizice sau faţă de o entitate mică sau mijlocie, cu condiţia ca, în acest din urmă caz, suma totală datorată instituţiei de credit şi întreprinderii-mamă şi filialelor sale, incluzând orice expunere scadentă, de către clientul debitor sau de grupul de clienţi aflaţi în legătură, excluzând creanţele sau creanţele eventuale garantate cu proprietăţi imobiliare, să nu depăşească 1 milion EUR, potrivit informaţiilor deţinute de instituţia de credit, care trebuie să fi luat măsurile necesare pentru a confirma situaţia respectivă;
b)să fie tratate de instituţia de credit în cadrul procesului de gestionare a riscurilor într-o manieră similară, consecventă în timp;
c)să nu fie administrate doar în mod individual ca expuneri din categoria expunerilor faţă de întreprinderi şi
d)fiecare să reprezinte o expunere dintr-un număr semnificativ de expuneri care sunt administrate în mod similar.
Valoarea actuală a plăţilor minime în temeiul contractelor de locaţie cu clienţii de retail poate fi încadrată în categoria de expuneri faţă de clienţii de retail.
(5)Următoarele expuneri se tratează ca expuneri pe acţiuni:
a)expuneri care nu sunt pe titluri de creanţă şi care evidenţiază un drept rezidual subordonat asupra activelor sau venitului emitentului şi
b)expunerile pe titluri de creanţă, dar a căror semnificaţie economică este similară cu cea a expunerilor menţionate la litera (a).
(6)În cadrul clasei expunerilor faţă de întreprinderi, instituţiile de credit identifică în mod distinct ca expuneri provenind din împrumuturi specializate expunerile care prezintă următoarele caracteristici:
a)expunerea este înregistrată faţă de o entitate creată în mod special pentru a finanţa şi/sau administra active corporale;
b)dispoziţiile contractuale conferă creditorului un grad substanţial de control asupra activelor şi veniturilor pe care le generează şi
c)sursa principală de rambursare a creditului este reprezentată de venitul generat de activele finanţate şi nu de capacitatea independentă de rambursare a întreprinderi comerciale în ansamblul său.
(7)Orice obligaţie de credit care nu poate fi încadrată în nici una din clasele de expuneri menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (d)-(f) este încadrată în categoria de expuneri menţionată la litera (c) de la alineatul menţionat anterior.
(8)Categoria de expuneri menţionată la alineatul (1) litera (g) include valoarea reziduală a bunurilor imobiliare închiriate, în cazul în care valoarea respectivă nu este inclusă în expunerile din operaţiuni de închiriere, astfel cum sunt definite de anexa VII partea 3 punctul 4
(9)Metodologia utilizată de instituţia de credit în vederea încadrării expunerilor în diferitele clase de expuneri este adecvată şi consecventă pe parcursul timpului.
Art. 87
(1)Valorile expunerilor ponderate la riscul de credit pentru expunerile incluse într-una din clasele de expuneri menţionate la articolul 86 alineatul (1) literele (a)-(e) sau (g) se calculează, în cazul în care nu au fost deduse din fondurile proprii, în conformitate cu anexa VII partea 1 punctele 1-27.
(2)Valorile expunerilor ponderate la riscul de diluare, în cazul creanţelor achiziţionate, se calculează în conformitate cu anexa VII partea 1 punctul 28. În cazul în care o instituţie de credit dispune, pentru creanţele achiziţionate, un drept de regres directîmpotriva vânzătorului creanţelor respective în ceea ce priveşte riscul de nerambursare şi riscul de diluare, nu este necesară aplicarea dispoziţiilor articolelor 87 şi 88 cu privire la creanţele respective. Ca alternativă, expunerea poate fi tratată ca o expunere însoţită de o garanţie.
(3)Valorile expunerilor ponderate la riscul de credit şi la riscul de diluare se calculează pe baza parametrilor relevanţi aferenţi expunerilor în cauză. Parametrii în cauză sunt probabilitatea de neplată (PD), pierderile datorate nerambursării (LGD), scadenţa (M) şi valoarea expunerii. Probabilitatea de neplată şi pierderile datorate nerambursării pot fi considerate individual sau împreună, în conformitate cu anexa VII partea 2.
(4)Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (3) şi cu aprobarea autorităţilor competente, valorile expunerilor ponderate la riscul de credit, în cazul tuturor expunerilor încadrate în categoria de expuneri menţionată la articolul 86 alineatul (1) litera (e), se calculează în conformitate cu anexa VII partea 1 punctele 17-26. Autorităţile competente permit unei instituţii de credit să utilizeze abordarea descrisă de anexa VII partea 1 punctele 25 şi 26 numai în cazul în care instituţia de credit respectivă îndeplineşte cerinţele minime prevăzute de anexa VII partea 4 punctele 115-123.
(5)Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (3), valorile expunerilor ponderate la riscul de credit în cazul expunerilor provenind din împrumuturi specializate pot fi calculate în conformitate cu anexa VII partea 1 punctul 6. Autorităţile competente publică recomandări privind modul în care instituţiile de credit ar trebui să atribuie ponderările riscului pentru expunerile provenind din împrumuturi specializate în conformitate cu anexa VII partea 1 punctul 6 şi aprobă metodologiile de atribuire întocmite de instituţiile de credit.
(6)În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 86 alineatul (1) literele (a)-(d), instituţiile de credit furnizează propriile estimări ale probabilităţilor de neplată în conformitate cu articolul 84 şi cu anexa VII partea 4.
(7)În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 86 alineatul (1) litera (d), instituţiile de credit furnizează propriile estimări ale pierderilor datorate nerambursării şi ale factorilor de conversie în conformitate cu articolul 84 şi cu anexa VII partea 4.
(8)În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 86 alineatul (1) literele (a)-(c), instituţiile de credit aplică valorile pierderilor datorate nerambursării stabilite de anexa VII partea 2 punctul 8 şi factorii de conversie precizaţi în anexa VII partea 3 punctul 9 literele (a)-(d).
(9)Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (8), pentru toate expunerile încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 86 alineatul (1) literele (a)-(c), autorităţile competente pot permite instituţiilor de credit să utilizeze propriile estimări ale pierderilor datorate nerambursării şi ale factorilor de conversie, în conformitate cu articolul 84 şi cu anexa VII partea 4.
(10)Valorile expunerilor ponderate la risc care fac obiectul titlurizării şi pentru expunerile încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 86 alineatul (1) litera (f) se calculează în conformitate cu subsecţiunea 4.
(11)În cazul în care expunerile sub forma titlurilor de participare la organismele de plasament colectiv (OPC) îndeplinesc condiţiile prevăzute în anexa VI partea 1 punctele 77 şi 78, iar instituţia de credit are cunoştinţă de toate expunerile-suport sau de o parte din expunerile-suport ale organismului de plasament colectiv, instituţia de credit ia în considerare în mod direct expunerile-suport respective în vederea calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi a valorilor pierderilor aşteptate, în conformitate cu metodele prevăzute în prezenta subsecţiune. Alineatul (12) se aplică acelei părţi a expunerilor-suport ale OPC de care instituţia de credit nu are cunoştinţă sau de care nu ar putea în mod rezonabil să aibă cunoştinţă. Alineatul (12) se aplică în special în cazul în care ar reprezenta un efort excesiv pentru instituţia de credit să ia în considerare în mod direct expunerile-suport pentru a calcula valorile ponderate la risc ale expunerilor şi valorile pierderilor aşteptate, în conformitate cu metodele prevăzute în prezenta subsecţiune.
În cazul în care instituţia de credit nu îndeplineşte condiţiile pentru utilizarea metodelor prevăzute în prezenta subsecţiune pentru toate expunerile-suport ale OPC sau pentru o parte din aceste expuneri, valorile ponderate la risc ale expunerilor şi valorile pierderilor aşteptate se calculează în conformitate cu următoarele metode:
a)pentru expunerile încadrate în clasa de expuneri menţionată la articolul 86 alineatul (1) litera (e), metoda prevăzută în anexa VII partea 1 punctele 19-21;
b)pentru toate celelalte expuneri-suport, metoda prevăzută la articolele 78-83, sub rezerva următoarelor modificări:
(i)pentru expunerile cărora li se atribuie o pondere de risc specifică, aferentă expunerilor pentru care nu este disponibil un rating, sau care se încadrează la nivelul scalei de evaluare a calităţii creditului căruia îi este asociată cea mai ridicată pondere de risc pentru o clasă de expuneri dată, ponderea de risc trebuie să fie înmulţită cu un factor de doi, însă nu trebuie să fie mai mare de 1 250 %;
(ii)pentru toate celelalte expuneri, ponderea de risc trebuie să fie înmulţită cu un factor de 1,1 şi trebuie să fie de minimum 5 %.
În cazul în care, în sensul literei (a), instituţia de credit nu are capacitatea de a distinge între expuneri din titluri de capital private, expuneri din titluri de capital tranzacţionate la bursă şi expuneri din alte titluri de capital, instituţia de credit tratează respectivele expuneri ca expuneri din alte titluri de capital. Fără a aduce atingere articolului 154 alineatul (6), în cazul în care aceste expuneri, luate împreună cu expunerile directe ale instituţiei de credit din clasa de expuneri respectivă, nu sunt semnificative în sensul articolului 89 alineatul (2), se poate aplica articolul 89 alineatul (1), sub rezerva aprobării de către autorităţile competente.
(12)În cazul în care expunerile faţă de un organism de plasament colectiv nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de anexa VI partea 1 punctele 77 şi 78, sau instituţia de credit nu este informată cu privire la toate expunerile suport ale organismului de plasament colectiv în cauză, respectiva instituţie ţine seama direct de aceste expuneri suport şi calculează valorile expunerilor ponderate la risc şi valorile pierderilor anticipate în conformitate cu metoda prevăzută de anexa VII partea 1 punctele 19-21. În cazul în care, în acest sens, instituţia de credit nu are capacitatea de a distinge între expunerile sub formă de capital de investiţii, expunerile pe acţiuni cotate şi expunerile pe alte acţiuni, tratează respectivele expuneri ca expuneri pe alte acţiuni. În acest sens, expunerile, altele decât pe acţiuni, se încadrează în una din clasele menţionate de anexa VII partea 1 punctul 19 (expuneri sub formă de capital de investiţii, expuneri pe acţiuni cotate şi expuneri pe alte acţiuni), iar expunerile a căror natură nu este cunoscută se încadrează în clasele de expuneri pe alte acţiuni.
Ca alternativă la aplicarea metodei descrise la primul paragraf, instituţiile de credit pot calcula ele însele sau pot recurge la o terţă parte pentru calcularea şi raportarea valorilor medii ponderate la risc ale expunerilor, pe baza expunerilor-suport ale OPC, în conformitate cu metodele menţionate la alineatul (11) literele (a) şi (b), cu condiţia să se asigure într-o măsură adecvată corectitudinea calculului şi a raportării.
a)pentru expunerile încadrate în categoria de expuneri menţionată la articolul 86 alineatul (1) litera (e), metoda prevăzută de anexa VII partea 1 punctele 19-21. În cazul în care, în acest sens, instituţia de credit nu are capacitatea de a distinge între expunerile sub formă de capital de investiţii, expunerile pe acţiuni cotate şi expunerile pe alte acţiuni, tratează respectivele expuneri ca expuneri pe alte acţiuni sau
b)pentru toate celelalte expuneri suport, metoda prevăzută la subsecţiunea 1, cu următoarele modificări:
(i)expunerile se încadrează în categoria de expuneri adecvată şi li se atribuie ponderarea riscului aferentă nivelului de calitate a creditului imediat superior gradului atribuit în mod normal expunerii respective şi
(ii)expunerilor încadrate în ultimele niveluri de calitate a creditului, cărora ar trebui să le fie atribuită o ponderare a riscului de 150 %, li se atribuie o ponderare a riscului de 200 %.
Art. 88
(1)Pentru expunerile încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 86 alineatul (1) literele (a)-(e), valorile pierderilor anticipate se calculează în conformitate cu metodele stabilite de anexa VII partea 1 punctele 29-35.
(2)Calculul valorilor pierderilor anticipate efectuat în conformitate cu anexa VII partea 1 punctele 29-35 utilizează în mod sistematic, în cazul probabilităţii de neplată, a pierderilor datorate nerambursării şi a valorii expunerii, valori identice cu cele utilizate pentru calculul valorilor expunerilor ponderate la risc, efectuat în conformitate cu articolul 87. În cazul în care instituţiile de credit utilizează propriile estimări ale pierderilor datorate nerambursării pentru expunerile care nu au fost rambursate, pierderea anticipată ("EL") este considerată cea mai bună estimare a instituţiei de credit cu privire la pierderea anticipată pentru expunerile în cazul cărora s-a înregistrat o neplată ("ELBE"), în conformitate cu anexa VII partea 4 punctul 80.
(3)Valorile pierderilor anticipate pentru expunerile care fac obiectul titlurizării se calculează în conformitate cu subsecţiunea 4.
(4)În cazul expunerilor încadrate în categoria de expuneri menţionată la articolul 86 alineatul (1) litera (g), valoarea pierderilor anticipate este zero.
(5)În cazul riscului de diluare al creanţelor achiziţionate, valorile pierderilor anticipate se calculează în conformitate cu metodele prevăzute de anexa VII partea 1 punctul 35.
(6)În cazul expunerilor menţionate la articolul 87 alineatele (11) şi (12), valorile pierderilor anticipate se calculează în conformitate cu metodele prevăzute de anexa VII partea 1 punctele 29-35.
Art. 89
(1)Sub rezerva aprobării de către autorităţile competente, instituţiile de credit autorizate să utilizeze modul de abordare RI pentru calcularea valorilor expunerilor ponderate la risc şi a valorilor pierderilor anticipate pentru una sau mai multe clase de expuneri pot aplica dispoziţiile subsecţiunii 1 în următoarele cazuri:
a)pentru categoria de expuneri menţionată la articolul 86 alineatul (1) litera (a), în cazul în care numărul contrapartidelor semnificative este limitat şi punerea în aplicare de către instituţia de credit a unui sistem de rating pentru contrapartidele respective ar reprezenta un efort nejustificat;
b)pentru categoria de expuneri menţionată la articolul 86 alineatul (1) litera (b), în cazul în care numărul contrapartidelor semnificative este limitat şi punerea în aplicare de către instituţia de credit a unui sistem de rating pentru contrapartidele respective ar reprezenta un efort nejustificat;
c)pentru expunerile în unităţi comerciale de mică importanţă, precum şi pentru clasele de expuneri care nu sunt semnificative din perspectiva dimensiunii şi a profilului de risc;
d)expuneri faţă de administraţiile centrale ale statelor membre şi faţă de administraţiile regionale, autorităţile locale şi organele administrative ale acestora, sub rezerva îndeplinirii următoarele condiţii:
(i)din punctul de vedere al riscului, ca urmare a unor dispoziţii publice cu caracter specific, nu există diferenţe între expunerile faţă de administraţia centrală în cauză şi celelalte expuneri menţionate şi
(ii)expunerilor faţă de administraţia centrală li se atribuie o ponderare a riscului de 0 % în temeiul subsecţiunii 1;
e)pentru expunerile unei instituţii de credit faţă de o contrapartidă care este întreprinderea sa mamă, filiala sa sau o filială a întreprinderii sale mamă, cu condiţia ca respectiva contrapartidă să fie o instituţie sau un holding financiar, un holding financiar mixt, o instituţie financiară, o societate de gestionare a activelor sau o întreprindere de servicii auxiliare, care face obiectul unor cerinţe prudenţiale adecvate sau o întreprindere legată printr-o relaţie în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 83/349/CEE şi pentru expunerile dintre instituţiile de credit care îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolul 80 alineatul (8);
f)pentru expunerile pe acţiuni faţă de entităţi ale căror obligaţii de credit se ponderează cu grad de risc 0 %, în temeiul subsecţiunii 1 (inclusiv faţă de entităţile sponsorizate public în cazul cărora se poate aplica o ponderare a riscului de 0 %);
g)pentru expunerile pe acţiuni din cadrul programelor legislative de promovare a anumitor sectoare ale economiei, care acordă instituţiei de credit subvenţii importante pentru investiţii şi implică o anumită formă de supraveghere guvernamentală, precum şi restricţii privind investiţiile în acţiuni. Această excepţie este limitată la un total de 10 % din fondurile proprii iniţiale şi din fondurile proprii suplimentare;
h)pentru expunerile prevăzute de anexa VI partea 1 punctul 40, care îndeplinesc condiţiile specificate la respectivul punct sau
i)pentru garanţiile de stat şi garanţiile asigurate de stat în conformitate cu anexa VIII partea 2 punctul 19.
Dispoziţiile prezentului alineat nu împiedică autorităţile competente din alte state membre să permită aplicarea normelor prevăzute la subsecţiunea 1 în cazul expunerilor pe acţiuni pentru care tratamentul în cauză este permis în alte state membre.
(2)În sensul alineatului (1), clasa expunerilor pe acţiuni ale unei instituţii de credit este considerată semnificativă în cazul în care valoarea agregată medie a expunerilor din anul precedent, excluzând expunerile pe acţiuni din cadrul programelor legislative menţionate la alineatul (1) litera (g), depăşeşte 10 % din fondurile proprii ale instituţiei de credit. În cazul în care numărul expunerilor respective pe acţiuni este mai mic de 10 participaţii individuale, limita este de 5 % din fondurile proprii ale instituţiei de credit.
SUBSECŢIUNEA 3:Diminuarea riscului de credit
Art. 90
În sensul prezentei subsecţiuni, "instituţia de credit finanţatoare" reprezintă instituţia de credit care deţine expunerea în cauză, fie că expunerea respectivă provine sau nu dintr-un împrumut.
Art. 91
Instituţiile de credit care aplică abordarea standardizată în conformitate cu articolele 78-83 sau abordarea RI în conformitate cu articolele 84-89, dar care nu utilizează propriile estimări ale pierderilor datorate nerambursării şi ale factorilor de conversie în conformitate cu articolele 87 şi 88, pot ţine seama de diminuarea riscului de credit în conformitate cu prezenta subsecţiune în calcularea valorilor expunerilor ponderate la risc în sensul articolului 75 litera (a) sau, după caz, de valorile pierderilor anticipate pentru calculul menţionat la articolul 57 litera (q) şi la articolul 63 alineatul (3).
Art. 92
(1)Tehnica utilizată de instituţia de credit finanţatoare pentru protecţia creditului, precum şi acţiunile şi măsurile adoptate şi procedurile şi politicile puse în aplicare determină mecanisme de protecţie a creditului care să fie eficiente din punct de vedere juridic şi aplicabile în toate ţările în cauză.
(2)Instituţia de credit finanţatoare ia toate măsurile adecvate pentru a garanta eficacitatea mecanismului de protecţie a creditului şi pentru a gestiona riscurile aferente.
(3)În cazul unei protecţii finanţate a creditului, pentru a fi considerate eligibile, activele folosite ca garanţii trebuie să fie suficient de lichide, iar valoarea lor să rămână suficient de stabilă în timp pentru a oferi un grad adecvat de certitudine în ceea ce priveşte nivelul de protecţie atins, având în vedere metoda utilizată pentru a calcula valorile expunerilor ponderate la risc şi gradul de recunoaştere autorizat. Eligibilitatea se limitează la activele menţionate de anexa VIII partea 1.
(4)În cazul protecţiei finanţate a creditului, instituţia de credit finanţatoare are dreptul să lichideze sau să păstreze, în mod oportun, activele care asigură protecţia în caz de neplată, insolvabilitate sau faliment al debitorului - sau alt eveniment de credit menţionat în documentaţia tranzacţiei - şi, după caz, al depozitarului garanţiei. Gradul de corelare între valoarea activelor care asigură protecţia şi calitatea creditului debitorului nu trebuie să fie excesiv.
(5)În cazul protecţiei nefinanţate a creditului, pentru a fi considerată eligibilă, partea care îşi asumă angajamentul trebuie să fie suficient de fiabilă, iar convenţia de protecţie să fie eficientă din punct de vedere juridic şi aplicabilă în ţările în cauză, pentru a oferi un grad adecvat de certitudine în ceea ce priveşte nivelul de protecţie atins, având în vedere metoda utilizată pentru a calcula valorile expunerilor ponderate la risc şi gradul de recunoaştere autorizat. Eligibilitatea se limitează la furnizorii de protecţie şi la tipurile de convenţii de protecţie prevăzute de anexa VIII partea 1.
(6)Cerinţele minime prevăzute de anexa VIII partea 2 sunt respectate.
Art. 93
(1)În cazul în care sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la articolul 92, calculul valorilor expunerilor ponderate la risc şi, după caz, al valorilor pierderilor anticipate, poate fi modificat în conformitate cu anexa VIII părţile 3-6.
(2)Nici o expunere pentru care s-a obţinut o diminuare a riscului de credit nu determină o valoare a expunerii ponderate la risc sau o valoare a pierderii anticipate mai mare decât cea a unei expuneri identice care nu face obiectul unei diminuări a riscului de credit.
(3)În cazul în care valoarea expunerii ponderate la risc ţine deja seama de protecţia creditului în conformitate cu articolele 78-83 sau cu articolele 84-89, după caz, calculul protecţiei creditului nu mai este luat în considerare în temeiul prezentei subsecţiuni.
SUBSECŢIUNEA 4:Titlurizarea
Art. 94
În cazul în care o instituţie de credit utilizează abordarea standardizată descrisă la articolele 78-83 pentru a calcula valorile expunerilor ponderate la risc din categoria în care ar fi încadrate expunerile care fac obiectul titlurizării în temeiul articolului 79, instituţia respectivă calculează valoarea expunerii ponderate la risc pentru o poziţie de titlurizare în conformitate cu anexa IX partea 4 punctele 1-36.
În toate celelalte cazuri, instituţia respectivă de credit calculează valoarea expunerii ponderate la risc în conformitate cu anexa IX partea 4 punctele 1-5 şi 37-76.
Art. 95
(1)În cazul în care un risc semnificativ de credit asociat expunerilor care fac obiectul titlurizării a fost transferat de la instituţia de credit iniţiatoare, în conformitate cu anexa IX partea 2, respectiva instituţie de credit poate:
a)în cazul unei titlurizări tradiţionale, să excludă expunerile care au fost titlurizate din calculul valorilor expunerilor ponderate la risc şi, după caz, al valorilor pierderilor anticipate şi
b)în cazul unei titlurizări sintetice, să calculeze valorile expunerilor ponderate la risc şi, după caz, valorile pierderilor anticipate pentru expunerile titlurizate, în conformitate cu anexa IX partea 2.
(2)În cazul în care se aplică dispoziţiile alineatului (1), instituţia de credit iniţiatoare calculează valorile expunerilor ponderate la risc menţionate de anexa IX pentru eventualele poziţii de titlurizare.
În cazul în care instituţia de credit iniţiatoare nu realizează transferul unui risc semnificativ de credit în conformitate cu dispoziţiile alineatului (1), respectiva instituţie nu trebuie să calculeze valorile expunerilor ponderate la risc pentru eventualele poziţii de titlurizare.
Art. 96
(1)Pentru a calcula valoarea expunerii ponderate la risc aferentă unei poziţii de titlurizare, valorii expunerii aferente poziţiei i se atribuie o ponderare de risc în conformitate cu anexa IX, pe baza calităţii creditului respectivei poziţii, care poate fi determinată utilizând evaluarea creditului efectuată de către o agenţie internaţională de rating sau printr-o altă metodă menţionată de anexa IX.
(2)În cazul în care există o expunere faţă de diferite tranşe dintr-o operaţiune de titlurizare, expunerea faţă de fiecare tranşă este considerată o poziţie individuală din titlurizare. Persoanele care asigură protecţia creditului poziţiilor din titlurizare sunt considerate deţinători de poziţii de titlurizare. Poziţiile de titlurizare includ expunerile faţă de o operaţiune de titlurizare care provin din contracte aferente instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii sau pe valută.
(3)În cazul în care o poziţie de titlurizare face obiectul unei protecţii finanţate sau nefinanţate a creditului, ponderarea de risc aplicabilă poate fi modificată în conformitate cu articolele 90-93, coroborate cu anexa IX.
(4)Sub rezerva dispoziţiilor articolului 57 litera (r) şi ale articolului 66 alineatul (2), valoarea expunerii ponderate la risc se include în valoarea totală a expunerilor ponderate la risc ale instituţiei de credit, în sensul articolului 75 litera (a).
Art. 97
(1)În vederea determinării ponderării de risc pentru o poziţie de titlurizare, în conformitate cu articolul 96, se poate utiliza evaluarea creditului efectuată de o agenţie internaţională de rating, numai în cazul în care respectiva instituţie fost recunoscută ca eligibilă în acest sens de autorităţile competente (denumită în continuare "agenţie internaţională de rating eligibilă").
(2)Autorităţile competente recunosc o ECAI ca fiind eligibilă în sensul alineatului (1) din prezentul articol numai în cazul în care au garanţia că instituţia respectivă îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 81, ţinând seama de criteriile tehnice prevăzute în anexa VI partea 2, şi că are o capacitate dovedită în domeniul securitizării, fapt care poate fi probat printr-un grad ridicat de acceptare pe piaţă. În cazul în care o ECAI este înregistrată ca şi agenţie de rating de credit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 privind agenţiile de rating de credit, autorităţile competente consideră că sunt îndeplinite cerinţele de obiectivitate, de independenţă, de control continuu şi de transparenţă privind metodologia sa de evaluare.
În vederea asigurării unei armonizări consecvente a prezentului articol, ABE, în consultare cu AEVMP, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza metodologia de evaluare legată de evaluarea creditelor. ABE înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la data de 1 ianuarie 2014.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la al doilea paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(3)În cazul în care o instituţie externă de evaluare a creditului a fost recunoscută ca eligibilă de autorităţile competente dintr-un stat membru în sensul alineatului (1), autorităţile competente din alte state membre pot să recunoască ca atare instituţia respectivă în acelaşi sens, fără a mai pune în aplicare un proces propriu de evaluare.
(4)Autorităţile competente publică o prezentare a procesului de recunoaştere şi o listă cu agenţiile internaţionale de rating eligibile.
(5)Evaluarea creditului de o agenţie internaţională de rating eligibilă poate fi utilizată în sensul alineatului (1) numai în cazul în care respectă principiile de credibilitate şi transparenţă stabilite de anexa IX partea 3.
Art. 98
(1)În vederea aplicării ponderărilor de risc poziţiilor din titlurizare, autorităţile competente stabilesc nivelurile de calitate a creditului, stabilite de anexa IX, la care ar trebui încadrate evaluările relevante ale creditului de către o agenţie internaţională de rating eligibilă. Deciziile în cauză sunt obiective şi coerente.
(2)În cazul în care autorităţile competente dintr-un stat membru au luat o decizie în temeiul alineatului (1), autorităţile competente din alte state membre pot recunoaşte decizia respectivă, fără a mai pune în aplicare propria lor evaluare.
Art. 99
Utilizarea evaluărilor creditului realizate de o agenţie internaţională de rating pentru determinarea valorilor expunerilor ponderate la risc ale unei instituţii de credit în temeiul articolului 96 este consecventă şi în conformitate cu anexa IX partea 3. Evaluările creditului nu pot fi utilizate în mod selectiv.
Art. 100
(1)În cazul titlurizării unor expuneri care pot fi reînnoite şi care fac obiectul unei clauze de rambursare anticipată, instituţia de credit iniţiatoare calculează, în conformitate cu anexa IX, o valoare suplimentară a expunerii ponderate la risc, în ceea ce priveşte riscul de creştere a nivelurilor riscului de credit, ca urmare a punerii în aplicare a clauzei de rambursare anticipată.
(2)În acest sens, o expunere care poate fi reînnoită reprezintă o expunere în cazul căreia soldurile exigibile ale clienţilor pot fluctua în funcţie de deciziile acestor clienţi de a împrumuta şi de a rambursa, până la o limită convenită, iar o clauză de rambursare anticipată reprezintă o clauză contractuală care impune ca, la producerea unor evenimente bine definite, poziţiile investitorilor să fie răscumpărate înainte de scadenţa convenită iniţial pentru valorile mobiliare emise.
Art. 101
(1)O instituţie de credit sponsor sau o instituţie de credit iniţiatoare care, în ceea ce priveşte o securitizare, a utilizat articolul 95 pentru calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor sau a vândut instrumente din portofoliul său de tranzacţionare unei entităţi special constituite în scopul securitizării astfel încât nu mai trebuie să deţină fonduri proprii pentru riscurile aferente acestor instrumente, nu trebuie să furnizeze suport pentru securitizare dincolo de obligaţiile contractuale, în vederea reducerii pierderilor potenţiale sau efective ale investitorilor.
(2)În situaţia în care o instituţie de credit iniţiatoare sau o instituţie de credit sponsor nu respectă dispoziţiile alineatului (1) în ceea ce priveşte o operaţiune de titlurizare, autoritatea competentă solicită instituţiei de credit, cel puţin, să deţină capital pentru acoperirea tuturor expunerilor care fac obiectul titlurizării, ca şi cum expunerile nu ar fi fost titlurizate. Instituţia de credit face public faptul că a furnizat suport peste obligaţiile sale contractuale, precum şi impactul acestei susţineri asupra capitalului propriu.