Directiva 2006/112/CE/28-nov-2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0
În vigoare Versiune de la: 14 August 2025 până la: 31 Decembrie 2026
Directiva 2006/112/CE/28-nov-2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată
Dată act: 28-nov-2006
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 93,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European,
întrucât:
(1)Directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (1) a fost modificată în mod substanţial în mai multe etape. La efectuarea noilor modificări ale directivei menţionate anterior, este de dorit, din motive de claritate şi raţionalizare, ca directiva menţionată să fie reformată.
(1)JO L 145, 13.6.1977, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/98/CE (JO L 221, 21.8.2006, p. 9).
(2)Textul reformat va include toate dispoziţiile încă aplicabile ale Directivei 67/227/CEE a Consiliului din 11 aprilie 1967 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre privind impozitele pe cifra de afaceri (2). Prin urmare, această directivă se abrogă.
(2)JO 71, 14.4.1967, p. 1301. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 69/463/CEE (JO L 320, 20.12.1969, p. 34).
(3)În vederea asigurării prezentării acestor prevederi într-o formă clară şi logică, în conformitate cu principiul unei mai bune legiferări, este necesară reformarea structurii şi formulării directivei, deşi acest lucru nu antrenează, în principiu, modificări de fond în legislaţia existentă. Cu toate acestea, un număr mic de modificări substanţiale sunt inerente exerciţiului de reformare şi este necesar să fie, totuşi, efectuate. În cazul în care asemenea modificări sunt efectuate, acestea sunt enumerate în totalitate în cadrul dispoziţiilor care reglementează transpunerea şi intrarea în vigoare.
(4)Realizarea obiectivului privind înfiinţarea unei pieţe interne presupune aplicarea în statele membre a legislaţiei privind impozitele pe cifra de afaceri care sa nu denatureze condiţiile concurenţei sau să împiedice libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor. Prin urmare, este necesară realizarea acestei armonizări a legislaţiei privind impozitele pe cifra de afaceri prin intermediul unui sistem privind taxa pe valoarea adăugată (TVA), astfel încât să se elimine, pe cât posibil, factorii care pot denatura condiţiile concurenţei, atât la nivel naţional, cât şi la nivel comunitar.
(5)Un sistem privind TVA atinge cel mai înalt grad de simplitate şi neutralitate atunci când taxa este percepută într-un mod cât mai general posibil şi atunci când sfera sa de aplicare acoperă toate etapele producţiei şi distribuţiei, precum şi prestarea de servicii. Prin urmare, adoptarea unui sistem comun care să se aplice şi comerţului cu amănuntul este în interesul pieţei interne şi al statelor membre.
(6)Este necesar ca acest proces să se efectueze în etape, întrucât armonizarea impozitelor pe cifra de afaceri determină în statele membre modificări în structura fiscală şi consecinţe apreciabile în domeniile bugetar, economic şi social.
(7)Sistemul comun privind TVA este necesar să conducă, chiar şi în cazul în care cotele şi scutirile nu sunt pe deplin armonizate, la o neutralitate în domeniul concurenţei, astfel încât, pe teritoriul fiecărui stat membru, bunurile şi serviciile similare să suporte aceeaşi sarcină fiscală, indiferent de lungimea lanţului de producţie şi de distribuţie.
(8)În temeiul Deciziei 2000/597/CE, Euratom a Consiliului din 29 septembrie 2000 privind sistemul de resurse proprii ale Comunităţilor Europene (3), bugetul Comunităţilor Europene este necesar să fie finanţat în totalitate, fără să aducă atingere altor venituri, din resursele proprii ale Comunităţilor. Acestea din urmă este necesar să includă resursele provenite din TVA şi obţinute prin aplicarea unei cote uniforme a taxei la baze de stabilire determinate în mod uniform şi în conformitate cu normele comunitare.
(3)JO L 253, 7.10.2000, p. 42.
(9)Este esenţial a se prevedea o perioadă de tranziţie care să permită adaptarea treptată a legislaţiilor naţionale în domeniile menţionate.
(10)În respectiva perioadă de tranziţie, operaţiunile intracomunitare efectuate de persoane impozabile, altele decât persoanele scutite de la plata impozitului, sunt impozitate în statul membru de destinaţie, în conformitate cu respectivele cote şi în condiţiile stabilite de către statul membru respectiv.
(11)De asemenea, este necesar ca, în perioada de tranziţie respectivă, achiziţiile intracomunitare de o anumită valoare efectuate de persoane scutite de la plata impozitului sau de persoane juridice neimpozabile, anumite vânzări intracomunitare la distanţă şi livrarea de mijloace de transport noi persoanelor fizice sau organismelor scutite de la plata impozitului sau neimpozabile să fie impozitate în statul membru de destinaţie, în conformitate cu respectivele cote şi în condiţiile stabilite de către statul membru respectiv, în măsura în care operaţiunile respective pot cauza, în absenţa unor dispoziţii speciale, denaturări semnificative ale concurenţei între statele membre.
(12)Din motive legate de condiţiile lor geografice, economice şi sociale, anumite teritorii sunt excluse din sfera de aplicare a prezentei directive.
(13)Pentru a spori caracterul nediscriminatoriu al taxei, termenul "persoană impozabilă" se defineşte astfel încât statele membre să îl poată utiliza pentru a include persoanele care efectuează în mod ocazional anumite operaţiuni.
(14)Termenul "operaţiune taxabilă" poate conduce la dificultăţi, în special în ceea ce priveşte operaţiunile considerate ca fiind operaţiuni taxabile. Prin urmare, conceptele în cauză este necesar să fie clarificate.
(15)În vederea facilitării schimburilor comerciale intracomunitare în domeniul lucrărilor privind bunurile mobile corporale, este necesar a stabili regimuri fiscale aplicabile operaţiunilor respective atunci când acestea sunt efectuate pentru un client care este identificat în scopuri de TVA într-un alt stat membru decât cel în care operaţiunea este efectuată fizic.
(16)O operaţiune de transport de pe teritoriul unui stat membru este considerată un transport intracomunitar de bunuri în cazul în care este legat direct de o operaţiune de transport efectuată între state membre, pentru a simplifica nu numai principiile şi regimurile de impozitare a serviciilor de transport intern respective, ci şi normele aplicabile serviciilor auxiliare şi serviciilor prestate de intermediari care participă la prestarea diferitelor servicii.
(17)Stabilirea locului efectuării operaţiunilor taxabile poate conduce la conflicte între statele membre privind jurisdicţia, în special în ceea ce priveşte livrarea de bunuri care necesită montaj sau prestarea de servicii. Deşi locul unde se desfăşoară o prestare de servicii este considerat în principiu ca fiind locul unde prestatorul şi-a stabilit locul de desfăşurare a activităţii sale economice, acesta este definit ca aflându-se în statul membru al clientului, în special în cazul anumitor servicii prestate între persoane impozabile al căror cost este inclus în preţul bunurilor.
(18)Este necesar a clarifica definiţia locului impozitării pentru anumite operaţiuni efectuate la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor în timpul unui transport de călători în cadrul Comunităţii.
(19)Electricitatea şi gazul sunt considerate bunuri în scopuri de TVA. Cu toate acestea, este foarte dificilă determinarea locului livrării. Pentru a evita dubla impozitare sau neimpozitarea şi pentru a realiza o piaţă internă veritabilă fără bariere legate de regimul TVA, locul livrării de gaz, prin sistemul de distribuţie a gazelor naturale, sau de electricitate, înainte ca bunurile să atingă etapa finală de consum, este necesar să fie, prin urmare, locul în care clientul şi-a stabilit sediul activităţii economice. Livrarea de electricitate şi de gaz în etapa finală, adică de la comercianţi şi distribuitori către consumatorul final, se impozitează la locul unde clientul utilizează şi consumă efectiv bunurile.
(20)În cazul închirierii unor bunuri mobile corporale, aplicarea normei generale conform căreia prestările de servicii sunt impozitate în statul membru în care este stabilit prestatorul poate conduce la o denaturare semnificativă a concurenţei în cazul în care locatorul şi locatarul sunt stabiliţi în state membre diferite, iar cotele de impozitare din statele respective diferă. Prin urmare, este necesar a stabili că locul prestării unui serviciu este locul în care clientul şi-a stabilit sediul activităţii economice sau în care dispune de un sediu comercial fix pentru care a fost furnizat serviciul sau, în absenţa acestora, locul unde îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.
(21)Cu toate acestea, în ceea ce priveşte închirierea de mijloace de transport, este necesar, din motive de control, a se aplica cu stricteţe norma generală şi a se considera, astfel, locul prestării ca fiind locul în care prestatorul şi-a stabilit sediul activităţii economice.
(22)Toate serviciile de telecomunicaţii consumate în Comunitate se impozitează pentru a preveni denaturarea concurenţei în acest domeniu. În acest scop, serviciile de telecomunicaţii prestate persoanelor impozabile stabilite în Comunitate sau clienţilor stabiliţi în ţări terţe se impozitează, în principiu, la locul în care este stabilit clientul serviciilor. Cu toate acestea, pentru a asigura impozitarea uniformă a serviciilor de telecomunicaţii prestate de persoane impozabile stabilite în teritorii terţe sau în ţări terţe unor persoane neimpozabile stabilite în Comunitate şi care sunt efectiv utilizate sau exploatate în Comunitate, este necesar ca statele membre să prevadă ca locul prestării să fie în Comunitate.
(23)De asemenea, pentru a preveni denaturări ale concurenţei, serviciile de televiziune şi de radiodifuziune şi serviciile prestate pe cale electronică din teritorii terţe sau ţări terţe unor persoane stabilite în Comunitate sau din Comunitate unor clienţi stabiliţi în teritorii terţe sau ţări terţe se impozitează la locul de stabilire al clientului.
(24)Conceptele de fapt generator şi exigibilitate a TVA este necesar să fie armonizate în cazul în care introducerea sistemului comun privind TVA şi orice modificare ulterioară a acestuia produc efecte în acelaşi timp în toate statele membre.
(25)Baza de impozitare se armonizează astfel încât aplicarea TVA operaţiunilor taxabile să conducă la rezultate comparabile în toate statele membre.
(26)Cu scopul de a preveni pierderea de venituri fiscale prin operaţiuni realizate de părţile legate între ele în scopul obţinerii de avantaje fiscale, este necesar, în condiţii limitate specifice, ca statele membre să aibă posibilitatea de a interveni în ceea ce priveşte baza de impozitare a livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii şi a achiziţiilor intra-comunitare de bunuri.
(27)Pentru combaterea evaziunii fiscale sau a fraudei, este necesar ca statele membre să aibă posibilitatea de a include în baza de impozitare a unei operaţiuni care implică prelucrarea aurului de investiţii furnizat de un client valoarea aurului de investiţii respectiv în cazul în care, prin prelucrarea sa, aurul îşi pierde calitatea de aur de investiţii. Este necesar ca atunci când aplică aceste măsuri, statele membre să dispună de un anumit grad de discreţie.
(28)Pentru evitarea denaturărilor, eliminarea controalelor fiscale la frontiere implică nu numai o bază unitară de stabilire, ci şi o aliniere suficientă între statele membre în ceea ce priveşte numărul de cote şi nivelurile cotelor.
(29)Cota standard de TVA în vigoare în diferitele state membre, combinată cu mecanismul sistemului de tranziţie, asigură funcţionarea sistemului la un nivel acceptabil. Pentru a preîntâmpina ca divergenţe în cotele standard de TVA aplicate de statele membre să conducă la dezechilibre structurale în Comunitate şi la denaturări ale concurenţei în anumite sectoare de activitate, se fixează o cotă standard minimă de 15 %, sub rezerva unor revizuiri.
(30)Este necesar ca pentru a păstra caracterul neutru al TVA, cotele aplicate de statele membre să permită, ca regulă generală, deducerea TVA aplicate în etapa anterioară.
(31)În perioada de tranziţie, este necesar să fie permise anumite derogări privind numărul şi nivelul cotelor.
(32)Este necesar ca pentru o mai bună apreciere a impactului cotelor reduse, Comisia să pregătească un raport de evaluare privind impactul cotelor reduse aplicate serviciilor prestate la nivel local, în special în ceea ce priveşte crearea de locuri de muncă, creşterea economică şi funcţionarea corespunzătoare a pieţei interne.
(33)Este necesar ca pentru a combate problema şomajului, statelor membre care doresc acest lucru să li se permită să experimenteze funcţionarea şi impactul, în ceea ce priveşte crearea de locuri de muncă, ale unei reduceri a cotei TVA aplicate serviciilor cu mare aport de forţă de muncă. Reducerea respectivă poate micşora, de asemenea, tendinţele întreprinderilor în cauză de a intra sau de a se menţine în economia subterană.
(34)Cu toate acestea, o asemenea reducere a cotei TVA nu este lipsită de riscuri pentru buna funcţionare a pieţei interne şi pentru caracterul neutru al taxei. Prin urmare, este necesar a se prevedea introducerea unei proceduri de autorizare pe o perioadă fixă, dar suficient de lungă, pentru a permite evaluarea impactului cotelor reduse aplicate serviciilor prestate local. Pentru ca o astfel de măsură să rămână verificabilă şi limitată, sfera ei de aplicare se defineşte cu stricteţe.
(35)Este necesar a se elabora o listă comună a scutirilor, astfel încât resursele proprii ale Comunităţilor să poată fi colectate într-un mod uniform în toate statele membre.
(36)Atât în beneficiul persoanelor obligate la plata TVA, cât şi al autorităţilor administrative competente, metodele de aplicare a TVA anumitor livrări şi achiziţiilor intracomunitare de produse supuse accizelor este necesar să fie aliniate cu procedurile şi obligaţiile privind declararea în cazul expedierilor de astfel de produse într-un alt stat membru prevăzute de Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor şi privind deţinerea, circulaţia şi monitorizarea acestor produse (1).
(1)JO L 76, 23.3.1992, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2004/106/CE (JO L 359, 4.12.2004,p. 30).
(37)Livrarea de gaz prin sistemul de distribuţie a gazelor naturale şi livrarea de electricitate sunt impozitate la locul de stabilire al clientului. Prin urmare, este necesar ca pentru a evita dubla impozitare, importul de astfel de produse să fie scutit de TVA.
(38)În ceea ce priveşte faptele generatoare de pe piaţa internă legate de schimburile comerciale intracomunitare de bunuri efectuate în perioada de tranziţie de persoane impozabile nestabilite pe teritoriul statului membru în care are loc achiziţia intracomunitară de bunuri, inclusiv operaţiunile în lanţ, este necesar a se prevedea măsuri de simplificare care să asigure un tratament egal în toate statele membre. În acest sens, este necesar să se armonizeze dispoziţiile privind sistemul de impozitare şi persoană obligată la plata TVA datorată pentru asemenea operaţiuni. Cu toate acestea, este necesar să se excludă, în principiu, din regimurile respective, bunurile care sunt destinate a fi livrate în etapa de vânzare cu amănuntul.
(39)Dispoziţiile care reglementează deducerile este necesar să fie armonizate în măsura în care ele afectează sumele efectiv colectate. Proporţia de deducere este necesar să fie calculată în mod similar în toate statele membre.
(40)Regimul care permite regularizarea deducerilor pentru bunurile de capital pe întreaga durată de viaţă a activului, în funcţie de utilizarea sa efectivă, este necesar să poată fi aplicat, de asemenea, anumitor servicii asemănătoare bunurilor de capital.
(41)Este necesar a se preciza care sunt persoanele obligate la plata TVA, în special în cazul serviciilor prestate de o persoană care nu este stabilită în statul membru în care este datorată TVA.
(42)Este necesar ca statele membre să fie în măsură, în anumite cazuri, să desemneze destinatarul livrărilor de bunuri sau al prestărilor de servicii ca persoană obligată la plata TVA. Această măsură permite statelor membre să simplifice normele şi să combată evaziunea fiscală şi frauda din sectoarele identificate şi privind anumite tipuri de operaţiuni.
(43)Este necesar ca statele membre să aibă libertatea deplină de a desemna persoanele obligate la plata TVA la import.
(44)Este necesar ca statele membre să poată adopta dispoziţii care să prevadă că altă persoană decât persoana obligată la plata TVA este responsabilă solidar de plata taxei.
(45)Obligaţiile persoanelor impozabile este necesar să fie armonizate pe cât posibil, pentru a asigura garanţiile necesare pentru colectarea TVA într-un mod uniform în toate statele membre.
(46)Utilizarea facturării electronice este necesar să permită autorităţilor fiscale să-şi desfăşoare activităţile de monitorizare. Este necesar, prin urmare, pentru a asigura funcţionarea corespunzătoare a pieţei interne, elaborarea unei liste, armonizate la nivel comunitar, cu detaliile care se menţionează pe facturi şi stabilirea unui număr de regimuri comune care reglementează utilizarea facturării electronice şi depozitarea electronică a facturilor, precum şi autofacturarea şi externalizarea operaţiunilor de facturare.
(47)Sub rezerva unor condiţii pe care le stabilesc, statele membre au obligaţia de a permite elaborarea electronică a anumitor declaraţii şi deconturi şi să poată solicita utilizarea mijloacelor electronice.
(48)Necesitatea unei reduceri a formalităţilor administrative şi statistice care sunt îndeplinite de întreprinderi, în special de întreprinderile mici şi mijlocii, este necesar să fie armonizată cu punerea în aplicare a unor măsuri eficiente de control şi cu nevoia, atât din motive economice, cât şi fiscale, de a menţine calitatea instrumentelor statistice comunitare.
(49)Este necesar să li se permită statelor membre să continue aplicarea regimurilor lor speciale pentru întreprinderi mici, în conformitate cu dispoziţii comune şi în vederea unei armonizări sporite.
(50)Statele membre este necesar să-şi păstreze libertatea de a aplica un regim special cuprinzând reduceri forfetare a TVA aferentă intrărilor pentru fermierii care nu intră sub incidenţa regimului normal. Este necesar să fie stabilite principiile de bază ale regimului special respectiv şi să fie adoptată o metodă comună de calculare a valorii adăugate de respectivii fermieri, pentru colectarea resurselor proprii.
(51)Este necesar a se adopta un sistem comunitar de impozitare aplicabil bunurilor second-hand, operelor de artă, antichităţilor şi obiectelor de colecţie, cu scopul de a evita dubla impozitare şi denaturarea concurenţei între persoanele impozabile.
(52)Aplicarea normelor comune privind TVA aurului reprezintă un obstacol important în calea utilizării acestuia pentru investiţii financiare şi justifică, prin urmare, aplicarea unui regim fiscal special, pentru a consolida, de asemenea, competitivitatea internaţională a pieţei comunitare a aurului.
(53)Livrarea de aur de investiţii este în mod inerent similară altor instrumente financiare care sunt scutite de TVA. În consecinţă, scutirea pare a fi tratamentul fiscal cel mai adecvat pentru livrările de aur de investiţii.
(54)Definiţia aurului de investiţie este necesar să includă monedele de aur a căror valoare reflectă în principal preţul aurului conţinut. Din motive de transparenţă şi certitudine juridică, este necesar să fie elaborată o listă anuală a monedelor care intră sub incidenţa regimului aplicabil aurului de investiţie, care oferă garanţii operatorilor ce tranzacţionează asemenea monede. Lista respectivă este necesar să nu aducă atingere scutirii monedelor care nu sunt incluse în listă, dar care îndeplinesc criteriile stabilite de prezenta directivă.
(55)Pentru a preveni evaziunea fiscală şi a atenua în acelaşi timp sarcina financiară aferentă livrării de aur cu grad de puritate superior unui anumit nivel, este justificat a se permite statelor membre să desemneze clientul ca persoană obligată la plata TVA.
(56)Pentru a facilita respectarea obligaţiilor fiscale de către operatorii care prestează servicii pe cale electronică şi care nu sunt stabiliţi şi nici nu sunt obligaţi să fie identificaţi în scopuri de TVA în Comunitate, este necesar să fie stabilit un regim special. În cadrul regimului respectiv, orice operator care prestează asemenea servicii pe cale electronică persoanelor neimpozabile din Comunitate, în cazul în care nu este altfel identificat în scopuri de TVA în Comunitate, este necesar să aibă posibilitatea de a opta pentru identificare într-un singur stat membru.
(57)Este de dorit ca dispoziţiile privind serviciile de radiodifuziune şi televiziune şi anumite servicii prestate pe cale electronică să fie instituite doar temporar şi să fie revizuite, pe baza experienţei, după o scurtă perioadă de timp.
(58)Este necesar a promova aplicarea uniformă a dispoziţiilor prezentei directive şi, în acest scop, este necesar să se instituie un comitet consultativ pentru taxa pe valoare adăugată pentru a se permite statelor membre şi Comisiei să coopereze strâns.
(59)Este necesar, în anumite limite şi sub rezerva anumitor condiţii, ca statele membre să poată introduce sau continua să aplice măsuri speciale de derogare de la prezenta directivă, cu scopul de a simplifica perceperea taxei sau de a preveni anumite forme de evaziune fiscală sau fraudă.
(60)Pentru a evita situaţia de incertitudine a unui stat membru care a depus o cerere de derogare în ceea ce priveşte planurile Comisiei ca răspuns la cererea respectivă, este necesar să se stabilească termene în care Comisia are obligaţia de a prezenta Consiliului fie o propunere de autorizare, fie o comunicare în care să îşi expună obiecţiile.
(61)Este esenţial a se asigura aplicarea uniformă a sistemului privind TVA. Este necesar să se adopte măsuri de punere în aplicare pentru realizarea acestui obiectiv.
(62)Este necesar ca măsurile respective să abordeze, în special, problema dublei impozitări a operaţiunilor transfrontaliere care poate apărea ca urmare a divergenţelor dintre statele membre în aplicarea normelor care reglementează locul efectuării operaţiunilor taxabile.
(63)Cu toate că sfera de aplicare a măsurilor respective este limitată, aceste măsuri pot avea un impact bugetar care poate fi semnificativ pentru unul sau mai multe state membre. Prin urmare, este justificat dreptul Consiliului de a-şi exercita competenţele de executare.
(64)Ţinând seama de sfera lor limitată de aplicare, măsurile de punere în aplicare este necesar să fie adoptate de către Consiliu hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei.
(65)Întrucât, din aceste motive, obiectivele prezentei directive nu pot fi atinse în mod suficient de statele membre şi pot fi realizate, prin urmare, mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, prevăzut la articolul menţionat anterior, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor respective.
(66)Obligaţia de a transpune prezenta directivă în legislaţia naţională este necesar să se limiteze la dispoziţiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu directivele anterioare. Obligaţia de transpunere în legislaţia naţională a dispoziţiilor nemodificate decurge din directivele anterioare.
(67)Este necesar ca prezenta directivă să nu aducă atingere obligaţiilor statelor membre legate de termenele de transpunere în legislaţia naţională a directivelor prevăzute în anexa XI partea B,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
- Titlul anexei X (inclusiv titlul corespunzător din cuprins) se înlocuieşte cu următorul text:
LISTA OPERAŢIUNILOR CARE FAC OBIECTUL DEROGĂRILOR PREVĂZUTE LA ARTICOLELE 370 ŞI 371 ŞI LA ARTICOLELE 375-390c
-****-
CUPRINS |
TITLUL I - OBIECT şi SFERĂ DE APLICARE |
TITLUL II - SFERĂ DE APLICARE TERITORIALĂ |
TITLUL III - PERSOANE IMPOZABILE |
TITLUL IV - OPERAŢIUNI TAXABILE |
Capitolul 1 - Livrarea de bunuri |
Capitolul 2 - Achiziţia intracomunitară de bunuri |
Capitolul 3 - Prestarea de servicii |
Capitolul 4 - Importul de bunuri |
TITLUL V - LOCUL OPERAŢIUNILOR TAXABILE |
Capitolul 1 - Locul livrării de bunuri |
Secţiunea 1 - Livrarea de bunuri fără transport |
Secţiunea 2 - Livrarea de bunuri cu transport |
Secţiunea 3 - Livrarea de bunuri la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor |
Secţiunea 4 - Livrarea de bunuri prin sistemele de distribuţie |
Capitolul 2 - Locul unei achiziţii intracomunitare de bunuri |
Capitolul 3 - Locul prestării de servicii |
Secţiunea 1 - Regulă generală |
Secţiunea 2 - Dispoziţii speciale |
Subsecţiunea 1 - Prestarea de servicii de către intermediari |
Subsecţiunea 2 - Prestarea de servicii legate de bunuri imobile |
Subsecţiunea 3 - Prestarea de servicii de transport |
Subsecţiunea 4 - Prestarea de servicii culturale şi similare, servicii auxiliare transportului sau servicii în legătură cu bunurile mobile corporale |
Subsecţiunea 5 - Prestarea de servicii diverse |
Subsecţiunea 6 - Criteriul utilizării şi exploatării efective |
Capitolul 4 - Locul importului de bunuri |
TITLUL VI - FAPT GENERATOR şi EXIGIBILITATEA TVA |
Capitolul 1 - Dispoziţii generale |
Capitolul 2 - Livrarea de bunuri şi prestarea de servicii |
Capitolul 3 - Achiziţia intracomunitară de bunuri |
Capitolul 4 - Importul de bunuri |
TITLUL VII - BAZĂ DE IMPOZITARE |
Capitolul 1 - Definiţie |
Capitolul 2 - Livrarea de bunuri sau prestarea de servicii |
Capitolul 3 - Achiziţia intracomunitară de bunuri |
Capitolul 4 - Importul de bunuri |
Capitolul 5 - Dispoziţii diverse |
TITLUL VIII - COTE |
Capitolul 1 - Aplicarea cotelor |
Capitolul 2 - Structura şi nivelul cotelor |
Secţiunea 1 - Cota standard |
Secţiunea 2 - Cote reduse |
Secţiunea 3 - Dispoziţii speciale |
Capitolul 3 - Dispoziţii temporare pentru anumite servicii cu un mare aport de foită de muncă |
Capitolul 4 - Dispoziţii speciale aplicabile până la adoptarea unor regimuri definitive |
Capitolul 5 - Dispoziţii temporare |
TITLUL IX - SCUTIRI |
Capitolul 1 - Dispoziţii generale |
Capitolul 2 - Scutiri pentru anumite activităţi de interes general |
Capitolul 3 - Scutiri pentru alte activităţi |
Capitolul 4 - Scutiri pentru operaţiunile intracomunitare |
Secţiunea 1 - Scutiri legate de livrarea de bunuri |
Secţiunea 2 - Scutiri pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri |
Secţiunea 3 - Scutiri pentru anumite servicii de transport |
Capitolul 5 - Scutiri la import |
Capitolul 6 - Scutiri la export |
Capitolul 7 - Scutiri legate de transportul internaţional |
Capitolul 8 - Scutiri referitoare la anumite operaţiuni asimilate exporturilor |
Capitolul 9 - Scutiri pentru prestările de servicii efectuate de către intermediari |
Capitolul 10 - Scutiri pentru operaţiunile legate de comerţul internaţional |
Secţiunea 1 - Antrepozite vamale, alte antrepozite decât antrepozitele vamale şi regimuri similare |
Secţiunea 2 - Operaţiuni scutite în vederea exportului şi în cadrul schimburilor comerciale dintre statele membre |
Secţiunea 3 - Dispoziţii comune secţiunilor 1 şi 2 |
TITLUL X - DEDUCERI |
Capitolul 1 - Originea şi sfera de aplicare a dreptului de deducere |
Capitolul 2 - Pro rata de deducere |
Capitolul 3 - Restricţii privind dreptul de deducere |
Capitolul 4 - Norme care reglementează exercitarea dreptului de deducere |
Capitolul 5 - Ajustarea deducerilor |
TITLUL XI - OBLIGAŢIILE PERSOANELOR IMPOZABILE ŞI ALE ANUMITOR PERSOANE NEIMPOZABILE |
Capitolul 1 - Obligaţia de plată |
Secţiunea 1 - Persoane obligate la plata TVA către autorităţile fiscale |
Secţiunea 2 - Modalităţi de plată |
Capitolul 2 - Identificare |
Capitolul 3 - Facturare |
Secţiunea 1 - Definiţie |
Secţiunea 2 - Noţiunea de factură |
Secţiunea 3 - Emiterea facturilor |
Secţiunea 4 - Conţinutul facturilor |
Secţiunea 5 - Transmiterea facturilor prin mijloace electronice |
Secţiunea 6 - Măsuri de simplificare |
Capitolul 4 - Contabilitate |
Secţiunea 1 - Definiţie |
Secţiunea 2 - Obligaţii generale |
Secţiunea 3 - Obligaţii specifice legate de stocarea tuturor facturilor |
Secţiunea 4 - Dreptul de acces la facturile stocate prin mijloace electronice într-un alt stat membru 52 |
Capitolul 5 - Declaraţii |
Capitolul 6 - Declaraţii recapitulative |
Capitolul 7 - Dispoziţii diverse |
Capitolul 8 - Obligaţii privind anumite operaţiuni de import şi export |
Secţiunea 1 - Operaţiuni de import |
Secţiunea 2 - Operaţiuni de export |
TITLUL XII - REGIMURI SPECIALE |
Capitolul 1 - Regimul special pentru întreprinderile mici |
Secţiunea 1 - Proceduri simplificate pentru impunere şi colectare |
Secţiunea 2 - Scutiri sau diminuări treptate |
Secţiunea 3 - Raportare şi reexaminare |
Capitolul 2 - Regimul comun forfetar pentru producători agricoli |
Capitolul 3 - Regimul special pentru agenţiile de turism |
Capitolul 4 - Regimuri speciale pentru bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi |
Secţiunea 1 - Definiţii |
Secţiunea 2 - Regimul special pentru comercianţi persoane impozabile |
Subsecţiunea 1 - Regimul măriei |
Subsecţiunea 2 - Regimul tranzitoriu pentru mijloacele de transport second-hand |
Secţiunea 3 - Regimul special pentru vânzările prin licitaţie publică |
Secţiunea 4 - Măsuri de prevenire a denaturărilor concurentei şi a evaziunii fiscale |
Capitolul 5 - Regimul special pentru aurul de investiţii |
Secţiunea 1 - Dispoziţii generale |
Secţiunea 2 - Scutire de TVA |
Secţiunea 3 - Opţiune de impozitare |
Secţiunea 4 - Tranzacţii pe o piaţă reglementată a lingourilor de aur |
Secţiunea 5 - Drepturi şi obligaţii speciale ale comercianţilor de aur de investiţii |
Capitolul 6 - Regim special pentru persoanele impozabile nestabilite care prestează servicii pe cale electronică unor persoane neimpozabile |
Secţiunea 1 - Dispoziţii generale |
Secţiunea 2 - Regim special pentru serviciile furnizate pe cale electronică |
TITLUL XIII - DEROGĂRI |
Capitolul 1 - Derogări aplicate până la adoptarea regimurilor definitive |
Secţiunea 1 - Derogări pentru statele care erau membre ale Comunităţii la 1 ianuarie 1978 |
Secţiunea 2 - Derogări pentru statele care au aderat la Comunitate după 1 ianuarie 1978 |
Secţiunea 3 - Dispoziţii comune secţiunilor 1 şi 2 |
Capitolul 2 - Derogări supuse autorizării |
Secţiunea 1 - Măsuri de simplificare şi măsuri de prevenire a evaziunii fiscale sau a fraudei |
Secţiunea 2 - Acorduri internaţionale |
TITLUL XIV - DISPOZIŢII DIVERSE |
Capitolul 1 - Măsuri de punere în aplicare |
Capitolul 2 - Comitetul TVA |
Capitolul 3 - Cursuri de schimb |
Capitolul 4 - Alte impozite, drepturi şi taxe |
TITLUL XV - DISPOZIŢII FINALE |
Capitolul 1 - Regim tranzitoriu pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre |
Capitolul 2 - Măsuri tranzitorii aplicabile în contextul aderării la Uniunea Europeană |
Capitolul 3 - Transpunere şi intrare în vigoare |
ANEXA I - LISTA ACTIVITĂŢILOR PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 13 ALINEATUL (1) AL TREILEA PARAGRAF |
ANEXA II - LISTA ORIENTATIVĂ A SERVICIILOR FURNIZATE PE CALE ELECTRONICĂ PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 56 ALINEATUL (1) LITERA (k) |
ANEXA III - LISTA LIVRĂRILOR DE BUNURI ŞI PRESTĂRILOR DE SERVICII CĂRORA LE POT FI APLICATE COTELE REDUSE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 98 |
ANEXA IV - LISTA SERVICIILOR PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 106 |
ANEXA V - CATEGORII DE BUNURI REGLEMENTATE DE ALTE REGIMURI DE ANTREPOZIT DECÂT ANTREPOZITUL VAMAL PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 160 ALINEATUL (2) |
ANEXA VI - LISTA LIVRĂRILOR DE BUNURI ŞI PRESTĂRILOR DE SERVICII PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 199 ALINEATUL (1) LITERA (d) |
ANEXA VII - LISTA ACTIVITĂŢILOR DE PRODUCŢIE AGRICOLĂ PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 295 ALINEATUL (1) PUNCTUL 4 |
ANEXA VIII - LISTA ORIENTATIVĂ A SERVICIILOR AGRICOLE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 295 ALINEATUL (1) PUNCTUL 5 |
ANEXA IX - OBIECTE DE ARTĂ, OBIECTE DE COLECŢIE ŞI ANTICHITĂŢI PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 311 ALINEATUL (1) PUNCTELE 2, 3 şi 4 |
Partea A - Obiecte de artă |
Partea B - Obiecte de colecţie |
Partea C - Antichităţi |
ANEXA X - LISTA OPERAŢIUNILOR SUPUSE DEROGĂRILOR PREVĂZUTE LA ARTICOLELE 370, 371 ŞI 380-390 |
Partea A - Operaţiuni pe care statele membre pot continua să le impoziteze |
Partea B - Operaţiuni pe care statele membre pot continua să le scutească |
ANEXA XI |
Partea A - Directive abrogate şi modificările succesive ale acestora |
Partea B - Termene de transpunere în legislaţia naţională (la care se face referire la articolul 411) |
ANEXA XII - TABEL DE CORESPONDENTĂ |
Art. 1
(1)Prezenta directivă stabileşte sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată (TVA).
(2)Principiul sistemului comun privind TVA presupune aplicarea asupra bunurilor şi serviciilor a unei taxe generale de consum exact proporţională cu preţul bunurilor şi serviciilor, indiferent de numărul de operaţiuni care au loc în procesul de producţie şi de distribuţie anterior etapei în care este percepută taxa.
La fiecare operaţiune, TVA, calculată la preţul bunurilor sau serviciilor la o cotă aplicabilă bunurilor sau serviciilor respective, este exigibilă după deducerea valorii TVA suportate direct de diferitele componente ale preţului.
Sistemul comun privind TVA se aplică până la etapa de vânzare cu amănuntul, inclusiv.
Art. 2
(1)Următoarele operaţiuni sunt supuse TVA:
a)livrarea de bunuri efectuate cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de către o persoană impozabilă care acţionează ca atare;
b)achiziţia intracomunitară de bunuri efectuată cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de către:
(i)o persoană impozabilă care acţionează ca atare sau o persoană juridică neimpozabilă, în cazul în care vânzătorul este o persoană impozabilă care acţionează ca atare şi care nu poate beneficia de scutirea pentru întreprinderile mici prevăzută la articolul 284 şi care nu este reglementată de articolul 33 sau 36;
(ii)în cazul mijloacelor de transport noi, o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă ale cărei alte achiziţii nu sunt supuse TVA în temeiul articolului 3 alineatul (1) sau orice altă persoană neimpozabilă;
(iii)în cazul produselor supuse accizelor, atunci când accizele la achiziţia intracomunitară sunt exigibile, în temeiul Directivei 92/12/CEE, pe teritoriul statului membru, o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă ale cărei alte achiziţii nu sunt supuse TVA în temeiul articolului 3 alineatul (1);
c)prestarea de servicii efectuată cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de către o persoană impozabilă care acţionează ca atare;
d)importul de bunuri.
(2)_
a)În sensul alineatului (1) litera (b) punctul (ii), sunt considerate "mijloace de transport" următoarele mijloace de transport, în cazul în care sunt destinate transportului de persoane sau de bunuri:
(i)vehiculele terestre cu motor a căror capacitate depăşeşte 48 centimetri cubi sau a căror putere depăşeşte 7,2 kilowaţi;
(ii)navele care depăşesc 7,5 metri în lungime, cu excepţia navelor utilizate pentru navigaţia în largul mării şi care transportă călători cu plată şi a navelor utilizate pentru activităţi comerciale, industriale sau de pescuit sau pentru salvare şi asistenţă pe mare sau pentru pescuitul de coastă;
(iii)aeronavele a căror greutate la decolare depăşeşte 1 550 kilograme, cu excepţia aeronavelor utilizate de companii aeriene care operează cu plată, în principal, pe rute internaţionale;
b)Aceste mijloace de transport sunt considerate "noi" în cazul:
(i)vehiculelor terestre cu motor, atunci când livrarea are loc în termen de şase luni de la data primei puneri în folosinţă sau atunci când vehiculul a parcurs maximum 6 000 de kilometri;
(ii)navelor, atunci când livrarea are loc în termen de trei luni de la data primei puneri în folosinţă sau atunci când nava a efectuat deplasări a căror durată totală nu depăşeşte 100 de ore;
(iii)aeronavelor, atunci când livrarea are loc în termen de trei luni de la data primei puneri în folosinţă sau atunci când aeronava a zburat maximum 40 de ore;
c)statele membre stabilesc condiţiile în care pot fi considerate ca stabilite datele prevăzute la litera (b).
(3)«Produse supuse accizelor» înseamnă produsele energetice, alcoolul şi băuturile alcoolice, precum şi tutunul prelucrat, astfel cum sunt definite de legislaţia comunitară în vigoare, cu excepţia gazului livrat prin intermediul unui sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un astfel de sistem.
Art. 3
(1)Prin derogare de la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i), nu sunt supuse TVA următoarele operaţiuni:
a)achiziţia intracomunitară de bunuri efectuată de către o persoană impozabilă sau de către o persoană juridică neimpozabilă, atunci când livrarea de astfel de bunuri pe teritoriul statului membru de achiziţie este scutită în temeiul articolelor 148 şi 151;
b)achiziţia intracomunitară de bunuri, alta decât cea prevăzută la litera (a) şi la articolul 4 şi alta decât achiziţia de mijloace de transport noi sau de produse supuse accizelor, efectuată de către o persoană impozabilă pentru activităţile sale agricole, forestiere sau de pescuit supuse regimului forfetar comun pentru producători agricoli sau de către o persoană impozabilă care efectuează doar livrări de bunuri sau prestări de servicii pentru care TVA nu este deductibilă sau de către o persoană juridică neimpozabilă.
(2)Alineatul (1) litera (b) se aplică numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)în anul calendaristic curent, valoarea totală a achiziţiilor intra-comunitare de bunuri nu depăşeşte un plafon pe care îl stabilesc statele membre, dar care nu poate fi mai mic de 10 000 EUR sau echivalentul acestei sume în monedă naţională;
b)în anul calendaristic anterior, valoarea totală a achiziţiilor intracomunitare de bunuri nu a depăşit plafonul prevăzut la litera (a).
Plafonul care serveşte ca referinţă constă în valoarea totală, fără TVA datorată sau achitată în statul membru din care a început expedierea sau transportul bunurilor, a achiziţiilor intracomunitare de bunuri prevăzute la alineatul (1) litera (b).
(3)Statele membre acordă persoanelor impozabile şi persoanelor juridice neimpozabile eligibile în temeiul alineatului (1) litera (b) dreptul de a opta pentru regimul general prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i).
Statele membre stabilesc norme detaliate pentru exercitarea opţiunii prevăzute la primul paragraf, care, în orice caz, acoperă o perioadă de doi ani calendaristici.
Art. 4
Pe lângă operaţiunile prevăzute la articolul 3, nu sunt supuse TVA următoarele operaţiuni:
a)achiziţia intracomunitară de bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 1-4, atunci când vânzătorul este un comerciant persoană impozabilă care acţionează ca atare şi atunci când TVA a fost aplicată bunurilor în statul membru din care a început expedierea sau transportul acestora, în conformitate cu regimul marjei prevăzut la articolele 312-325;
b)achiziţia intracomunitară de mijloace de transport second-hand, astfel cum sunt definite la articolul 327 alineatul (3), atunci când vânzătorul este un comerciant persoană impozabilă care acţionează ca atare şi atunci când TVA a fost aplicată mijloacelor de transport în statul membru din care a început expedierea sau transportul acestora, conform regimului tranzitoriu pentru mijloace de transport second-hand;
c)achiziţia intracomunitară de bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 1-4, atunci când vânzătorul este un organizator de vânzări prin licitaţie publică, ce acţionează ca atare, şi atunci când TVA a fost aplicată bunurilor în statul membru din care a început expedierea sau transportul acestora, conform regimului special pentru vânzări prin licitaţie publică.
Art. 5
În sensul aplicării prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
(1)"Comunitate" şi "teritoriul Comunităţii" înseamnă teritoriile statelor membre definite la punctul 2;
(2)"stat membru" şi "teritoriul unui stat membru" înseamnă teritoriul fiecărui stat membru al Comunităţii căruia i se aplică Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în conformitate cu articolul 299 din tratat, cu excepţia oricărui teritoriu dintre cele prevăzute la articolul 6 din prezenta directivă;
(3)"teritorii terţe" înseamnă teritoriile prevăzute la articolul 6;
(4)"ţară terţă" înseamnă orice stat sau teritoriu căruia nu i se aplică tratatul.
Art. 6
(1)Prezenta directivă nu se aplică următoarelor teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii:
a)Muntele Athos;
b)Insulele Canare;
c)teritoriile franceze menţionate la articolul 349 şi articolul 355 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;
d)Insulele Aland;
e)Insulele anglo-normande.
f)Campione d'Italia;
g)apele italiene ale lacului Lugano.
(2)Prezenta directivă nu se aplică următoarelor teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii:
a)Insula Heligoland;
b)teritoriul Büsingen:
c)Ceuta;
d)Melilla;
e)Livigno;
f)[textul din Art. 6, alin. (2), litera F. din titlul II a fost abrogat la 14-apr-2019 de Art. 1, punctul 2. din Directiva 475/18-feb-2019]
g)[textul din Art. 6, alin. (2), litera G. din titlul II a fost abrogat la 14-apr-2019 de Art. 1, punctul 2. din Directiva 475/18-feb-2019]
Art. 7
(1)Ţinând seama de convenţiile şi tratatele încheiate cu Franţa, Regatul Unit şi, respectiv, Cipru, Principatul Monaco, Insula Man şi zonele Akrotiri şi Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit nu sunt considerate, în sensul aplicării prezentei directive, ca ţări terţe.
(2)Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că operaţiunile provenite din Principatul Monaco sau destinate acestui teritoriu sunt considerate operaţiuni provenite din Franţa sau destinate acestei ţări, că operaţiunile provenite din Insula Man sau destinate acestui teritoriu sunt considerate operaţiuni provenite din Regatul Unit sau destinate acestei ţări şi că operaţiunile provenite din zonele Akrotiri şi Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit sau destinate acestor zone sunt considerate operaţiuni provenite din Cipru sau destinate acestei ţări.
Art. 8
În cazul în care Comisia consideră că dispoziţiile prevăzute la articolele 6 şi 7 nu mai sunt justificate, în special în ceea ce priveşte concurenţa loială sau resursele proprii, prezintă Consiliului propuneri în consecinţă.
Art. 9
(1)"Persoană impozabilă" înseamnă orice persoană care, în mod independent, desfăşoară în orice loc orice activitate economică, indiferent de scopul sau rezultatele activităţii respective.
Orice activitate a producătorilor, comercianţilor sau persoanelor care prestează servicii, inclusiv activităţile miniere şi agricole şi activităţile prestate în cadrul profesiunilor liberale, este considerată "activitate economică". Exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate este de asemenea considerată activitate economică.
(2)Pe lângă persoanele prevăzute la alineatul (1), orice persoană care, în mod ocazional, livrează un mijloc de transport nou, expediat sau transportat clientului de către vânzător sau client sau în numele vânzătorului sau al clientului la o destinaţie situată în afara teritoriului unui stat membru, dar pe teritoriul Comunităţii, este considerată o persoană impozabilă.
Art. 10
Condiţia prevăzută la articolul 9 alineatul (1) ca activitatea economică să fie efectuată "în mod independent" exclude de la plata TVA salariaţii şi alte persoane în măsura în care acestea sunt legate de un angajator printr-un contract de muncă sau prin orice alte legături juridice care dau naştere relaţiei angajator-angajat în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, remunerarea şi răspunderea angajatorului.
Art. 11
După consultarea comitetului consultativ pentru taxa pe valoarea adăugată (denumit în continuare "comitetul TVA"), fiecare stat membru poate considera ca persoană impozabilă unică orice persoane stabilite pe teritoriul statului membru respectiv care, fiind independente din punct de vedere juridic, sunt strâns legate între ele prin legături financiare, economice şi organizaţionale.
Un stat membru care îşi exercită opţiunea prevăzută la primul paragraf poate adopta orice măsuri considerate necesare pentru prevenirea evaziunii fiscale sau a fraudei prin utilizarea prezentei dispoziţii.
Art. 12
(1)Statele membre pot considera ca persoană impozabilă orice persoană care efectuează, în mod ocazional, o operaţiune legată de activităţile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf şi, în special, una dintre următoarele operaţiuni:
a)livrarea unei clădiri sau a unor părţi ale unei clădiri şi a terenului pe care se află clădirea, înaintea primei ocupări;
b)livrarea de terenuri construibile.
(2)În sensul alineatului (1) litera (a), "clădire" înseamnă orice structură fixată pe pământ sau în pământ.
Statele membre pot stabili norme detaliate de aplicare a criteriului prevăzut la alineatul (1) litera (a) în cazul transformărilor de clădiri şi pot stabili definiţia noţiunii de "teren pe care se află o clădire".
Statele membre pot aplica alte criterii decât cel al primei ocupări, precum perioada scursă între data terminării construcţiei şi data primei livrări sau perioada scursă între data primei ocupări şi data următoarei livrări, cu condiţia ca perioadele respective să nu depăşească cinci ani şi, respectiv, doi ani.
(3)În sensul alineatului (1) litera (b), "teren construibil" înseamnă orice teren neamenajat sau amenajat, definit ca atare de statele membre.
Art. 13
(1)Statele, autorităţile regionale şi locale şi alte organisme de drept public nu sunt considerate persoane impozabile pentru activităţile sau operaţiunile în care se angajează ca autorităţi publice, chiar şi atunci când colectează taxe, redevenţe, contribuţii sau plăţi în legătură cu activităţile sau operaţiunile respective.
Cu toate acestea, atunci când se angajează în asemenea activităţi sau operaţiuni, ele sunt considerate persoane impozabile pentru activităţile sau operaţiunile respective în măsura în care calitatea lor de persoane neimpozabile determină denaturări semnificative ale concurenţei.
În orice caz, organismele de drept public sunt considerate persoane impozabile în ceea ce priveşte activităţile prevăzute în anexa I, cu condiţia ca activităţile respective să nu fie efectuate la o scară neglijabilă.
(2)Statele membre pot considera activităţile, scutite în temeiul articolelor 132, 135, 136 şi 371, al articolelor 374-377, al articolului 378 alineatul (2), al articolului 379 alineatul (2) sau al articolelor 380-390c, desfăşurate de organisme de drept public, drept activităţi desfăşurate de organismele în cauză în calitate de autorităţi publice.
Art. 14
(1)"Livrare de bunuri" înseamnă transferul dreptului de a dispune de bunuri corporale în calitate de proprietar.
(2)Pe lângă operaţiunea prevăzută la alineatul (1), fiecare dintre următoarele operaţiuni este considerată livrare de bunuri:
a)transferul, printr-un ordin emis de o autoritate publică sau în numele unei autorităţi publice sau în condiţiile prevăzute de lege, al dreptului de proprietate asupra unui bun cu plată unei compensaţii;
b)predarea efectivă a bunurilor în temeiul unui contract de închiriere a bunurilor pe o anumită perioadă sau de vânzare cu plată în rate a bunurilor, care prevede că, în condiţii normale, dreptul de proprietate este dobândit cel mai târziu la plata ultimei rate;
c)transferul de bunuri în temeiul unui contract de comision la cumpărare sau vânzare.
(3)Statele membre pot considera predarea anumitor lucrări de construcţii ca o livrare de bunuri.
(4)În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
1.«vânzări intracomunitare de bunuri la distanţă» înseamnă livrări de bunuri expediate sau transportate de furnizor sau în contul acestuia, inclusiv în cazul în care furnizorul intervine în mod indirect în transportul sau expedierea bunurilor, dintr-un alt stat membru decât cel în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)livrarea de bunuri este efectuată pentru o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă ale cărei achiziţii intracomunitare de bunuri nu fac obiectul TVA în temeiul articolului 3 alineatul (1) sau pentru orice altă persoană neimpozabilă;
b)bunurile livrate nu sunt mijloace de transport noi sau bunuri livrate după asamblare sau instalare, cu sau fără funcţionare de probă, de către furnizor sau în contul acestuia;
2.«vânzări la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe» înseamnă livrări de bunuri expediate sau transportate de furnizor sau în contul acestuia, inclusiv în cazul în care furnizorul intervine în mod indirect în transportul sau expedierea bunurilor, dintr-un teritoriu terţ sau dintr-o ţară terţă către un client dintr-un stat membru, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)livrarea de bunuri este efectuată pentru o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă ale cărei achiziţii intracomunitare de bunuri nu fac obiectul TVA în temeiul articolului 3 alineatul (1) sau pentru orice altă persoană neimpozabilă;
b)bunurile livrate nu sunt mijloace de transport noi sau bunuri livrate după asamblare sau instalare, cu sau fără funcţionare de probă, de către furnizor sau în contul acestuia.
Art. 14a
(1)În cazul în care o persoană impozabilă, prin utilizarea unei interfeţe electronice cum ar fi o piaţă online, o platformă, un portal sau alte mijloace similare, facilitează vânzarea la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe în loturi cu o valoare intrinsecă de maximum 150 EUR, se consideră că această persoană impozabilă a primit şi a livrat ea însăşi bunurile respective.
(2)În cazul în care o persoană impozabilă, prin utilizarea unei interfeţe electronice cum ar fi o piaţă online, o platformă, un portal sau alte mijloace similare, facilitează livrarea de bunuri în Comunitate de către o persoană impozabilă nestabilită în Comunitate către o persoană neimpozabilă, se consideră că persoana impozabilă care a facilitat livrarea a primit şi a livrat ea însăşi bunurile respective.
Art. 15
(1)Electricitatea, gazul, energia destinată încălzirii sau răcirii şi bunurile de aceeaşi natură sunt considerate bunuri corporale.
(2)Statele membre pot considera ca bunuri corporale următoarele:
a)anumite drepturi asupra bunurilor imobile;
b)drepturile in rem care îi conferă titularului dreptul de a utiliza bunurilor imobile;
c)acţiunile sau interesele echivalente cu acţiunile care îi conferă deţinătorului, de jure sau de facto, drepturi de proprietate sau de posesie asupra unor bunuri imobile sau asupra unei părţi a acestora.
Art. 16
Utilizarea de către o persoană impozabilă a bunurilor care fac parte din activele activităţii sale economice în interes propriu sau în interesul personalului său, transferul lor gratuit sau, mai general, utilizarea lor în alte scopuri decât cele legate de desfăşurarea activităţii economice sunt considerate livrări ca livrări cu titlu oneros atunci când taxa aferentă bunurilor respective sau părţilor componente ale bunurilor respective a fost dedusă total sau parţial.
Cu toate acestea, utilizarea bunurilor ca mostre sau pentru oferirea de cadouri de mică valoare în scopul desfăşurării activităţii nu este considerată livrare cu titlu oneros.
Art. 17
(1)Transferul de către o persoană impozabilă a unor bunuri care fac parte din activele activităţii sale economice către un alt stat membru este considerat livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros.
"Transfer către alt stat membru" înseamnă expedierea sau transportul de bunuri mobile corporale de către persoana impozabilă sau în numele acesteia, în scopul desfăşurării activităţii sale, către o destinaţie din afara teritoriului statului membru în care se află bunurile, dar în interiorul Comunităţii.
(2)Expedierile sau transporturile în scopul oricăreia dintre următoarele tranzacţii nu sunt considerate transfer către alt stat membru:
a)livrarea de bunuri de către persoana impozabilă pe teritoriul statului membru în care se încheie expedierea sau transportul, în condiţiile stabilite la articolul 33;
b)livrarea de bunuri, în vederea instalării sau montării de către furnizor sau în numele acestuia, realizată de către persoana impozabilă pe teritoriul statului membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor, în condiţiile stabilite la articolul 36;
c)livrarea de bunuri de către persoana impozabilă la bordul unei nave, al unei aeronave sau al unui tren în cursul unei operaţiuni de transport de călători, în condiţiile stabilite la articolul 37;
d)livrarea de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un astfel de sistem, livrarea de electricitate sau de energie destinată încălzirii sau răcirii prin intermediul reţelelor de încălzire sau de răcire, în conformitate cu condiţiile prevăzute de articolele 38 şi 39;
e)livrarea de bunuri de către persoana impozabilă pe teritoriul statului membru, în condiţiile stabilite la articolele 138, 146, 147, 148, 151 sau 152;
f)prestarea unui serviciu realizată pentru persoana impozabilă şi constând în determinarea valorii sau în prelucrarea fizică a bunurilor în cauză efectuate pe teritoriul statului membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor, cu condiţia ca bunurile, după efectuarea evaluării sau după prelucrare, să fie returnate persoanei impozabile respective în statul membru din care au fost expediate sau transportate iniţial;
g)utilizarea temporară a bunurilor pe teritoriul statului membru în care se încheie expedierea sau transportul acestora, în scopul prestării de servicii de către persoana impozabilă stabilită în statul membru in care a început expedierea sau transportul bunurilor;
h)utilizarea temporară a bunurilor, pe o perioadă care nu depăşeşte douăzeci şi patru de luni, pe teritoriul unui alt stat membru, în care importul aceloraşi bunuri dintr-o ţară terţă în vederea utilizării lor temporare este reglementată de regimuri de admitere temporară cu scutire completă de drepturi de import.
(3)În cazul în care una dintre condiţiile care reglementează eligibilitatea în temeiul alineatului (2) nu mai este îndeplinită, se consideră că bunurile au fost transferate în alt stat membru. În asemenea cazuri, se consideră că transferul are loc în momentul în care condiţia încetează să mai fie îndeplinită.
Art. 17a
(1)Transferul de către o persoană impozabilă de bunuri care fac parte din activele activităţii sale economice către un alt stat membru în cadrul regimului de stocuri la dispoziţia clientului nu este tratat ca o livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros.
(2)În sensul prezentului articol, se consideră că regimul de stocuri la dispoziţia clientului există atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)bunurile sunt expediate sau transportate de o persoană impozabilă sau de o parte terţă în numele său către un alt stat membru, în vederea livrării bunurilor respective în acel stat membru, într-un stadiu ulterior şi după sosire, către altă persoană impozabilă care are dreptul să intre în posesia respectivelor bunuri în conformitate cu un acord existent între ambele persoane impozabile;
b)persoana impozabilă care expediază sau transportă bunurile nu şi-a stabilit activitatea economică şi nici nu are un sediu fix în statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile;
c)persoana impozabilă căreia îi sunt destinate a fi livrate bunurile este identificată în scopuri de TVA în statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile şi atât identitatea sa, cât şi numărul de identificare în scopuri de TVA care i-a fost atribuit de statul membru respectiv sunt cunoscute de persoana impozabilă menţionată la litera (b) în momentul în care începe expedierea sau transportul bunurilor;
d)persoana impozabilă care expediază sau transportă bunurile înregistrează transferul bunurilor în registrul prevăzut la articolul 243 alineatul (3) şi include identitatea persoanei impozabile care achiziţionează bunurile, precum şi numărul de identificare în scopuri de TVA atribuit acesteia de statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile în declaraţia recapitulativă prevăzută la articolul 262 alineatul (2).
(3)În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile stabilite la alineatul (2), se aplică următoarele norme în momentul transferului dreptului de a dispune de bunuri ca proprietar către persoana impozabilă menţionată la litera (c) de la alineatul (2), cu condiţia ca transferul să aibă loc în termenul menţionat la alineatul (4):
a)se consideră că a fost realizată o livrare de bunuri în conformitate cu articolul 138 alineatul (1) de către persoana impozabilă care a expediat sau a transportat bunurile, fie ea însăşi, fie prin intermediul unei terţe părţi, în statul membru din care au fost expediate sau transportate bunurile;
b)se consideră că a fost realizată o achiziţie intracomunitară de bunuri de către persoana impozabilă căreia îi sunt livrate bunurile respective în statul membru către care au fost expediate sau transportate bunurile.
(4)În cazul în care în termen de 12 luni de la sosirea bunurilor în statul membru către care au fost expediate sau transportate, bunurile nu au fost livrate persoanei impozabile căreia i-au fost destinate menţionate la alineatul (2) litera (c) şi la alineatul (6) şi nu a survenit niciuna dintre circumstanţele prevăzute la alineatul (7), un transfer în înţelesul articolului 17 este considerat a avea loc în ziua următoare expirării perioadei de 12 luni.
(5)Nu se consideră că are loc un transfer în înţelesul articolului 17 în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiţii:
a)dreptul de a dispune de bunuri nu a fost transferat, iar bunurile respective sunt returnate în statul membru din care au fost expediate sau transportate, în termenul menţionat la alineatul (4); şi
b)persoana impozabilă care a expediat sau transportat bunurile înregistrează returul acestora în registrul prevăzut la articolul 243 alineatul (3).
(6)În cazul în care în termenul menţionat la alineatul (4), persoana impozabilă menţionată la alineatul (2) litera (c) este înlocuită cu o altă persoană impozabilă, nu se consideră că are loc un transfer în înţelesul articolului 17 în momentul înlocuirii, cu următoarele condiţii:
a)sunt îndeplinite toate celelalte condiţii aplicabile de la alineatul (2); şi
b)înlocuirea se înregistrează de către persoana impozabilă prevăzută la alineatul (2) litera (b) în registrul prevăzut la articolul 243 alineatul (3).
(7)În cazul în care în termenul prevăzut la alineatul (4) nu mai este îndeplinită oricare dintre condiţiile stabilite la alineatele (2) şi (6), în conformitate cu articolul 17 se consideră a avea loc un transfer de bunuri în momentul în care condiţia relevantă nu mai este îndeplinită.
În cazul în care bunurile sunt livrate unei alte persoane decât persoana impozabilă menţionată la alineatul (2) litera (c) sau la alineatul (6), condiţiile stabilite la alineatele (2) şi (6) se consideră că încetează să mai fie îndeplinite imediat înainte de o astfel de livrare.
În cazul în care bunurile sunt expediate sau transportate în altă ţară decât statul membru din care au fost transferate iniţial, condiţiile stabilite la alineatele (2) şi (6) se consideră că încetează să mai fie îndeplinite imediat înainte de începerea unei astfel de expedieri sau a unui astfel de transport în altă ţară.
În caz de distrugere, pierdere sau furt al bunurilor, condiţiile stabilite la alineatele (2) şi (6) se consideră că încetează să mai fie îndeplinite la data la care bunurile au fost efectiv pierdute, furate sau distruse sau, dacă este imposibil să se determine respectiva dată, de la data în care s-a descoperit lipsa sau distrugerea bunurilor.
Art. 18
Statele membre pot considera ca o livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros fiecare dintre următoarele tranzacţii:
a)utilizarea de către o persoană impozabilă în scopul desfăşurării activităţii sale economice a bunurilor produse, construite, extrase, prelucrate, cumpărate sau importate în cadrul activităţii respective, în cazul în care TVA aferentă bunurilor respective nu este deductibilă în întregime, în cazul în care acestea sunt achiziţionate de la altă persoană impozabilă;
b)utilizarea bunurilor de către o persoană impozabilă într-un domeniu de activitate neimpozabil, atunci când TVA aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau parţial la achiziţia acestora sau la utilizarea lor în conformitate cu litera (a);
c)cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 19, păstrarea bunurilor de către o persoană impozabilă sau de către succesorii acesteia atunci când ea încetează să mai desfăşoare o activitate economică impozabilă, în cazul în care TVA aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau parţial la achiziţia acestora sau la utilizarea lor în conformitate cu litera (a).
Art. 19
În cazul unui transfer, indiferent dacă este efectuat cu titlu oneros sau nu, sau sub formă de aport la o societate, al tuturor activelor sau al unei părţi a acestora, statele membre pot considera că nu a avut loc nici o livrare de bunuri şi că persoana căreia îi sunt transferate bunurile este succesorul cedentului.
Statele membre pot adopta măsurile necesare pentru a preveni denaturarea concurenţei, în cazul în care beneficiarul este o persoană parţial impozabilă. De asemenea, acestea pot adopta orice măsuri necesare pentru prevenirea evaziunii fiscale sau a fraudei prin aplicarea prezentului articol.
Art. 20
"Achiziţie intracomunitară de bunuri" înseamnă obţinerea dreptului de a dispune, ca şi un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate către persoana care achiziţionează aceste bunuri, de către furnizor, sau de către persoana care achiziţionează bunurile sau în numele acestora, într-un alt stat membru decât cel in care a început expedierea sau transportul bunurilor.
Atunci când bunurile achiziţionate de o persoană juridică neimpozabilă sunt expediate sau transportate dintr-un teritoriu terţ sau dintr-o ţară terţă şi importate de persoana juridică neimpozabilă respectivă într-un alt stat membru decât cel în care este se încheie expedierea sau transportul, se consideră că bunurile au fost expediate sau transportate din statul membru de import. Statul membru respectiv acordă importatorului desemnat sau recunoscut în temeiul articolului 201 ca persoană obligată la plata TVA, o rambursare a TVA achitate pentru importul bunurilor, cu condiţia ca importatorul să facă dovada faptului că achiziţia sa a fost supusă TVA în statul membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor.
Art. 21
Utilizarea de către o persoană impozabilă, în scopul desfăşurării activităţii sale economice, a unor bunuri expediate sau transportate de persoana impozabilă respectivă sau în numele acesteia din alt stat membru, în care bunurile au fost produse, extrase, prelucrate, cumpărate sau achiziţionate în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (b) sau în care au fost importate de persoana impozabilă respectivă în scopul desfăşurării activităţii sale economice este considerată o achiziţie intracomunitară de bunuri efectuată cu titlu oneros.
Art. 22
Se consideră ca fiind achiziţie intracomunitară de bunuri efectuată cu titlu oneros utilizarea de către forţele armate ale unui stat care este parte la Tratatul Atlanticului de Nord, pentru uzul acestora sau pentru personalul civil care le însoţeşte, a unor bunuri la a căror achiziţie nu s-au aplicat regulile generale de impozitare care guvernează piaţa internă a unui stat membru, atunci când importul bunurilor în cauză nu poate beneficia de scutirea prevăzută la articolul 143 alineatul (1) litera (h).
Se consideră ca fiind achiziţie intracomunitară de bunuri efectuată cu titlu oneros utilizarea de către forţele armate ale unui stat membru care participă la o acţiune de apărare desfăşurată pentru a implementa o activitate a Uniunii în cadrul politicii de securitate şi apărare comune, pentru uzul acestora sau pentru uzul personalului civil care le însoţeşte, a unor bunuri la a căror achiziţie nu s-au aplicat regulile generale de impozitare care guvernează piaţa internă a unui stat membru, atunci când importul bunurilor în cauză nu poate beneficia de scutirea prevăzută la articolul 143 alineatul (1) litera (ga).
Art. 23
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că o operaţiune care a fost considerată ca o livrare de bunuri, în cazul în care a fost efectuată pe teritoriul lor de o persoană impozabilă care acţionează ca atare, este considerată o achiziţie intracomunitară de bunuri.
Art. 24
(1)"Prestare de servicii" înseamnă orice operaţiune care nu constituie o livrare de bunuri.
(2)"Servicii de telecomunicaţii" înseamnă servicii care au ca obiect transmiterea, emiterea şi recepţia de semnale, înscrisuri, imagini şi sunete sau de informaţii de orice natură prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmiteri, emiteri sau recepţii, inclusiv furnizarea accesului la reţelele mondiale de informaţii.
Art. 25
O prestare de servicii poate consta, între altele, in una dintre următoarele operaţiuni:
a)cesiunea de bunuri necorporale, indiferent dacă acestea fac sau nu obiectul unui drept de proprietate;
b)obligaţia de a se abţine de la o acţiune sau o situaţie sau de a tolera o acţiune sau o situaţie;
c)prestarea de servicii efectuată pe baza unui ordin emis de o autoritate publică sau în numele unei autorităţi publice sau potrivit legii.
Art. 26
(1)Fiecare dintre următoarele tranzacţii este considerată o prestare de servicii efectuată cu plată:
a)utilizarea în folosul propriu a bunurilor care constituie o parte din activele folosite în cadrul unei activităţi economice de către persoanele impozabile sau de către personalul acestora sau, mai general, utilizarea acestora în alte scopuri decât pentru desfăşurarea activităţii sale, atunci când TVA aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau parţial;
b)prestarea gratuită de servicii de către persoanele impozabile în folosul propriu sau al personalului acestora, sau, mai general, în alte scopuri decât cele de activitate.
(2)Statele membre pot deroga de la dispoziţiile alineatului (1), cu condiţia ca această derogare să nu conducă la denaturarea concurenţei.
Art. 27
Pentru a preveni denaturarea concurenţei şi după consultarea comitetului TVA, statele membre pot asimila unei prestări de servicii efectuate cu plata, prestarea de către o persoană impozabilă a unui serviciu în scopul desfăşurării activităţii sale economice, atunci când TVA aferentă unui astfel de serviciu nu este deductibilă în întregime în cazul în care serviciul este prestat de o altă persoană impozabilă.
Art. 28
Atunci când o persoană impozabilă care acţionează în nume propriu, dar în contul unei alte persoane ia parte la o prestare de servicii, se consideră că ea a primit şi a prestat ea însăşi serviciile respective.
Art. 30
"Import de bunuri" înseamnă intrarea în Comunitate a unor bunuri care nu se află în liberă circulaţie în sensul articolului 24 din tratat.
Pe lângă operaţiunea prevăzută la primul paragraf, este considerată import de bunuri şi intrarea în Comunitate a bunurilor care se află în liberă circulaţie, provenite dintr-un teritoriu terţ care face parte din teritoriul vamal al Comunităţii.
Art. 30a
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
1.«cupon valoric» înseamnă un instrument care presupune obligaţia de a-l accepta drept contrapartidă sau drept o parte din contrapartida unei livrări de bunuri sau prestări de servicii şi care presupune indicarea bunurilor sau a serviciilor ce urmează a fi livrate sau prestate sau a identităţilor potenţialilor furnizori/prestatori ai acestora, fie pe instrumentul în sine, fie în cadrul documentaţiei aferente, inclusiv în cadrul termenilor şi condiţiilor de utilizare a instrumentului;
2.«cupon valoric cu utilizare unică» înseamnă un cupon valoric în cazul căruia locul livrării bunurilor sau al prestării serviciilor la care se referă cuponul valoric şi TVA datorată pentru acele bunuri sau servicii sunt cunoscute în momentul emiterii cuponului valoric;
3.«cupon valoric cu utilizări multiple» înseamnă un cupon valoric, altul decât un cupon valoric cu utilizare unică.
Art. 30b
(1)Fiecare transfer al unui cupon valoric cu utilizare unică efectuat de o persoană impozabilă care acţionează în nume propriu se consideră a fi o livrare a bunurilor sau o prestare a serviciilor la care se referă cuponul valoric. Predarea efectivă a bunurilor sau prestarea efectivă a serviciilor, în schimbul unui cupon valoric cu utilizare unică acceptat drept contrapartidă sau parte a contrapartidei de către furnizor/prestator, nu se consideră a fi o tranzacţie independentă.
În cazul în care transferul unui cupon valoric cu utilizare unică este realizat de o persoană impozabilă care acţionează în numele unei alte persoane impozabile, respectivul transfer se consideră a fi livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor la care se referă cuponul valoric, efectuată de către cealaltă persoană impozabilă în numele căreia acţionează persoana impozabilă.
În cazul în care furnizorul/prestatorul bunurilor sau serviciilor nu este persoana impozabilă care, acţionând în nume propriu, a emis cuponul valoric cu utilizare unică, furnizorul/prestatorul respectiv se consideră, totuşi, a fi livrat bunurile sau a fi prestat serviciile la care se referă cuponul valoric persoanei impozabile respective.
(2)Predarea efectivă a bunurilor sau prestarea efectivă a serviciilor, în schimbul unui cupon valoric cu utilizări multiple acceptat drept contrapartidă sau parte a contrapartidei de către furnizor/prestator, intră în sfera TVA în conformitate cu articolul 2, în timp ce fiecare transfer anterior al respectivului cupon valoric cu utilizări multiple nu intră în sfera TVA.
În cazul în care cuponul valoric cu utilizări multiple este transferat de o persoană impozabilă, alta decât persoana impozabilă care efectuează operaţiunea în sfera TVA în conformitate cu primul paragraf, orice prestare de serviciu care poate fi identificată, cum ar fi serviciile de distribuţie sau de promovare, intră în sfera TVA.
Art. 31
În cazul în care bunurile nu sunt expediate sau transportate, locul livrării este considerat a fi locul unde se găsesc bunurile la momentul la care este efectuată livrarea.
Art. 32
Atunci când bunurile sunt expediate sau transportate de furnizor sau de client sau de o terţă persoană, locul livrării este considerat a fi locul unde se găsesc bunurile la momentul la care începe expedierea sau transportul bunurilor către client.
Cu toate acestea, în cazul în care expedierea sau transportul bunurilor începe într-un teritoriu terţ sau într-o ţară terţă, atât locul livrării de către importatorul desemnat sau recunoscut în temeiul articolului 201 ca fiind persoană obligată la plata TVA, cât şi locul oricărei livrări ulterioare sunt considerate a fi situate în statul membru de import al bunurilor.
Art. 33
Prin derogare de la articolul 32:
(a)locul livrării în cazul vânzărilor intracomunitare de bunuri la distanţă este considerat a fi locul în care se află bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client;
(b)locul livrării în cazul vânzărilor la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe într-un alt stat membru decât cel în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client este considerat a fi locul unde se află bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul acestora către client;
(c)locul livrării în cazul vânzărilor la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe în statul membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client este considerat a fi statul membru respectiv, cu condiţia ca TVA pentru aceste bunuri să fie declarată în cadrul regimului special de la titlul XII capitolul 6 secţiunea 4.
Art. 34
[textul din Art. 34 din titlul V, capitolul 1, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2021 de Art. 2, punctul 4. din Directiva 2455/05-dec-2017]
Art. 35
- Articolul 33 nu se aplică nici livrărilor de bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 1-4, nici livrărilor de mijloace de transport second-hand, astfel cum sunt definite la articolul 327 alineatul (3), care fac obiectul TVA în conformitate cu mecanismele speciale relevante.
Art. 36
În cazul în care bunurile expediate sau transportate de furnizor, de client sau de o terţă persoană sunt instalate sau asamblate, cu sau fără funcţionare de probă, de către furnizor sau în numele acestuia, locul livrării este considerat a fi locul unde bunurile sunt instalate sau asamblate.
În cazul în care instalarea sau asamblarea este efectuată într-un alt stat membru decât cel al furnizorului, statul membru pe al cărui teritoriu este efectuată instalarea sau montarea adoptă măsurile necesare pentru a evita dubla impozitare în statul membru respectiv.
Art. 36a
(1)În cazul în care aceleaşi bunuri sunt livrate succesiv şi sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru direct de la primul furnizor la ultimul client din lanţ, expedierea sau transportul este atribuit numai livrării efectuate către operatorul intermediar.
(2)Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1), expedierea sau transportul este atribuit numai livrării de bunuri efectuate de către operatorul intermediar în cazul în care operatorul intermediar a comunicat furnizorului său numărul de identificare în scopuri de TVA care i-a fost eliberat de către statul membru din care sunt expediate sau transportate bunurile.
(3)În sensul prezentului articol, «operator intermediar» înseamnă un furnizor din lanţ, altul decât primul furnizor din lanţ, care expediază sau transportă bunurile, fie el însuşi, fie prin intermediul unei părţi terţe care acţionează în numele său.
(4)Prezentul articol nu se aplică situaţiilor care intră sub incidenţa articolului 14a.
Art. 36b
În cazul în care se consideră că o persoană impozabilă a primit şi a livrat bunuri în conformitate cu articolul 14a, expedierea sau transportul bunurilor se atribuie livrării efectuate de persoana impozabilă în cauză.
Art. 37
(1)În cazul în care bunurile sunt livrate la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor pe parcursul unui transport de călători efectuat în Comunitate, locul livrării este considerat a fi punctul de plecare al transportului de călători.
(2)În sensul alineatului (1), "partea unui transport de călători efectuat în Comunitate" înseamnă partea unui transport efectuat, fără o escală în afara Comunităţii, între punctul de plecare şi punctul de sosire al transportului de călători.
"Locul de plecare al unui transport de călători" înseamnă primul punct de îmbarcare a călătorilor prevăzut în Comunitate, eventual după o oprire în afara Comunităţii.
"Locul de sosire al unui transport de călători" înseamnă ultimul punct de debarcare prevăzut în Comunitate pentru călătorii care s-au îmbarcat în interiorul Comunităţii, eventual înaintea unei opriri în afara Comunităţii.
În cazul unei transport dus-întors, traseul de retur este considerat o operaţiune separată de transport.
(3)Comisia prezintă Consiliului, de îndată ce este posibil, un raport, însoţit, după caz, de propuneri corespunzătoare, privind locul impozitării livrării de bunuri destinate consumului la bord şi al prestării de servicii, inclusiv servicii de restaurant, pentru călătorii aflaţi la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor.
Până la adoptarea propunerilor menţionate la primul paragraf, statele membre pot scuti sau pot continua să scutească, cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară, livrările de bunuri destinate consumului la bord pentru care locul impozitării este stabilit în conformitate cu alineatul (1).
Secţiunea 4:Livrările de gaz printr-un sistem de gaze naturale, livrările de electricitate, de energie destinată încălzirii sau răcirii prin intermediul reţelelor de încălzire şi de răcire
Art. 38
(1)În cazul livrării de gaz prin intermediul unui sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un astfel de sistem, al livrării de electricitate, sau al livrării de energie destinate încălzirii sau răcirii prin intermediul reţelelor de încălzire sau de răcire către un comerciant persoană impozabilă, locul livrării este considerat a fi locul în care acel comerciant persoană impozabilă îşi are sediul activităţii economice sau un sediu fix pentru care se livrează bunurile sau, în absenţa unui astfel de sediu, locul în care îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa sa obişnuită.
(2)În sensul alineatului (1), «comerciant persoană impozabilă» înseamnă o persoană impozabilă a cărei activitate principală, în ceea ce priveşte cumpărarea de gaz, de electricitate şi de energie destinată încălzirii sau răcirii, constă în revânzarea acestor produse şi al cărei consum propriu de astfel de produse este neglijabil.
Art. 39
În cazul livrării de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un astfel de sistem, al livrării de electricitate sau de energie destinată încălzirii sau răcirii prin intermediul reţelelor de încălzire sau de răcire, în cazul în care unei astfel de livrări nu i se aplică articolul 38, locul livrării este considerat a fi locul în care cumpărătorul utilizează şi consumă efectiv bunurile.
Atunci când cumpărătorul nu consumă efectiv gazul, electricitatea, energia destinată încălzirii sau răcirii sau le consumă doar parţial, se consideră că bunurile neconsumate în cauză au fost utilizate şi consumate în locul în care cumpărătorul îşi are sediul activităţii economice sau un sediu fix pentru care se livrează bunurile. În absenţa unui astfel de sediu, se consideră că acesta a utilizat şi a consumat bunurile în locul în care îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.
Art. 40
Locul unei achiziţii intracomunitare de bunuri este considerat a fi locul unde se încheie expedierea sau transportul bunurilor către persoana care le achiziţionează.
a)persoana care a achiziţionat bunurile dovedeşte că a efectuat achiziţia intracomunitară în scopul unei livrări ulterioare, pe teritoriul statului membru identificat în conformitate cu articolul 40, pentru care persoana căreia îi sunt livrate bunurile a fost desemnată ca persoană obligată la plata TVA în conformitate cu articolul 197;
b)persoana care a achiziţionat bunurile a îndeplinit obligaţiile prevăzute la articolul 265 privind depunerea declaraţiei recapitulative.
Art. 41
Fără să aducă atingere articolului 40, locul unei achiziţii intracomunitare de bunuri menţionate la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i) este considerat a fi situat pe teritoriul statului membru care a emis numărul de identificare în scopuri de TVA sub care a efectuat achiziţia persoana care a achiziţionat bunurile, cu excepţia cazului în care persoana care achiziţionează bunurile dovedeşte că achiziţia a fost supusă TVA în conformitate cu articolul 40.
În cazul în care achiziţia este supusă TVA în conformitate cu primul paragraf, ulterior în temeiul articolului 40 achiziţia fiind supusă TVA în statul membru în care se încheie transportul sau expediţia bunurilor, baza de impozitare se reduce în mod corespunzător în statul membru care a emis numărul de identificare în scopuri de TVA sub care a efectuat achiziţia persoana care a achiziţionat bunurile.
Art. 42
- Articolul 41 primul paragraf nu se aplică şi se consideră că TVA a fost aplicată achiziţiei intracomunitare de bunuri în conformitate cu articolul 40 atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)persoana care a achiziţionat bunurile dovedeşte că a efectuat achiziţia intracomunitară în scopul unei livrări ulterioare, pe teritoriul statului membru identificat în conformitate cu articolul 40, pentru care persoana căreia îi sunt livrate bunurile a fost desemnată ca persoană obligată la plata TVA în conformitate cu articolul 197;
b)persoana care a achiziţionat bunurile a îndeplinit obligaţiile prevăzute la articolul 265 privind depunerea declaraţiei recapitulative.
Art. 43
În vederea aplicării normelor referitoare la locul de prestare a serviciilor:
1.O persoană impozabilă care desfăşoară şi activităţi sau operaţiuni care nu sunt considerate livrări de bunuri sau prestări de servicii impozabile în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) este considerată persoană impozabilă pentru toate serviciile care i-au fost prestate;
2.O persoană juridică neimpozabilă care este înregistrată în scopuri de TVA este considerată persoană impozabilă.
Art. 44
Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care acţionează ca atare este locul unde respectiva persoană şi-a stabilit sediul activităţii sale economice. Cu toate acestea, în cazul în care aceste servicii sunt furnizate către un sediu comercial fix al persoanei impozabile, aflat în alt loc decât sediul activităţii sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu comercial fix. În absenţa unui astfel de loc sau sediu comercial fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care primeşte aceste servicii îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.
Art. 45
Locul de prestare a serviciilor către o persoană neimpozabilă este locul unde prestatorul şi-a stabilit sediul activităţii sale economice. Cu toate acestea, în cazul în care aceste servicii sunt prestate de la un sediu comercial fix al prestatorului, aflat în alt loc decât sediul activităţii sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu comercial fix. În absenţa unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde prestatorul îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.
Subsecţiunea 1:Prestarea de servicii de către intermediari
Art. 46
Locul de prestare a serviciilor către o persoană neimpozabilă, de către un intermediar care acţionează în numele şi în contul altei persoane, este locul în care este efectuată operaţiunea principală în conformitate cu prezenta directivă.
Subsecţiunea 2:Prestarea de servicii legate de bunuri imobile
Art. 47
Locul de prestare a serviciilor legate de bunuri imobile, inclusiv serviciile prestate de experţi şi agenţi imobiliari, de cazare în sectorul hotelier sau în sectoare cu funcţie similară, precum tabere de vacanţă sau locuri amenajate pentru camping, de acordare de drepturi de utilizare a bunurilor imobile şi de servicii de pregătire şi coordonare a lucrărilor de construcţii, de exemplu, serviciile prestate de arhitecţi şi de societăţile care asigură supravegherea pe şantier, este locul unde este situat bunul imobil respectiv.
Subsecţiunea 3:Prestarea de servicii de transport
Art. 48
Locul de prestare a serviciilor de transport de călători este locul unde are loc transportul, în funcţie de distanţele parcurse.
Art. 49
Locul de prestare a serviciilor de transport de bunuri, altul decât transportul intracomunitar de bunuri, către persoane neimpozabile, este locul unde are loc transportul, proporţional cu distanţele parcurse.
Art. 50
Locul de prestare a serviciilor de transport intracomunitar de bunuri către persoane neimpozabile este locul de plecare a transportului.
Art. 51
«Transport intracomunitar de bunuri» înseamnă orice transport de bunuri pentru care locul de plecare şi locul de sosire sunt situate pe teritoriile a două state membre diferite.
«Loc de plecare» înseamnă locul unde începe efectiv transportul de bunuri, indiferent de distanţele parcurse pentru a ajunge la locul unde se găsesc bunurile, iar «loc de sosire» înseamnă locul unde se încheie efectiv transportul de bunuri.
Art. 52
Statele membre pot să nu aplice TVA pentru aceea parte din serviciul de transport intracomunitar de bunuri către persoane neimpozabile care constă în traversarea de ape ce nu fac parte din teritoriul Comunităţii.
Subsecţiunea 4:Prestarea de servicii culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment şi de alte servicii similare, de servicii auxiliare transportului, precum şi de servicii de evaluare a bunurilor mobile şi privind efectuarea de lucrări asupra acestora
Art. 53
Locul de prestare a serviciilor legate de acordarea accesului la evenimente culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau alte evenimente similare, cum ar fi târgurile şi expoziţiile, precum şi a serviciilor auxiliare legate de acordarea acestui acces, prestate unei persoane impozabile, este locul în care respectivele evenimente se desfăşoară efectiv.
Prezentul articol nu se aplică accesului la evenimentele menţionate la primul paragraf în cazul în care prezenţa este virtuală.
Art. 54
(1)Locul de prestare a serviciilor principale şi auxiliare legate de activităţi culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau de activităţi similare, cum ar fi târgurile şi expoziţiile, inclusiv serviciile prestate de organizatorii acestor activităţi, prestate unei persoane neimpozabile, este locul în care respectivele activităţi se desfăşoară efectiv.
În cazul în care serviciile principale şi auxiliare se referă la activităţi care sunt transmise pe internet sau sunt puse la dispoziţie printr-o altă modalitate virtuală, locul prestării este, cu toate acestea, locul în care persoana neimpozabilă este stabilită, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.
(2)Locul de prestare a următoarelor servicii către o persoană neimpozabilă este locul unde aceste servicii sunt prestate efectiv:
a)activităţi auxiliare transportului, precum încărcarea, descărcarea, manipularea şi alte activităţi similare;
b)evaluări ale bunurilor mobile corporale şi lucrări efectuate asupra acestora.
Subsecţiunea 5:Prestarea de servicii de restaurant şi catering
Art. 55
Locul de prestare a serviciilor de restaurant şi catering, în afara celor prestate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor pe parcursul unei părţi a unei operaţiuni de transport de călători efectuate în cadrul Comunităţii, este locul unde aceste servicii sunt prestate efectiv.
Subsecţiunea 6:Închirierea mijloacelor de transport
Art. 56
(1)Locul de închiriere pe termen scurt a unui mijloc de transport este locul în care mijlocul de transport este pus efectiv la dispoziţia clientului.
(2)Locul de închiriere, cu excepţia închirierii pe termen scurt, a unui mijloc de transport unei persoane neimpozabile este locul în care clientul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.
Cu toate acestea locul de închiriere a unei ambarcaţiuni de agrement unei persoane neimpozabile, cu excepţia închirierii pe termen scurt, este locul unde ambarcaţiunea de agrement este pusă efectiv la dispoziţia clientului, în cazul în care serviciul respectiv este prestat efectiv de către prestator din locul în care este situat sediul activităţii sale economice sau sediul său comercial fix.
(3)În sensul alineatelor (1) şi (2), «termen scurt» înseamnă posesia sau utilizarea continuă a mijlocului de transport pe o perioadă de maximum treizeci de zile şi, în cazul ambarcaţiunilor maritime, pe o perioadă de maximum nouăzeci de zile.
Subsecţiunea 7:Prestarea de servicii de restaurant şi catering pentru consum la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor
Art. 57
(1)Locul de prestare a serviciilor de restaurant şi catering furnizate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor în timpul unei părţi a unei operaţiuni de transport de călători efectuată în Comunitate este locul de plecare a transportului de călători.
(2)În sensul alineatului (1), «parte a unei operaţiuni de transport de călători efectuată în Comunitate» înseamnă acea parte a operaţiunii efectuate, fără escală în afara Comunităţii, între punctul de plecare şi punctul de sosire a transportului de călători.
«Punctul de plecare a unui transport de călători» înseamnă primul punct stabilit pentru îmbarcarea călătorilor în interiorul Comunităţii, dacă este cazul după o oprire în afara Comunităţii.
«Punctul de sosire a unui transport de călători» înseamnă ultimul punct stabilit pentru debarcarea în interiorul Comunităţii a călătorilor care s-au îmbarcat în Comunitate, dacă este cazul înaintea unei opriri în afara Comunităţii.
În cazul unei călătorii dus-întors, traseul de retur este considerat o operaţiune de transport separată.
Subsecţiunea 8:Prestarea de servicii electronice, de telecomunicaţii, radiodifuziune şi televiziune către persoane neimpozabile
Art. 58
(1)Locul de prestare a următoarelor servicii către o persoană neimpozabilă este locul unde respectiva persoană este stabilită, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită:
a)servicii de telecomunicaţii;
b)servicii de radiodifuziune şi televiziune;
c)servicii prestate pe cale electronică, în special cele prevăzute în anexa II.
Atunci când prestatorul unui serviciu şi clientul său comunică prin intermediul poştei electronice, acest lucru nu înseamnă, în sine, că serviciul prestat este un serviciu prestat pe cale electronică.
(2)
[textul din Art. 58, alin. (2) din titlul V, capitolul 3, sectiunea 3, subsectiunea 8 a fost abrogat la 01-ian-2021 de Art. 2, punctul 6. din Directiva 2455/05-dec-2017]
(3)[textul din Art. 58, alin. (3) din titlul V, capitolul 3, sectiunea 3, subsectiunea 8 a fost abrogat la 01-ian-2021 de Art. 2, punctul 6. din Directiva 2455/05-dec-2017]
(4)[textul din Art. 58, alin. (4) din titlul V, capitolul 3, sectiunea 3, subsectiunea 8 a fost abrogat la 01-ian-2021 de Art. 2, punctul 6. din Directiva 2455/05-dec-2017]
(5)[textul din Art. 58, alin. (5) din titlul V, capitolul 3, sectiunea 3, subsectiunea 8 a fost abrogat la 01-ian-2021 de Art. 2, punctul 6. din Directiva 2455/05-dec-2017]
(6)
[textul din Art. 58, alin. (6) din titlul V, capitolul 3, sectiunea 3, subsectiunea 8 a fost abrogat la 01-ian-2021 de Art. 2, punctul 6. din Directiva 2455/05-dec-2017]
Subsecţiunea 9:Prestarea de servicii către persoane neimpozabile în afara Comunităţii
Art. 59
Locul de prestare a următoarelor servicii către o persoană neimpozabilă care este stabilită sau îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii este locul unde respectiva persoană este stabilită, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită:
a)transferurile şi cesiunile de drepturi de autor, brevete, licenţe, mărci şi alte drepturi similare;
b)serviciile de publicitate;
c)serviciile prestate de consultanţi, ingineri, birouri de consultanţă, avocaţi, contabili şi alte servicii similare, precum şi prelucrările de date şi furnizarea de informaţii;
d)obligaţiile de a se abţine de la desfăşurarea, totală sau parţială, a unei activităţi economice sau a unui drept prevăzut la prezentul articol;
e)operaţiunile bancare, financiare şi de asigurări, inclusiv de reasigurări, cu excepţia închirierii de seifuri;
f)punerea la dispoziţie de personal;
g)închirierea de bunuri mobile corporale, cu excepţia tuturor mijloacelor de transport;
h)acordarea accesului la sistemele de distribuţie a gazelor naturale şi a electricităţii şi prestarea de servicii de transport sau de transmitere prin aceste sisteme, precum şi prestarea de alte servicii direct legate de acestea;
i)[textul din Art. 59, litera I. din titlul V, capitolul 3, sectiunea 3, subsectiunea 9 a fost abrogat la 01-ian-2015 de Art. 5, punctul 2. din Directiva 2008/8/CE/12-feb-2008]
j)[textul din Art. 59, litera J. din titlul V, capitolul 3, sectiunea 3, subsectiunea 9 a fost abrogat la 01-ian-2015 de Art. 5, punctul 2. din Directiva 2008/8/CE/12-feb-2008]
k)
[textul din Art. 59, litera K. din titlul V, capitolul 3, sectiunea 3, subsectiunea 9 a fost abrogat la 01-ian-2015 de Art. 5, punctul 2. din Directiva 2008/8/CE/12-feb-2008]
Subsecţiunea 10:Evitarea dublei impozitări sau a neimpozitării
Art. 59a
Pentru a evita dubla impozitare, neimpozitarea sau denaturarea concurenţei, statele membre pot considera, în ceea ce priveşte serviciile al căror loc de prestare este reglementat de articolele 44 şi 45, articolul 54 alineatul (1) al doilea paragraf şi articolele 56, 58 şi 59:
a)locul prestării unuia sau a tuturor serviciilor respective, în cazul în care este situat pe teritoriul lor, ca fiind situat în afara Comunităţii, dacă utilizarea şi exploatarea efectivă a serviciilor au loc în afara Comunităţii;
b)locul prestării unuia sau a tuturor serviciilor respective, în cazul în care este situat în afara Comunităţii, ca fiind situat pe teritoriul lor, dacă utilizarea şi exploatarea efectivă a serviciilor au loc pe teritoriul lor.
Art. 59b
[textul din Art. 59^B din titlul V, capitolul 3, sectiunea 3, subsectiunea 10 a fost abrogat la 01-ian-2015 de Art. 5, punctul 4. din Directiva 2008/8/CE/12-feb-2008]
CAPITOLUL 3a:Pragul pentru persoanele impozabile care efectuează livrări de bunuri aflate sub incidenţa articolului 33 litera (a) şi prestează servicii aflate sub incidenţa articolului 58.
Art. 59c
(1)Articolul 33 litera (a) şi articolul 58 nu se aplică dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)furnizorul sau prestatorul este stabilit sau, dacă nu este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită într-un singur stat membru;
b)sunt prestate servicii către persoane neimpozabile care sunt stabilite, îşi au domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în orice stat membru, altul decât statul membru menţionat la litera (a), sau sunt expediate ori transportate bunuri către un stat membru, altul decât statul membru menţionat la litera (a); şi
c)valoarea totală, fără TVA, a serviciilor şi a bunurilor menţionate la litera (b) nu depăşeşte, în anul calendaristic curent, 10 000 EUR sau echivalentul acestei sume în moneda naţională şi nici nu a depăşit această sumă în cursul anului calendaristic precedent.
(2)Atunci când, în cursul unui an calendaristic, se depăşeşte pragul menţionat la alineatul (1) litera (c), articolul 33 litera (a) şi articolul 58 se aplică începând de la data respectivă.
(3)Statul membru pe al cărui teritoriu se află bunurile în momentul în care începe expedierea sau transportul lor sau unde sunt stabilite persoanele impozabile care prestează servicii de telecomunicaţii, de televiziune şi de radiodifuziune şi servicii prestate pe cale electronică acordă persoanelor impozabile care efectuează livrări sau prestări eligibile în temeiul alineatului (1) dreptul de a opta ca locul acestor livrări sau prestări să fie stabilit în conformitate cu articolul 33 litera (a) şi cu articolul 58, iar această opţiune acoperă în orice caz doi ani calendaristici.
(4)Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a monitoriza îndeplinirea de către persoana impozabilă a condiţiilor menţionate la alineatele (1), (2) şi (3).
(5)Valoarea echivalentă în moneda naţională a sumei menţionate la alineatul (1) litera (c) se calculează prin aplicarea ratei de schimb publicate de Banca Centrală Europeană la data adoptării Directivei (UE) 2017/2455.
Art. 60
Locul importului de bunuri este statul pe al cărui teritoriu se află bunurile la momentul intrării lor în Comunitate.
Art. 61
Prin derogare de la articolul 60, în cazul în care, la intrarea în Comunitate, bunurile care nu se află în liberă circulaţie intră sub unul dintre regimurile sau se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 156 sau sub regimuri de admitere temporară cu scutire totală de drepturi de import sau sub regimuri de tranzit extern, locul importului bunurilor respective este statul membru pe al cărui teritoriu bunurile nu mai intră sub incidenţa regimurilor sau situaţiilor respective.
În mod similar, în cazul în care, la intrarea în Comunitate, bunurile care se află în liberă circulaţie sunt plasate într-unul dintre regimurile sau se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolele 276 şi 277, locul importului este statul membru pe al cărui teritoriu bunurile nu mai intră sub incidenţa regimurilor sau situaţiilor respective.
Art. 62
În sensul prezentei directive:
(1)"fapt generator" înseamnă faptul prin care sunt realizate condiţiile legale necesare pentru ca TVA să devină exigibilă;
(2)TVA devine "exigibilă" atunci când autoritatea fiscală dobândeşte în temeiul legii, la un moment dat, dreptul de a solicita taxa de la persoană obligată la plata acesteia, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată.
Art. 63
Faptul generator intervine şi TVA devine exigibilă atunci când sunt livrate bunurile sau sunt prestate serviciile.
Art. 64
(1)Atunci când determină decontări sau plăţi succesive, livrarea de bunuri, alta decât cea constând în închirierea de bunuri pe o anumită perioadă de timp sau vânzarea de bunuri cu plată în rate, în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) litera (b), şi prestarea de servicii sunt considerate efectuate la expirarea perioadelor la care se referă decontările sau plăţile respective.
(2)Livrarea continuă de bunuri pe o perioadă care depăşeşte o lună calendaristică, care sunt expediate sau transportate într-un alt stat membru decât cel în care începe expedierea sau transportul bunurilor şi care sunt livrate în regim de scutire de TVA sau care sunt transferate în regim de scutire de TVA într-un alt stat membru de către o persoană impozabilă în scopul desfăşurării activităţii sale economice, în conformitate cu condiţiile stabilite la articolul 138, se consideră ca fiind efectuată în momentul încheierii fiecărei luni calendaristice, atât timp cât livrarea de bunuri nu a încetat.
Prestarea de servicii pentru care clientul trebuie să plătească TVA în conformitate cu articolul 196, care sunt prestate în mod continuu pe o perioadă mai mare de un an şi care nu determină decontări sau plăţi în cursul acestei perioade, se consideră efectuată la expirarea fiecărui an calendaristic, atât timp cât prestarea de servicii nu a încetat.
Statele membre pot prevedea că, în anumite cazuri, altele decât cele prevăzute la primul şi al doilea paragraf, livrarea continuă de bunuri sau prestarea continuă de servicii pe o anumită perioadă de timp se consideră efectuată cel puţin la expirarea unui termen de un an.
Art. 65
În cazul în care plata este făcută înainte de livrarea bunurilor sau prestarea de servicii, TVA devine exigibilă la încasarea plăţii şi la suma încasată.
Art. 66
Prin derogare de la articolele 63, 64 şi 65, statele membre pot prevedea ca TVA să devină exigibilă, pentru anumite operaţiuni sau anumite categorii de persoane impozabile, la una din următoarele date:
a)cel târziu la data emiterii facturii;
b)cel târziu la data încasării plăţii;
c)atunci când nu se emite o factură sau când aceasta este emisă târziu, într-un termen specificat, nu mai târziu de momentul expirării termenului-limită pentru emiterea facturilor impus de statele membre în conformitate cu articolul 222 paragraful al doilea, sau atunci când nu a fost impus un astfel de termen-limită de către statul membru, într-un termen specificat de la data faptului generator.
Cu toate acestea, derogarea prevăzută la primul paragraf nu se aplică prestărilor de servicii pentru care taxa este datorată de beneficiar în conformitate cu articolul 196 şi livrării sau transferului de bunuri menţionate la articolul 67.
Art. 66a
Prin derogare de la articolele 63, 64 şi 65, faptul generator al livrării de bunuri de către o persoană impozabilă care se consideră că a primit şi a livrat bunurile în conformitate cu articolul 14a şi al livrării de bunuri către persoana impozabilă respectivă are loc, iar TVAul devine exigibil, în momentul în care plata a fost acceptată.
Prin derogare de la articolele 63, 64 şi 65, în ceea ce priveşte livrările de bunuri pentru care TVA trebuie plătită de persoana care facilitează livrarea în temeiul articolului 14a, se produce faptul generator şi TVA devine exigibilă în momentul în care plata a fost acceptată.
Art. 67
În conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 138, atunci când bunurile care sunt expediate sau transportate într-un alt stat membru decât cel în care începe expedierea sau transportul bunurilor sunt livrate în regim de scutire de TVA sau atunci când bunurile sunt transferate în regim de scutire de TVA într-un alt stat membru de către o persoană impozabilă în scopul desfăşurării activităţii sale economice, TVA devine exigibilă la emiterea facturii sau la expirarea termenului menţionat la articolul 222 primul paragraf, dacă nu a fost emisă nicio factură până la data respectivă.
- Articolul 64 alineatul (1), articolul 64 alineatul (2) paragraful al treilea şi articolul 65 nu se aplică în ceea ce priveşte livrările şi transferurile de bunuri menţionate la primul paragraf.
Art. 68
Faptul generator intervine atunci când este efectuată achiziţia intracomunitară de bunuri.
Achiziţia intracomunitară de bunuri este considerată a fi efectuată atunci când livrarea de bunuri similare pe teritoriul statului membru respectiv este considerată a fi efectuată.
Art. 69
În cazul achiziţiei intracomunitare de bunuri, TVA devine exigibilă la emiterea facturii sau la expirarea termenului menţionat la articolul 222 primul paragraf, dacă nu a fost emisă nicio factură până la data respectivă.
Art. 71
(1)Atunci când, la introducerea în Comunitate, bunurile sunt plasate într-unul dintre regimurile sau se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolele 156, 276 şi 277 sau sub regimuri de admitere temporară cu scutire totală de drepturi de import sau sub regimuri de tranzit extern, faptul generator intervine şi TVA devine exigibilă doar în momentul în care bunurile nu mai intră sub incidenţa regimurilor sau situaţiilor respective.
Cu toate acestea, atunci când bunurile importate sunt supuse drepturi vamale, prelevărilor agricole sau unor taxe similarestabilite în cadrul unei politici comune, faptul generator intervine şi TVA devine exigibilă în momentul în care intervine faptul generator privind taxele respective, iar drepturile respective devin exigibile.
(2)Atunci când bunurile importate nu sunt supuse nici uneia dintre drepturile prevăzute la alineatul (1) al doilea paragraf, statele membre aplică, în ceea ce priveşte faptul generator şi momentul la care TVA devine exigibilă, dispoziţiile în vigoare care reglementează drepturile vamale.
Art. 72
În sensul prezentei directive, "valoare de piaţă" înseamnă suma totală pe care, pentru obţinerea bunurilor sau serviciilor în cauză la momentul respectiv, un client aflat în aceeaşi etapă de comercializare la care are loc livrarea de bunuri sau prestarea de servicii este necesar să o plătească în condiţii de concurenţă loială, unui furnizor sau prestator independent de pe teritoriul statului membru în care livrarea sau prestarea este supusă taxei.
Atunci când nu poate fi stabilită o livrare de bunuri sau o prestare de servicii comparabilă, "valoarea de piaţă" înseamnă:
(1)pentru bunuri, o sumă care nu este mai mică decât preţul de cumpărare al bunurilor sau al unor bunuri similare sau, în absenţa unui preţ de cumpărare, preţul de cost, stabilit la momentul livrării;
(2)pentru servicii, o sumă care nu este mai mică decât costurile complete ale persoanei impozabile pentru prestarea serviciului.
Art. 73
Pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, altele decât cele prevăzute la articolele 74-77, baza de impozitare include toate elementele care reprezintă contrapartida obţinută sau care urmează să fie obţinută de către furnizor sau prestator, în schimbul livrării sau al prestării, de la client sau de la un terţ, inclusiv subvenţii direct legate de preţul livrării sau al prestării.
Art. 73a
Fără a aduce atingere articolului 73, baza de impozitare aferentă livrării de bunuri sau prestării de servicii în legătură cu un cupon valoric cu utilizări multiple este egală cu contravaloarea plătită pentru cuponul valoric sau, în lipsa informaţiilor privind contravaloarea respectivă, cu valoarea monetară indicată pe cuponul valoric cu utilizări multiple sau în documentaţia aferentă, din care se scade cuantumul TVA aferente bunurilor livrate sau serviciilor prestate.
Art. 74
Atunci când o persoană impozabilă utilizează sau dispune de bunuri care fac parte din activele activităţii economice sau atunci când bunurile sunt deţinute de o persoană impozabilă sau de către succesorii acesteia după ce activitatea sa economică impozabilă încetează, în conformitate cu articolele 16 şi 18, baza de impozitare este preţul de cumpărare al bunurilor sau al unor bunuri similare sau, în absenţa unui preţ de cumpărare, preţul de cost, stabilite la momentul la care are loc utilizarea, dispunerea sau păstrarea.
Art. 75
Pentru prestarea de servicii, prevăzută la articolul 26, atunci când bunurile care fac parte din activele unei activităţi economice sunt utilizate în scopuri personale sau serviciile sunt efectuate cu titlu gratuit, baza de impozitare este reprezentată de costul complet al persoanei impozabile pentru prestarea serviciilor.
Art. 76
Pentru livrarea de bunuri constând într-un transfer în alt stat membru, baza de impozitare este preţul de cumpărare al bunurilor sau al unor bunuri similare sau, în absenţa unui preţ de cumpărare, preţul de cost, stabilite la momentul efectuării transferului.
Art. 77
Pentru prestarea de către o persoană impozabilă a unui serviciu în scopul desfăşurării activităţii sale economice, în conformitate cu articolul 2 7, baza de impozitare este reprezentată de valoarea de piaţă a serviciului prestat.
Art. 78
Baza de impozitare include următoarele elemente:
a)impozite, drepturi, prelevări şi taxe, cu excepţia TVA în sine;
b)cheltuieli accesorii cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare, solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului.
În sensul primului paragraf litera (b), statele membre pot considera drept cheltuieli accesorii cheltuielile care fac obiectul unei înţelegeri separate.
Art. 79
Baza de impozitare nu cuprinde următoarele elemente:
a)reduceri de preţ cu titlu de sconturi pentru plată anticipată;
b)reduceri de preţ şi rabaturi acordate clientului şi obţinute de acesta la momentul livrării;
c)sume primite de o persoană impozabilă de la client, reprezentând decontarea cheltuielilor efectuate în numele şi în contul clientului şi înregistrate în contabilitate într-un cont tranzitoriu.
Este necesar ca persoana impozabilă să facă dovada sumei efective a cheltuielilor prevăzute la primul paragraf litera (c) şi nu poate deduce TVA care poate fi eventual aplicată acestora.
Art. 80
(1)Pentru a preveni evaziunea fiscală sau frauda, statele membre pot adopta măsuri în oricare dintre următoarele cazuri pentru a se asigura că, pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii care implică familia sau legături personale apropiate, legături organizaţionale, de proprietate, de afiliere, financiare sau juridice, astfel cum sunt definite de statul membru, baza de impozitare este considerată valoarea de piaţă:
a)atunci când contrapartida este mai mică decât valoarea de piaţă liberă, iar beneficiarul livrării sau al prestării nu are drept complet de deducere în temeiul articolelor 167-171 şi articolelor 173-177;
b)atunci când contrapartida este mai mică decât valoarea de piaţă, iar furnizorul sau prestatorul nu are un drept complet de deducere în temeiul articolelor 167-171 şi articolelor 173-177, iar livrarea sau prestarea este supusă unei scutiri în temeiul articolelor 132, 135, 136, 371, 375, 376, 377, articolului 378 alineatul (2), articolului 379 alineatul (2) sau articolelor 380-390c;
c)atunci când contrapartida este mai mare decât valoarea de piaţă, iar furnizorul sau prestatorul nu are drept complet de deducere în temeiul articolelor 16 7-171 şi articolelor 173-177.
În sensul primului paragraf, legăturile juridice pot include relaţia dintre un angajator şi un angajat sau familia angajatului sau orice alte persoane care îi sunt apropiate.
(2)Atunci când statele membre îşi exercită opţiunea prevăzută la alineatul (1), ele pot restricţiona categoriile de furnizori/prestatori sau beneficiari cărora li se aplică măsurile.
(3)Statele membre informează comitetul TVA cu privire la măsurile legislative naţionale adoptate în temeiul alineatului (1), în măsura în care nu sunt măsuri autorizate de Consiliu înainte de 13 august 2006 în conformitate cu articolul 27 alineatele (1)-(4) din Directiva 77/388/CEE şi care sunt menţinute în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.
Art. 81
Statele membre care, la 1 ianuarie 1993, nu îşi exercitau opţiunea în temeiul articolului 98 de a aplica o cotă redusă pot prevedea, în cazul în care îşi exercită opţiunea în temeiul articolului 89, că, pentru livrarea de obiecte de artă, astfel cum se prevede în anexa III punctul 26, este necesar ca baza de impozitare să fie egală cu o fracţiune din suma stabilită în conformitate cu articolele 73, 74, 76, 78 şi 79.
Fracţiunea prevăzută la primul paragraf este stabilită astfel încât TVA astfel datorată să fie egală cu cel puţin 5 % din suma stabilită în conformitate cu articolele 73, 74, 76, 78 şi 79.
Art. 82
Statele membre pot prevedea că, pentru livrarea de bunuri şi prestarea de servicii, este necesar ca baza de impozitare să includă valoarea aurului de investiţii scutit în sensul articolului 346, care a fost furnizat de client pentru a fi utilizat ca bază de prelucrare şi care, drept urmare, îşi pierde calitatea de aur de investiţii scutit atunci când bunurile sunt livrate şi serviciile sunt prestate. Valoarea care se utilizează este valoarea de piaţă a aurului de investiţii la momentul la care bunurile sunt livrate şi serviciile sunt prestate.
Art. 83
Pentru achiziţia intracomunitară de bunuri, baza de impozitare se stabileşte în funcţie de aceleaşi elemente utilizate în conformitate cu capitolul 1 în scopul determinării bazei de impozitare pentru livrarea aceloraşi bunuri pe teritoriul statului membru în cauză. În cazul operaţiunilor considerate achiziţii intracomunitare de bunuri, prevăzute la articolele 21 şi 22, baza de impozitare este reprezentată de preţul de cumpărare al bunurilor sau al unor bunuri similare sau, în absenţa unui preţ de cumpărare, preţul de cost, stabilite la momentul livrării.
Art. 84
(1)Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că accizele datorate sau achitate de persoana care efectuează achiziţia intracomunitară a unui produs supus accizelor sunt incluse în baza de impozitare în conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (a).
(2)Atunci când, după efectuarea achiziţiei intracomunitare de bunuri, persoana care a achiziţionat bunurile obţine o rambursare a accizelor achitate în statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor, baza de impozitare este redusă în mod corespunzător în statul membru pe al cărui teritoriu s-a efectuat achiziţia.
Art. 85
Pentru importurile de bunuri, baza de impozitare este valoarea în vamă, stabilită în conformitate cu dispoziţiile comunitare în vigoare.
Art. 86
(1)Baza de impozitare include următoarele elemente, în măsura în care acestea nu sunt deja incluse:
a)impozite, drepturi, prelevări şi alte taxe datorate în afara statului membru de import şi cele datorate ca urmare a importului, exceptând TVA care este percepută;
b)cheltuieli accesorii, precum comisioane, cheltuieli de ambalare, transport şi asigurare, care intervin până la primul loc de destinaţie pe teritoriul statului membru de import, precum şi cele care decurg din transportul către alt loc de destinaţie din Comunitate, în cazul în care locul respectiv este cunoscut la momentul apariţiei faptului generator.
(2)În sensul alineatului (1) litera (b), "primul loc de destinaţie" înseamnă locul menţionat pe scrisoarea de trăsură sau pe orice alt document în baza căruia bunurile sunt importate în statul membru de import. În cazul în care nu există o asemenea menţiune, primul loc de destinaţie este considerat a fi locul primului transfer al încărcăturii în statul membru de import.
Art. 87
Baza de impozitare nu include următoarele elemente:
a)reduceri de preţ cu titlu de sconturi pentru plată anticipată;
b)reduceri de preţ şi rabaturi acordate clientului şi obţinute de către acesta la momentul importului.
Art. 88
Atunci când bunurile exportate temporar din Comunitate sunt reimportate după ce au suferit, în afara Comunităţii, procese de reparaţie, prelucrare, adaptare, confecţionare sau reprelucrare, statele membre iau măsuri pentru a se asigura că regimul fiscal al bunurilor în scopuri de TVA este acelaşi cu cel aplicabil în cazul în care procesele de reparaţie, prelucrare, adaptare, confecţionare sau reprelucrare au fost efectuate pe teritoriul lor.
Art. 89
Statele membre care, la 1 ianuarie 1993, nu îşi exercitau opţiunea în temeiul articolului 98 de a aplica o cotă redusă pot prevedea că, pentru importul de obiecte de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 2, 3 şi 4, este necesar ca baza de impozitare să fie egală cu o fracţiune din suma stabilită în conformitate cu articolele 85, 86 şi 87.
Fracţiunea prevăzută la primul paragraf este stabilită în aşa fel încât TVA astfel datorată să fie egală cu cel puţin 5 % din suma stabilită în conformitate cu articolele 85, 86 şi 87.
Art. 90
(1)În cazul anulării, al refuzului sau al neplăţii totale sau parţiale sau în cazul în care preţul este redus după livrare, baza de impozitare se reduce, în consecinţă, în condiţiile stabilite de statele membre.
(2)În cazul neplăţii totale sau parţiale, statele membre pot deroga de la alineatul (1).
Art. 91
(1)Atunci când elementele utilizate pentru stabilirea bazei de impozitare la import sunt exprimate într-o altă monedă decât cea a statului membru în care este efectuată evaluarea, cursul de schimb se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile comunitare care reglementează calcularea valorii în vamă.
(2)Atunci când elementele utilizate pentru stabilirea bazei de impozitare a unei alte operaţiuni decât importul de bunuri sunt exprimate într-o altă monedă decât cea a statului membru în care este efectuată evaluarea, cursul de schimb aplicabil este ultimul curs de vânzare înregistrat, la momentul la care TVA devine exigibilă, pe piaţa valutară sau pe pieţele valutare cele mai reprezentative ale statului membru în cauză sau un curs stabilit în raport cu cel de pe piaţa sau pieţele respective, în conformitate cu normele stabilite de statul membru în cauză.
Statele membre acceptă, ca alternativă, utilizarea ultimului curs de schimb publicat de Banca Centrală Europeană la momentul la care taxa devine exigibilă. Conversia între monede, altele decât moneda euro, se realizează prin intermediul cursului de schimb al monedei euro pentru fiecare dintre monede. Statele membre pot solicita să li se comunice exercitarea acestei opţiuni de către persoana impozabilă.
Cu toate acestea, pentru unele tranzacţii menţionate la primul paragraf sau pentru anumite categorii de persoane impozabile, statele membre pot utiliza cursul de schimb stabilit în conformitate cu dispoziţiile comunitare în vigoare care reglementează calcularea valorii în vamă.
Art. 92
În ceea ce priveşte costurile ambalajelor returnabile, statele membre pot adopta una dintre următoarele măsuri:
a)excluderea lor din baza de impozitare şi adoptarea măsurilor necesare pentru a se asigura că suma respectivă este regularizată în cazul în care ambalajul nu este returnat;
b)includerea lor în baza de impozitare şi adoptarea măsurilor necesare pentru a se asigura că suma respectivă este regularizat în cazul în care ambalajul este efectiv returnat.
Art. 93
Cota aplicabilă operaţiunilor taxabile este cea în vigoare la momentul survenirii faptului generator.
Cu toate acestea, în următoarele situaţii, cota aplicabilă este cea în vigoare la momentul la care TVA devine exigibilă:
a)în cazurile prevăzute la articolele 65 şi 66;
b)în cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri;
c)pentru importul de bunuri, în cazurile prevăzute la articolul 71 alineatul (1) al doilea paragraf şi la articolul 71 alineatul (2).
Art. 94
(1)Cota aplicabilă unei achiziţii intracomunitare de bunuri este cea aplicabilă livrării de bunuri similare pe teritoriul statului membru.
(2)Cota aplicabilă importului de bunuri este cea aplicată livrării de bunuri similare pe teritoriul statului membru.
(3)Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, statele membre care aplică o cotă standard pentru livrările de obiecte de artă, de obiecte de colecţie şi de antichităţi enumerate în anexa IX părţile A, B şi C pot aplica o cotă redusă, astfel cum se prevede la articolul 98 alineatul (1) primul paragraf, la importul bunurilor respective pe teritoriul statului membru.
Art. 95
În cazul în care cotele se modifică, statele membre pot efectua regularizări, în cazurile prevăzute la articolele 65 şi 66, pentru a ţine seama de cota aplicabilă la momentul la care bunurile au fost livrate sau serviciile au fost prestate.
De asemenea, statele membre pot adopta toate măsurile tranzitorii adecvate.
Art. 98
(1)Statele membre pot aplica maximum două cote reduse.
Cotele reduse se fixează ca procent din baza de impozitare, care nu poate fi mai mic de 5%, şi se aplică numai livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii prevăzute în anexa III.
Statele membre pot aplica cotele reduse livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii pentru maximum 24 dintre punctele cuprinse în anexa III.
(2)Pe lângă cele două cote reduse menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre pot aplica o cotă redusă mai mică decât cota minimă de 5% şi o scutire cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii pentru maximum şapte dintre punctele cuprinse în anexa III.
Cota redusă mai mică decât cota minimă de 5% şi scutirea cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară pot fi aplicate livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii numai în cazul următoarelor puncte din anexa III:
a)punctele 1-6 şi 10c;
b)orice alt punct din anexa III care intră sub incidenţa opţiunilor prevăzute la articolul 105a alineatul (1).
În sensul celui de-al doilea paragraf litera (b) din prezentul alineat, operaţiunile privind locuinţele menţionate la articolul 105a alineatul (1) al doilea paragraf sunt considerate a se încadra la punctul 10 din anexa III.
Statele membre care aplicau, la 1 ianuarie 2021, cote reduse mai mici decât cota minimă de 5% sau care acordau scutiri cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii pentru mai mult de şapte dintre punctele cuprinse în anexa III îşi limitează aplicarea respectivelor cote reduse sau acordarea respectivelor scutiri pentru a se conforma primului paragraf din prezentul alineat până la 1 ianuarie 2032 sau până la adoptarea regimului definitiv prevăzut la articolul 402, în funcţie de data care survine mai întâi. Statele membre sunt libere să stabilească la care livrări de bunuri sau prestări de servicii vor continua să aplice aceste cote reduse sau pentru care dintre acestea vor continua să acorde scutirile respective.
(3)Cotele reduse şi scutirile menţionate la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol nu se aplică serviciilor prestate pe cale electronică, cu excepţia celor enumerate în anexa III la punctele 6, 7, 8 şi 13.
(4)La aplicarea cotelor reduse şi a scutirilor prevăzute în prezenta directivă, statele membre pot utiliza Nomenclatura combinată sau clasificarea statistică a produselor în funcţie de domeniul de activitate, sau ambele, pentru a stabili acoperirea exactă a categoriei în cauză.
Art. 98a
Cotele reduse şi scutirile menţionate la articolul 98 alineatele (1) şi (2) nu se aplică livrărilor de obiecte de artă, de obiecte de colecţie şi de antichităţi cărora li se aplică regimul special de la titlul XII capitolul 4.
Art. 99
[textul din Art. 99 din titlul VIII, capitolul 2, sectiunea 2 a fost abrogat la 06-apr-2022 de Art. 1, punctul 8. din Directiva 542/05-apr-2022]
Art. 100
Până la 31 decembrie 2028 şi ulterior la fiecare cinci ani, Comisia prezintă Consiliului un raport asupra domeniului de aplicare al anexei III, însoţit de orice propuneri adecvate care ar fi necesare.
Art. 101
[textul din Art. 101 din titlul VIII, capitolul 2, sectiunea 2 a fost abrogat la 06-apr-2022 de Art. 1, punctul 10. din Directiva 542/05-apr-2022]
Art. 101a
(1)În cazul în care Comisia a acordat unui stat membru, în conformitate cu articolul 53 primul paragraf din Directiva 2009/132/CE a Consiliului (*1), o autorizaţie de aplicare a unei scutiri pentru bunurile importate în beneficiul victimelor dezastrelor, statul membru respectiv poate acorda o scutire cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară, în aceleaşi condiţii, pentru achiziţiile intracomunitare şi livrarea bunurilor respective şi prestarea serviciilor legate de astfel de bunuri, inclusiv serviciile de închiriere.
(*1)Directiva 2009/132/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 de stabilire a domeniului de aplicare a articolului 143 literele (b) şi (c) din Directiva 2006/112/CE în ceea ce priveşte scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri (JO L 292, 10.11.2009, p. 5).
(2)Un stat membru care doreşte să aplice măsura menţionată la alineatul (1) informează comitetul TVA.
(3)În cazul în care bunurile sau serviciile achiziţionate de organizaţiile care beneficiază de scutirea prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol sunt utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute în titlul VIII capitolul 4 din Directiva 2009/132/CE, utilizarea bunurilor sau serviciilor respective este supusă TVA în condiţiile aplicabile în momentul în care încetează să mai fie îndeplinite condiţiile pentru scutire.
Art. 102
[textul din Art. 102 din titlul VIII, capitolul 2, sectiunea 3 a fost abrogat la 06-apr-2022 de Art. 1, punctul 12. din Directiva 542/05-apr-2022]
Art. 103
[textul din Art. 103 din titlul VIII, capitolul 2, sectiunea 3 a fost abrogat la 06-apr-2022 de Art. 1, punctul 12. din Directiva 542/05-apr-2022]
Art. 104
(1)Austria poate să aplice, în comunele Jungholz şi Mittelberg (Kleines Walsertal), o a doua cotă standard mai mică decât cota corespunzătoare aplicată în restul Austriei, dar nu mai mică de 15%.
(2)Grecia poate să aplice cote cu până la 30% mai mici decât cotele corespunzătoare aplicate în Grecia continentală în departamentele Lesbos, Chios, Samos, în insulele Dodecaneze, Ciclade, Thassos, Samothrace şi Skiros, precum şi în arhipelagul Sporadelor de Nord.
(3)Portugalia poate să aplice, în cazul operaţiunilor efectuate în regiunile autonome Azore şi Madeira şi al importurilor directe în aceste regiuni, cote mai mici decât cele aplicabile pe continent.
(4)Portugalia poate să aplice una dintre cele două cote reduse prevăzute la articolul 98 alineatul (1) taxelor pentru utilizarea podurilor din zona Lisabonei.
Art. 104a
[textul din Art. 104^A din titlul VIII, capitolul 2, sectiunea 3 a fost abrogat la 06-apr-2022 de Art. 1, punctul 14. din Directiva 542/05-apr-2022]
Art. 105
[textul din Art. 105 din titlul VIII, capitolul 2, sectiunea 3 a fost abrogat la 06-apr-2022 de Art. 1, punctul 14. din Directiva 542/05-apr-2022]
Art. 105a
(1)Statele membre care, în conformitate cu dreptul Uniunii, la 1 ianuarie 2021 aplicau cote reduse mai mici decât cota minimă prevăzută la articolul 98 alineatul (1) sau acordau scutiri cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii enumerate în anexa III, cu excepţia celor de la punctele 1-6 şi 10c pot continua, în conformitate cu articolul 98 alineatul (2), să aplice cotele reduse respective sau să acorde scutirile respective, fără a aduce atingere alineatului (4) din prezentul articol.
Statele membre care, în conformitate cu dreptul Uniunii, la 1 ianuarie 2021 aplicau cote reduse mai mici decât cota minimă prevăzută la articolul 98 alineatul (1) pentru operaţiunile privind locuinţele care nu fac parte dintr-o politică socială pot continua, în conformitate cu articolul 98 alineatul (2), să aplice cotele reduse respective.
Statele membre comunică comitetului TVA textul principalelor dispoziţii de drept intern şi condiţiile de aplicare a cotelor reduse şi a scutirilor de la articolul 98 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) până 7 iulie 2022.
Fără a aduce atingere alineatului (4) din prezentul articol, cotele reduse inferioare cotei minime prevăzute la articolul 98 alineatul (1) sau scutirile cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară pot fi aplicate de alte state membre, în conformitate cu articolul 98 alineatul (2) primul paragraf, pentru aceleaşi livrări de bunuri sau prestări de servicii menţionate la primul şi al doilea paragraf din prezentul alineat şi în aceleaşi condiţii ca acelea aplicabile la 1 ianuarie 2021 în statele membre menţionate la primul şi al doilea paragraf din prezentul alineat.
(2)Statele membre care, în conformitate cu dreptul Uniunii, la 1 ianuarie 2021 aplicau cote reduse mai mici de 12%, inclusiv cote reduse mai mici decât cota minimă prevăzută la articolul 98 alineatul (1), sau acordau scutiri cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară pentru alte livrări de bunuri sau prestări de servicii decât cele enumerate în anexa III pot continua, în conformitate cu articolul 98 alineatele (1) şi (2), să aplice cotele reduse respective sau să acorde scutirile respective până la 1 ianuarie 2032 sau până la adoptarea regimului definitiv prevăzut la articolul 402, în funcţie de data care survine mai întâi, fără a aduce atingere alineatului (4) din prezentul articol.
(3)Statele membre care, în conformitate cu dreptul Uniunii, la 1 ianuarie 2021 aplicau cote reduse de cel puţin 12% pentru alte livrări de bunuri sau prestări de servicii decât cele enumerate în anexa III pot continua, în conformitate cu articolul 98 alineatul (1) primul paragraf, să aplice cotele reduse respective, fără a aduce atingere alineatului (4) din prezentul articol.
Statele membre comunică comitetului TVA textul principalelor dispoziţii de drept intern şi condiţiile de aplicare a cotelor reduse menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat până la 7 iulie 2022.
Fără a aduce atingere alineatului (4) din prezentul articol, cotele reduse de cel puţin 12% pot fi aplicate de alte state membre, în conformitate cu articolul 98 alineatul (1) primul paragraf, pentru aceleaşi livrări de bunuri sau prestări de servicii ca cele menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat şi în aceleaşi condiţii ca acelea aplicabile la 1 ianuarie 2021 în statele membre menţionate la primul paragraf din prezentul alineat.
(4)Prin derogare de la alineatele (1), (2) şi (3), cotele reduse sau scutirile cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară privind combustibilii fosili, alte bunuri cu un impact similar asupra emisiilor de gaze cu efect de seră, cum ar fi turba, şi lemnul utilizat ca lemn de foc încetează să se aplice cel târziu la 1 ianuarie 2030. Cotele reduse sau scutirile cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară privind pesticidele chimice şi îngrăşămintele chimice încetează să se aplice cel târziu la 1 ianuarie 2032.
(5)Statele membre care, în conformitate cu alineatul (1) al patrulea paragraf din prezentul articol şi alineatul (3) al treilea paragraf din prezentul articol, precum şi cu articolul 105b, doresc să aplice cotele reduse de cel puţin 12%, cotele reduse mai mici decât cota minimă prevăzută la articolul 98 alineatul (1) sau scutirile cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară, până la 7 octombrie 2023, adoptă normele detaliate care reglementează exercitarea respectivelor opţiuni. Acestea comunică comitetului TVA textul principalelor dispoziţii de drept intern pe care le-au adoptat.
(6)Până la 1 iulie 2025, pe baza informaţiilor furnizate de statele membre, Comisia prezintă Consiliului un raport cu o listă completă, care să indice bunurile şi serviciile menţionate la alineatele (1) şi (3) din prezentul articol şi la articolul 105b pentru care se aplică, în statele membre, cotele reduse, inclusiv cotele reduse mai mici decât cota minimă prevăzută la articolul 98 alineatul (1), sau scutirile cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară.
Art. 105b
Statele membre care, în conformitate cu dreptul Uniunii, la 1 ianuarie 2021 aplicau cote reduse cel puţin egale cu cota minimă de 5% pentru operaţiunile privind locuinţele care nu fac parte dintr-o politică socială pot continua, în conformitate cu articolul 98 alineatul (1) primul paragraf, să aplice cotele reduse respective. Într-un astfel de caz, cota redusă care se aplică unor astfel de operaţiuni nu poate fi mai mică de 12% începând cu 1 ianuarie 2042.
Statele membre comunică comitetului TVA textul principalelor dispoziţii de drept intern şi condiţiile de aplicare a cotelor reduse menţionate la primul paragraf până la 7 iulie 2022.
O cotă redusă de cel puţin 12% poate fi aplicată de alte state membre, în conformitate cu articolul 98 alineatul (1) primul paragraf, pentru operaţiunile menţionate la primul paragraf din prezentul articol, în aceleaşi condiţii ca acelea aplicabile la 1 ianuarie 2021 în statele membre menţionate la primul paragraf din prezentul articol.
În sensul articolului 98 alineatul (1) al treilea paragraf, operaţiunile menţionate în prezentul articol sunt considerate ca încadrându-se la punctul 10 din anexa III.
[textul din titlul VIII, capitolul 3 a fost abrogat la 01-iun-2009 de Art. 1, punctul 3. din Directiva 2009/47/CE/05-mai-2009]
[textul din titlul VIII, capitolul 4 a fost abrogat la 06-apr-2022 de Art. 1, punctul 16. din Directiva 542/05-apr-2022]
Art. 123
[textul din Art. 123 din titlul VIII, capitolul 5 a fost abrogat la 06-apr-2022 de Art. 1, punctul 17. din Directiva 542/05-apr-2022]
Art. 124
[textul din Art. 124 din titlul VIII, capitolul 5 a fost abrogat la 01-ian-2008 de Art. 1, punctul 2. din Directiva 2007/75/CE/20-dec-2007]
Art. 125
[textul din Art. 125 din titlul VIII, capitolul 5 a fost abrogat la 06-apr-2022 de Art. 1, punctul 17. din Directiva 542/05-apr-2022]
Art. 126
[textul din Art. 126 din titlul VIII, capitolul 5 a fost abrogat la 01-ian-2008 de Art. 1, punctul 4. din Directiva 2007/75/CE/20-dec-2007]
Art. 127
[textul din Art. 127 din titlul VIII, capitolul 5 a fost abrogat la 01-ian-2011 de Art. 1, punctul 10. din Directiva 2009/47/CE/05-mai-2009]
Art. 128
[textul din Art. 128 din titlul VIII, capitolul 5 a fost abrogat la 06-apr-2022 de Art. 1, punctul 17. din Directiva 542/05-apr-2022]
Art. 129
[textul din Art. 129 din titlul VIII, capitolul 5 a fost abrogat la 06-apr-2022 de Art. 1, punctul 17. din Directiva 542/05-apr-2022]
Art. 129a
(1)Statele membre pot adopta una dintre următoarele măsuri:
a)să aplice o cotă redusă pentru livrarea de dispozitive medicale pentru diagnostic in vitro aferente COVID-19 şi pentru prestarea de servicii strâns legate de aceste dispozitive;
b)să acorde o scutire cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară pentru livrarea de dispozitive medicale pentru diagnostic in vitro aferente COVID-19 şi pentru prestarea de servicii strâns legate de aceste dispozitive.
Numai dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro aferente COVID-19 care sunt în conformitate cu cerinţele aplicabile prevăzute în Directiva 98/79/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*) sau în Regulamentul (UE) 2017/746 al Parlamentului European şi al Consiliului (**) şi în alte acte aplicabile din legislaţia Uniunii sunt eligibile pentru măsurile prevăzute la primul paragraf.
(2)Statele membre pot să acorde o scutire cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară pentru livrarea de vaccinuri împotriva COVID-19 şi pentru prestarea de servicii strâns legate de aceste vaccinuri.
Numai vaccinurile împotriva COVID-19 autorizate de Comisie sau de statele membre sunt eligibile pentru scutirea prevăzută la primul paragraf.
(3)Prezentul articol se aplică până la data de 31 decembrie 2022.
Art. 130
[textul din Art. 130 din titlul VIII, capitolul 5 a fost abrogat la 01-ian-2008 de Art. 1, punctul 8. din Directiva 2007/75/CE/20-dec-2007]
Art. 131
Scutirile prevăzute la capitolele 2-9 se aplică fără să aducă atingere altor dispoziţii comunitare şi în conformitate cu condiţiile pe care statele membre le stabilesc în scopul de a asigura aplicarea corectă şi directă a acestor scutiri şi de a preveni orice posibilă evaziune, fraudă sau abuz.
Art. 132
(1)Statele membre scutesc următoarele tranzacţii:
a)prestarea de servicii şi livrarea de bunuri accesorii acestora, altele decât serviciile de transport de călători şi serviciile de telecomunicaţii, efectuate de către serviciile poştale publice;
b)spitalizarea şi îngrijirea medicală şi activităţile conexe asigurate de organisme de drept public sau, în condiţii sociale comparabile celor aplicabile organismelor de drept public, asigurate de spitale, centre de tratament medical sau diagnoză şi alte instituţii de natură similară recunoscute în mod corespunzător;
c)prestarea de îngrijiri medicale în exercitarea profesiunilor medicale şi paramedicale, astfel cum sunt definite de statul membru în cauză;
d)livrarea de organe, sânge şi lapte, de provenienţă umană;
e)prestarea de servicii efectuată în cadrul profesiei lor de către tehnicienii dentari şi livrarea de proteze dentare de către dentişti şi tehnicieni dentari;
f)prestarea de servicii de către grupuri independente de persoane, care efectuează o activitate scutită de TVA sau pentru care nu sunt persoane impozabile, în scopul prestării către membrii lor a serviciilor necesare în mod direct desfăşurării activităţii respective, atunci când grupurile în cauză se rezumă să solicite membrilor lor rambursarea exactă a părţii lor din cheltuielile comune, cu condiţia ca scutirea respectivă să nu fie susceptibilă de a cauza denaturări ale concurenţei;
g)prestarea de servicii şi livrarea de bunuri direct legate de ajutorul social şi securitatea socială, inclusiv cele prestate şi livrate de cămine de bătrâni, de organisme de drept public sau de alte organisme recunoscute de statul membru în cauză ca având un caracter social;
h)prestarea de servicii şi livrarea de bunuri direct legate de protecţia copiilor şi a tinerilor, de către organisme de drept public sau de alte organizaţii recunoscute de statul membru în cauză ca având un caracter social;
i)educaţia copiilor şi a tinerilor, învăţământul şcolar sau universitar, formarea şi reconversia profesională, inclusiv prestarea de servicii şi livrarea de bunuri strâns legate de acestea, de către organisme de drept public care au acest scop sau de alte organizaţii recunoscute de statul membru în cauză ca având scopuri similare;
j)pregătirea particulară oferită de profesori şi la nivel de învăţământ şcolar şi universitar;
k)punerea la dispoziţie de personal de către instituţiile religioase sau filozofice în scopul activităţilor prevăzute la literele (b), (g), (h) şi (i) şi în scopul asistenţei spirituale;
1) prestarea de servicii, precum şi livrarea de bunuri strâns legate de acestea, în folosul membrilor, în schimbul unei cotizaţii stabilite în conformitate cu statutul lor, de către organizaţiile fără scop lucrativ care urmăresc obiective de ordin politic, sindical, religios, patriotic, filozofic, filantropic sau civic, cu condiţia ca scutirea respectivă să nu fie susceptibilă de a cauza denaturări ale concurenţei;
m)prestarea anumitor servicii strâns legate de sport şi educaţia fizică de către organizaţii fără scop lucrativ persoanelor care practică sportul sau educaţia fizică;
n)prestarea anumitor servicii culturale, precum şi livrarea de bunuri strâns legate de acestea, de către organisme de drept public sau de alte organisme culturale recunoscute de statul membru în cauză;
o)prestarea de servicii şi livrarea de bunuri de către organizaţii ale căror activităţi sunt scutite în temeiul literelor (b), (g), (h), (i), (l), (m) şi (n), cu ocazia evenimentelor destinate strângerii de fonduri şi organizate exclusiv în beneficiul lor, cu condiţia ca scutirea respectivă să nu fie susceptibilă de a cauza denaturări ale concurenţei;
p)prestarea de servicii de transport pentru persoanele bolnave sau accidentate în vehicule special destinate acestui scop, de către organisme autorizate corespunzător;
q)alte activităţi decât cele de natură comercială efectuate de organismele publice de radio şi televiziune.
(2)În sensul alineatului (1) litera (o), statele membre pot introduce orice restricţii necesare, în special în ceea ce priveşte numărul faptelor sau suma fondurilor care dau dreptul la scutire.
Art. 133
Statele membre pot acorda altor organisme decât cele de drept public fiecare dintre scutirile prevăzute la articolul 132 alineatul (1) literele (b), (g), (h), (i), (l), (m) şi (n) sub rezerva respectării, în fiecare caz în parte, a uneia sau mai multora dintre următoarele condiţii:
a)nu este necesar ca organismele în cauză să urmărească în mod sistematic obţinerea unui profit, iar orice profituri eventuale nu se distribuie, ci se alocă în scopul continuării sau îmbunătăţirii serviciilor prestate;
b)este necesar ca organismele în cauză să fie gestionate şi administrate în mod esenţial cu titlu gratuit de către persoane care nu au, fie prin ele însele, fie prin intermediari, interese directe sau indirecte în rezultatele activităţilor respective;
c)organismele în cauză au obligaţia de a practica preţuri aprobate de autorităţile publice sau care nu depăşesc asemenea preţuri aprobate sau, pentru operaţiunile care nu sunt supuse aprobării, preţuri mai mici decât cele practicate pentru operaţiuni similare de întreprinderile comerciale supuse TVA;
d)este necesar ca scutirile să nu fie susceptibile de a cauza denaturări ale concurenţei în dezavantajul întreprinderilor comerciale supuse TVA.
Statele membre care, în temeiul anexei E la Directiva 77/388/CEE, la 1 ianuarie 1989 aplicau TVA operaţiunilor prevăzute la articolul 132 alineatul (1) literele (m) şi (n) pot aplica, de asemenea, condiţiile prevăzute la primul paragraf litera (d), atunci când livrările de bunuri sau prestările de servicii respective de către organisme de drept public sunt scutite.
Art. 134
Livrarea de bunuri sau prestarea de servicii nu este scutită, în temeiul articolului 132 alineatul (1) literele (b), (g), (h), (i), (l), (m) şi (n), în următoarele cazuri:
a)atunci când livrarea sau prestarea nu este esenţială pentru operaţiunile scutite;
b)atunci când scopul principal al livrării sau prestării este obţinerea de venituri suplimentare pentru organismul în cauză prin operaţiuni care se află în concurenţă directă cu cele efectuate de întreprinderile comerciale supuse TVA.
Art. 135
(1)Statele membre scutesc următoarele operaţiuni:
a)tranzacţiile de asigurare şi reasigurare, inclusiv serviciile conexe prestate de brokerii şi agenţii de asigurări;
b)acordarea şi negocierea de credite şi gestionarea creditelor de către persoana care le acordă;
c)negocierea de garanţii de credit sau de alte garanţii sau orice tranzacţii cu astfel de garanţii, precum şi gestionarea garanţiilor de credit de către persoana care acordă creditul;
d)operaţiuni, inclusiv negocierea, privind conturile de depozit sau conturile curente, plăţi, viramente, creanţe, cecuri şi alte instrumente negociabile, exceptând recuperarea creanţelor;
e)operaţiuni, inclusiv negocierea, privind monede, bancnote şi monede utilizate ca mijloc legal de plată, cu excepţia obiectelor de colecţie, şi anume monede de aur, argint sau din alt metal sau bancnote care nu sunt utilizate în mod normal ca mijloc legal de plată sau monede de interes numismatic;
f)operaţiuni, inclusiv negocierea, dar exceptând gestionarea sau păstrarea, cu acţiuni, titluri de participare, obligaţiuni şi alte valori mobiliare, dar exceptând documentele reprezentând titluri de proprietate asupra bunurilor şi drepturile sau valorile mobiliare prevăzute la articolul 15 alineatul (2);
g)gestionarea de fonduri comune de plasament, aşa cum sunt definite de statele membre;
h)livrarea la valoarea nominală de timbre poştale utilizate de către serviciile poştale pe teritoriul lor, de timbre fiscale sau de alte timbre similare;
i)pariuri, loterii şi alte forme de jocuri de noroc, sub rezerva condiţiilor şi restricţiilor stabilite de fiecare stat membru;
j)livrarea unei clădiri sau a unor părţi ale unei clădiri şi a terenului pe care se află clădirea, alta decât livrarea prevăzută la articolul 12 alineatul (1) litera (a);
k)livrarea de terenuri pe care nu s-au ridicat construcţii alta decât livrarea de terenuri construibile prevăzută la articolul 12 alineatul (1) litera (b);
l)leasingul sau închirierea de bunuri imobile.
(2)Sunt excluse de la scutirea prevăzută la alineatul (1) litera (l) următoarele operaţiuni:
a)prestarea de servicii de cazare, definită de legislaţia statelor membre, în sectorul hotelier sau în sectoare cu funcţie similară, inclusiv cazări în tabere de vacanţă sau în locuri amenajate pentru camping;
b)închirierea de spaţii pentru parcarea vehiculelor;
c)închirierea de echipamente şi instalaţii fixate definitiv;
d)închirierea de seifuri.
Statele membre pot aplica excluderi suplimentare din sfera de aplicare a scutirii prevăzute la alineatul (1) punctul (l).
Art. 136
Statele membre scutesc următoarele operaţiuni:
a)livrarea de bunuri utilizate exclusiv pentru o activitate scutită în temeiul articolelor 132, 135, 371, 375, 376 şi 377, articolului 378 alineatul (2), articolului 379 alineatul (2) şi articolelor 380-390c, în cazul în care bunurile respective nu au făcut obiectul unui drept de deducere;
b)livrarea de bunuri la a căror achiziţie sau utilizare taxa pe valoarea adăugată aferentă nu a fost deductibilă, în temeiul articolului 176.
Art. 136a
În cazul în care se consideră că o persoană impozabilă a primit şi a livrat bunuri în conformitate cu articolul 14a alineatul (2), statele membre scutesc livrarea bunurilor respective către persoana impozabilă în cauză.
Art. 137
(1)Statele membre pot acorda persoanelor impozabile dreptul de a opta pentru impozitarea următoarelor operaţiuni:
a)operaţiunile financiare prevăzute la articolul 135 alineatul (1) literele (b)-(g);
b)livrarea unei clădiri sau a unor părţi ale unei clădiri şi a terenului pe care se află clădirea, alta decât livrarea prevăzută la articolul 12 alineatul (1) litera (a);
c)livrarea de terenuri pe care nu s-au ridicat construcţii, alta decât livrarea de terenuri construibile prevăzută la articolul 12 alineatul (1) litera (b);
d)leasingul sau închirierea de bunuri imobile.
(2)Statele membre stabilesc normele de exercitare a opţiunii prevăzute la alineatul (1).
Statele membre pot limita sfera de aplicare a dreptului de opţiune menţionat anterior.
Art. 138
(1)Statele membre scutesc livrarea de bunuri expediate sau transportate către o destinaţie aflată în afara teritoriului lor, dar în interiorul Comunităţii, de către sau în numele vânzătorului sau al persoanei care achiziţionează bunurile, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)bunurile sunt livrate unei persoane impozabile sau unei persoane juridice neimpozabile care acţionează ca atare în alt stat membru decât cel în care începe expedierea sau transportul bunurilor;
b)persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă pentru care este efectuată livrarea este identificată în scopuri de TVA în alt stat membru decât cel în care începe expedierea sau transportul bunurilor şi a indicat furnizorului acest număr de identificare în scopuri de TVA;
(11)Scutirea prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în cazul în care furnizorul nu a respectat obligaţia prevăzută la articolele 262 şi 263 de a depune o declaraţie recapitulativă sau declaraţia recapitulativă depusă de acesta nu conţine informaţiile corecte referitoare la această livrare, astfel cum se solicită în temeiul articolului 264, cu excepţia cazului în care furnizorul poate justifica în mod corespunzător deficienţa într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente.
(2)Pe lângă livrarea de bunuri prevăzută la alineatul (1), statele membre scutesc următoarele operaţiuni:
a)livrarea de mijloace de transport noi, expediate sau transportate clientului la o destinaţie aflată în afara teritoriului lor respectiv, dar în cadrul Comunităţii, de către vânzător sau client sau în numele acestora, pentru persoane impozabile sau pentru persoane juridice neimpozabile ale căror achiziţii intracomunitare de bunuri nu se supun TVA în temeiul articolului 3 alineatul (1) sau pentru orice altă persoană neimpozabilă;
b)livrarea de bunuri supuse accizelor, expediate sau transportate clientului la o destinaţie din afara teritoriului lor respectiv, dar în cadrul Comunităţii, de către vânzător sau client sau în numele acestora, pentru persoane impozabile sau pentru persoane juridice neimpozabile ale căror achiziţii intracomunitare de bunuri altele decât produsele supuse accizelor nu se supun TVA în temeiul articolului 3 alineatul (1), atunci când
produsele respective au fost expediate sau transportate în conformitate cu articolul 7 alineatele (4) şi (5) sau cu articolul 16 din Directiva 92/12/CEE;
c)livrarea de bunuri, constând dintr-un transfer către un alt stat membru, care beneficiază de scutire în temeiul alineatului (1) şi al literelor (a) şi (b) în cazul în care a fost efectuată pentru altă persoană impozabilă.
Art. 139
(1)Scutirea prevăzută la articolul 138 alineatul (1) nu se aplică livrării de bunuri efectuate de persoane impozabile care, pe teritoriul statului membru în care este efectuată livrarea, beneficiază de scutirea pentru întreprinderile mici prevăzută la articolul 284.
Scutirea respectivă nu se aplică nici livrării de bunuri către persoanele impozabile sau persoanele juridice neimpozabile ale căror achiziţii intracomunitare de bunuri nu se supun TVA în temeiul articolului 3 alineatul (1).
(2)Scutirea prevăzută la articolul 138 alineatul (2) litera (b) nu se aplică livrării de produse supuse accizelor efectuate de către persoane impozabile care, pe teritoriul statului membru în care este efectuată livrarea, beneficiază de scutirea pentru întreprinderile mici prevăzută la articolul 284.
(3)Scutirea prevăzută la articolul 138 alineatul (1) şi la articolul 138 alineatul (2) literele (b) şi (c) nu se aplică livrării de bunuri supuse TVA în conformitate cu regimul marjei prevăzut la articolele 312-325 sau cu regimurile speciale pentru vânzările prin licitaţie publică.
Scutirea prevăzută la articolul 138 alineatul (1) şi la articolul 138 alineatul (2) litera (c) nu se aplică livrării de mijloace de transport second-hand, astfel cum sunt definite la articolul 327 alineatul (3), supuse TVA în conformitate cu regimurile tranzitorii pentru mijloace de transport second-hand.
Art. 140
Statele membre scutesc următoarele operaţiuni:
a)achiziţia intracomunitară de bunuri a căror livrare de către persoane impozabile este scutită în toate circumstanţele pe teritoriul lor respectiv;
b)achiziţia intracomunitară de bunuri al căror import este scutit în toate circumstanţele în temeiul articolului 143 alineatul (1) literele (a), (b), (c) şi (e)-(l);
c)achiziţia intracomunitară de bunuri atunci când, în temeiul articolelor 170 şi 171, persoana care achiziţionează bunurile beneficiază în toate circumstanţele de rambursarea totală a TVA datorate în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b).
Art. 141
Fiecare stat membru adoptă măsuri specifice pentru a se asigura că TVA nu este aplicată achiziţiei intracomunitare de bunuri pe teritoriul lui, efectuată în conformitate cu articolul 40, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)achiziţia de bunuri este efectuată de către o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în cauză, dar este înregistrată în scopuri de TVA în alt stat membru;
b)achiziţia de bunuri este efectuată în scopul unei livrări ulterioare a bunurilor respective, în statul membru în cauză, de către persoana impozabilă prevăzută la litera (a);
c)bunurile astfel achiziţionate de către persoana impozabilă prevăzută la litera (a) sunt expediate sau transportate direct, dintr-un alt stat membru decât cel în care persoana este identificată în scopuri de TVA, persoanei căreia urmează să-i efectueze livrarea ulterioară;
d)persoana căreia urmează să-i fie efectuată livrarea ulterioară este o altă persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă, identificată în scopuri de TVA în statul membru în cauză;
e)destinatarul prevăzut la litera (d) a fost desemnat în conformitate cu articolul 197 ca persoana obligată la plata TVA pentru livrarea efectuată de persoana impozabilă nestabilită în statul membru în care este datorată taxa.
Art. 142
Statele membre pot scuti prestarea de servicii de transport intracomunitar de bunuri către şi dinspre insulele care formează regiunile autonome Azore şi Madeira, precum şi prestarea de servicii de transport de bunuri între insulele respective.
Art. 143
(1)Statele membre scutesc următoarele operaţiuni:
(11)(1a) În scopul scutirii prevăzute la alineatul (1) litera (ca) din prezentul articol, Comisia adoptă un act de punere în aplicare pentru a introduce măsuri speciale de prevenire a anumitor forme de evaziune fiscală sau de eludare a obligaţiilor fiscale, printre altele prin corelarea numărului unic al lotului cu codul de înregistrare în scopuri de TVA corespunzător, astfel cum se menţionează la articolul 369q din prezenta directivă. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (*1).
(*1)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2011/182/oj).
Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru cooperare administrativă înfiinţat în temeiul articolului 58 din Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului (*2). Respectivul comitet reprezintă un comitet în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(*2)Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă şi combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată (JO L 268, 12.10.2010, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2010/904/oj).
a)importul definitiv de bunuri a căror livrare de către o persoană impozabilă este scutită în toate circumstanţele pe teritoriul lor respectiv;
b)importul final de bunuri reglementat de Directivele 69/169/CEE(1), 83/181/CEE(2) şi 2006/79/CE (3) ale Consiliului;
(1)Directiva 69/169/CEE a Consiliului din 28 mai 1969 privind armonizarea dispoziţiilor stabilite prin acţiuni legislative, de reglementare sau administrative referitoare la scutirea de impozitul pe cifra de afaceri şi de accize percepute la import în contextul traficului internaţional de călători (JO L 133, 4.6.1969, p. 6). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/93/CE (JO L 346, 29.12.2005, p. 16).
(2)Directiva 83/181/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 de stabilire a domeniului de aplicare a articolului 14 alineatul (1) litera (d) din Directiva 77/388/CEE privind scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri (JO L 105, 23.4.1983, p. 38). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.
(3)Directiva 2006/79/CE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind scutirea de impozit la import pentru loturile mici de bunuri cu caracter necomercial din ţări terţe (versiune codificată) (JO L 286, 17.10.2006, p. 15).
c)importul definitiv de bunuri în liberă circulaţie dintr-un teritoriu terţ care face parte din teritoriul vamal comunitar, care beneficiază de scutire în temeiul literei (b) în cazul în care au fost importate în sensul articolului 30 primul paragraf;
c1)importul de bunuri, atunci când TVA trebuie declarată în cadrul regimului special de la titlul XII capitolul 6 secţiunea 4 şi atunci când, cel târziu în momentul prezentării declaraţiei de import, codul individual de înregistrare în scopuri de TVA, pentru aplicarea regimului special, al furnizorului sau al intermediarului care acţionează în contul său, alocat în temeiul articolului 369q, a fost furnizat biroului vamal competent din statul membru de import;
d)importul de bunuri expediate sau transportate dintr-un teritoriu terţ sau dintr-o ţară terţă într-un alt stat membru decât cel în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor, atunci când livrarea bunurilor respective de către importatorul desemnat sau recunoscut în temeiul articolului 201 ca persoană obligată la plata TVA este scutită în temeiul articolului 138;
e)reimportul, de către persoana care le-a exportat, de bunuri în starea în care au fost exportate, atunci când respectivele bunuri sunt scutite de drepturi vamale;
f)importul, în cadrul regimurilor diplomatice şi consulare, de bunuri scutite de drepturi vamale;
fa) importul de bunuri de către Comunitatea Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de Investiţii sau de către organismele instituite de Comunităţi cărora li se aplică Protocolul din 8 aprilie 1965 privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene, în limitele şi condiţiile stabilite de protocolul respectiv şi de acordurile de punere în aplicare a respectivului protocol sau de acordurile de sediu, în măsura în care nu conduc la denaturarea concurenţei;
f2)(fb) importul de bunuri de către Comisie sau de către o agenţie ori un organism înfiinţat(ă) în temeiul dreptului Uniunii, în cazul în care Comisia sau o astfel de agenţie ori un astfel de organism importă bunurile respective în scopul îndeplinirii sarcinilor care îi sunt conferite prin dreptul Uniunii pentru a combate pandemia de COVID-19, cu excepţia situaţiei în care bunurile importate sunt utilizate, fie imediat, fie la o dată ulterioară, în scopul unor livrări ulterioare efectuate cu titlu oneros de către Comisie sau de către o astfel de agenţie ori organism;
g)importul de bunuri de către organismele internaţionale, altele decât cele menţionate la litera (fa), recunoscute ca atare de autorităţile publice ale statului membru gazdă sau de către membri ai respectivelor organisme, în limitele şi condiţiile stabilite de convenţiile internaţionale de instituire a organismelor sau de acordurile de sediu;
g1)importul de bunuri în statele membre de către forţele armate ale altor state membre în scopul utilizării de către forţele armate respective sau de către personalul civil care le însoţeşte ori pentru aprovizionarea popotelor sau a cantinelor acestora, atunci când forţele armate respective participă la o acţiune de apărare desfăşurată pentru a implementa o activitate a Uniunii în cadrul politicii de securitate şi apărare comune;
h)importul de bunuri, în statele membre părţi la Tratatul Atlanticului de Nord, de către forţele armate ale altor state părţi la tratatul în cauză în scopul utilizării de către forţele respective sau de către personalul civil care le însoţeşte sau pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor lor atunci când forţele respective participă la o acţiune comună de apărare;
i)importul de bunuri de către forţele armate ale Regatului Unit staţionate în insula Cipru în temeiul Tratatului de constituire a Republicii Cipru din 16 august 1960, pentru utilizare de către forţele respective sau de către personalul civil care le însoţeşte sau pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor lor;
j)importul, efectuat în porturi de către întreprinderi de pescuit maritim, de produse piscicole pescuite, neprelucrate sau după ce au fost conservate în vederea comercializării, dar înainte de a fi livrate;
k)importul de aur de către băncile centrale;
l)importul de gaz prin intermediul unui sistem de gaze naturale sau prin orice reţea conectată la un astfel de sistem sau importul de gaz introdus de pe o navă care transportă gaz într-un sistem de gaze naturale sau într-o reţea de conducte cu alimentare din amonte, importul de electricitate sau de energie destinată încălzirii sau răcirii prin intermediul reţelelor de încălzire sau de răcire;
(2)Scutirea prevăzută la alineatul (1) litera (d) se aplică în cazurile în care importul este urmat de livrarea bunurilor scutite în temeiul articolului 138 alineatul (1) şi alineatul (2) litera (c), numai dacă, la data importului, importatorul a pus la dispoziţia autorităţilor competente ale statului membru al importului cel puţin informaţiile următoare:
a)numărul său de identificare TVA atribuit în statul membru în care are loc importul sau numărul de identificare TVA al reprezentantului său fiscal, care este obligat la plata TVA, atribuit în statul membru în care are loc importul;
b)numărul de identificare TVA al clientului, căruia îi sunt livrate produsele în conformitate cu articolul 138 alineatul (1), atribuit în alt stat membru sau propriul număr de identificare TVA, atribuit în statul membru în care se încheie expedierea sau transportul produselor, atunci când acestea sunt transferate în conformitate cu articolul 138 alineatul (2) litera (c);
c)dovada faptului că produsele importate sunt destinate să fie transportate sau expediate din statul membru în care se face importul spre un alt stat membru.
Cu toate acestea, statele membre pot dispune ca dovada menţionată la litera (c) să fie prezentată autorităţilor competente numai la cerere.
(3)Atunci când condiţiile pentru scutirea prevăzută la alineatul (1) litera (fb) încetează să se aplice, Comisia sau agenţia ori organismul în cauză informează statul membru în care a fost aplicată scutirea, iar importul bunurilor respective este supus TVA în condiţiile aplicabile la momentul respectiv.
Art. 144
Statele membre scutesc prestarea de servicii legate de importul de bunuri atunci când valoarea serviciilor în cauză este inclusă în baza de impozitare în conformitate cu articolul 86 alineatul (1) litera (b).
Art. 145
(1)Comisia prezintă Consiliului, după caz şi de îndată ce este posibil, propuneri pentru delimitarea sferei de aplicare a scutirilor prevăzute la articolele 143 şi 144 şi de stabilire a normele de punere în aplicare a scutirilor respective.
(2)Până la intrarea în vigoare a normelor prevăzute la alineatul (1), statele membre pot menţine în vigoare dispoziţiile lor naţionale.
Statele membre îşi pot adapta dispoziţiile naţionale astfel încât să reducă la minimum denaturarea concurenţei şi, în special, să prevină neimpozitarea sau dubla impozitare în Comunitate.
Statele membre pot utiliza orice proceduri administrative pe care le consideră cele mai adecvate pentru realizarea scutirii.
(3)Comisiei îi sunt notificate de către statele membre, iar Comisia, la rândul ei, informează celelalte state membre în mod corespunzător, dispoziţiile de drept intern în vigoare, în măsura în care acestea nu au fost încă notificate, şi cele pe care statele membre le adoptă în temeiul alineatului (2).
Art. 146
(1)Statele membre scutesc următoarele operaţiuni:
a)livrarea de bunuri expediate sau transportate la o destinaţie din afara Comunităţii de către vânzător sau în contul acestuia;
b)livrarea de bunuri expediate sau transportate la o destinaţie din afara Comunităţii de către un client nestabilit pe teritoriul lor respectiv sau în contul acestuia, cu excepţia bunurilor transportate de client însuşi pentru echiparea şi alimentarea ambarcaţiunilor de agrement şi a aeronavelor private sau a altor mijloace de transport de uz privat;
c)livrarea de bunuri către organisme autorizate care le exportă în afara Comunităţii în cadrul activităţilor lor umanitare, caritabile sau educative desfăşurate în afara Comunităţii;
d)prestarea de servicii constând în lucrări asupra bunurilor mobile achiziţionate sau importate în scopul efectuării lucrărilor în cauză în cadrul Comunităţii şi expediate sau transportate în afara Comunităţii de către prestator, de către clientul care nu este stabilit pe teritoriul lor respectiv sau în contul oricăruia dintre aceştia;
e)prestarea de servicii, inclusiv transportul şi operaţiunile accesorii acestuia, dar exceptând prestarea de servicii scutite în conformitate cu articolele 132 şi 135, atunci când acestea sunt legate direct de exportul sau importul bunurilor reglementate de articolul 61 şi articolul 157 alineatul (1) litera (a).
(2)Scutirea prevăzută la alineatul (1) litera (c) poate fi acordată prin rambursarea TVA.
Art. 147
(1)Atunci când livrarea de bunuri prevăzută la articolul 146 alineatul (1) litera (b) se referă la bunuri transportate în bagajele personale ale călătorilor, scutirea se aplică numai în cazul respectării următoarelor condiţii:
a)pasagerul nu este stabilit în Comunitate;
b)bunurile sunt transportate în afara Comunităţii înainte de sfârşitul celei de-a treia luni următoare celei în care a fost efectuată livrarea;
c)valoarea totală a livrării, inclusiv TVA, este mai mare de 17 5 EUR sau echivalentul în monedă naţională, stabilită anual prin aplicarea ratei de conversie obţinute în prima zi lucrătoare a lunii octombrie cu efect de la data de 1 ianuarie a anului următor.
Cu toate acestea, statele membre pot scuti o livrare cu valoare totală inferioară sumei prevăzute la primul paragraf litera (c).
(2)În sensul alineatului (1), "un călător care nu este stabilit în Comunitate" înseamnă un călător al cărui domiciliu permanent sau a cărui reşedinţă obişnuită nu este situată în Comunitate. În acest caz, "domiciliu stabil sau reşedinţă obişnuită" înseamnă locul menţionat ca atare în paşaport, carte de identitate sau alt document recunoscut ca document de identitate de către statul membru pe al cărui teritoriu are loc livrarea.
Dovada exportului este furnizată prin factură sau prin alt document înlocuitor, avizate de biroul vamal prin care au ieşit bunurile din Comunitate.
Fiecare stat membru trimite Comisiei specimene ale ştampilelor pe care le utilizează pentru avizarea prevăzută la al doilea paragraf. Comisia transmite informaţiile respective autorităţilor fiscale ale celorlalte state membre.
Art. 148
Statele membre scutesc următoarele operaţiuni:
a)livrarea de bunuri pentru alimentarea şi aprovizionarea navelor utilizate pentru navigaţia în largul mării şi pentru transportul de călători cu plată sau utilizate pentru activităţi comerciale, industriale sau de pescuit sau pentru salvare ori asistenţă pe mare sau pentru pescuitul de coastă, exceptând, în cazul navelor utilizate pentru pescuitul de coastă, proviziile de la bordul navelor;
b)livrarea de bunuri pentru alimentarea şi aprovizionarea navelor de război, incluse la codul 8906 10 00 din Nomenclatura Combinată (NC), care părăsesc teritoriul lor către porturi sau puncte de ancorare din afara statului membru în cauză;
c)livrarea, modificarea, repararea, întreţinerea, navlosirea şi închirierea navelor prevăzute la litera (a) şi livrarea, închirierea, repararea şi întreţinerea echipamentelor, inclusiv echipamente de pescuit, încorporate sau utilizate pe navele respective;
d)prestarea de servicii altele decât cele prevăzute la litera (c), pentru satisfacerea nevoilor directe ale navelor prevăzute la litera (a) sau a încărcăturilor lor;
e)livrarea de bunuri pentru alimentarea şi aprovizionarea aeronavelor utilizate de companiile aeriene care efectuează în principal transport internaţional cu plată;
f)livrarea, modificarea, repararea, întreţinerea şi închirierea aeronavelor prevăzute la litera (e) şi livrarea, închirierea, repararea şi întreţinerea echipamentelor încorporate sau utilizate pe aeronavele respective;
g)prestarea altor servicii decât cele prevăzute la litera (f), pentru satisfacerea nevoilor directe ale aeronavelor prevăzute la litera (e) sau a încărcăturilor lor.
Art. 149
Portugalia poate considera ca transport internaţional transportul maritim şi aerian între insulele care formează regiunile autonome Azore şi Madeira şi între aceste regiuni şi continent.
Art. 150
(1)Comisia prezintă Consiliului, după caz şi de îndată ce este posibil, propuneri de delimitare a sferei de aplicare a scutirilor prevăzute la articolul 148 şi de stabilire a normelor de punere în aplicare a scutirilor respective.
(2)Până la intrarea în vigoare a dispoziţiilor prevăzute la alineatul (1), statele membre pot limita sfera de aplicare a scutirilor prevăzute la articolul 148 literele (a) şi (b).
Art. 151
(1)Statele membre scutesc următoarele operaţiuni:
a)livrarea de bunuri sau prestarea de servicii în cadrul relaţiilor diplomatice şi consulare;
aa) livrarea de bunuri sau prestarea de servicii către Comunitatea Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de Investiţii sau către organismele instituite de Comunităţi cărora li se aplică Protocolul din 8 aprilie 1965 privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene, în limitele şi condiţiile stabilite de protocolul respectiv şi de acordurile de punere în aplicare ale respectivului protocol sau de acordurile de sediu, în măsura în care nu conduc la denaturarea concurenţei;
a2)(ab) livrarea de bunuri sau prestarea de servicii către Comisie sau către o agenţie ori un organism înfiinţat(ă) în temeiul dreptului Uniunii, în cazul în care Comisia sau o astfel de agenţie ori un astfel de organism achiziţionează bunurile sau serviciile respective în scopul îndeplinirii sarcinilor care îi sunt conferite prin dreptul Uniunii pentru a combate pandemia de COVID-19, cu excepţia situaţiei în care bunurile şi serviciile achiziţionate sunt utilizate, fie imediat, fie la o dată ulterioară, în scopul unor livrări ulterioare efectuate cu titlu oneros de către Comisie sau de către o astfel de agenţie ori organism;
b)livrarea de bunuri sau prestarea de servicii destinate organismelor internaţionale, altele decât cele menţionate la litera (aa), recunoscute ca atare de autorităţile publice ale statelor membre gazdă, şi membrilor acestor organisme, în limitele şi condiţiile stabilite de convenţiile internaţionale de instituire a organismelor sau de acordurile de sediu;
b1)livrarea de bunuri sau prestarea de servicii într-un stat membru, destinate fie utilizării de către forţele armate ale altor state membre sau de către personalul civil care le însoţeşte, fie aprovizionării popotelor sau cantinelor acestora, atunci când forţele armate respective participă la o acţiune de apărare desfăşurată pentru a implementa o activitate a Uniunii în cadrul politicii de securitate şi apărare comune;
b2)livrarea de bunuri sau prestarea de servicii către alt stat membru, destinate forţelor armate ale oricărui alt stat membru decât statul membru de destinaţie, în scopul utilizării de către forţele armate respective sau de către personalul civil care le însoţeşte ori pentru aprovizionarea popotelor sau a cantinelor acestora, atunci când forţele armate respective participă la o acţiune de apărare desfăşurată pentru a implementa o activitate a Uniunii în cadrul politicii de securitate şi apărare comune;
c)livrarea de bunuri sau prestarea de servicii într-un stat membru care este parte la Tratatul Atlanticului de Nord, destinate fie forţelor armate ale celorlalte state părţi la tratatul respectiv pentru utilizarea de către forţele în cauză sau de către personalul civil care le însoţeşte, fie pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor acestora atunci când forţele respective participă la o acţiune comună de apărare;
d)livrarea de bunuri sau prestarea de servicii către un alt stat membru, destinate forţelor armate ale unui stat care este parte la Tratatul Atlanticului de Nord, altul decât statul membru de destinaţie însuşi, pentru utilizarea de către forţele în cauză sau de către personalul civil care le însoţeşte sau pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor lor atunci când forţele respective participă la o acţiune comună de apărare;
e)livrarea de bunuri sau prestarea de servicii forţelor armate ale Regatului Unit staţionate în insula Cipru în temeiul Tratatului de stabilire a Republicii Cipru din 16 august 1960, pentru utilizare de către forţele respective sau de către personalul civil care le însoţeşte sau pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor acestora.
Până la adoptarea unor norme fiscale comune, scutirile prevăzute la primul paragraf, altele decât scutirea menţionată la litera (ab), sunt supuse limitelor stabilite de statul membru gazdă.
(2)În cazurile în care bunurile nu sunt expediate sau transportate în afara statului membru în care are loc livrarea şi în cazul serviciilor, scutirea poate fi acordată prin rambursarea TVA.
(3)Atunci când condiţiile pentru scutirea prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera (ab) încetează să se aplice, Comisia sau agenţia ori organismul în cauză care a primit livrarea de bunuri sau prestarea de servicii scutită informează statul membru în care a fost aplicată scutirea, iar livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor respective este supusă TVA în condiţiile aplicabile la momentul respectiv.
Art. 151a
(1)Statele membre utilizează un certificat electronic pentru a confirma că o operaţiune îndeplineşte condiţiile pentru o scutire prevăzută la articolul 151 alineatul (1) primul paragraf. Beneficiarul unei livrări de bunuri sau al unei prestări de servicii căruia i se livrează bunurile sau i se prestează serviciile scutite (denumit în continuare «organismul sau persoana eligibilă») eliberează certificatul şi, împreună cu statul membru gazdă, îl semnează prin mijloace electronice.
(2)Alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică operaţiunilor în cazul cărora scutirea este acordată prin intermediul unei rambursări, astfel cum se menţionează la articolul 151 alineatul (2), şi în cazul în care TVA este datorată în statul membru gazdă. Statele membre pot însă opta să dispună utilizarea unui certificat electronic, în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, pentru operaţiunile respective.
(3)Setul de date al certificatului electronic include cel puţin:
a)datele de identificare ale organismului sau persoanei eligibile, inclusiv un număr de identificare eliberat de statul membru gazdă, dacă este disponibil;
b)datele de identificare ale autorităţii competente care certifică scutirea;
c)declaraţia organismului sau a persoanei eligibile cu privire la utilizarea preconizată a bunurilor şi serviciilor achiziţionate şi cu privire la îndeplinirea condiţiilor pentru scutire stabilite de statul membru relevant;
d)descrierea, cantitatea şi valoarea, fără TVA şi accize, a bunurilor şi serviciilor pentru care se solicită scutirea, inclusiv numărul de identificare al vehiculului sau adresa şi scopul utilizării bunului imobil, dacă este necesar;
e)certificarea de către autoritatea competentă a statului membru gazdă; şi
f)informaţii privind furnizorul sau prestatorul, inclusiv numele şi adresa, statul membru de stabilire şi codul de înregistrare în scopuri de TVA/accize sau codul de înregistrare fiscală.
(4)Când utilizează certificatul electronic, statul membru gazdă poate decide să utilizeze fie un certificat de scutire comun pentru TVA şi accize, fie două certificate distincte.
(5)Dacă bunurile sau serviciile sunt destinate uzului oficial, statele membre pot dispensa organismul eligibil de respectarea cerinţei de a obţine semnarea certificatului de către statul membru gazdă în condiţii pe care le pot stabili. O astfel de dispensă poate fi retrasă în caz de abuz. Statele membre informează Comisia cu privire la punctul de contact desemnat pentru a identifica serviciile responsabile cu semnarea certificatului prin mijloace electronice şi măsura în care acestea beneficiază de o dispensă de la respectarea cerinţei respective. Comisia comunică informaţiile primite de la statele membre celorlalte state membre.
(6)Prin derogare de la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol, statele membre pot opta să utilizeze, pentru orice operaţiune efectuată până la 30 iunie 2032:
a)certificatul pe suport de hârtie prevăzut în anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 al Consiliului (*); sau
(*) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 al Consiliului din 15 martie 2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 77, 23.3.2011, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2011/282/oj).
b)în cazul în care TVA este datorată în statul membru gazdă, orice sistem electronic pe care un stat membru îl utilizează sau orice altă versiune pe suport de hârtie a certificatului pe care un stat membru îl furnizează.
(7)Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, detaliile şi specificaţiile tehnice referitoare la formatul electronic al certificatului şi la prelucrarea sa, ţinând seama de nevoile statelor membre, inclusiv în ceea ce priveşte sistemul informatic aplicabil în acest scop. Prelucrarea constă în special în:
a)accesul organismelor sau al persoanelor eligibile, al statelor membre şi al furnizorilor sau al prestatorilor la sistemul informatic;
b)eliberarea şi semnarea prin mijloace electronice a certificatului de scutire;
c)înregistrarea şi stocarea certificatelor electronice eliberate de organismele şi persoanele eligibile;
d)punerea certificatelor electronice la dispoziţia organismelor şi persoanelor eligibile, a furnizorilor sau a prestatorilor care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii scutită şi a autorităţilor competente ale statelor membre.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (**) şi, în acest scop, comitetul este comitetul constituit prin articolul 58 din Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului (***).
(**)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/ 2011/182/oj).
(***)Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă şi combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată (JO L 268, 12.10.2010, p. 1, ELI: http://data.europa. eu/eli/reg/2010/904/oj).
(8)Comisia dezvoltă, întreţine, găzduieşte şi gestionează din punct de vedere tehnic sistemul informatic central de stocare şi prelucrare a certificatelor electronice.
Art. 151b
Fără a aduce atingere articolului 151 alineatul (3), în cazul în care bunurile şi/sau serviciile nu respectă condiţiile de scutire sau în cazul în care bunurile şi/sau serviciile nu au fost utilizate în modul prevăzut, organismul sau persoana eligibilă care a eliberat şi semnat certificatul se angajează să plătească TVA statului membru în care este datorată.
Art. 153
Statele membre scutesc prestarea de servicii efectuată de către intermediari, care acţionează în numele şi în contul altei persoane, atunci când aceştia participă la operaţiunile prevăzute la capitolele 6, 7 şi 8 sau la operaţiunile efectuate în afara Comunităţii.
Scutirile prevăzute la primul paragraf nu se aplică agenţiilor de turism care, în numele şi în contul călătorilor, prestează servicii care sunt efectuate în alte state membre.
Art. 154
În sensul prezentei secţiuni, "alte antrepozite decât antrepozitele vamale" înseamnă, în cazul produselor supuse accizelor, locurile definite ca antrepozite fiscale la articolul 4 litera (b) din Directiva 92/12/CEE şi, în cazul produselor nesupuse accizelor, locurile definite ca atare de statele membre.
Art. 155
Fără să aducă atingere altor dispoziţii fiscale comunitare, statele membre pot adopta, după consultarea comitetului TVA, măsuri speciale pentru scutirea tuturor sau a unora dintre operaţiunile prevăzute în prezenta secţiune, cu condiţia ca măsurile respective să nu vizeze o utilizare finală sau un consum final şi ca valoarea TVA datorate la transferul din regimurile sau situaţiile prevăzute în prezenta secţiune să corespundă valorii taxei datorate în cazul în care fiecare dintre operaţiunile respective a fost impozitată pe teritoriul lor.
Art. 156
(1)Statele membre pot scuti următoarele operaţiuni:
a)livrarea de bunuri destinate prezentării în vamă şi plasate după caz, în depozit temporar;
b)livrarea de bunuri destinate plasării într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber;
c)livrarea de bunuri destinate plasării sub regim de antrepozit vamal sau regim de perfecţionare activă;
d)livrarea de bunuri destinate admiterii în apele teritoriale pentru a fi încorporate în platforme de foraj sau de producţie, în scopul construirii, reparării, întreţinerii, transformării sau echipării acestor platforme, sau pentru a conecta aceste platforme de foraj sau de producţie la continent;
e)livrarea de bunuri destinate admiterii în apele teritoriale pentru alimentarea şi aprovizionarea platformelor de foraj sau de producţie.
(2)Locurile prevăzute la alineatul (1) sunt cele definite ca atare de dispoziţiile vamale comunitare în vigoare.
Art. 157
(1)Statele membre pot scuti următoarele operaţiuni:
a)importul de bunuri destinate plasării sub un regim de antrepozit, altul decât antrepozitul vamal;
b)livrarea de bunuri destinate plasării, pe teritoriul lor, sub un regim de antrepozit, altul decât antrepozitul vamal.
(2)Statele membre nu pot prevedea alte regimuri de antrepozit decât antrepozitul vamal pentru bunurile care nu sunt supuse accizelor atunci când bunurile respective sunt destinate livrării în etapa de vânzare cu amănuntul.
Art. 158
(1)Prin derogare de la articolul 157 alineatul (2), statele membre pot prevedea alte regimuri de antrepozit decât antrepozitul vamal în următoarele cazuri:
a)atunci când bunurile sunt destinate magazinelor duty-free în scopul livrării către călători care le transporta în bagajele personale şi care utilizează aeronavele sau navele maritime pentru a călători în teritorii terţe sau ţări terţe, atunci când livrarea respectivă este scutită în temeiul articolului 146 alineatul (1) litera (b);
b)atunci când bunurile sunt destinate persoanelor impozabile în scopul livrării către călătorii de la bordul unei aeronave sau nave în cursul unui zbor sau al unei traversări maritime atunci când locul de sosire este situat în afara Comunităţii;
c)atunci când bunurile sunt destinate persoanelor impozabile în scopul efectuării de livrări scutite de TVA în temeiul articolului 151.
(2)Atunci când statele membre îşi exercită opţiunea de scutire prevăzută la alineatul (1) litera (a), ele adoptă măsurile necesare pentru a asigura aplicarea corectă şi simplă a scutirii respective şi pentru a preveni evaziunea, frauda sau abuzul.
(3)În sensul alineatului (1) litera (a), "magazin duty-free" înseamnă orice unitate situată într-un aeroport sau port care îndeplineşte condiţiile stabilite de autorităţile publice competente.
Art. 159
Statele membre pot scuti prestarea de servicii aferente livrărilor de bunuri prevăzute la articolul 156, articolul 157 alineatul (1) litera (b) sau articolul 158.
Art. 160
(1)Statele membre pot scuti următoarele operaţiuni:
a)livrarea de bunuri sau prestarea de servicii efectuate în locurile prevăzute la articolul 156 alineatul (1) atunci când, pe teritoriul lor, încă se aplică una dintre situaţiile specificate la alineatul respectiv;
b)livrarea de bunuri sau prestarea de servicii efectuate în locurile prevăzute la articolul 157 alineatul (1) litera (b) sau la articolul 158, atunci când, pe teritoriul lor, încă se aplică una dintre situaţiile specificate la articolul 157 alineatul (1) litera (b) sau la articolul 158 alineatul (1).
(2)În cazul în care statele membre îşi exercită opţiunea în temeiul alineatului (1) litera (a) pentru tranzacţiile efectuate în antrepozite vamale, ele adoptă măsurile necesare pentru a prevedea alte regimuri de antrepozit decât antrepozitul vamal care permit aplicarea alineatului (1) litera (b) aceloraşi operaţiuni atunci când acestea se referă la bunurile enumerate în anexa V şi sunt efectuate în alte antrepozite decât antrepozitele vamale.
Art. 161
Statele membre pot scuti livrarea următoarelor bunuri şi prestarea de servicii aferente:
a)livrarea de bunuri prevăzute la articolul 30 primul paragraf, bunurile rămânând în regim de admitere temporară cu scutire totală de drepturi de import sau în regim de tranzit extern;
b)livrarea de bunuri prevăzute la articolul 30 al doilea paragraf, bunurile rămânând în regim de tranzit comunitar intern prevăzut la articolul 276.
Art. 162
Atunci când statele membre îşi exercită opţiunea prevăzută în prezenta secţiune, ele adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că achiziţia intracomunitară de bunuri destinate plasării sub unul din regimurile sau în una din situaţiile prevăzute la articolul 156, articolul 157 alineatul (1) litera (b) sau articolul 158 este reglementată de aceleaşi dispoziţii precum livrarea de bunuri efectuată pe teritoriul lor în aceleaşi condiţii.
Art. 163
În cazul în care bunurile nu mai sunt reglementate de regimurile sau situaţiile prevăzute în prezenta secţiune, rezultând astfel un import în temeiul articolului 61, statul membru de import adoptă măsurile necesare pentru a preveni dubla impozitare.
Secţiunea 2:Operaţiuni scutite în vederea exportului şi în cadrul schimburilor comerciale dintre statele membre
Art. 164
(1)Statele membre pot scuti, după consultarea comitetului TVA, următoarele operaţiuni efectuate de o persoană impozabilă sau destinate acesteia, până la o valoare egală cu valoarea exporturilor efectuate de persoana în cauză în cele 12 luni anterioare:
a)achiziţiile intracomunitare de bunuri efectuate de persoana impozabilă şi importurile şi livrările de bunuri destinate persoanei impozabile în vederea exportului lor din Comunitate în starea în care se află sau după prelucrare;
b)prestările de servicii aferente activităţii de export a persoanei impozabile.
(2)Atunci când statele membre îşi exercită opţiunea de scutire în temeiul alineatului (1), ele aplică scutirea respectivă, după consultarea comitetului TVA, şi operaţiunilor legate de livrările efectuate de persoana impozabilă, în condiţiile stabilite la articolul 138, până la o valoare egală cu valoarea livrărilor efectuate de persoana în cauză, în aceleaşi condiţii, în cele 12 luni anterioare.
Art. 165
Statele membre pot stabilit o valoare maximă comună pentru operaţiunile scutite în temeiul articolului 164.
Art. 166
Comisia prezintă Consiliului, după caz şi de îndată ce este posibil, propuneri privind regimuri comune de aplicare a TVA în cazul operaţiunilor prevăzute la secţiunile 1 şi 2.
Art. 167a
Statele membre pot prevedea, în cadrul unui sistem opţional, ca dreptul de deducere al unei persoane impozabile a cărei TVA devine exigibilă numai în conformitate cu articolul 66 litera (b) să fie amânat până în momentul în care TVA pentru bunurile sau serviciile care i-au fost livrate/ prestate a fost plătită furnizorului său.
Statele membre care aplică sistemul opţional menţionat la primul paragraf stabilesc un plafon pentru persoanele impozabile care utilizează sistemul respectiv pe teritoriul lor, plafon care se bazează pe cifra de afaceri anuală a persoanei impozabile calculată în conformitate cu articolul 288. Acest plafon nu poate depăşi 2 000 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională.
[textul din Art. 167^A din titlul X, capitolul 1 a fost abrogat la 22-mar-2020 de Art. 1, punctul 3., alin. (B) din Directiva 285/18-feb-2020]
Art. 168
În măsura în care bunurile şi serviciile sunt utilizate în scopul operaţiunilor taxabile ale unei persoane impozabile, persoana impozabilă are dreptul, în statul membru în care efectuează operaţiunile respective, de a deduce din valoarea TVA, pe care are obligaţia de a o plăti, următoarele sume:
a)TVA datorată sau achitată în statul membru în cauză pentru bunurile care îi sunt sau care urmează a-i fi livrate sau pentru serviciile care îi sunt sau urmează a-i fi prestate de o altă persoană impozabilă;
b)TVA datorată pentru operaţiunile asimilate livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii în temeiul articolului 18 litera (a) şi articolului 27;
c)TVA datorată pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i);
d)TVA datorată pentru operaţiunile asimilate achiziţiilor intracomunitare în conformitate cu articolele 21 şi 22;
e)TVA datorată sau achitată pentru importul de bunuri în statul membru în cauză.
Art.168a
(1)În cazul unui bun imobil care face parte din activele persoanei impozabile şi care este folosit de către persoana impozabilă atât în scopul activităţii economice, cât şi pentru folosinţa sa personală sau cea a personalului său sau, mai general, în alte scopuri decât cele aferente activităţii sale economice, TVA-ul pentru cheltuielile aferente respectivului bun imobil este deductibil în conformitate cu principiile prevăzute la articolele 167, 168, 169 şi 173, numai în proporţia care corespunde utilizării sale în scopuri aferente activităţii economice a persoanei impozabile.
Prin derogare de la articolul 26, modificările în ceea ce priveşte proporţia de utilizare a unui bun imobil menţionată la primul paragraf sunt luate în considerare în conformitate cu principiile prevăzute la articolele 184-192, astfel cum sunt aplicate în statul membru respectiv.
(2)Statele membre pot, de asemenea, aplica alineatul (1) în ceea ce priveşte TVA-ul pentru cheltuielile aferente altor bunuri care fac parte din activele întreprinderii, pe care le vor preciza.
Art. 169
Pe lângă deducerea prevăzută la articolul 168, persoana impozabilă are dreptul să deducă TVA prevăzută la articolul respectiv în măsura în care bunurile şi serviciile sunt utilizate în scopul următoarelor operaţiuni:
a)operaţiuni, altele decât cele scutite în temeiul articolului 284, legate de activităţile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf, efectuate în afara statului membru în care taxa este datorată sau achitată, pentru care TVA este deductibilă în cazul în care operaţiunile sunt efectuate în statul membru respectiv;
b)operaţiuni scutite în temeiul articolelor 136a, 138, 142 sau 144, articolelor 146-149, articolelor 151, 152, 153 sau 156, articolului 157 alineatul (1) litera (b), articolelor 158-161 sau articolului 164;
c)operaţiuni scutite în temeiul articolului 135 alineatul (1) literele (a)-(f), atunci când clientul este stabilit în afara Comunităţii sau atunci când operaţiunile respective sunt în legătură directă cu bunuri care urmează a fi exportate din Comunitate.
Art. 170
Toate persoanele impozabile care, în sensul articolului 1 din Directiva 86/560/CEE (*), al articolului 2 punctul 1 şi al articolului 3 din Directiva 2008/9/CE (**) şi al articolului 171 din prezenta directivă, nu sunt stabilite în statul membru în care cumpără bunuri şi servicii sau importă bunuri supuse TVA au dreptul de a obţine o rambursare a TVA în cauză, în măsura în care bunurile şi serviciile sunt utilizate în următoarele scopuri:
(*)A treisprezecea directivă 86/560/CEE a Consiliului din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - Proceduri privind rambursarea taxei pe valoare adăugată către persoanele impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunităţii JO L 326, 21.11.1986, p. 40).
(**)Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru în care se face rambursarea JO L 44, 20.2.2008, p. 23).
a)operaţiunile prevăzute la articolul 169;
b)operaţiunile pentru care taxa este datorată doar de către client în conformitate cu articolele 194-197 sau cu articolul 199.
Art. 171
(1)TVA este rambursată persoanelor impozabile care sunt stabilite într-un alt stat membru decât statul membru în care cumpără bunuri şi servicii sau importă bunuri supuse TVA, în conformitate cu normele detaliate stabilite în Directiva 2008/9/CE.
(2)TVA este rambursată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunităţii în conformitate cu normele de aplicare stabilite de Directiva 86/560/CEE.
Persoanele impozabile prevăzute la articolul 1 din Directiva 86/560/CEE sunt considerate, de asemenea, în sensul aplicării directivei menţionate anterior, persoane impozabile care nu sunt stabilite în Comunitate atunci când, în statul membru în care ele cumpără bunuri şi servicii sau importă bunuri supuse TVA, au efectuat doar livrarea de bunuri sau prestarea de servicii unui destinatar desemnat ca persoană obligată la plata TVA în conformitate cu articolele 194-197 sau cu articolul 199.
(3)Directiva 86/560/CEE nu se aplică:
a)cuantumurilor TVA care, conform legislaţiei statului membru în care se face rambursarea, au fost facturate incorect;
b)cuantumurilor TVA facturate pentru livrări de bunuri care sunt sau pot fi scutite de TVA în temeiul articolului 138 sau al articolului 146 alineatul (1) litera (b).
Art. 171a
În loc să acorde o rambursare, în temeiul Directivelor 86/560/CEE sau 2008/9/CE, pentru acele livrări de bunuri sau prestări de servicii către o persoană impozabilă, pentru care respectiva persoană este obligată să plătească TVA conform articolelor 194-197 sau 199, statele membre pot să autorizeze deducerea taxei respective în temeiul procedurii stabilite la articolul 168. Pot fi menţinute restricţiile care sunt deja în vigoare în temeiul articolului 2 alineatul (2) şi al articolului 4 alineatul (2) din Directiva 86/560/CEE.
În acest scop, statele membre pot să excludă persoana impozabilă care are obligaţia de a plăti TVA de la procedura de rambursare, în temeiul Directivelor 86/560/CEE sau 2008/9/CE.
Art. 172
(1)Orice persoană care este considerată persoană impozabilă prin faptul că livrează, în mod ocazional, un mijloc de transport nou în condiţiile stabilite la articolul 138 alineatul (1) şi articolul 138 alineatul (2) litera (a) are dreptul de a deduce, în statul membru în care are loc livrarea, TVA inclusă în preţul de cumpărare sau achitată pentru importul sau achiziţia intracomunitară a mijlocului de transport respectiv, până la o valoare care nu depăşeşte valoarea TVA pe care este necesar să o plătească în cazul în care livrarea nu este scutită.
Dreptul de deducere apare şi poate fi exercitat doar în momentul livrării mijlocului de transport nou.
(2)Statele membre stabilesc normele de aplicare a alineatului (1).
Art. 173
(1)În cazul bunurilor sau serviciilor utilizate de o persoană impozabilă atât pentru operaţiuni care dau drept de deducere în conformitate cu articolele 168, 169 şi 170, cât şi pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere a TVA, deducerea este permisă numai pentru partea din TVA care poate fi atribuită primelor tranzacţii.
Pro rata de deducere se stabileşte, în conformitate cu articolele 174 şi 175, pentru toate operaţiunile efectuate de persoana impozabilă.
(2)Statele membre pot adopta următoarele măsuri:
a)să autorizeze persoanele impozabile să stabilească o pro rata pentru fiecare sector al activităţii sale, cu condiţia să ţină evidente contabile distincte pentru fiecare sector;
b)să oblige persoana impozabilă să stabilească o pro rata pentru fiecare sector al activităţii sale şi să ţină evidenţe contabile distincte pentru fiecare sector;
c)să autorizeze sau să oblige persoana impozabilă să efectueze deducerea pe baza utilizării tuturor bunurilor şi serviciilor sau a unei părţi a acestora;
d)să autorizeze sau să oblige persoana impozabilă să efectueze deducerea în conformitate cu norma stabilită la alineatul (1) primul paragraf, pentru toate bunurile şi serviciile utilizate pentru toate operaţiunile prevăzute la paragraful menţionat anterior;
e)să prevadă ca, atunci când TVA care nu poate fi dedusă de către persoana impozabilă este nesemnificativă, aceasta să fie considerată nulă.
Art. 174
(1)Pro rata de deducere este compusă dintr-un raport cuprinzând următoarele sume:
a)la numărător, valoarea totală, fără TVA, a cifrei de afaceri anuale, aferente operaţiunilor care dau drept de deducere conform articolelor 168 şi 169;
b)la numitor, valoarea totală, fără TVA, a cifrei de afaceri anuale aferente operaţiunilor incluse la numărător şi operaţiunilor care nu dau drept de deducere.
Statele membre pot include la numitor valoarea subvenţiilor, altele decât cele legate direct de preţul livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii prevăzute la articolul 73.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), următoarele sume sunt excluse de la calculul pro rata de deducere:
a)valoarea cifrei de afaceri aferente livrărilor de bunuri de capital utilizate de persoana impozabilă în scopul desfăşurării activităţii sale economice;
b)valoarea cifrei de afaceri aferente operaţiunilor imobiliare şi financiare accesorii;
c)valoarea cifrei de afaceri aferente operaţiunilor prevăzute la articolul 135 alineatul (1) literele (b)-(g) în măsura în care operaţiunile în cauză sunt accesorii.
(3)Atunci când statele membre îşi exercită opţiunea în temeiul articolului 191 de a nu solicita ajustarea pentru bunurile de capital, ele pot include transferurile de bunuri de capital în calculul pro rata de deducere.
Art. 175
(1)Pro rata de deducere se determină anual, se stabileşte ca procent şi se rotunjeşte la o cifră care nu depăşeşte următorul număr întreg.
(2)Pro rata provizorie pentru un an este cea calculată pe baza operaţiunilor anului anterior. În absenţa oricăror astfel de operaţiuni sau atunci când acestea sunt nesemnificative ca valoare, pro rata este estimată provizoriu, sub controlul autorităţilor fiscale, de către persoana impozabilă pe baza previziunilor proprii.
Cu toate acestea, statele membre pot continua să aplice normele în vigoare la 1 ianuarie 1979 sau, în cazul statelor membre care au aderat la Comunitate după data menţionată anterior, la data aderării lor.
(3)Deducerile efectuate pe baza pro rata provizorie sunt regularizate la stabilirea pro rata definitivă, în cursul anului următor.
Art. 176
Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, stabileşte cheltuielile care nu dau drept de deducere a TVA. Nu se acordă dreptul de deducere a taxei pentru cheltuielile care nu sunt legate strict de activitatea economică desfăşurată, precum cheltuielile de lux, divertisment sau spectacole.
Până la intrarea în vigoare a dispoziţiilor prevăzute la primul paragraf, statele membre pot continua să aplice toate excluderile prevăzute de legislaţiile lor naţionale la 1 ianuarie 1979 sau, în cazul statelor membre care au aderat la Comunitate după data menţionată anterior, la data aderării lor.
Art. 177
După consultarea comitetului TVA, fiecare stat membru poate exclude total sau parţial, din motive economice conjuncturale, din sistemul de deduceri toate sau o parte din bunurile de capital sau alte bunuri.
Pentru a menţine condiţii identice de concurenţă, statele membre, în loc de a refuza deducerea, pot impozita bunurile fabricate de persoana impozabilă însăşi sau bunurile pe care aceasta le-a cumpărat în Comunitate sau pe care le-a importat, astfel încât impozitul să nu depăşească valoarea TVA care se aplică achiziţiei de bunuri similare.
Art. 178
Pentru exercitarea dreptului de deducere, o persoană impozabilă este necesar să îndeplinească următoarele condiţii:
a)pentru deducerile în temeiul articolului 168 litera (a), în ceea ce priveşte livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, aceasta are obligaţia de a deţine o factură emisă în conformitate cu titlul XI capitolul 3 secţiunile 3-6;
b)pentru deducerile în temeiul articolului 168 litera (b), în ceea ce priveşte operaţiunile asimilate livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii, aceasta are obligaţia de a îndeplini formalităţile stabilite de fiecare stat membru;
c)pentru deducerile în temeiul articolului 168 litera (c), în ceea ce priveşte achiziţia intracomunitară de bunuri, aceasta are obligaţia de a include în declaraţia privind TVA prevăzută la articolul 250 toate informaţiile necesare pentru calcularea valorii TVA datorate pentru achiziţiile sale intracomunitare de bunuri şi are obligaţia de a deţine o factură emisă în conformitate cu titlul XI capitolul 3 secţiunile 3-5;
d)pentru deducerile în temeiul articolului 168 litera (d), în ceea ce priveşte operaţiunile asimilate achiziţiilor intracomunitare de bunuri, are obligaţia de a îndeplini formalităţile stabilite de fiecare stat membru;
e)pentru deducerile în temeiul articolului 168 litera (e), în ceea ce priveşte importul de bunuri, are obligaţia de a deţine un document de import care o desemnează ca destinatar sau importator şi care menţionează valoarea TVA datorate sau permite calcularea valorii respective;
f)atunci când este obligată să plătească TVA în calitate de client în cazul aplicării articolelor 194-197 sau articolului 199, are obligaţia de a îndeplini formalităţile stabilite de fiecare stat membru.
Art. 179
Persoana impozabilă efectuează deducerea scăzând din valoarea totală a TVA datorate pentru o anumită perioadă fiscală valoarea totală a TVA pentru care, în aceeaşi perioadă, dreptul de deducere a apărut şi este exercitat în conformitate cu articolul 178.
Cu toate acestea, statele membre pot solicita ca persoanele impozabile care efectuează operaţiuni ocazionale definite la articolul 12 să-şi exercite dreptul de deducere doar la momentul livrării.
Art. 180
Statele membre pot autoriza o persoană impozabilă să efectueze o deducere pe care nu a efectuat-o în conformitate cu articolele 178 şi 179.
Art. 181
Statele membre pot autoriza o persoană impozabilă care nu deţine o factură emisă în conformitate cu titlul XI capitolul 3 secţiunile 3-5 să efectueze deducerea menţionată la articolul 168 litera (c) în ceea ce priveşte achiziţiile sale intracomunitare de bunuri.
Art. 183
Atunci când, pentru o anumită perioadă fiscală, valoarea deducerilor depăşeşte valoarea TVA datorate, statele membre pot fie efectua o rambursare, fie reporta excedentul în perioada următoare, în condiţiile pe care le stabilesc.
Cu toate acestea, statele membre pot refuza rambursarea sau reportarea în cazul în care valoarea excedentului este nesemnificativă.
Art. 184
Deducerea iniţială este regularizată atunci când este mai mare sau mai mică decât cea la care are dreptul persoana impozabilă.
Art. 185
(1)Regularizarea se efectuează în special atunci când, după întocmirea declaraţiei privind TVA, apar modificări ale factorilor utilizaţi la stabilirea sumei de dedus, de exemplu atunci când se anulează cumpărări sau se obţin reduceri de preţ.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), nu se efectuează regularizări în cazul operaţiunilor rămase total sau parţial neachitate sau în cazul distrugerii, pierderii sau furtului demonstrate sau confirmate în mod corespunzător sau în cazul bunurilor preluate pentru oferirea de cadouri de mică valoare sau de eşantioane, în conformitate cu articolul 16.
Cu toate acestea, în cazul operaţiunilor rămase total sau parţial neachitate sau în cazul furtului, statele membre pot solicita efectuarea regularizării.
Art. 187
(1)În cazul bunurilor de capital, regularizarea este operată pe o perioadă de cinci ani, incluzând anul în care bunurile au fost achiziţionate sau fabricate.
Cu toate acestea, statele membre îşi pot baza regularizarea pe o perioadă de cinci ani compleţi de la data la care bunurile sunt utilizate prima dată.
În cazul bunurilor imobile achiziţionate ca bunuri de capital, perioada de regularizarere poate fi prelungită până la 20 de ani.
(2)Regularizarea anuală se efectuează numai pentru o cincime din TVA aplicată bunurilor de capital sau, în cazul prelungirii perioadei de regularizare, pentru o fracţiune corespunzătoare din TVA.
Regularizarea prevăzută la primul paragraf se efectuează în funcţie de modificările dreptului de deducere în anii următori faţă de anul în care bunurile au fost achiziţionate, fabricate sau, după caz, utilizate prima dată.
Art. 188
(1)În cazul în care sunt livrate în perioada de regularizare, bunurile de capital sunt considerate ca şi când au fost utilizate pentru activitatea economică a persoanei impozabile până la expirarea perioadei de regularizare.
Activitatea economică este considerată impozabilă în întregime în cazurile în care livrarea de bunuri de capital este impozabilă.
Activitatea economică este considerată scutită în întregime în cazurile în care livrarea de bunuri de capital este scutită.
(2)Regularizare prevăzută la alineatul (1) se efectuează o singură dată pentru perioada de timp rămasă din perioada de regularizare. Cu toate acestea, atunci când livrarea de bunuri de capital este scutită, statele membre pot să nu solicite o regularizare în măsura în care cumpărătorul este o persoană impozabilă care utilizează bunurile de capital respective doar pentru operaţiuni care dau drept de deducere.
Art. 189
Pentru aplicarea articolelor 18 7 şi 188, statele membre pot adopta următoarele măsuri:
a)definirea conceptului de bunuri de capital;
b)precizarea valorii TVA care este luată în considerare pentru regularizare;
c)adoptarea oricăror măsuri necesare pentru a se asigura că regularizarea nu creează avantaje nejustificate;
d)permiterea simplificărilor administrative.
Art. 190
În sensul articolelor 187, 188, 189 şi 191, statele membre pot considera ca bunuri de capital serviciile care au caracteristici similare celor atribuite în mod normal bunurilor de capital.
Art. 191
În cazul în care, în orice stat membru, efectul practic al aplicării articolelor 187 şi 188 este neglijabil, statul membru în cauză poate opta, după consultarea comitetului TVA, să nu aplice dispoziţiile respective, ţinând seama de impactul global al TVA în statul membru în cauză şi de necesitatea unei simplificări administrative şi cu condiţia să nu rezulte denaturări ale concurenţei.
Art. 192
Atunci când o persoană impozabilă trece de la regimul normal de impozitare la un regim special sau viceversa, statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că persoana impozabilă respectivă nu beneficiază de avantaje nejustificate sau nu suferă prejudicii nejustificate.
Art. 192a
În sensul prezentei secţiuni, o persoană impozabilă care are un sediu comercial fix pe teritoriul statului membru în care trebuie plătită taxa este considerată persoană impozabilă care nu este stabilită în acel stat membru atunci când se întrunesc următoarele condiţii:
a)persoana livrează bunuri sau prestează servicii supuse TVA pe teritoriul statului membru respectiv;
b)sediul pe care furnizorul îl are pe teritoriul statului membru respectiv nu participă la respectiva livrare/prestare.
Art. 193
TVA se plăteşte de orice persoană impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii impozabilă, cu excepţia cazului în care se plăteşte de o altă persoană în conformitate cu articolele 194-199b şi articolul 202.»
Art. 194
(1)În cazul în care livrarea de bunuri sau prestarea de servicii impozabilă este efectuată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care are obligaţia de a plăti TVA, statele membre au posibilitatea de a prevedea ca persoană obligată la plata TVA să fie persoana căreia i-au fost furnizate bunurile sau serviciile.
(2)Statele membre stabilesc condiţiile de punere în aplicare a alineatului (1).
Art. 195
TVA este datorată de orice persoană identificată în scopuri de TVA în statul membru în care taxa este datorată şi căreia îi sunt livrate bunurile în circumstanţele prevăzute la articolele 38 sau 39, în cazul în care livrările sunt efectuate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru respectiv.
Art. 196
TVA este datorată de orice persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA şi căreia îi sunt prestate serviciile prevăzute la articolul 44, atunci când serviciile sunt prestate de o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul statului membru respectiv.
Art. 197
(1)TVA este datorată de persoana căreia îi sunt livrate bunurile, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiţii:
a)operaţiunea taxabilă este o livrare de bunuri efectuată în conformitate cu condiţiile stabilite la articolul 141;
b)persoana căreia îi sunt livrate bunurile este o altă persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă, identificată în scopuri de TVA în statul membru în care este efectuată livrarea;
c)factura emisă de persoana impozabilă nestabilită în statul membru în care este stabilită persoana căreia îi sunt livrate bunurile este întocmită în conformitate cu capitolul 3 secţiunile 3-5.
(2)Atunci când un reprezentant fiscal este desemnat ca persoană obligată la plata TVA în temeiul articolului 204, statele membre pot prevedea o derogare de la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 198
(1)În cazul în care operaţiuni specifice referitoare la aurul de investiţii între o persoană impozabilă ce operează pe o piaţă reglementată a lingourilor de aur şi o altă persoană impozabilă ce nu operează pe respectiva piaţă sunt impozitate în temeiul articolului 352, statele membre desemnează clientul ca persoană obligată la plata TVA.
În cazul în care clientul care nu operează pe piaţa reglementată a lingourilor de aur este o persoană impozabilă ce este necesar să fie înregistrată în scopuri TVA în statul membru în care se datorează taxa doar în ceea ce priveşte operaţiunile prevăzute la articolul 352, vânzătorul îndeplineşte obligaţiile fiscale în numele clientului, în conformitate cu legislaţia statului membru respectiv.
(2)Atunci când o livrare de aur sub formă de materie primă sau de produse semiprelucrate de o puritate mai mare sau egală cu 325 miimi sau o livrare de aur de investiţii, astfel cum este definit la articolul 344 alineatul (1), este efectuată de o persoană impozabilă ce exercită una dintre opţiunile prevăzute la articolele 348, 349 şi 350, statele membre pot desemna clientul ca persoană obligată la plata TVA.
(3)Statele membre stabilesc procedurile şi condiţiile pentru punerea în aplicare a alineatelor (1) şi (2).
Art. 199
(1)Statele membre pot prevedea ca persoană obligată la plata TVA să fie persoana impozabilă destinatară a următoarelor operaţiuni:
a)lucrări de construcţii, inclusiv servicii de reparaţii, curăţenie, întreţinere, transformare şi demolare legate de bunuri imobile, precum şi livrarea de lucrări de construcţii considerate ca o livrare de bunuri în temeiul articolului 14 alineatul (3);
b)punerea la dispoziţie a personalului ce participă la activităţi prevăzute la litera (a);
c)livrarea de bunuri imobile, în conformitate cu articolul 135 alineatul (1) literele (j) şi (k), în cazul în care furnizorul a optat pentru impozitarea livrării în temeiul articolului 137;
d)livrarea de materiale uzate, materiale uzate ce nu se pot reutiliza în aceeaşi stare, rebuturi, deşeuri industriale şi neindustriale, deşeuri reciclabile, deşeuri transformate parţial şi anumite bunuri şi servicii, enumerate în anexa VI;
e)livrarea de bunuri oferite în garanţie de o persoană impozabilă altei persoane impozabile, în executarea respectivei garanţii;
f)livrarea de bunuri efectuată după cesionarea unui drept de rezervare de proprietate unui cesionar care exercită acest drept;
g)livrarea unui bun imobil vândut de un debitor împotriva căruia s-a pronunţat o hotărâre în cadrul unei proceduri de vânzare silită.
(2)Atunci când se aplică opţiunea prevăzută la alineatul (1), statele membre pot specifica livrările de bunuri şi servicii reglementate şi categoriile de furnizori sau beneficiari pentru care se pot aplica aceste măsuri.
(3)În sensul alineatului (1), statele membre pot adopta următoarele măsuri:
a)să prevadă ca o persoană impozabilă care desfăşoară şi activităţi sau operaţiuni care nu sunt considerate livrări de bunuri sau prestări de servicii impozabile în conformitate cu articolul 2 să fie considerată persoană impozabilă pentru livrările primite în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol;
b)să prevadă ca un organism public neimpozabil să fie considerat persoană impozabilă pentru livrările primite în conformitate cu alineatul (1) literele (e), (f) şi (g).
(4)Statele membre informează comitetul TVA cu privire la măsurile legislative naţionale adoptate în temeiul alineatului (1), în măsura în care nu sunt măsuri autorizate de Consiliu înainte de 13 august 2006 în conformitate cu articolul 27 alineatele (1)-(4) din Directiva 77/388/CEE şi care sunt menţinute în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.
Art. 199a
(1)Până la 31 decembrie 2026, statele membre pot să prevadă ca persoana obligată la plata TVA să fie persoana impozabilă beneficiară a următoarelor operaţiuni:
a)transferul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, astfel cum sunt definite la articolul 3 din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii (*), transferabile în conformitate cu articolul 12 din directivă;
(*)JO L 275, 25.10.2003, p. 32.
b)transferul altor unităţi care pot fi utilizate de operatori în conformitate cu aceeaşi directivă.
(2)Statele membre informează Comisia cu privire la aplicarea mecanismului prevăzut la alineatul (1) cu ocazia introducerii unui astfel de mecanism şi furnizează Comisiei următoarele informaţii:
a)o declaraţie privind domeniul de aplicare al măsurii de punere în practică a mecanismului şi o descriere detaliată a măsurilor care o însoţesc, inclusiv orice obligaţii de raportare ale persoanelor impozabile şi orice măsuri de control;
b)criteriile de evaluare, pentru a permite comparaţia între activităţile frauduloase în legătură cu serviciile menţionate la alineatul (1) înainte şi după aplicarea mecanismului, activităţile frauduloase în legătură cu alte servicii înainte şi după aplicarea mecanismului şi orice intensificare a altor tipuri de activităţi frauduloase înainte şi după aplicarea mecanismului;
c)data intrării în vigoare şi perioada acoperită de măsura de aplicare a mecanismului.
(3)
[textul din Art. 199^A, alin. (3) din titlul XI, capitolul 1, sectiunea 1 a fost abrogat la 11-iun-2022 de Art. 1, punctul 1., alin. (B) din Directiva 890/03-iun-2022]
(4)[textul din Art. 199^A, alin. (4) din titlul XI, capitolul 1, sectiunea 1 a fost abrogat la 11-iun-2022 de Art. 1, punctul 1., alin. (B) din Directiva 890/03-iun-2022]
*)- Articolul 199a se aplică pînă la 30 iunie 2015
Art. 199b
(1)Un stat membru poate, în cazuri de urgenţă imperativă şi în conformitate cu alineatele (2) şi (3), să desemneze destinatarul drept persoana obligată la plata TVA pentru anumite livrări de bunuri şi prestări de servicii, prin derogare de la articolul 193, ca măsură specială bazată pe mecanismul de reacţie rapidă (MRR) cu scopul de a combate frauda neprevăzută şi masivă care ar putea duce la pierderi financiare considerabile şi ireparabile.
Măsura specială MRR face obiectul unor măsuri corespunzătoare de control de către statul membru cu privire la persoanele impozabile care livrează bunurile sau prestează serviciile cărora li se aplică măsura respectivă şi este valabilă pe o durată de maximum nouă luni.
(2)Un stat membru care doreşte să introducă o măsură specială MRR astfel cum este prevăzută la alineatul (1) trimite o notificare Comisiei utilizând formularul standardizat instituit în conformitate cu alineatul (4) şi, în acelaşi timp, notifică celelalte state membre. Statul membru furnizează Comisiei informaţii care să indice sectorul în cauză, tipul şi caracteristicile fraudei, existenţa motivelor de urgenţă imperativă, caracterul neprevăzut şi masiv şi consecinţele acesteia în ceea ce priveşte pierderile financiare considerabile şi ireparabile. în cazul în care consideră că nu dispune de toate informaţiile necesare, Comisia contactează statul membru în cauză în termen de două săptămâni de la primirea notificării şi precizează informaţiile suplimentare care sunt necesare. Eventualele informaţii suplimentare furnizate de statul membru în cauză Comisiei se transmit simultan celorlalte state membre. Dacă informaţiile suplimentare furnizate nu sunt suficiente, Comisia informează în acest sens statul membru în cauză în termen de o săptămână.
Statul membru care doreşte să introducă o măsură specială MRR astfel cum este prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol adresează în acelaşi timp şi o cerere Comisiei în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 395 alineatele (2) şi (3).
În cazuri de urgenţă imperativă, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol, procedura prevăzută la articolul 395 alineatele (2) şi (3) se încheie în termen de şase luni de la primirea cererii de către Comisie.
(3)După obţinerea tuturor informaţiilor pe care le consideră necesare pentru evaluarea notificării menţionate la alineatul (2) primul paragraf, Comisia notifică acest lucru statelor membre. Dacă are obiecţii faţă de măsura specială MRR, Comisia formulează un aviz negativ în termen de o lună de la notificare şi informează statul membru în cauză şi Comitetul pentru TVA în legătură cu acest lucru. Dacă nu are obiecţii, Comisia transmite o confirmare scrisă statului membru în cauză şi Comitetului pentru TVA în acelaşi interval de timp. Statul membru poate adopta măsura specială MRR de la data primirii confirmării respective. La evaluarea notificării, Comisia ţine seama de opiniile oricărui alt stat membru care i-au fost transmise în scris.
(4)Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care instituie un formular standardizat pentru transmiterea notificării privind măsura specială MRR menţionată la alineatul (2) şi a informaţiilor menţionate la alineatul (2) primul paragraf. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la alineatul (5).
(5)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), iar în acest sens, comitetul este cel instituit în temeiul articolului 58 din Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului (**).
(*) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie 00 L 55, 28.2.2011, p. 13).
(**) Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă şi combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată 00 L 268, 12.10.2010, p. 1).
(6)Măsura specială MRR, astfel cum este prevăzută la alineatul (1), se aplică până la 31 decembrie 2026.
Art. 200
Orice persoană ce efectuează o achiziţie intracomunitară de bunuri impozabilă datorează TVA.
Art. 201
(1)La import, TVA este datorată de orice persoane desemnate sau recunoscute ca persoane obligate la plata taxei de către statul membru de import.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, furnizorul sau, după caz, persoana impozabilă considerată furnizor în conformitate cu articolul 14a alineatul (1), care efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe care ar fi eligibile pentru regimul special prevăzut la titlul XII capitolul 6 secţiunea 4 este persoana obligată la plata TVA la import.
(3)În cazul în care furnizorul sau persoana impozabilă considerată furnizor menţionată la alineatul (2) din prezentul articol nu este stabilită în Comunitate, ci într-o ţară terţă cu care nici Uniunea, nici statul membru de import nu a încheiat un acord privind asistenţa reciprocă având un domeniu de aplicare similar cu cel al Directivei 2010/24/UE a Consiliului (*1) şi al Regulamentului (UE) nr. 904/2010, furnizorul sau persoana impozabilă considerată furnizor în cauză numeşte un reprezentant fiscal în statul membru de import ca fiind persoana obligată la plata TVA la import.
(*1)Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe, impozite, drepturi şi alte măsuri (JO L 84, 31.3.2010, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2010/24/oj).
(4)În cazul în care importul de bunuri este scutit în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) litera (ca), alineatul (3) din prezentul articol nu se aplică.
Art. 201a
Fără a aduce atingere articolului 201 alineatele (2) şi (3) şi în cazul în care persoanele obligate la plata TVA la import nu îndeplinesc obligaţiile fiscale care le revin în temeiul alineatelor respective, statele membre pot permite clientului, în conformitate cu condiţiile şi procedurile stabilite de acestea, să plătească TVA la import datorată de persoanele respective.
Art. 202
TVA este datorată de orice persoană responsabilă de ieşirea bunurilor din regimurile sau situaţiile enumerate la articolele 156, 157, 158, 160 şi 161.
Art. 204
(1)În cazul în care, în temeiul articolelor 193-197 şi articolelor 199 şi 200 persoană obligată la plata TVA este o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care TVA este datorată, statele membre pot permite persoanei respective să numească un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata TVA.
De asemenea, în cazul în care o operaţiune taxabilă este efectuată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care TVA este datorată şi în cazul în care nu există, cu ţara în care este stabilită sau îşi are sediul persoana impozabilă, niciun instrument juridic referitor la asistenţa reciprocă având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 2010/24/UE şi de Regulamentul (UE) nr. 904/2010, statele membre pot adopta măsuri în temeiul cărora persoana obligată la plata TVA este un reprezentant fiscal numit de persoana impozabilă nestabilită în statul membru respectiv.
Cu toate acestea, statele membre nu pot aplica opţiunea prevăzută la al doilea paragraf unei persoane impozabile în sensul articolului 358a punctul 1, care a optat pentru regimul special pentru servicii prestate de persoane impozabile nestabilite în Comunitate.
Prin derogare de la primul şi al doilea paragraf de la prezentul alineat, în cazul în care o persoană impozabilă trebuie să desemneze un reprezentant fiscal în conformitate cu articolul 201 alineatul (3), persoana impozabilă respectivă desemnează un reprezentant fiscal drept persoana obligată la plata TVA pentru vânzările la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe care ar fi eligibile pentru regimul special prevăzut la titlul XII capitolul 6 secţiunea 4.
(2)Opţiunea prevăzută la alineatul (1) primul paragraf este supusă condiţiilor şi procedurilor stabilite de fiecare stat membru.
Art. 205
În situaţiile prevăzute la articolele 193-200 şi articolele 202, 203 şi 204, statele membre pot prevedea ca o altă persoană decât persoană obligată la plata TVA să fie ţinută răspunzătoare în mod solidar pentru plata TVA.
În plus, în situaţia menţionată la articolul 201 alineatele (2) şi (3), statele membre pot prevedea ca o altă persoană decât clientul şi persoana obligată la plata TVA să fie răspunzătoare în solidar pentru plata TVA la import.
Art. 205a
Până la 31 martie 2032, Comisia prezintă Consiliului, pe baza informaţiilor furnizate de statele membre, un raport de evaluare privind funcţionarea dispoziţiilor incluse la articolul 201 alineatele (2), (3) şi (4), la articolul 201a, la articolul 204 alineatul (1) al patrulea paragraf şi la articolul 205 al doilea paragraf, inclusiv impactul acestora asupra funcţionării pieţei interne, evaluează necesitatea menţinerii articolului 201a şi a articolului 205 al doilea paragraf şi prezintă o propunere legislativă adecvată, dacă aceasta este considerată necesară.
Art. 206
Orice persoană impozabilă obligată la plata TVA are obligaţia de a plăti valoarea netă a TVA cu ocazia depunerii declaraţiei privind TVA prevăzute la articolul 250. Cu toate acestea, statele membre pot stabili o altă dată pentru plata respectivei sume sau pot solicita efectuarea unor plăţi provizorii anticipate.
Art. 207
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele considerate ca persoane obligate la plata TVA în locul unei persoane impozabile nestabilite pe teritoriul lor respectiv, în conformitate cu articolele 194-197 şi articolele 199 şi 204, îndeplinesc obligaţiile de plată stabilite în prezenta secţiune.
De asemenea, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele care, în conformitate cu articolul 205, sunt ţinute răspunzătoare în mod solidar pentru plata TVA îşi îndeplinesc respectivele obligaţii de plată.
Art. 208
Atunci când statele membre desemnează cumpărătorul de aur de investiţii ca persoană obligată la plata TVA în temeiul articolului 198 alineatul (1) sau dacă, în cazul aurului sub formă de materie primă, produse semiprelucrate sau aur de investiţie, astfel cum este definit la articolul 344 alineatul (1), statele membre recurg la opţiunea prevăzută la articolul 198 alineatul (2) de a desemna clientul ca persoană obligată la plata TVA, acestea adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoana respectivă îndeplineşte obligaţiile de plată stabilite în prezenta secţiune.
Art. 209
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice neimpozabile care sunt obligate la plata TVA datorată pentru achiziţii intracomunitare de bunuri, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i), îndeplinesc obligaţiile de plată stabilite în prezenta secţiune.
Art. 210
Statele membre adoptă modalităţile de plată a TVA pentru achiziţiile intracomunitare de mijloace de transport noi, prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (ii), şi pentru achiziţiile intracomunitare de produse supuse accizelor, prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii).
Art. 211
Statele membre stabilesc modalităţile de plată în ceea ce priveşte importul de bunuri.
În special, statele membre pot prevedea ca, în cazul importului de bunuri efectuat de către persoane impozabile sau anumite categorii de astfel de persoane, de către persoane obligate la plata TVA sau de anumite categorii de astfel de persoane, TVA datorată pentru import să nu fie achitată la momentul importului, cu condiţia să fie menţionată ca atare în declaraţia privind TVA ce se depune în conformitate cu articolul 250.
Art. 212
Statele membre pot scuti persoanele impozabile de la plata TVA datorate, în cazul în care suma este nesemnificativă.
Art. 213
(1)Orice persoană impozabilă declară când începe, îşi modifică sau încetează activitatea ca persoană impozabilă.
Statele membre permit şi pot solicita ca declaraţia să se facă prin mijloace electronice, în condiţiile pe care le stabilesc.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1) primul paragraf, orice persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă ce efectuează achiziţii intracomunitare de bunuri ce nu sunt supuse TVA în temeiul articolului 3 alineatul (1) are obligaţia de a declara că efectuează aceste achiziţii, în cazul în care condiţiile pentru a nu le supune taxei, stabilite de dispoziţia respectivă, nu mai sunt îndeplinite.
Art. 214
(1)Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că următoarele persoane sunt identificate printr-un număr individual:
a)orice persoană impozabilă, cu excepţia celor prevăzute la articolul 9 alineatul (2), care desfăşoară, pe teritoriul statului respectiv, livrări de bunuri sau prestări de servicii care dau drept de deducere a taxei, altele decât livrările de bunuri sau prestările de servicii pentru care se plăteşte TVA exclusiv de clientul sau de persoana căreia îi sunt destinate bunurile sau serviciile, în conformitate cu articolele 194-197 şi articolul 199;
b)orice persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă ce efectuează achiziţii intracomunitare de bunuri supuse TVA în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) şi orice persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă ce exercită opţiunea prevăzută la articolul 3 alineatul (3) de a-şi supune TVA achiziţiile intracomunitare;
c)orice persoană impozabilă care efectuează, pe teritoriul său respectiv, achiziţii intracomunitare de bunuri în scopul unor operaţiuni legate de activităţile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf şi pe care le efectuează în afara respectivului teritoriu.
d)orice persoană impozabilă care, pe teritoriul său respectiv, primeşte servicii pentru care are obligaţia de a plăti TVA în temeiul articolului 196;
e)orice persoană impozabilă, stabilită pe teritoriul său respectiv, care furnizează servicii pe teritoriul altui stat membru, pentru care numai beneficiarul serviciilor are obligaţia de a plăti TVA în temeiul articolului 196.
(2)Statele membre nu au obligaţia de a identifica anumite persoane impozabile care desfăşoară tranzacţii ocazional, prevăzute la articolul 12.
Art. 215
Fiecare număr de identificare în scopuri de TVA cuprinde un prefix în conformitate cu codul ISO 3166 - alfa 2 - prin care se identifică fiecare stat membru ce a atribuit respectivul număr.
Cu toate acestea, Grecia poate utiliza prefixul "EL".
Pentru Irlanda de Nord se utilizează prefixul «XI».
Art. 216
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că sistemele lor de identificare permit identificarea persoanelor impozabile prevăzute la articolul 214 şi pentru a asigura corecta aplicare a regimului tranzitoriu de impozitare a operaţiunilor intracomunitare prevăzut la articolul 402.
Art. 217
În sensul prezentei directive, «factură electronică» înseamnă o factură care conţine informaţii solicitate în prezenta directivă şi care a fost emisă şi primită în orice format electronic.
Art. 218
În sensul prezentei directive, statele membre acceptă documentele sau mesajele pe suport de hârtie sau în format electronic ca facturi, în cazul în care îndeplinesc condiţiile stabilite în prezentul capitol.
Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul articol, statele membre pot, în conformitate cu condiţii pe care le stabilesc, să impună persoanelor impozabile stabilite pe teritoriul lor să emită facturi electronice pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii pe teritoriul lor, altele decât cele menţionate la articolul 262.
Art. 219
Orice document sau mesaj ce modifică factura iniţială şi se referă la aceasta în mod specific şi fără echivoc este asimilat unei facturi.
Art. 219a
(1)Facturarea face obiectul normelor aplicabile în statele membre în care se consideră că este efectuată livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, în conformitate cu dispoziţiile titlului V.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), facturarea face obiectul următoarelor norme:
a)normele care se aplică în statul membru în care furnizorul şi-a stabilit sediul activităţii sale economice sau are un sediu comercial fix de la care este efectuată furnizarea sau, în absenţa unui astfel de sediu al activităţii economice sau sediu comercial fix, statul membru în care furnizorul îşi are domiciliul permanent sau reşedinţa obişnuită, atunci când:
(i)furnizorul nu este stabilit în statul membru în care se consideră că va avea loc livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, în conformitate cu dispoziţiile titlului V, sau sediul său din statul membru respectiv nu participă la livrare/prestare în sensul articolului 192a litera (b), iar persoana obligată la plata TVA este persoana căreia i se furnizează bunurile sau serviciile, cu excepţia cazului în care factura este emisă de client (autofacturare);
(ii)se consideră că livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor nu are loc în Comunitate, în conformitate cu dispoziţiile titlului V;
b)normele aplicabile în statul membru în care este identificat furnizorul care utilizează unul dintre regimurile speciale menţionate în titlul XII capitolul 6.
(3)Alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor articolelor 244-248.
Art. 220
(1)Orice persoană impozabilă se asigură că o factură este emisă fie de propria persoană sau de clientul său, fie de un terţ, în numele său şi pe seama sa, în următoarele cazuri:
1.pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii pe care le-a efectuat către altă persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă;
2.livrările de bunuri menţionate la articolul 33 litera (a), cu excepţia cazului în care o persoană impozabilă utilizează regimul special de la titlul XII capitolul 6 secţiunea 3;
3.pentru livrările de bunuri efectuate în conformitate cu condiţiile specificate la articolul 138;
4.pentru orice avans care i-a fost achitat înainte ca una dintre livrările de bunuri menţionate la punctele 1 şi 2 să fi fost efectuată;
5.pentru orice avans care i-a fost achitat de către altă persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă înainte de încheierea prestării de servicii.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) şi fără a se aduce atingere articolului 221 alineatul (2), nu este necesară emiterea unei facturi pentru prestările de servicii scutite de taxă în conformitate cu articolul 135 alineatul (1) literele (a)-(g).
Art. 220a
(1)Statele membre permit persoanei impozabile să emită o factură simplificată în oricare dintre următoarele cazuri:
a)atunci când valoarea facturilor nu este mai mare de 100 EUR sau echivalentul în monedă naţională;
b)atunci când factura emisă este un document sau un mesaj tratat drept factură în temeiul articolului 219.
c)în cazul în care persoana impozabilă beneficiază de scutirea pentru întreprinderile mici prevăzută la articolul 284.
(2)Statele membre nu permit persoanelor impozabile să emită facturi atunci când este necesar ca facturile să fie emise în conformitate cu articolul 220 alineatul (1) punctele 2 şi 3 sau atunci când livrarea de bunuri sau prestarea de servicii impozabilă este efectuată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care este datorată taxa, sau al cărei sediu din acel stat membru nu participă la livrare sau prestare în sensul articolului 192a, iar persoana obligată la plata TVA este persoana căreia i-au fost livrate bunurile sau i-au fost prestate serviciile.
Art. 221
(1)Statele membre pot impune persoanelor impozabile obligaţia de a emite o factură în conformitate cu detaliile impuse în temeiul articolelor 226 sau 226b pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii, altele decât cele menţionate la articolul 220 alineatul (1).
(2)Statele membre pot impune persoanelor impozabile stabilite pe teritoriul lor sau care au un sediu fix pe teritoriul lor, de la care este efectuată prestarea, o obligaţie de a emite facturi în conformitate cu detaliile impuse la articolele 226 sau 226b cu privire la prestările de servicii scutite în temeiul articolului 135 alineatul (1) literele (a)-(g) pe care acele persoane impozabile le-au efectuat pe teritoriul acestor state membre sau în afara Comunităţii.
(3)Statele membre pot scuti persoanele impozabile de la obligaţia prevăzută la articolul 220 alineatul (1) sau la articolul 220a de a emite o factură pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii pe care le-au efectuat pe teritoriile lor şi care sunt scutite, cu sau fără drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară, în temeiul articolului 98 alineatul (2), al articolelor 105a şi 132, al articolului 135 alineatul (1) literele (h)-(l), al articolelor 136, 371, 375, 376 şi 377, al articolului 378 alineatul (2), al articolului 379 alineatul (2) şi al articolelor 380-390c.
Art. 222
Pentru livrările de bunuri efectuate în conformitate cu condiţiile menţionate la articolul 138 sau pentru prestările de servicii pentru care taxa este datorată de client în temeiul articolului 196, se emite o factură cel târziu în a cincisprezecea zi a lunii următoare celei în care intervine faptul generator.
Pentru alte livrări de bunuri sau prestări de servicii, statele membre pot impune persoanelor impozabile limite de timp pentru emiterea de facturi.
Art. 223
Statele membre permit persoanei impozabile să emită facturi centralizatoare care reiau mai multe livrări de bunuri sau prestări de servicii separate, cu condiţia ca TVA aferentă livrărilor/prestărilor menţionate în factura centralizatoare să devină exigibilă în aceeaşi lună calendaristică.
Fără a aduce atingere articolului 222, statele membre pot permite emiterea de facturi centralizatoare cuprinzând livrări/prestări pentru care TVA devine exigibilă în cursul unei perioade mai lungi de o lună calendaristică.
Art. 224
Facturile pot fi întocmite de client pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii furnizate de o persoană impozabilă, în cazul în care există un acord prealabil între cele două părţi şi cu condiţia ca fiecare factură să facă obiectul unei proceduri de acceptare de către persoana impozabilă care livrează bunurile sau prestează serviciile. Statele membre pot solicita ca respectivele facturi să se emită în numele şi pe seama persoanei impozabile.
Art. 225
Statele membre pot impune condiţii specifice persoanelor impozabile în cazurile în care partea terţă sau clientul, care emite facturile, este stabilit(ă) într-o ţară cu care nu există niciun instrument juridic referitor la asistenţa reciprocă având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 2010/24/UE (*) şi Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 (**).
(*)Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de impozite, taxe şi alte măsuri (JO L 84, 31.3.2010, p. 1).
(**)Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului din 7 octombrie 2003 privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată (JO L 264, 15.10.2003, p. 1).
Art. 226
Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale prevăzute de prezenta directivă, este necesar să se menţioneze doar următoarele detalii în scopuri TVA pe facturile emise în temeiul articolelor 220 şi 221:
(1)data emiterii;
(2)un număr secvenţial, bazat pe una sau mai multe serii, ce identifică în mod unic factura;
(3)numărul de identificare în scopuri de TVA prevăzut la articolul 214, pe baza căruia persoana impozabilă a livrat bunurile sau a prestat serviciile;
(4)numărul de identificare în scopuri de TVA al clientului, prevăzut la articolul 214, pe baza căruia clientul a beneficiat de o livrare de bunuri sau o prestare de servicii pentru care are obligaţia de a plăti TVA sau a beneficiat de o livrare de bunuri, astfel cum este prevăzută la articolul 138;
(5)numele şi adresa complete ale persoanei impozabile şi ale clientului;
(6)cantitatea şi natura bunurilor livrate sau volumul şi natura serviciilor prestate;
(7)data la care s-a efectuat sau încheiat livrarea de bunuri sau prestarea de servicii sau data la care s-a efectuat plata avansului prevăzut la punctele 4 şi 5 din articolul 220, în măsura în care se poate determina respectiva dată, iar aceasta diferă de data emiterii facturii;
(7a) atunci când TVA devine exigibilă în momentul încasării plăţii, în conformitate cu articolul 66 litera (b) şi dreptul de deducere apare în momentul în care taxa deductibilă devine exigibilă, menţiunea «contabilitate de casă»;
(8)baza impozabilă pentru fiecare cotă sau scutire, preţul unitar fără TVA şi orice reduceri de preţ şi rabaturi, în cazul în care acestea nu sunt incluse în preţul unitar;
(9)cota TVA aplicată;
(10)valoarea TVA de plată, cu excepţia cazului în care se aplică un regim special pentru care prezenta directivă exclude o astfel de menţiune;
(10 a) în cazul în care clientul care beneficiază de o livrare de bunuri/prestare de servicii emite factura în locul furnizorului, menţiunea «autofacturare»;
(11)în cazul unei scutiri, trimiterile la dispoziţia aplicabilă conform prezentei directive sau la dispoziţia naţională corespondentă sau la orice altă trimitere care indică faptul că livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sunt scutite;
(11a) în cazul în care clientul este obligat la plata TVA, menţiunea «taxare inversă»;
(12)în cazul livrării unui mijloc de transport nou, efectuate în conformitate cu condiţiile stabilite la articolul 138 alineatul (1) şi alineatul (2) litera (a), datele enumerate la articolul 2 alineatul (2) litera (b);
(13)în cazul în care se aplică regimul marjei pentru agenţiile de turism, menţiunea «regimul marjei -agenţii de turism»;
(14)în cazul în care se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunurile second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, menţiunea «regimul marjei - bunuri second-hand»; «regimul marjei - obiecte de artă» sau «regimul marjei - obiecte de colecţie şi antichităţi», după caz;
(15)în cazul în care debitorul de TVA este un reprezentant fiscal în sensul articolului 204, numărul de identificare în scopuri de TVA, prevăzut la articolul 214, al respectivului reprezentant fiscal împreună cu numele şi adresa complete ale acestuia.
Art. 226a
În cazul în care factura este emisă de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care este datorată taxa sau al cărei sediu din acel stat membru nu participă la livrare sau prestare în sensul articolului 192a şi care efectuează o livrare de bunuri/prestare de servicii către un client care este obligat la plata TVA, persoana impozabilă poate să omită detaliile menţionate la articolul 226 alineatele (8), (9) şi (10) şi să indice, în schimb, valoarea impozabilă a bunurilor livrate sau serviciilor prestate, referindu-se la cantitatea sau volumul acestora şi la natura lor.
Art. 226b
În ceea ce priveşte facturile simplificate emise în temeiul articolului 220a şi articolului 221 alineatele (1) şi (2), statele membre solicită cel puţin următoarele detalii:
(a)data emiterii;
(b)identificarea persoanei impozabile care furnizează bunurile sau serviciile;
(c)identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;
(d)valoarea TVA datorată sau informaţiile necesare pentru calcularea acesteia;
(e)în cazul în care factura emisă este un document sau un mesaj tratat drept factură în temeiul articolului 219, referinţa specifică şi clară a facturii iniţiale respective şi detaliile specifice care sunt modificate.
Statele membre nu pot solicita pe facturi alte detalii decât cele menţionate la articolele 226, 227 şi 230.
Art. 227
Statele membre pot solicita persoanelor impozabile, stabilite pe teritoriul lor şi care efectuează pe teritoriul lor livrări de bunuri şi prestări de servicii, să indice numărul de identificare în scopuri de TVA, prevăzut la articolul 214, al clientului în alte situaţii decât cele prevăzute la articolul 226 punctul 4.
Art. 228
[textul din Art. 228 din titlul XI, capitolul 3, sectiunea 4 a fost abrogat la 11-aug-2010 de Art. 1, punctul 18. din Directiva 2010/45/UE/13-iul-2010]
Art. 230
Sumele indicate pe factură se pot exprima în orice monedă, cu condiţia ca valoarea TVA de plată sau care urmează a fi regularizată să fie exprimată în moneda naţională a statului membru, utilizând mecanismul de conversie stabilit la articolul 91.
Art. 231
[textul din Art. 231 din titlul XI, capitolul 3, sectiunea 4 a fost abrogat la 11-aug-2010 de Art. 1, punctul 20. din Directiva 2010/45/UE/13-iul-2010]
Art. 232
Utilizarea facturii electronice face obiectul acceptării de către destinatar.
Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul articol, statele membre care exercită opţiunea prevăzută la articolul 218 al doilea paragraf pot să dispună ca utilizarea facturilor electronice emise de persoanele impozabile stabilite pe teritoriul lor să nu fie condiţionată de acceptarea de către destinatarul stabilit pe teritoriul lor.
Art. 233
(1)Autenticitatea originii, integritatea conţinutului şi lizibilitatea unei facturi, indiferent că este pe suport de hârtie sau în format electronic, trebuie garantate de la momentul emiterii până la sfârşitul perioadei de stocare a facturii.
Fiecare persoană impozabilă stabileşte modul de garantare a autenticităţii originii, a integrităţii conţinutului şi a lizibilităţii facturii. Acest lucru poate fi realizat prin controale de gestiune care stabilesc o pistă fiabilă de audit între o factură şi o livrare de bunuri sau prestare de servicii.
"Autenticitatea originii" înseamnă asigurarea identităţii furnizorului sau emitentului facturii.
"Integritatea conţinutului" înseamnă că nu a fost modificat conţinutul impus în conformitate cu prezenta directivă.
(2)În afară de tipurile de control de gestiune descrise la alineatul (1), alte exemple de tehnologii care asigură autenticitatea originii şi integrităţii conţinutului facturii electronice sunt:
a)o semnătură electronică avansată în sensul articolului 2 alineatul (2) din Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice (*), bazată pe un certificat calificat şi creată de un dispozitiv securizat de creare a semnăturii în sensul articolului 2 alineatele (6) şi (10) din Directiva 1999/93/CE;
(*)JO L 13, 19.1.2000, p. 12.
b)un schimb electronic de date (electronic data inter-change - EDI), astfel cum a fost definit la articolul 2 din anexa 1 la Recomandarea 1994/820/CE a Comisiei din 19 octombrie 1994 privind aspectele juridice ale schimbului electronic de date (**), în cazul în care acordul privind schimbul prevede utilizarea unor proceduri prin care se garantează autenticitatea originii şi integritatea datelor.
(**)JO L 338, 28.12.1994, p. 98.
Art. 234
[textul din Art. 234 din titlul XI, capitolul 3, sectiunea 5 a fost abrogat la 11-aug-2010 de Art. 1, punctul 23. din Directiva 2010/45/UE/13-iul-2010]
Art. 235
Statele membre pot stabili condiţii specifice pentru facturile emise prin mijloace electronice în privinţa livrării de bunuri sau prestării de servicii pe teritoriul lor dintr-o ţară cu care nu există niciun instrument juridic privind asistenţa reciprocă având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 2010/24/UE şi de Regulamentul (CE) nr. 1798/2003.
Art. 236
În cazul în care unele loturi ce conţin mai multe facturi electronice sunt trimise sau puse la dispoziţia aceluiaşi destinatar, detaliile comune diferitelor facturi se pot menţiona o singură dată, în cazul în care, pentru fiecare factură, toate informaţiile sunt accesibile.
Art. 237
Până la 31 decembrie 2016 cel târziu, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport de evaluare globală, pe baza unui studiu economic independent, privind impactul normelor în materie de facturare aplicabile de la 1 ianuarie 2013, în special privind măsura în care acestea au condus în mod eficient la o reducere a sarcinii administrative pentru întreprinderi, însoţit, după caz, de o propunere corespunzătoare de modificare a normelor relevante.
Art. 238
(1)În urma consultării Comitetului TVA, statele membre pot prevedea, în condiţiile pe care le pot stabili, că doar informaţiile solicitate în temeiul articolului 226b se menţionează pe facturile emise pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate, în următoarele cazuri:
a)în cazul în care valoarea facturilor este mai mare de 100 EUR, dar mai mică de 400 EUR, sau echivalentul în monedă naţională;
b)în cazul în care practica administrativă sau comercială din sectorul de activitate implicat sau condiţiile tehnice de emitere a facturilor fac ca respectarea tuturor obligaţiilor menţionate la articolele 226 sau 230 să fie extrem de dificilă.
(2)
[textul din Art. 238, alin. (2) din titlul XI, capitolul 3, sectiunea 6 a fost abrogat la 11-aug-2010 de Art. 1, punctul 25., alin. (B) din Directiva 2010/45/UE/13-iul-2010]
(3)Măsurile de simplificare prevăzute la alineatul (1) nu se aplică atunci când se solicită ca facturile să fie emise în conformitate cu articolul 220 alineatul (1) punctele 2 şi 3 sau atunci când livrarea de bunuri sau prestarea de servicii impozabilă este efectuată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care se datorează TVA sau al cărei sediu în acel stat membru nu participă la livrare/prestare în sensul articolului 192a, iar persoana obligată la plata TVA este persoana căreia i-au fost livrate bunurile sau i-au fost prestate serviciile.
Art. 239
În cazurile în care statele membre recurg la opţiunea, prevăzută la articolul 272 alineatul (1) primul paragraf litera (b), de a nu aloca un număr de identificare în scopuri de TVA persoanelor impozabile care nu desfăşoară operaţiunile prevăzute la articolele 20, 21, 22, 33, 36, 138 şi 141 şi atunci când unui furnizor sau unui client nu i-a fost alocat un număr de identificare de acest tip, acesta este necesar să fie înlocuit pe factură cu un alt număr denumit cod de înregistrare fiscală, astfel cum a fost definit de statele membre în cauză.
Art. 240
În cazul în care persoana impozabilă a primit un număr de identificare în scopuri de TVA, statele membre care recurg la opţiunea prevăzută la articolul 272 alineatul (1) primul paragraf litera (b), pot, de asemenea, să solicite ca factura să cuprindă următoarele informaţii:
(1)pentru prestarea de servicii prevăzute la articolele 44, 47, 50, 53, 54 şi 55, şi livrarea de bunuri prevăzute la articolele 138 şi 141, numărul de identificare în scopuri de TVA şi codul de înregistrare fiscală ale furnizorului;
(2)pentru alte livrări de bunuri sau prestări de servicii, doar codul de înregistrare fiscală al furnizorului sau doar numărul de identificare în scopuri de TVA al acestuia.
Art. 241
În sensul prezentului capitol, "stocarea prin mijloace electronice a unei facturi" înseamnă stocarea datelor prin echipamente electronice de procesare (inclusiv compresie digitală) şi de stocare, şi utilizând mijloace prin cablu, unde radio, sisteme optice sau alte mijloace electromagnetice.
Art. 242
Fiecare persoană impozabilă ţine o contabilitate suficient de detaliată pentru a permite aplicarea TVA şi controlarea aplicării TVA de către autorităţile fiscale.
Art. 242a
(1)În cazul în care o persoană impozabilă, prin utilizarea unei interfeţe electronice cum ar fi o piaţă online, o platformă, un portal sau alte mijloace similare, facilitează livrarea de bunuri sau prestarea de servicii către o persoană neimpozabilă din Comunitate, în conformitate cu dispoziţiile titlului V, persoana impozabilă care facilitează livrarea sau prestarea este obligată să ţină registre în acest sens. Registrele respective conţin informaţii suficient de detaliate pentru a permite autorităţilor fiscale ale statelor membre în care livrările sau prestările respective sunt impozabile să verifice dacă TVA a fost contabilizată corect.
(2)Registrele prevăzute la alineatul (1) trebuie puse la dispoziţia statelor membre în cauză, la cerere, pe cale electronică.
Registrele menţionate trebuie păstrate pentru o perioadă de zece ani de la sfârşitul anului în care s-a efectuat operaţiunea.
Art. 243
(1)Fiecare persoană impozabilă ţine un registru cu bunurile pe care le-a expediat sau transportat sau care au fost expediate sau transportate pe seama sa, la o destinaţie aflată în afara teritoriului statului membru de plecare, însă în cadrul Comunităţii, în scopurile operaţiunilor constând în determinarea valorii respectivelor bunuri, lucrări asupra acestora sau utilizarea lor temporară, astfel cum se menţionează la articolul 17 alineatul (2) literele (f), (g) şi (h).
(2)Fiecare persoană impozabilă ţine o contabilitate suficient de detaliată pentru a permite identificarea bunurilor care i-au fost expediate din alt stat membru de către o persoană impozabilă identificată în scopuri de TVA în respectivul stat membru sau pe seama acesteia şi care fac obiectul unor prestări de servicii care constau în determinarea valorii sau în lucrări efectuate asupra bunurilor în cauză.
(3)Fiecare persoană impozabilă care transferă bunuri în cadrul regimului de stocuri la dispoziţia clientului menţionat la articolul 17a păstrează un registru care permite autorităţilor fiscale să verifice aplicarea corectă a articolului respectiv.
Fiecare persoană impozabilă căreia îi sunt livrate bunurile în cadrul regimului de stoc la dispoziţia clientului menţionat la articolul 17a ţine un registru al bunurilor respective.
Art. 243a
În sensul prezentei secţiuni, se aplică următoarele definiţii:
1.«prestator de servicii de plată» înseamnă oricare dintre categoriile de prestatori de servicii de plată menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European şi a Consiliului (*1) ori o persoană fizică sau juridică care beneficiază de o derogare în temeiul articolului 32 din directiva menţionată;
2.«serviciu de plată» înseamnă oricare dintre activităţile comerciale enumerate la punctele 3-6 din anexa I la Directiva (UE) 2015/2366;
3.«plată» înseamnă, cu excepţia excluderilor prevăzute la articolul 3 din Directiva (UE) 2015/2366, o «tranzacţie de plată» în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 5 din respectiva directivă, sau o «remitere de bani» în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 22 din respectiva directivă;
4.«plătitor» înseamnă «plătitor» în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 8 din Directiva (UE) 2015/2366;
5.«beneficiar al plăţii» înseamnă «beneficiar al plăţii» în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 9 din Directiva (UE) 2015/2366;
6.«stat membru de origine» înseamnă «stat membru de origine» în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 1 din Directiva (UE) 2015/2366;
7.«stat membru gazdă» înseamnă «stat membru gazdă» în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 2 din Directiva (UE) 2015/2366;
8.«cont de plăţi» înseamnă «cont de plăţi» în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 12 din Directiva (UE) 2015/2366;
9.«IBAN» înseamnă «IBAN» în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 15 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (*2);
10.«BIC» înseamnă «BIC» în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 16 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012.
Art. 243b
(1)Statele membre impun prestatorilor de servicii de plată să păstreze evidenţe suficient de detaliate ale beneficiarilor plăţilor şi ale plăţilor în legătură cu serviciile de plată pe care le furnizează pentru fiecare trimestru calendaristic, pentru a permite autorităţilor competente ale statelor membre să efectueze controale privind livrările de mărfuri şi prestările de servicii care, în conformitate cu dispoziţiile titlului V, se consideră că au loc într-un stat membru, în vederea atingerii obiectivului de combatere a fraudei în domeniul TVA.
Obligaţia menţionată la primul paragraf se aplică numai serviciilor de plată furnizate în ceea ce priveşte plăţile transfrontaliere. Se consideră că o plată este transfrontalieră în cazul în care plătitorul se află într-un stat membru, iar beneficiarul plăţii se află într-un alt stat membru, pe un teritoriu terţ sau într-o ţară terţă.
(2)Obligaţia care le revine prestatorilor de servicii de plată în temeiul alineatului (1) se aplică în cazul în care, în cursul unui trimestru calendaristic, un prestator de servicii de plată prestează servicii de plată care corespund unui număr de peste 25 de plăţi transfrontaliere către acelaşi beneficiar al plăţilor.
Numărul de plăţi transfrontaliere menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat se calculează cu referire la serviciile de plată prestate de prestatorul de servicii de plată pentru fiecare stat membru şi pentru fiecare element de identificare astfel cum este menţionat la articolul 243c alineatul (2). În cazul în care prestatorul de servicii de plată deţine informaţii conform cărora beneficiarul plăţilor dispune de mai multe elemente de identificare, calculul se efectuează cu referire la beneficiarul plăţilor.
(3)Obligaţia prevăzută la alineatul (1) nu se aplică serviciilor de plată prestate de prestatorii de servicii de plată ai plătitorului pentru orice plată atunci când cel puţin unul dintre prestatorii de servicii de plată ai beneficiarului se află într-un stat membru, astfel cum rezultă din codul BIC al prestatorului de servicii de plată sau din orice alt cod de identificare comercială care identifică fără echivoc prestatorul de servicii de plată şi locaţia acestuia. Prestatorii de servicii de plată ai plătitorului includ, în orice caz, respectivele servicii de plată în calculul menţionat la alineatul (2).
(4)În cazul în care prestatorilor de servicii de plată li se aplică obligaţia prevăzută de alineatul (1), evidenţele:
a)sunt păstrate de către prestatorul de servicii de plată în format electronic pentru o perioadă de trei ani calendaristici de la sfârşitul anului calendaristic al datei plăţii;
b)sunt puse la dispoziţie în conformitate cu articolul 24b din Regulamentul (UE) nr. 904/2010 statului membru de origine al prestatorului de servicii de plată sau statelor membre gazdă în cazul în care prestatorul de servicii de plată prestează servicii de plată în alte state membre decât statul membru de origine.
Art. 243c
(1)În aplicarea articolului 243b alineatul (1) al doilea paragraf şi fără a aduce atingere prevederilor titlului V, locaţia plătitorului se consideră a fi în statul membru care corespunde:
a)codului IBAN al contului de plăţi al plătitorului sau oricărui alt identificator care identifică fără echivoc şi furnizează locaţia plătitorului, sau în absenţa unor astfel de identificatori;
b)codului BIC sau oricărui alt cod de identificare comercială care identifică fără echivoc şi furnizează locaţia prestatorului de servicii de plată care acţionează în numele plătitorului.
(2)În aplicarea articolului 243b alineatul (1) al doilea paragraf, locaţia beneficiarului plăţii se consideră a fi în statul membru, pe teritoriul terţ sau în ţara terţă care corespunde:
a)codului IBAN al contului de plăţi al beneficiarului plăţii sau oricărui alt identificator care identifică fără echivoc şi furnizează locaţia beneficiarului plăţii, sau în absenţa unor astfel de identificatori;
b)codului BIC sau oricărui alt cod de identificare comercială care identifică fără echivoc şi furnizează locaţia prestatorului de servicii de plată care acţionează în numele beneficiarului plăţii.
Art. 243d
(1)Evidenţele păstrate de prestatorii de servicii de plată, în temeiul articolului 243b, conţin următoarele informaţii:
a)codul BIC sau orice alt cod de identificare comercială care identifică fără echivoc prestatorul de servicii de plată;
b)numele sau denumirea comercială a beneficiarului plăţii, astfel cum figurează în evidenţele prestatorului de servicii de plată;
c)dacă este disponibil, orice cod de înregistrare în scopuri de TVA sau alt cod fiscal naţional al beneficiarului plăţii;
d)codul IBAN sau, în absenţa codului IBAN, orice alt identificator care identifică fără echivoc şi furnizează locaţia beneficiarul plăţii;
e)codul BIC sau orice alt cod de identificare comercială care identifică fără echivoc şi furnizează locaţia prestatorului de servicii de plată care acţionează în numele beneficiarului plăţii, în cazul în care beneficiarul primeşte fonduri fără să aibă un cont de plăţi;
f)dacă este disponibilă, adresa beneficiarului plăţii, astfel cum figurează în evidenţele prestatorului de servicii de plată;
g)detaliile privind orice plată transfrontalieră, astfel cum este menţionată la articolul 243b alineatul (1);
h)detaliile privind orice restituire a unei plăţi, astfel cum este identificată ca fiind legată de plăţile transfrontaliere menţionate la litera (g).
(2)Informaţiile menţionate la alineatul (1) literele (g) şi (h) conţin următoarele detalii:
a)data şi ora efectuării plăţii sau a restituirii plăţii;
b)valoarea şi moneda plăţii sau a restituirii plăţii;
c)statul membru de origine al plăţii primite de sau în numele beneficiarului plăţii, statul membru de destinaţie a restituirii, după caz, precum şi informaţiile utilizate pentru a stabili originea sau destinaţia plăţii sau a restituirii plăţii în conformitate cu articolul 243c;
d)orice referinţă care identifică fără echivoc plata;
e)dacă este cazul, informaţia că plata este iniţiată la sediul fizic al comerciantului.
Art. 244
Fiecare persoană impozabilă se asigură de stocarea copiilor facturilor pe care le-a emis sau care au fost emise de un client ori care au fost emise de un terţ în numele său şi în contul său, precum şi a tuturor facturilor pe care le-a primit.
Art. 245
(1)În sensul prezentei directive, persoana impozabilă poate decide locul de stocare a tuturor facturilor, cu condiţia de a pune la dispoziţie facturile sau informaţiile stocate în conformitate cu articolul 244, autorităţilor competente, fără întârziere nejustificată, oricând acestea solicită acest lucru.
(2)Statele membre pot solicita persoanelor impozabile stabilite pe teritoriul lor să le fie comunicat locul de stocare, în cazul în care acesta se află în afara teritoriului lor.
De asemenea, statele membre pot solicita persoanelor impozabile, stabilite pe teritoriul lor, să păstreze în acest spaţiu facturile pe care le-au emis sau care au fost emise de clienţii lor sau de părţi terţe, în numele şi în contul lor, precum şi toate facturile pe care le-au primit, atunci când stocarea nu se efectuează prin mijloace electronice ce garantează accesul on-line complet la datele în cauză.
Art. 246
[textul din Art. 246 din titlul XI, capitolul 4, sectiunea 3 a fost abrogat la 11-aug-2010 de Art. 1, punctul 27. din Directiva 2010/45/UE/13-iul-2010]
Art. 247
(1)Fiecare stat membru stabileşte perioada în cursul căreia persoanele impozabile au obligaţia de a asigura stocarea facturilor pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii pe teritoriul său şi a facturilor primite de persoane impozabile stabilite pe teritoriul său.
(2)Pentru a asigura îndeplinirea cerinţelor stabilite la articolul 233, statul membru prevăzut la alineatul (1) poate solicita ca facturile să fie stocate în forma originală în care au fost trimise sau puse la dispoziţie, pe suport de hârtie sau în format electronic. De asemenea, în cazul facturilor stocate prin mijloace electronice, statul membru poate solicita ca datele ce garantează autenticitatea originii şi integritatea conţinutului lor, în conformitate cu articolul 233, să fie stocate, de asemenea, prin mijloace electronice.
(3)Statul membru menţionat la alineatul (1) poate prevedea condiţii specifice de interzicere sau de limitare a stocării facturilor în ţara cu care nu există niciun instrument juridic referitor la asistenţa reciprocă, având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 2010/24/UE şi de Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 sau la dreptul menţionat la articolul 249 de a accesa prin mijloace electronice, de a descărca şi de a utiliza facturile respective."
Art. 248
În condiţiile pe care le stabilesc, statele membre pot solicita stocarea facturilor primite de persoanele neimpozabile.
Art. 248a
În scopuri de control şi în ceea ce priveşte facturile referitoare la livrarea de bunuri sau prestarea de servicii efectuate pe teritoriul lor şi facturile primite de persoane impozabile stabilite pe teritoriul lor, statele membre pot solicita, pentru anumite persoane impozabile sau în anumite cazuri, traducerea acestor facturi în limbile lor oficiale. Cu toate acestea, statele membre nu pot impune traducerea facturilor ca cerinţă generală.
Art. 249
În scopuri de control, în cazul în care o persoană impozabilă stochează prin mijloace electronice facturi pe care le emite sau le primeşte, garantând accesul online la date autorităţilor competente din statul membru în care este stabilită şi, atunci când TVA este datorată în alt stat membru, autorităţile competente din acel stat membru trebuie să aibă dreptul de a accesa, descărca şi utiliza respectivele facturi.
Art. 250
(1)Fiecare persoană impozabilă depune o declaraţie privind TVA în care se menţionează toate informaţiile necesare pentru a calcula taxa exigibilă şi deducerile de efectuat, inclusiv, în măsura în care acest lucru este necesar pentru stabilirea bazei impozabile, valoarea totală a operaţiunilor referitoare la această taxă şi la aceste deduceri, precum şi valoarea operaţiunilor scutite.
(2)Statele membre permit şi pot solicita depunerea declaraţiei privind TVA prevăzute la alineatul (1) prin mijloace electronice, în condiţiile pe care le stabilesc.
Art. 251
În afară de informaţiile prevăzute la articolul 250, declaraţia privind TVA referitor la o perioadă fiscală dată, cuprinde următoarele date:
a)valoarea totală, fără TVA, a livrărilor de bunuri prevăzute la articolul 138 pentru care TVA a devenit exigibilă în cursul acestei perioade fiscale;
b)valoarea totală, fără TVA, a livrărilor de bunuri prevăzute la articolele 33 şi 36 desfăşurate pe teritoriul altui stat membru, pentru care TVA a devenit exigibilă în cursul acestei perioade fiscale, în cazul în care locul unde a început expedierea sau transportul bunurilor este situat în statul membru în care este necesar să fie depusă declaraţia;
c)valoarea totală, fără TVA, a achiziţiilor intracomunitare de bunuri sau a operaţiunilor asimilate acestora, în temeiul articolelor 21 sau 22, efectuate în statul membru în care declaraţia este necesar să fie depusă şi pentru care TVA a devenit exigibilă în cursul acestei perioade fiscale;
d)valoarea totală, fără TVA, a livrărilor de bunuri prevăzute la articolele 3 3 şi 36 efectuate în statul membru în care declaraţia este necesar să fie depusă şi pentru care TVA a devenit exigibilă în cursul acestei perioade fiscale, în cazul în care locul în care a început expedierea sau transportul bunurilor este situat pe teritoriul altui stat membru;
e)valoarea totală, fără TVA, a livrărilor de bunuri efectuate în statul membru în care este necesar să fie depusă declaraţia pentru care persoana impozabilă a fost desemnată ca persoană obligată la plata TVA în conformitate cu articolul 197, şi pentru care TVA a devenit exigibilă în cursul acestei perioade fiscale.
Art. 252
(1)Declaraţia privind TVA se depune până la un termen ce este necesar să fie stabilit de statele membre. Termenul respectiv nu se poate fixa la mai mult de două luni de la încheierea fiecărei perioade fiscale.
(2)Fiecare stat membru stabileşte perioada fiscală la o lună, două luni sau trei luni.
Cu toate acestea, statele membre pot stabili diferite perioade fiscale, cu condiţia ca perioadele respective să nu depăşească un an.
Art. 253
Suedia poate aplica o procedură simplificată pentru întreprinderile mici şi mijlocii, prin care persoanele impozabile care desfăşoară doar operaţiuni taxabile la nivel naţional pot depune declaraţii de TVA la trei luni de la încheierea perioadei anuale de impunere directă.
Art. 254
În cazul livrărilor de mijloace de transport noi efectuate în conformitate cu condiţiile menţionate la articolul 138 alineatul (2) litera (a) de către o persoană impozabilă identificată în scopuri de TVA pentru un client neidentificat în scopuri de TVA sau de către o persoană impozabilă, astfel cum este definită la articolul 9 alineatul (2), statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că vânzătorul comunică toate informaţiile necesare pentru a permite aplicarea TVA şi controlul acestei aplicări de către autorităţile fiscale.
Art. 255
În cazul în care statele membre desemnează clientul aurului de investiţii ca persoană obligată la plata TVA în temeiul articolului 198 alineatul (1) sau dacă, în cazul aurului sub formă de materie primă, produse semifabricate sau aur de investiţii, definit la articolul 344 alineatul (1), statele membre îşi exercita opţiunea prevăzută la articolul 198 alineatul (2) de a desemna clientul ca persoană obligată la plata TVA, acestea adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că respectivul client respectă obligaţiile legate de depunerea declaraţiei privind TVA, prevăzute în prezentul capitol.
Art. 256
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele considerate ca persoane obligate la plata TVA în locul persoanelor impozabile nestabilite pe teritoriul lor, în conformitate cu articolele 194-197 şi cu articolul 204, respectă obligaţiile referitoare la depunerea declaraţiilor privind TVA, în conformitate cu prezentul capitol.
Art. 257
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice neimpozabile care sunt persoane obligate la plata TVA datorată pentru achiziţii intracomunitare de bunuri, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i), respectă obligaţiile referitoare la depunerea de declaraţii privind TVA, în temeiul dispoziţiilor prezentului capitol.
Art. 258
Statele membre stabilesc norme de aplicare pentru depunerea declaraţiilor privind TVA pentru achiziţiile intracomunitare de mijloace de transport noi, în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (ii), şi pentru achiziţiile intracomunitare de produse supuse accizelor, în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii).
Art. 259
Statele membre pot solicita persoanelor care efectuează achiziţii intracomunitare de mijloace de transport noi în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) să furnizeze, la depunerea declaraţiilor privind TVA, toate informaţiile necesare pentru aplicarea TVA şi controlul aplicării TVA de către autorităţile fiscale.
Art. 260
Statele membre stabilesc modalităţile de declarare în ceea ce priveşte importurile de bunuri.
Art. 261
(1)Statele membre pot solicita persoanei impozabile să depună o declaraţie care să cuprindă toate informaţiile menţionate la articolele 250 şi 251 pentru toate operaţiunile desfăşurate în anul precedent. Declaraţia respectivă furnizează toate informaţiile necesare oricăror ajustări.
(2)Statele membre permit şi pot solicita depunerea declaraţiei prevăzute la alineatul (1) prin mijloace electronice, în condiţiile pe care le stabilesc.
Art. 262
(1)Orice persoană impozabilă identificată în scopuri de TVA depune o declaraţie recapitulativă în care menţionează:
a)clienţii înregistraţi în scopuri de TVA, cărora le-a livrat bunuri în condiţiile menţionate la articolul 138 alineatul (1) şi la articolul 138 alineatul (2) litera (c);
b)persoanele identificate în scopuri de TVA cărora le-a livrat bunuri ce i-au fost livrate prin intermediul achiziţiilor intracomunitare de bunuri menţionate la articolul 42;
c)persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile identificate în scopuri de TVA cărora le-a prestat servicii, altele decât serviciile care sunt scutite de TVA în statul membru în care operaţiunea este impozabilă şi pentru care beneficiarul are obligaţia de a plăti TVA în temeiul articolului 196.
(2)Pe lângă informaţiile menţionate la alineatul (1), fiecare persoană impozabilă transmite informaţii cu privire la numărul de identificare în scopuri de TVA al persoanelor impozabile cărora le sunt destinate bunurile expediate sau transportate în cadrul regimului de stocuri la dispoziţia clientului conform condiţiilor stabilite la articolul 17a şi cu privire la orice modificare a informaţiilor furnizate.
Art. 263
(1)Declaraţia recapitulativă se întocmeşte pentru fiecare lună calendaristică într-un termen care nu depăşeşte o lună şi în conformitate cu procedurile care urmează a fi stabilite de statele membre.
(1a) Cu toate acestea, statele membre pot autoriza persoanele impozabile, în condiţiile şi limitele pe care le pot stabili, să opteze pentru depunerea declaraţiilor recapitulative pentru fiecare trimestru calendaristic, într-un termen care nu depăşeşte o lună de la sfârşitul trimestrului, atunci când valoarea totală trimestrială, fără TVA, a livrărilor de bunuri menţionate la articolul 264 alineatul (1) litera (d) şi la articolul 265 alineatul (1) litera (c) nu depăşeşte nici pentru trimestrul calendaristic respectiv, nici pentru vreunul dintre cele patru trimestre precedente suma de 50 000 EUR sau contravaloarea acestei sume în moneda naţională.
Posibilitatea prevăzută la primul paragraf încetează a fi aplicabilă odată cu sfârşitul lunii în care valoarea totală, fără TVA, a livrărilor de bunuri menţionate la articolul 264 alineatul (1) litera (d) şi la articolul 256 alineatul (1) litera (c) depăşeşte, pentru trimestrul în curs, suma de 50 000 EUR sau contravaloarea acesteia în moneda naţională. În acest caz, se întocmeşte declaraţia recapitulativă pentru luna sau lunile scurse de la începutul trimestrului, într-un termen care nu depăşeşte o lună.
(1b) Până la 31 decembrie 2011, statele membre pot fixa suma prevăzută la alineatul (1a) la 100 000 EUR sau la contravaloarea acesteia în moneda naţională.
(1c) Statele membre pot, în condiţiile şi limitele pe care le pot stabili, să autorizeze persoanele impozabile, în cazul prestărilor de servicii menţionate la articolul 264 alineatul (1) litera (d), să depună declaraţia recapitulativă pentru fiecare trimestru calendaristic într-un termen care nu depăşeşte o lună de la sfârşitul trimestrului.
Statele membre pot, în special, solicita persoanelor impozabile care efectuează livrările de bunuri sau prestările de servicii menţionate la articolul 264 alineatul (1) litera (d) să depună declaraţia recapitulativă în termenul care rezultă din aplicarea alineatelor (1) şi (1b).
(2)Statele membre autorizează şi pot solicita ca declaraţia recapitulativă menţionată la alineatul (1) să fie depusă prin transferul electronic al fişierului, în condiţiile stabilite de acestea.
Art. 264
(1)Declaraţia recapitulativă cuprinde următoarele informaţii:
a)numărul de identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile din statul membru în care trebuie depusă declaraţia recapitulativă, pe baza căruia respectiva persoană a efectuat livrarea de bunuri în condiţiile menţionate la articolul 138 alineatul (1) şi a prestat servicii impozabile în condiţiile stabilite la articolul 44;
b)numărul de identificare în scopuri de TVA al persoanei care achiziţionează bunurile sau primeşte serviciile în alt stat membru decât cel în care trebuie depusă declaraţia recapitulativă, pe baza căruia i-au fost furnizate bunurile sau prestate serviciile;
c)numărul de identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile, din statul membru în care se depune declaraţia recapitulativă şi pe baza căruia a efectuat un transfer în alt stat membru, în conformitate cu articolul 138 alineatul (2) litera (c), precum şi numărul prin care este identificată în statul membru în care s-a încheiat expedierea sau transportul;
d)pentru fiecare persoană care a achiziţionat bunuri sau a primit servicii, valoarea totală a livrărilor de bunuri şi valoarea totală a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă;
e)pentru livrările de bunuri ce constau din transferuri spre alt stat membru, în conformitate cu articolul 138 alineatul (2) litera (c), valoarea totală a livrărilor, determinată în conformitate cu articolul 76;
f)valoarea ajustărilor efectuate în temeiul articolului 90.
(2)Valoarea menţionată la alineatul (1) litera (c) se declară pentru perioada de depunere stabilită în conformitate cu articolul 263 alineatele (1)-(1c), în cursul căreia TVA a devenit eligibil.
Valoarea menţionată la alineatul (1) litera (f) se declară pentru perioada de depunere stabilită în conformitate cu articolul 263 alineatele (1)-(1c), în cursul căreia regularizarea a fost comunicată clientului.
Art. 265
(1)În cazul achiziţiilor intracomunitare de bunuri, prevăzute la articolul 42, persoana impozabilă identificată în scopuri de TVA în statul membru care i-a atribuit numărul de identificare în scopuri de TVA pe baza căruia a efectuat aceste achiziţii menţionează în mod clar următoarele informaţii în declaraţia recapitulativă:
a)numărul de identificare în scopuri de TVA în statul membru respectiv şi pe baza căruia s-a efectuat achiziţia şi livrarea ulterioară de bunuri;
b)numărul de identificare în scopuri de TVA, în statul membru în care s-a încheiat expedierea sau transportul de bunuri, al destinatarului livrării ulterioare efectuate de persoana impozabilă;
c)pentru fiecare destinatar al livrării ulterioare, valoarea totală, fără TVA, a livrărilor efectuate de persoana impozabilă în statul membru în care s-a încheiat expedierea sau transportul bunurilor.
(2)Valoarea menţionată la alineatul (1) litera (c) se declară pentru perioada de depunere stabilită în conformitate cu articolul 263 alineatele (1)-(1b), în cursul căreia TVA a devenit eligibil.
Art. 266
Prin derogare de la articolele 264 şi 265, statele membre pot prevedea ca declaraţiile recapitulative să conţină informaţii suplimentare.
Art. 267
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele care, în conformitate cu articolele 194 şi 204, sunt considerate ca persoane obligate la plata taxei în locul unei persoane impozabile care nu este stabilită pe teritoriul lor, îndeplinesc obligaţia de a depune declaraţia recapitulativă în temeiul prezentului capitol.
Art. 268
Statele membre pot cere ca persoanele impozabile care, pe teritoriul lor, efectuează achiziţii intracomunitare de bunuri sau operaţiuni asimilate achiziţiilor intracomunitare de bunuri, în temeiul articolelor 21 sau 22, să depună declaraţii ce cuprind informaţii cu privire la achiziţiile în cauză, cu condiţia ca, totuşi, declaraţiile să nu fie solicitate pentru o perioadă care să nu fie mai mică de o lună.
Art. 269
Hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, Consiliul poate autoriza orice stat membru să introducă măsurile speciale prevăzute la articolele 270 şi 271 pentru a simplifica obligaţia, prevăzută de prezentul capitol, de a depune o declaraţie recapitulativă. Respectivele măsuri nu pot aduce atingere monitorizării corespunzătoare a operaţiunilor intracomunitare.
Art. 270
În baza autorizaţiei prevăzute la articolul 269, statele membre pot permite persoanelor impozabile să depună declaraţii recapitulative anuale în care să se indice numerele de identificare TVA din alt stat membru, ale beneficiarilor livrărilor de bunuri efectuate de respectivele persoane impozabile, în condiţiile menţionate la articolul 138 alineatul (1) şi alineatul (2) litera (c), în cazul în care persoanele impozabile îndeplinesc următoarele trei condiţii:
a)valoarea anuală totală, exclusiv TVA, a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii nu depăşeşte, cu mai mult de 35 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională, valoarea cifrei de afaceri anuale care serveşte drept referinţă pentru persoanele impozabile care intră sub incidenţa scutirii pentru întreprinderile mici prevăzute la articolul 284;
b)valoarea anuală totală, exclusiv TVA, a livrărilor de bunuri efectuate în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 138 nu depăşeşte 15 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională;
c)nici una dintre livrările de bunuri efectuate în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 138 nu este o livrare de mijloace de transport noi.
Art. 271
În baza autorizaţiei prevăzute la articolul 269, statele membre care stabilesc la peste trei luni perioada fiscală pentru care persoanele impozabile au obligaţia de a depune declaraţia privind TVA prevăzut la articolul 250 pot permite persoanelor respective să depună declaraţii recapitulative pentru aceeaşi perioadă, în cazul în care persoanele impozabile respective îndeplinesc următoarele trei condiţii:
a)valoarea anuală totală, exclusiv TVA, a livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii nu depăşeşte 200 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională;
b)valoarea anuală totală, exclusiv TVA, a livrărilor de bunuri efectuate în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 138 nu depăşeşte 15 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională;
c)nici una dintre livrările de bunuri efectuate în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 138 nu este o livrare de mijloace de transport noi.
Art. 272
(1)Statele membre pot scuti următoarele persoane impozabile de anumite sau de toate obligaţiile prevăzute la capitolele 2-6:
a)persoanele impozabile ale căror achiziţii intracomunitare de bunuri nu se supun TVA în baza articolului 3 alineatul (1);
b)persoanele impozabile care nu efectuează niciuna dintre operaţiunile prevăzute la articolele 20, 21, 22, 33, 36, 136a, 138 şi 141;
c)persoanele impozabile care efectuează numai livrări de bunuri sau prestări de servicii care sunt scutite în conformitate cu articolele 132, 135 şi 136, articolelor 146-149 şi articolelor 151, 152 sau 153;
d)[textul din Art. 272, alin. (1), litera D. din titlul XI, capitolul 7 a fost abrogat la 22-mar-2020 de Art. 1, punctul 7. din Directiva 285/18-feb-2020]
e)persoanele impozabile care beneficiază de regimul comun forfetar pentru producători agricoli.
Statele membre nu pot scuti persoanele impozabile menţionate la primul paragraf litera (b) de la obligaţiile de facturare prevăzute în capitolul 3 secţiunile 3-6 şi capitolul 4 secţiunea 3.
(2)În cazul în care statele membre exercită opţiunea prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera (e), acestea adoptă măsurile necesare pentru a asigura aplicarea corectă a regimului tranzitoriu de impunere a operaţiunilor intracomunitare.
(3)Statele membre pot scuti persoanele impozabile altele decât persoanele impozabile prevăzute la alineatul (1) de anumite obligaţii de a ţine evidenţe, prevăzute la articolul 242.
Art. 273
Statele membre pot impune alte obligaţii pe care le consideră necesare pentru a asigura colectarea în mod corect a TVA şi a preveni evaziunea, sub rezerva cerinţei de tratament egal al operaţiunilor interne şi operaţiunilor efectuate între statele membre de către persoane impozabile şi cu condiţia ca respectivele obligaţii să nu genereze, în comerţul între statele membre, unele formalităţi în legătură cu trecerea frontierelor.
Opţiunea prevăzută la primul paragraf nu poate fi considerată ca bază de plecare pentru a impune obligaţii de facturare suplimentare faţă de cele stabilite la capitolul 3.
Art. 274
Articolele 275, 276 şi 277 se aplică importurilor de bunuri aflate în liberă circulaţie, care intră în Comunitate dintr-un teritoriu terţ ce face parte din teritoriul vamal al Comunităţii.
Art. 275
Formalităţile privind importul bunurilor prevăzute la articolul 274 sunt identice cu cele stabilite de dispoziţiile vamale comunitare în vigoare pentru importul de bunuri pe teritoriul vamal al Comunităţii.
Art. 276
În cazul în care expedierea sau transportul bunurilor prevăzute la articolul 274 se încheie într-un punct situat în afara statului membru de intrare în Comunitate, bunurile respective circulă în Comunitate pe baza regimului de tranzit comunitar stabilit de dispoziţiile vamale comunitare în vigoare, în măsura în care au făcut obiectul unei declaraţii de plasare sub regimul vamal respectiv la intrarea în Comunitate.
Art. 277
În cazul în care, la intrarea în Comunitate, bunurile prevăzute la articolul 274 se află în una dintre situaţiile care le-ar permite, în cazul în care sunt importate în sensul articolului 30 primul paragraf, să fie reglementate de unul dintre regimurile sau de una dintre situaţiile prevăzute la articolul 156 sau de un regim de admitere temporară cu scutire totală de drepturi de import, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că bunurile pot rămâne în Comunitate în aceleaşi condiţii ca cele stabilite pentru aplicarea respectivelor regimuri sau situaţii.
Art. 278
Articolele 2 79 şi 280 se aplică exportului de bunuri aflate în liberă circulaţie care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru către un teritoriu terţ ce face parte din teritoriul vamal al Comunităţii.
Art. 279
Formalităţile legate de exportul de bunuri prevăzute la articolul 278 de pe teritoriul Comunităţii sunt aceleaşi ca în cazul celor stabilite de dispoziţiile vamale comunitare în vigoare pentru exportul de bunuri de pe teritoriul vamal al Comunităţii.
Art. 280
În cazul bunurilor exportate temporar din Comunitate pentru a fi reimportate, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că, în momentul reimportării în Comunitate, aceste bunuri pot fi reglementate de aceleaşi dispoziţii care se pot aplica în cazul în care au fost exportate temporar de pe teritoriul vamal al Comunităţii.
Art. 280a
În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
1.«cifra de afaceri anuală la nivel de stat membru» înseamnă valoarea totală anuală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii, exclusiv TVA, efectuate de o persoană impozabilă în acel stat membru în decursul unui an calendaristic;
2.«cifra de afaceri anuală la nivel de Uniune» înseamnă valoarea totală anuală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii, exclusiv TVA, efectuate de o persoană impozabilă pe teritoriul Comunităţii în decursul unui an calendaristic.
Art. 281
Statele membre care pot întâmpina dificultăţi în aplicarea regimurilor normale privind TVA întreprinderilor mici, datorită activităţilor sau structurii acestora, pot să aplice, în condiţiile şi limitele pe care le pot stabili şi după consultarea comitetului TVA, proceduri simplificate de impunere şi colectare a TVA, precum regimuri forfetare, cu condiţia de a nu rezulta o reducere a taxei.
Art. 282
Scutirile prevăzute în prezenta secţiune se aplică livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii efectuate de întreprinderile mici.
Art. 283
(1)Regimurile prevăzute în prezenta secţiune nu se aplică următoarelor operaţiuni:
a)operaţiuni efectuate ocazional, prevăzute la articolul 12;
b)livrări de mijloace de transport noi efectuate în condiţiile prevăzute la articolul 138 alineatul (1) şi alineatul (2) litera (a);
c)[textul din Art. 283, alin. (1), litera C. din titlul XII, capitolul 1, sectiunea 2 a fost abrogat la 22-mar-2020 de Art. 1, punctul 11. din Directiva 285/18-feb-2020]
(2)Statele membre pot exclude şi alte operaţiuni, decât cele prevăzute la alineatul (1), de la regimurile prevăzute în prezenta secţiune.
Art. 284
(1)Statele membre pot scuti livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate pe teritoriul lor de către persoane impozabile care sunt stabilite pe teritoriul respectiv şi a căror cifră de afaceri anuală la nivel de stat membru, aferentă acelor livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii, nu depăşeşte plafonul stabilit de acele state membre pentru aplicarea acestei scutiri. Plafonul respectiv nu poate depăşi 85 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională.
Statele membre pot stabili plafoane diferite pentru sectoare economice diferite, pe baza unor criterii obiective. Totuşi, niciunul dintre aceste plafoane nu poate depăşi plafonul de 85 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională.
Statele membre se asigură că o persoană impozabilă eligibilă pentru a beneficia de mai multe plafoane sectoriale poate utiliza numai unul dintre aceste plafoane.
Plafoanele stabilite de un stat membru nu fac distincţie între persoanele impozabile stabilite şi cele care nu sunt stabilite în statul membru respectiv.
(2)Statele membre care au instituit scutirea prevăzută la alineatul (1) acordă, de asemenea, această scutire pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate pe teritoriul lor de către persoane impozabile stabilite într-un alt stat membru, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)cifra de afaceri anuală la nivel de Uniune a respectivei persoane impozabile nu depăşeşte 100 000 EUR;
b)valoarea livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate în statul membru în care persoana impozabilă nu este stabilită nu depăşeşte plafonul aplicabil în acel stat membru pentru acordarea scutirii persoanelor impozabile stabilite în acel stat membru.
(3)În pofida articolului 292b, pentru ca o persoană impozabilă să se prevaleze de scutire într-un stat membru în care respectiva persoană nu este stabilită, persoana impozabilă:
a)transmite o notificare prealabilă statului membru de stabilire; şi
b)este identificată în vederea aplicării scutirii printr-un număr individual doar în statul membru de stabilire.
Statele membre pot utiliza numărul individual de identificare în scopuri de TVA deja atribuit persoanei impozabile în ceea ce priveşte obligaţiile care revin persoanei respective în cadrul sistemului intern sau să aplice structura unui număr TVA sau orice alt număr în scopul identificării menţionate la primul paragraf litera (b).
Numărul individual de identificare menţionat la primul paragraf litera (b) are sufixul «EX» sau sufixul «EX» se adaugă la numărul respectiv.
(4)Persoana impozabilă informează în prealabil statul membru de stabilire, printr-o actualizare a unei notificări prealabile, cu privire la orice modificări ale informaţiilor furnizate anterior în conformitate cu primul paragraf de la alineatul (3), inclusiv cu privire la intenţia de a se prevala de scutire într-un alt stat membru sau în alte state membre decât cel indicat sau cele indicate în notificarea prealabilă, precum şi cu privire la decizia de a înceta aplicarea regimului de scutire în unul sau mai multe dintre statele membre în care persoana impozabilă respectivă nu este stabilită.
Încetarea devine efectivă începând cu prima zi a următorului trimestru calendaristic care urmează primirii informaţiilor de la persoana impozabilă sau, în cazul în care aceste informaţii sunt primite în ultima lună a unui trimestru calendaristic, începând cu prima zi a celei de a doua luni a trimestrului calendaristic următor.
(5)Scutirea se aplică în ceea ce priveşte statul membru în care persoana impozabilă nu este stabilită şi în care persoana impozabilă respectivă intenţionează să se prevaleze de scutire în conformitate cu:
a)o notificare prealabilă, de la data la care statul membru de stabilire comunică persoanei impozabile numărul individual de identificare; sau
b)o actualizare a unei notificări prealabile, de la data la care statul membru de stabilire confirmă numărul persoanei impozabile ca urmare a actualizării pe care aceasta din urmă a efectuat-o.
Data menţionată la primul paragraf poate fi cel târziu cea de-a 35-azi lucrătoare de la primirea notificării prealabile sau a actualizării notificării prealabile menţionate în primul paragraf de la alineatul (3) şi în primul paragraf de la alineatul (4), cu excepţia cazurilor specifice în care, pentru a preveni evaziunea fiscală sau evitarea obligaţiilor fiscale, statele membre pot solicita un termen suplimentar pentru a efectua verificările necesare.
(6)Valoarea echivalentă în moneda naţională a sumei menţionate la prezentul articol se calculează prin aplicarea cursului de schimb publicat de Banca Centrală Europeană la 18 ianuarie 2018.
Art. 284a
(1)Notificarea prealabilă menţionată la articolul 284 alineatul (3) primul paragraf litera (a) conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)numele, activitatea, forma juridică şi adresa persoanei impozabile;
b)statul membru sau statele membre în care persoana impozabilă intenţionează a se prevala de scutire;
c)valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate în statul membru în care este stabilită persoana impozabilă şi în fiecare dintre celelalte state membre în cursul anului calendaristic precedent;
d)valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate în statul membru în care este stabilită persoana impozabilă şi în fiecare dintre celelalte state membre în cursul anului calendaristic curent înainte de notificare.
Informaţiile menţionate la primul paragraf litera (c) din prezentul alineat trebuie furnizate pentru fiecare an calendaristic anterior care face parte din perioada menţionată la articolul 288a alineatul (1) primul paragraf în ceea ce priveşte orice stat membru care aplică opţiunea prevăzută în articolul respectiv.
(2)În cazul în care persoana impozabilă informează statul membru de stabilire, în conformitate cu articolul 284 alineatul (4), că intenţionează să se prevaleze de scutire într-un alt stat membru sau în alte state membre decât cel indicat sau cele indicate în notificarea prealabilă, persoana respectivă nu este obligată să furnizeze informaţiile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, în măsura în care informaţiile respective au fost deja incluse în rapoartele prezentate anterior în temeiul articolului 284b.
Actualizarea unei notificări prealabile menţionate la primul paragraf include numărul individual de identificare menţionat la articolul 284 alineatul (3) litera (b).
Art. 284b
(1)O persoană impozabilă care se prevalează de scutirea prevăzută la articolul 284 alineatul (1) într-un stat membru în care persoana respectivă nu este stabilită, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 284 alineatele (3) şi (4), raportează statului membru de stabilire, pentru fiecare trimestru calendaristic, următoarele informaţii, inclusiv numărul individual de identificare menţionat la articolul 284 alineatul (3) litera (b):
a)valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate în cursul trimestrului calendaristic în statul membru de stabilire sau «0» în cazul în care nu s-au efectuat livrări de bunuri sau prestări de servicii;
b)valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate în cursul trimestrului calendaristic în fiecare dintre statele membre, altele decât statul membru de stabilire, sau «0» în cazul în care nu s-au efectuat livrări de bunuri sau prestări de servicii.
(2)Persoana impozabilă comunică informaţiile prevăzute la alineatul (1) în termen de o lună de la sfârşitul trimestrului calendaristic.
(3)Atunci când plafonul cifrei de afaceri anuale la nivel de Uniune menţionat la articolul 284 alineatul (2) litera (a) este depăşit, persoana impozabilă informează statul membru de stabilire în termen de 15 zile lucrătoare. În acelaşi timp, persoana impozabilă are obligaţia de a raporta valoarea livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii menţionate la alineatul (1) care au fost efectuate de la începutul trimestrului calendaristic curent până la data la care plafonul cifrei de afaceri anuale la nivel de Uniune a fost depăşit.
Art. 284c
(1 )În sensul articolului 284a alineatul (1) literele (c) şi (d) şi al articolului 284b alineatul (1), se aplică următoarele:
a)valorile constau în sumele enumerate la articolul 288;
b)valorile sunt exprimate în euro;
c)în cazul în care statul membru care acordă scutirea aplică plafoane diferite, astfel cum se prevede la articolul 284 alineatul (1) al doilea paragraf, persoana impozabilă este obligată, în ceea ce priveşte statul membru respectiv, să raporteze separat valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii în ceea ce priveşte fiecare plafon care poate fi aplicabil.
În sensul primului paragraf litera (b), statele membre care nu au adoptat moneda euro pot impune ca valorile să fie exprimate în moneda lor naţională. Dacă livrările de bunuri şi prestările de servicii au fost efectuate în alte monede, persoana impozabilă utilizează cursul de schimb în vigoare în prima zi a anului calendaristic. Conversia se efectuează prin aplicarea cursului de schimb publicat de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau, în cazul în care acesta nu este publicat în acea zi, în următoarea zi de publicare.
(2)Statul membru de stabilire poate solicita transmiterea prin mijloace electronice a informaţiilor menţionate la articolul 284 alineatele (3) şi (4), precum şi la articolul 284b alineatele (1) şi (3), în condiţiile stabilite de statul membru respectiv.
Art. 284d
(1)Persoana impozabilă care se prevalează de scutire într-un stat membru în care nu este stabilită nu are obligaţia, în ceea ce priveşte livrările de bunuri şi prestările de servicii care fac obiectul scutirii în statul membru respectiv:
a)de a fi înregistrată în scopuri de TVA în temeiul articolelor 213 şi 214;
b)de a depune o declaraţie privind TVA în temeiul articolului 250.
(2)Persoana impozabilă care se prevalează de scutire în statul membru de stabilire şi în orice alt stat membru în care nu este stabilită nu este obligată în ceea ce priveşte livrările de bunuri şi prestările de servicii care fac obiectul scutirii în statul membru de stabilire să depună o declaraţie privind TVA în temeiul articolului 250.
(3)Prin derogare de la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol, în cazul în care o persoană impozabilă nu respectă normele prevăzute la articolul 284b, statele membre pot solicita unei astfel de persoane impozabile să îşi îndeplinească obligaţiile în materie de TVA, precum cele menţionate la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 284e
Fără întârziere, statul membru de stabilire fie dezactivează numărul de identificare menţionat la articolul 284 alineatul (3) litera (b), fie, dacă persoana impozabilă continuă să se prevaleze de scutire într-un alt stat membru sau în alte state membre, adaptează informaţiile primite în temeiul articolului 284 alineatele (3) şi (4) în ceea ce priveşte statul membru sau statele membre vizate în situaţiile următoare:
(a)valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii raportate de persoana impozabilă depăşeşte suma menţionată la articolul 284 alineatul (2) litera (a);
(b)statul membru care acordă scutirea a notificat că persoana impozabilă nu este eligibilă pentru scutire sau că scutirea a încetat să se mai aplice în statul membru respectiv;
(c)persoana impozabilă a informat cu privire la decizia sa de a înceta aplicarea scutirii; sau
(d)persoana impozabilă a informat sau, în cazul în care nu a informat, se poate presupune că şi-a încetat activitatea.
Art. 285
[textul din Art. 285 din titlul XII, capitolul 1, sectiunea 2 a fost abrogat la 22-mar-2020 de Art. 1, punctul 14. din Directiva 285/18-feb-2020]
Art. 286
[textul din Art. 286 din titlul XII, capitolul 1, sectiunea 2 a fost abrogat la 22-mar-2020 de Art. 1, punctul 14. din Directiva 285/18-feb-2020]
Art. 287
[textul din Art. 287 din titlul XII, capitolul 1, sectiunea 2 a fost abrogat la 22-mar-2020 de Art. 1, punctul 14. din Directiva 285/18-feb-2020]
Art. 288
(1)Cifra de afaceri anuală ce serveşte drept referinţă în scopul aplicării scutirii prevăzute la articolul 284 se constituie din următoarele sume, exclusiv TVA:
a)valoarea livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii, în măsura în care ar fi impozitate dacă ar fi livrate sau prestate de o persoană impozabilă nescutită;
b)valoarea operaţiunilor care sunt scutite, cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară, în temeiul articolului 98 alineatul (2) sau al articolului 105a;
c)valoarea operaţiunilor care sunt scutite în temeiul articolelor 146-149 şi al articolelor 151, 152 şi 153;
d)valoarea operaţiunilor care sunt scutite în temeiul articolului 138, în cazul în care se aplică scutirea prevăzută la articolul respectiv;
e)valoarea operaţiunilor imobiliare, a operaţiunilor financiare prevăzute la articolul 135 alineatul (1) literele (b)-(g) şi valoarea serviciilor de asigurare şi reasigurare, cu excepţia cazului în care aceste operaţiuni au caracterul de operaţiuni accesorii.
(2)Cesiunile de active fixe corporale sau necorporale ale unei persoane impozabile nu se iau în considerare în scopul calculării cifrei de afaceri menţionate la alineatul (1).
Art. 288a
(1)O persoană impozabilă, indiferent dacă este stabilită sau nu în statul membru care acordă scutirea prevăzută la articolul 284 alineatul (1), nu poate beneficia de această scutire pe o perioadă de un an calendaristic în cazul în care plafonul stabilit în conformitate cu alineatul menţionat a fost depăşit în anul calendaristic precedent. Statul membru care acordă scutirea poate prelungi această perioadă la doi ani calendaristici.
În cazul în care, pe parcursul unui an calendaristic, plafonul menţionat la articolul 284 alineatul (1) este depăşit cu:
a)maximum 10 %, persoana impozabilă poate continua să beneficieze de scutirea prevăzută la articolul 284 alineatul (1) pe parcursul anului calendaristic respectiv;
b)mai mult de 10 %, scutirea prevăzută la articolul 284 alineatul (1) încetează să se aplice de la data respectivă.
Prin excepţie de la al doilea paragraf literele (a) şi (b), statele membre pot stabili un plafon de 25 % sau pot permite persoanei impozabile să beneficieze în continuare de scutirea prevăzută la articolul 284 alineatul (1) fără niciun plafon în cursul anului calendaristic în care plafonul este depăşit. Cu toate acestea, aplicarea acestui plafon sau a acestei opţiuni nu poate conduce la scutirea unei persoane impozabile a cărei cifră de afaceri în statul membru care acordă scutirea depăşeşte 100 000 EUR.
Prin derogare de la al doilea şi al treilea paragraf, statele membre pot decide ca scutirea prevăzută la articolul 284 alineatul (1) să înceteze să se mai aplice de la data la care plafonul stabilit în conformitate cu alineatul menţionat este depăşit.
(2)O persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru care acordă scutirea prevăzută la articolul 284 alineatul (1) nu poate beneficia de scutirea respectivă în cazul în care plafonul cifrei de afaceri anuale la nivel de Uniune menţionat la articolul 284 alineatul (2) litera (a) a fost depăşit în anul calendaristic precedent.
În cazul în care, în cursul unui an calendaristic, plafonul cifrei de afaceri anuale la nivel de Uniune menţionat la articolul 284 alineatul (2) litera (a) este depăşit, scutirea prevăzută la articolul 284 alineatul (1), acordată unei persoane impozabile care nu este stabilită în statul membru care a acordat scutirea, încetează să se aplice de la data respectivă.
(3)Valoarea echivalentă în moneda naţională a sumei menţionate la alineatul (1) se calculează prin aplicarea cursului de schimb publicat de Banca Centrală Europeană la 18 ianuarie 2018.
Art. 289
Persoanele impozabile scutite de TVA nu au dreptul de a deduce TVA în conformitate cu articolele 167-171 şi cu articolele 173-177 şi nu pot menţiona TVA pe facturile lor.
Art. 290
Persoanele impozabile care au dreptul la scutire de TVA pot opta fie pentru regimul normal de aplicare a TVA, fie pentru procedurile simplificate prevăzute la articolul 281. Statele membre pot stabili normele şi condiţiile detaliate pentru aplicarea acestei opţiuni.
Art. 291
[textul din Art. 291 din titlul XII, capitolul 1, sectiunea 2 a fost abrogat la 22-mar-2020 de Art. 1, punctul 18. din Directiva 285/18-feb-2020]
Art. 292
[textul din Art. 292 din titlul XII, capitolul 1, sectiunea 2 a fost abrogat la 22-mar-2020 de Art. 1, punctul 18. din Directiva 285/18-feb-2020]
Art. 292a
În sensul prezentei secţiuni, «întreprindere mică scutită» înseamnă orice persoană impozabilă care beneficiază de scutire în statul membru în care se datorează TVA în conformitate cu articolul 284 alineatele (1) şi (2).
Art. 292b
Fără a se aduce atingere articolului 284 alineatul (3), statele membre pot exonera întreprinderile mici scutite stabilite pe teritoriul lor, care se prevalează de scutire numai pe teritoriul respectiv, de obligaţia de a declara data începerii activităţii lor în temeiul articolului 213 şi de a se identifica printr-un număr individual în temeiul articolului 214, cu excepţia cazului în care aceste întreprinderi desfăşoară operaţiuni care intră sub incidenţa articolului 214 litera (b), (d) sau (e).
În cazul în care opţiunea menţionată la primul paragraf nu este exercitată, statele membre instituie o procedură de identificare a unor astfel de întreprinderi mici scutite prin intermediul unui număr individual. Procedura de identificare durează cel mult 15 zile lucrătoare, cu excepţia cazurilor specifice în care, pentru a preveni evaziunea fiscală sau evitarea obligaţiilor fiscale, statele membre pot solicita un termen suplimentar pentru a efectua verificările necesare.
Art. 292c
Statele membre pot exonera întreprinderile mici scutite stabilite pe teritoriul lor şi care se prevalează de scutire numai pe teritoriul respectiv de obligaţia de a depune declaraţia privind TVA prevăzută la articolul 250.
În cazul în care opţiunea menţionată la primul paragraf nu este exercitată, statele membre permit întreprinderilor mici scutite respective să depună o declaraţie privind TVA simplificată care să acopere durata unui an calendaristic. Cu toate acestea, întreprinderile mici scutite pot opta pentru aplicarea perioadei fiscale stabilite în conformitate cu articolul 252.
Art. 292d
Statele membre pot exonera întreprinderile mici scutite de anumite sau de toate obligaţiile prevăzute la articolele 217-271.
[textul din titlul XII, capitolul 1, sectiunea 3 a fost abrogat la 22-mar-2020 de Art. 1, punctul 20. din Directiva 285/18-feb-2020]
Art. 295
(1)În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
1."producător agricol" înseamnă orice persoană impozabilă care îşi desfăşoară activitatea într-o întreprindere agricolă, forestieră sau de pescuit;
2."întreprindere agricolă, forestieră sau de pescuit" înseamnă o întreprindere considerată ca atare de fiecare stat membru în cadrul activităţilor de producţie menţionate în anexa VII;
3."producător agricol forfetar" înseamnă orice producător agricol căruia i se aplică regimul forfetar prevăzut în prezentul capitol;
4."produse agricole" înseamnă bunuri care rezultă din activităţile menţionate în anexa VII, produse de o întreprindere agricolă, forestieră sau de pescuit din fiecare stat membru;
5."servicii agricole" înseamnă servicii, în special cele menţionate în anexa VIII, prestate de un producător agricol care îşi foloseşte forţa de muncă sau echipamentele utilizate în mod normal în întreprinderea agricolă, forestieră sau de pescuit şi care contribuie în mod normal la realizarea producţiei agricole;
6."TVA impusă anterior" înseamnă valoarea TVA totală pentru bunurile şi serviciile cumpărate de toate întreprinderile agricole, forestiere şi de pescuit din fiecare stat membru, supuse regimului forfetar, în măsura în care această taxă este deductibilă în conformitate cu articolele 167,168 şi 169 şi cu articolele 173-177 pentru un producător agricol supus regimului normal de TVA;
7."procente de compensare în cotă forfetară" înseamnă procentele stabilite de statele membre în conformitate cu articolele 297, 298 şi 299 şi aplicate de aceste state în cazurile menţionate la articolul 300 pentru a permite producătorilor agricoli forfetari să beneficieze de compensarea forfetară a TVA impusă anterior;
8."compensare în cotă forfetară" înseamnă suma rezultată din aplicarea procentelor de compensare în cotă forfetară a cifrei de afaceri a producătorului agricol forfetar în cazurile menţionate la articolul 300.
(2)Activităţile de transformare a produselor ce derivă în principal din producţia agricolă, în care se utilizează mijloace folosite în mod normal în întreprinderile agricole, forestiere sau de pescuit, sunt considerate activităţi de producţie agricolă menţionate în anexa VII.
Art. 296
(1)În cazul în care aplicarea regimului normal de TVA asupra producătorilor agricoli sau a regimului special prevăzut la capitolul 1 întâmpină dificultăţi, statele membre pot aplica producătorilor agricoli, în conformitate cu prezentul capitol, un regim forfetar având scopul de a compensa TVA aplicată achiziţiilor de bunuri şi prestărilor de servicii efectuate de producătorii agricoli forfetari.
(2)Fiecare stat membru poate exclude de la regimul forfetar anumite categorii de producători agricoli, precum şi producători agricoli pentru care aplicarea regimului normal de TVA sau a procedurilor simplificate prevăzute la articolul 281 nu întâmpină dificultăţi administrative.
(3)Fiecare producător agricol forfetar poate opta, sub rezerva regulilor şi condiţiilor stabilite de fiecare stat membru, pentru aplicarea regimului normal de TVA sau, după caz, a procedurilor simplificate prevăzute la articolul 281.
Art. 297
După caz, statele membre stabilesc procentele de compensare în cotă forfetară. Statele membre pot fixa procente diferite pentru domeniul forestier, pentru diversele subdiviziuni ale agriculturii şi pescuitului.
Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre procentele de compensare în cotă forfetară stabilite în conformitate cu primul paragraf înainte de aplicarea acestora.
Art. 298
Procentele de compensare în cotă forfetară se calculează pe baza statisticilor macroeconomice realizate exclusiv asupra producătorilor agricoli forfetari pentru cei trei ani anteriori.
Procentele se pot rotunji cu o jumătate de punct în sus sau în jos. Statele membre pot, de asemenea, reduce aceste procente până la zero.
Art. 299
Procentele de compensare în cotă forfetară nu pot avea efectul de a genera pentru producătorii agricoli forfetari rambursări mai mari decât TVA impusă anterior.
Art. 300
Procentele de compensare în cotă forfetară se aplică preţurilor, exclusiv TVA, ale următoarelor bunuri şi servicii:
1.produse agricole livrate de producători agricoli forfetari altor persoane impozabile decât cele supuse, în statul membru în care aceste produse au fost livrate, acestui regim forfetar;
2.produse agricole livrate de producători agricoli forfetari, în condiţiile menţionate la articolul 138, persoanelor juridice neimpozabile ale cărora achiziţii intracomunitare de bunuri sunt supuse TVA, în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b), în statul membru în care se încheie expedierea sau transportul respectivelor produse agricole;
3.servicii agricole prestate de producători agricoli forfetari altor persoane impozabile decât cele supuse, în statul membru în care au fost prestate serviciile, acestui regim forfetar.
Art. 301
(1)În cazul livrării de produse agricole sau al prestării de servicii agricole menţionate la articolul 300, statele membre stabilesc că fie clientul, fie autorităţile publice au obligaţia de a efectua plăţile compensării în cotă forfetară.
(2)În ceea ce priveşte orice livrare de produse agricole sau prestare de servicii agricole, altele decât cele prevăzute la articolul 300, se consideră că este clientul cel care are obligaţia de a efectua plata compensării în cotă forfetară.
Art. 302
În cazul în care un producător agricol forfetar are dreptul la o compensare în cotă forfetară, acesta nu are dreptul la deducerea TVA pentru activităţile reglementate de respectivul regim forfetar.
Art. 303
(1)În cazul în care un client persoană impozabilă plăteşte compensarea forfetară în temeiul articolului 301 alineatul (1), acesta are dreptul, în condiţiile stabilite la articolele 167, 168 şi 169, precum şi la articolele 173-177 şi în conformitate cu procedurile stabilite de statele membre, de a deduce valoarea compensării din TVA pe care are obligaţia de a o plăti în statul membru în care efectuează operaţiunile impozitate.
(2)Statele membre rambursează clientului valoarea compensării în cotă forfetară pe care acesta a achitat-o pentru oricare dintre următoarele operaţiuni:
a)livrarea produselor agricole, efectuată în condiţiile menţionate la articolul 138, persoanelor impozabile sau persoanelor juridice neimpozabile, acţionând în această calitate în alt stat membru pe teritoriul căruia achiziţiile intracomunitare de bunuri pe care le efectuează sunt supuse TVA în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b);
b)livrarea produselor agricole, efectuată în condiţiile menţionate la articolele 146, 147, 148 şi 156, la articolul 157 alineatul (1) litera (b) şi la articolele 158, 160 şi 161, unui client persoană impozabilă stabilit în afara Comunităţii, în măsura în care produsele respective sunt folosite de clientul în cauză în scopul operaţiunilor prevăzute la articolul 169 literele (a) şi (b) sau în scopul prestărilor de servicii considerate ca fiind efectuate pe teritoriul statului membru în care este stabilit clientul şi pentru care TVA este plătibilă doar de client în temeiul articolului 196;
c)prestarea de servicii agricole unui client persoană impozabilă stabilit în Comunitate, dar în alt stat membru, sau unui client persoană impozabilă stabilit în afara Comunităţii, în măsura în care serviciile sunt folosite de client în scopul operaţiunilor prevăzute la articolul 169 literele (a) şi (b) sau în scopul prestărilor de servicii considerate ca fiind desfăşurate pe teritoriul statului membru în care este stabilit clientul şi pentru care TVA este plătibilă doar de client în temeiul articolului 196.
(3)Statele membre stabilesc metoda pe baza căreia se efectuează rambursările prevăzute la alineatul (2). Statele membre pot aplica, în special, dispoziţiile Directivelor 79/1072/CEE şi 86/560/CEE.
Art. 304
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru verificarea plăţilor compensării în cotă forfetară efectuate către producătorii agricoli forfetari.
Art. 305
Atunci când statele membre aplică acest regim forfetar, acestea au obligaţia de a adopta toate măsurile necesare pentru a se asigura că livrarea de produse agricole între statele membre, efectuată în condiţiile menţionate la articolul 33, este întotdeauna impozitată în acelaşi fel, fie că livrarea este efectuată de un producător agricol forfetar, fie de altă persoană impozabilă.
Art. 306
(1)Statele membre aplică un regim special de TVA, în conformitate cu prezentul capitol, operaţiunilor efectuate de agenţiile de turism care acţionează faţă de clienţi în nume propriu şi folosesc, pentru realizarea operaţiunilor de turism, livrări de bunuri sau prestări de servicii oferite de alte persoane impozabile.
Acest regim special nu se aplică agenţiilor de turism care acţionează exclusiv ca intermediari şi cărora li se aplică articolul 79 primul paragraf litera (c) în scopul calculării sumei impozabile.
(2)În sensul prezentului capitol, tur-operatorii sunt consideraţi agenţii de turism.
Art. 307
Operaţiunile efectuate, în condiţiile prevăzute la articolul 306, de o agenţie de turism pentru realizarea unei călătorii se consideră ca un serviciu unic prestat de o agenţie de turism unui client.
Serviciul unic se impozitează în statul membru în care agenţia de turism şi-a stabilit sediul activităţii economice sau un sediu permanent de la care agenţia de turism a efectuat prestarea de servicii.
Art. 308
Baza de impozitare şi preţul fără TVA, în sensul articolului 226 punctul 8, pentru serviciul unic prestat de agenţia de turism este marja agenţiei de turism, şi anume, diferenţa dintre valoarea totală, fără TVA, ce este achitată de client şi costul efectiv suportat de agenţia de turism pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii asigurate de alte persoane impozabile, în cazul în care respectivele operaţiuni sunt direct în beneficiul clientului.
Art. 309
În cazul în care operaţiunile pentru care agenţia de turism a recurs la alte persoane impozabile sunt realizate de acestea în afara Comunităţii, prestarea de servicii efectuată de agenţia de turism se consideră ca activitate intermediară scutită în conformitate cu articolul 153.
În cazul în care operaţiunile sunt realizate atât în Comunitate, cât şi în afara acesteia, doar partea serviciilor agenţiei de turism aferente operaţiunilor efectuate în afara Comunităţii poate fi scutită.
Art. 310
TVA percepută agenţiei de turism de alte persoane impozabile pentru operaţiunile prevăzute la articolul 307 şi care sunt direct în beneficiul clientului nu sunt deductibile sau rambursabile în nici un stat membru.
CAPITOLUL 4:Regimuri speciale pentru bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi
Art. 311
(1)În sensul prezentului capitol şi fără a aduce atingere altor dispoziţii comunitare, se aplică următoarele definiţii:
1."bunuri second-hand" înseamnă bunuri mobile corporale, care pot fi reutilizate, în aceeaşi stare sau după reparaţii, altele decât obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi şi altele decât metale preţioase sau pietre preţioase, astfel cum sunt definite de statele membre;
2."obiecte de artă" înseamnă obiectele enumerate în anexa IX partea A;
3."obiecte de colecţie" înseamnă obiectele enumerate în anexa IX partea B;
4."antichităţi" înseamnă obiectele enumerate în anexa IX partea C;
5."comerciant persoană impozabilă" înseamnă orice persoană impozabilă care, în cursul activităţii sale economice, cumpără sau afectează pentru nevoile întreprinderii sale sau importă, în scopul revânzării, bunuri second-hand, obiecte de artă, articole de colecţie sau antichităţi, fie că respectiva persoană impozabilă acţionează în nume propriu sau în contul altei persoane, în temeiul unui contract pe baza căruia se plăteşte un comision la cumpărare sau la vânzare;
6."organizator al unei vânzări prin licitaţie publică" înseamnă orice persoană impozabilă care, în cursul activităţii sale economice, oferă bunuri spre vânzare prin licitaţie publică în vederea remiterii acestora ofertantului celui mai competitiv;
7."comitent al unui organizator al unei vânzări prin licitaţie publică" înseamnă orice persoană care transmite bunuri unui organizator al unei vânzări prin licitaţie publică în temeiul unui contract pe baza căruia se plăteşte un comision la vânzare.
(2)Statele membre nu consideră ca obiecte de artă obiectele enumerate la punctele 5, 6 sau 7 din anexa IX partea A.
(3)Contractul pe baza căruia se plăteşte comision la vânzare, prevăzut la alineatul (1) punctul 7, este necesar să prevadă că organizatorul vânzării propune bunurile pentru licitaţie publică în nume propriu, dar în contul comitentului său, şi remite bunurile, în nume propriu, dar în contul comitentului său, ofertantului celui mai competitiv căruia îi sunt adjudecate bunurile în cadrul licitaţiei publice.
Subsecţiunea 1:Regimul marjei
Art. 312
În sensul prezentei subsecţiuni, se aplică următoarele definiţii:
1."preţ de vânzare" înseamnă tot ceea ce constituie contraprestaţia obţinută sau care urmează să fie obţinută de comerciantul persoană impozabilă de la client sau de la o parte terţă, inclusiv subvenţii direct legate de operaţiune, impozite, drepturi, prelevări şi taxe şi cheltuieli neprevăzute, precum cheltuieli cu comisioane, cheltuieli de ambalare, de transport şi de asigurare percepute de comerciantul impozabil clientului, dar cu excepţia sumelor prevăzute la articolul 79;
2."preţ de cumpărare" înseamnă tot ceea ce constituie contravaloarea, în sensul punctului 1, obţinută sau care urmează să fie obţinută de la comerciantul persoană impozabilă de către furnizorul său.
Art. 313
(1)În ceea ce priveşte livrarea de bunuri second-hand, obiecte de artă, articole de colecţie sau antichităţi efectuată de comercianţi impozabili, statele membre aplică un regim special pentru impozitarea marjei de profit realizate de comerciantul impozabil, în conformitate cu dispoziţiile prezentei subsecţiuni.
(2)Până la introducerea regimului definitiv prevăzut la articolul 402, regimul prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică livrării de mijloace de transport noi efectuate în condiţiile menţionate la articolul 138 alineatul (1) şi alineatul (2) litera (a).
Art. 314
Regimul marjei se aplică livrării de către un comerciant persoană impozabilă a unor bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi, în cazul în care respectivele bunuri i-au fost livrate în Comunitate de una dintre următoarele persoane:
a)o persoană neimpozabilă;
b)altă persoană impozabilă, în măsura în care livrarea de bunuri de către aceasta este scutită în temeiul articolului 136;
c)altă persoană impozabilă, în măsura în care livrarea de bunuri de către aceasta face obiectul unei scutiri pentru întreprinderile mici prevăzută la articolul 284 şi se referă la bunuri de capital;
d)alt comerciant persoană impozabilă, în măsura în care TVA a fost aplicată livrării de bunuri de către acesta în conformitate cu regimul marjei.
Art. 315
Baza impozabilă pentru livrarea de bunuri prevăzută la articolul 314 este marja de profit realizată de comerciantul persoană impozabilă, din care se scade valoarea TVA aferentă marjei de profit.
Marja de profit a comerciantului persoană impozabilă este egală cu diferenţa dintre preţul de vânzare solicitat de comerciantul persoană impozabilă pentru bunuri şi preţul de cumpărare.
Art. 316
(1)Sub rezerva neaplicării vreunei cote reduse pentru obiecte de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi livrate către un comerciant-persoană impozabilă sau importate de acesta, statele membre acordă comercianţilor-persoane impozabile dreptul de a opta pentru aplicarea regimului marjei pentru următoarele operaţiuni:
a)livrarea de obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi, pe care însuşi comerciantul-persoană impozabilă le-a importat;
b)livrarea de obiecte de artă către comerciantul-persoană impozabilă de către autori sau succesorii în drepturi ai acestora;
c)livrarea de obiecte de artă către comerciantul-persoană impozabilă de către o persoană impozabilă, alta decât un comerciant-persoană impozabilă.
(2)Statele membre stabilesc norme de exercitare a opţiunii prevăzute la alineatul (1), care, în orice caz, se referă la o perioadă de cel puţin doi ani calendaristici.
Art. 317
În cazul în care un comerciant persoană impozabilă exercită opţiunea prevăzută la articolul 316, baza impozabilă se determină în conformitate cu articolul 315.
În ceea ce priveşte livrarea de obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi pe care le-a importat comerciantul persoană impozabilă însuşi, preţul de cumpărare ce se ia în considerare pentru calcularea marjei de profit este egal cu baza impozabilă la import, determinată în conformitate cu articolele 8 5-89, la care se adaugă TVA datorată sau achitată la import.
Art. 318
(1)Pentru a simplifica procedura de colectare a taxei şi după consultarea comitetului TVA, statele membre pot prevedea că, pentru anumite operaţiuni sau pentru anumite categorii de comercianţi persoane impozabile, baza impozabilă pentru livrările de bunuri supuse regimului marjei urmează a fi determinată pentru fiecare perioadă impozabilă în cursul căreia comerciantul persoană impozabilă are obligaţia de a depune declaraţia privind TVA prevăzută la articolul 250.
În cazul unei prevederi adoptate în conformitate cu primul paragraf, baza impozabilă pentru livrările de bunuri cărora li se aplică aceeaşi cotă a TVA este marja totală de profit realizată de comerciantul persoană impozabilă din care se scade valoarea TVA aferentă marjei respective.
(2)Marja totală de profit este egală cu diferenţa dintre următoarele două valori:
a)valoarea totală a livrărilor de bunuri supuse regimului marjei de profit şi efectuate de comerciantul persoană impozabilă în cursul perioadei fiscale cuprinse în declaraţie, şi anume, totalul preţurilor de vânzare;
b)valoarea totală a achiziţiilor de bunuri, prevăzute la articolul 314, efectuate de comerciantul persoană impozabilă în cursul perioadei fiscale cuprinse în declaraţie, şi anume, totalul preţurilor de cumpărare.
(3)Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că acei comercianţi persoane impozabile prevăzuţi la alineatul (1) nu beneficiază de un avantaj nejustificat sau nu suportă prejudicii nejustificate.
Art. 319
Comerciantul persoană impozabilă poate aplica regimul normal de TVA oricărei livrări reglementate de regimul marjei.
Art. 320
(1)În cazul în care un comerciant persoană impozabilă aplică regimul normal de TVA livrării unui obiect de artă, obiect de colecţie sau o antichitate pe care el însuşi le-a importat, acesta are dreptul de a deduce din TVA, pe care are obligaţia de a o plăti, TVA datorată sau achitată la import.
În cazul în care comerciantul persoană impozabilă aplică regimul normal de TVA livrării unui obiect de artă de către autor sau succesorul în drepturi ai acestuia sau de către o persoană impozabilă, alta decât un comerciant persoană impozabilă, comerciantul persoană impozabilă are dreptul de a deduce din TVA, pe care are obligaţia de a o plăti, TVA datorată sau achitată pentru obiectul de artă care i-a fost livrat.
(2)Dreptul de deducere apare în momentul în care devine exigibilă TVA datorată pentru livrarea în privinţa căreia comerciantul persoană impozabilă optează pentru aplicarea regimului normal de TVA.
Art. 321
În cazul în care se efectuează în condiţiile menţionate la articolele 146,147,148 sau 151, livrarea de bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi supusă regimului marjei este scutită.
Art. 322
În măsura în care bunurile sunt folosite în scopul livrărilor efectuate de comerciantul persoană impozabilă şi supuse regimului marjei, comerciantul respectiv nu poate deduce următoarele din TVA pe care are obligaţia de a o plăti:
a)TVA datorată sau achitată pentru obiectele de artă, obiectele de colecţie sau antichităţile pe care el însuşi le-a importat;
b)TVA datorată sau achitată pentru obiectele de artă care i-au fost sau urmează să-i fie livrate de autorul lor sau de succesorii în drepturi ai acestuia;
c)TVA datorată sau achitată pentru obiectele de artă care i-au fost sau urmează să-i fie livrate de o persoană impozabilă, alta decât un comerciant persoană impozabilă.
Art. 323
Persoanele impozabile nu pot deduce din TVA pe care au obligaţia de a o plăti TVA datorată sau achitată pentru bunurile care le-au fost livrate sau urmează să le fie livrate de un comerciant persoană impozabilă, în măsura în care livrarea bunurilor respective de comerciantul persoană impozabilă se supune regimului marjei.
Art. 324
În cazul în care comerciantul persoană impozabilă aplică atât regimul normal de TVA, cât şi regimul marjei, acesta are obligaţia de a ţine evidenţia separată a operaţiunilor care fac obiectul fiecărui regim, în conformitate cu normele stabilite de statele membre.
Art. 325
Comerciantul persoană impozabilă nu poate să menţioneze, în mod distinct, pe facturile pe care le emite TVA aferentă livrărilor de bunuri cărora le aplică regimul marjei.
Subsecţiunea 2:Regimul tranzitoriu pentru mijloacele de transport second-hand
Art. 326
Statele membre care, la 31 decembrie 1992, aplicau un regim special de impunere diferit de regimul marjei pentru livrările de mijloace de transport second-hand de către comercianţi impozabili continuă să aplice acest regim, până la introducerea regimului definitiv prevăzut la articolul 402, în măsura în care acest regim respectă sau este adaptat pentru a respecta condiţiile stabilite în prezenta subsecţiune.
Danemarca este autorizată să introducă regimul de impunere prevăzut la primul paragraf.
Art. 327
(1)Acest regim tranzitoriu se aplică livrărilor de mijloace de transport second-hand efectuate de comercianţi persoane impozabile şi supuse regimului marjei.
(2)Acest regim tranzitoriu nu se aplică livrării de mijloace de transport noi efectuate în condiţiile menţionate la articolul 138 alineatul (1) şi alineatul (2) litera (a).
(3)În sensul alineatului (1), vehiculele terestre, navele şi aeronavele prevăzute la articolul 2 alineatul (2) litera (a) sunt considerate "mijloace de transport second-hand", dacă sunt bunuri second-hand care nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a fi considerate mijloace de transport noi.
Art. 328
TVA datorată pentru fiecare livrare prevăzută la articolul 327 este egală cu valoarea TVA care este datorată în cazul în care livrarea respectivă este supusă regimului normal de TVA, din care se scade valoarea TVA considerată ca fiind inclusă de comerciantul persoană impozabilă în preţul de cumpărare al mijlocului de transport.
Art. 329
TVA considerată ca fiind inclusă de comerciantul persoană impozabilă în preţul de cumpărare al mijlocului de transport se calculează în conformitate cu următoarea metodă:
a)preţul de cumpărare luat în considerare este preţul de cumpărare în sensul articolului 312 punctul 2;
b)se consideră că acest preţ de cumpărare, achitat de comerciantul persoană impozabilă, include TVA datorată, în cazul în care furnizorul comerciantului persoană impozabilă aplică regimul normal de TVA pentru livrarea respectivă;
c)cota care se ia în considerare este cota aplicabilă, în temeiul articolului 93, în statul membru pe teritoriul căruia se consideră că este situat locul de livrare către comerciantul persoană impozabilă, determinat în conformitate cu articolele 31 şi 32.
Art. 330
TVA datorată pentru fiecare livrare de mijloace de transport, prevăzută la articolul 327 alineatul (1), determinată în conformitate cu articolul 328, nu poate fi mai mică decât valoarea TVA datorată, în cazul în care livrarea respectivă este supusă regimului marjei de profit.
Statele membre pot stabili, dacă livrarea este supusă regimului marjei de profit, că marja nu poate fi mai mică decât 10 % din preţul de vânzare în sensul articolului 312 punctul 1.
Art. 331
Persoanele impozabile nu pot deduce din TVA pe care au obligaţia de a o plăti TVA datorată sau achitată pentru mijloacele de transport second-hand care le-au fost livrate de un comerciant persoană impozabilă, în măsura în care livrarea bunurilor respective de către comerciantul persoană impozabilă este supusă TVA în conformitate cu prezentul regim tranzitoriu.
Art. 332
Comerciantul persoană impozabilă nu poate menţiona separat pe facturile pe care le emite TVA aferentă livrărilor cărora le aplică regimul tranzitoriu.
Art. 333
(1)În conformitate cu dispoziţiile prezentei secţiuni, statele membre pot aplica un regim special pentru impozitarea marjei de profit realizate de un organizator de vânzare prin licitaţie publică, în ceea ce priveşte livrarea de mărfuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi de către organizatorul respectiv, acţionând în nume propriu şi în contul persoanelor prevăzute la articolul 334, în temeiul unui contract pe baza căruia se plăteşte comision la vânzarea prin licitaţie publică a bunurilor în cauză.
(2)Regimul prevăzut la alineatul (1) nu se aplică livrării de mijloace de transport noi efectuate în conformitate cu condiţiile menţionate la articolul 138 alineatul (1) şi alineatul (2) litera (a).
Art. 334
Acest regim special se aplică livrărilor efectuate de un organizator al unei vânzări prin licitaţie publică, acţionând în nume propriu, în contul uneia dintre următoarele persoane:
a)o persoană neimpozabilă;
b)altă persoană impozabilă, în măsura în care livrarea de bunuri, efectuată de aceasta în conformitate cu contractul pe baza căruia se plăteşte comision la vânzare, este scutită în temeiul articolului 136;
c)altă persoană impozabilă, în măsura în care livrarea de bunuri, efectuată de aceasta în conformitate cu contractul pe baza căruia se plăteşte comision la vânzare, face obiectul unei scutiri pentru întreprinderile mici prevăzută la articolul 284 şi se referă la bunuri de capital;
d)un comerciant persoană impozabilă, în măsura în care TVA a fost aplicată în conformitate cu regimul marjei de profit livrării de bunuri, efectuate de acesta în conformitate cu contractul pe baza căruia se plăteşte comision la vânzare.
Art. 335
Livrarea de bunuri unei persoane impozabile care este organizator de vânzări prin licitaţie publică se consideră că are loc atunci când are loc vânzarea respectivelor bunuri prin licitaţie publică.
Art. 336
Baza impozabilă pentru fiecare livrare de bunuri prevăzută în prezenta secţiune este suma totală facturată în conformitate cu articolul 339 achizitorului de către organizatorul vânzării prin licitaţie publică, din care se scade:
a)valoarea netă achitată sau care urmează să fie achitată de organizatorul vânzării prin licitaţie publică comitentului său, determinată în conformitate cu articolul 337;
b)valoarea TVA plătibilă de organizatorul vânzării prin licitaţie publică pentru livrarea sa.
Art. 337
Valoarea netă achitată sau care se achită de organizatorul vânzării prin licitaţie publică comitentului său este egală cu diferenţa dintre preţul de licitaţie al bunurilor şi valoarea comisionului obţinut sau care este obţinut de organizatorul vânzării prin licitaţie publică de la comitentul său în conformitate cu contractul pe baza căruia se plăteşte comision la vânzare.
Art. 338
Organizatorii vânzărilor prin licitaţie publică ce livrează bunuri în conformitate cu condiţiile menţionate la articolele 333 şi 334 au obligaţia de a indica în contabilitatea lor, în conturi tranzitorii, următoarele informaţii:
a)sumele obţinute sau care urmează a fi obţinute de la cumpărătorul bunurilor;
b)sumele rambursate sau care urmează a fi rambursate vânzătorului bunurilor.
Este necesar ca sumele prevăzute la primul paragraf să fie justificate în mod corespunzător.
Art. 339
Organizatorul vânzării prin licitaţie publică are obligaţia de a emite cumpărătorului o factură pe care să se menţioneze în mod distinct următoarele informaţii:
a)preţul de licitaţie al bunurilor;
b)impozitele, drepturile, prelevările şi taxele;
c)cheltuielile accesorii, precum cheltuielile pentru comisioane, costurile de ambalare, de transport şi de asigurare, solicitate de organizator cumpărătorului bunurilor.
Pe factura emisă de organizatorul vânzării prin licitaţie publică nu este necesar să se menţioneze, în mod distinct, TVA.
Art. 340
(1)Organizatorul vânzării prin licitaţie publică căruia i-au fost transmise bunurile în temeiul unui contract pe baza căruia se plăteşte comision la vânzarea prin licitaţie publică are obligaţia de a prezenta o declaraţie comitentului său.
Declaraţia emisă de organizatorul vânzării prin licitaţie publică este necesar să specifice separat valoarea operaţiunii, respectiv preţul de licitaţie a bunurilor din care se scade valoarea comisionului obţinut sau care urmează a fi obţinut de la comitent.
(2)Declaraţia întocmită în conformitate cu alineatul (1) ţine locul facturii pe care comitentul, în cazul în care este o persoană impozabilă, are obligaţia de a o emite organizatorului vânzării prin licitaţie publică în conformitate cu articolul 220.
Art. 341
Statele membre care aplică regimul prevăzut în prezenta secţiune aplică, de asemenea, regimul respectiv livrărilor de mijloace de transport second-hand, astfel cum sunt definite la articolul 327 alineatul (3), efectuate de un organizator de vânzări prin licitaţie publică, acţionând în nume propriu, în temeiul unui contract pe baza căruia se plăteşte un comision la vânzarea respectivelor bunuri prin licitaţie publică, în contul unui comerciant persoană impozabilă, în măsura în care respectivele livrări efectuate de comerciantul persoană impozabilă s-ar supune TVA în conformitate cu regimul tranzitoriu pentru mijloace de transport second-hand.
Art. 342
Statele membre pot adopta măsuri privind dreptul de deducere pentru a se asigura că acei comercianţi persoane impozabile supuşi regimului special în conformitate cu secţiunea 2 nu beneficiază de avantaje nejustificate sau nu suportă prejudicii nejustificate.
Art. 343
Hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, Consiliul poate autoriza orice stat membru să introducă măsuri speciale pentru combaterea evaziunii fiscale, în conformitate cu care TVA datorată în temeiul regimului marjei de profit nu poate fi mai mică decât valoarea TVA datorată, în cazul în care marja de profit este egală cu un anumit procentaj din preţul de vânzare.
Procentajul din preţul de vânzare se fixează ţinând seama de marjele de profit normale realizate de operatori economici din sectorul în cauză.
Art. 344
(1)În sensul prezentei directive şi fără a aduce atingere altor dispoziţii comunitare, "aurul de investiţii" înseamnă:
1.aur, sub forma unei bare sau a unei plachete, de o greutate acceptată pe piaţa lingourilor de aur, având o puritate mai mare sau egală cu 995 miimi, reprezentat sau nu prin hârtii de valoare;
2.monede de aur de o puritate mai mare sau egală cu 900 miimi şi reconfecţionate după 1800, care au sau au avut un curs legal în ţara de origine şi care se vând în mod normal la un preţ care nu depăşeşte valoarea de piaţă liberă a aurului din monede cu mai mult de 80 %.
(2)Statele membre pot exclude din acest regim special barele sau plachetele mici cu o greutate de cel mult 1 g.
(3)În sensul prezentei directive, monedele prevăzute la alineatul (1) punctul 2 nu se consideră ca fiind vândute în scop numismatic.
Art. 345
Din 1999, fiecare stat membru informează anual Comisia, până la 1 iulie, cu privire la monedele care îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 344 alineatul (1) punctul 2 şi care se comercializează în statul membru respectiv. În fiecare an, înainte de 1 decembrie, Comisia publică o listă completă a monedelor în cauză în seria "C" a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene. Se consideră că monedele incluse în lista publicată îndeplinesc criteriile respective în cursul anului pentru care lista a fost publicată.
Art. 346
Statele membre scutesc de TVA livrarea, achiziţia intracomunitară şi importul aurului de investiţie, inclusiv aurul de investiţie reprezentat de certificate pentru aurul nominalizat sau nenominalizat sau negociat în conturi de aur şi cuprinzând în special, împrumuturile în aur şi swap-urile cu aur care conferă un drept de proprietate sau de creanţă asupra aurului de investiţii, precum şi operaţiunile privind aurul de investiţii constând in contracte futures şi contracte la termen ce implică un transfer al dreptului de proprietate sau de creanţă asupra aurului de investiţii.
Art. 347
Statele membre scutesc serviciile agenţilor care acţionează în numele şi în contul altei persoane, atunci când intervin în livrarea aurului de investiţii pentru comitentul lor.
Art. 348
Statele membre acordă persoanelor impozabile care produc aur de investiţii sau transformă aurul în aur de investiţii dreptul de a opta pentru impozitarea livrărilor de aur de investiţii altei persoane impozabile care, altfel, este scutită în temeiul articolului 346.
Art. 349
(1)Statele membre pot acorda persoanelor care, în cadrul activităţii lor economice, livrează în mod normal aur în scopuri industriale, dreptul de a opta pentru impozitarea livrărilor de bare sau plachete de aur, în conformitate cu articolul 344 alineatul (1) punctul 1, către o altă persoană impozabilă care, altfel, este scutită în temeiul articolului 346.
(2)Statele membre pot restrânge sfera de aplicare a opţiunii prevăzute la alineatul (1).
Art. 350
În cazul în care furnizorul a exercitat dreptul de a opta pentru impozitare, în temeiul articolelor 348 şi 349, statele membre permit agentului să opteze pentru impozitarea serviciilor prevăzute la articolul 347.
Art. 351
Statele membre stabilesc norme de exercitare a opţiunilor prevăzute în prezenta secţiune şi informează Comisia în consecinţă.
Art. 352
După consultarea comitetului TVA, fiecare stat membru poate aplica TVA unor tranzacţii specifice privind aurul de investiţii care au loc în statul membru respectiv între persoane impozabile care operează pe o piaţă a lingourilor de aur reglementată de statul membru în cauză sau între o astfel de persoană impozabilă şi o altă persoană impozabilă, care nu operează pe piaţa respectivă. Cu toate acestea, statul membru nu poate aplica TVA pentru livrările efectuate în condiţiile menţionate la articolul 138 sau pentru exporturile de aur de investiţii.
Art. 353
Statele membre care, în temeiul articolului 352, impozitează operaţiunile între persoane impozabile care operează pe o piaţă reglementată a lingourilor de aur autorizează, în scopul simplificării, suspendarea taxei ce urmează a fi colectată şi scutesc persoanele impozabile de obligaţia de a ţine evidenţa privind TVA.
Art. 354
În cazul în care livrarea ulterioară de aur de investiţii este scutită în temeiul prezentului capitol, persoana impozabilă are dreptul de a deduce următoarele sume:
a)TVA datorată sau achitată pentru aurul de investiţii ce i-a fost livrat de o persoană care a exercitat opţiunea prevăzută la articolele 348 şi 349 sau ce i-a fost livrat în conformitate cu secţiunea 4;
b)TVA datorată sau achitată în legătură cu o livrare al cărei beneficiar este sau în legătură cu o achiziţie intracomunitară sau un import pe care l-a efectuat, de aur altul decât cel de investiţii, şi care ulterior este transformat de către sine sau în numele său în aur de investiţii;
c)TVA datorată sau achitată pentru serviciile ce i-au fost furnizate, constând în schimbarea formei, greutăţii sau purităţii aurului, inclusiv ale aurului de investiţii.
Art. 355
Persoanele impozabile care produc aur de investiţii sau transformă aurul în aur de investiţii au dreptul de a deduce TVA datorată sau achitată pentru furnizarea, achiziţia intracomunitară sau importul de bunuri sau servicii în legătură cu producţia sau transformarea aurului respectiv, ca şi când livrarea ulterioară de aur scutită în temeiul articolului 346 este impozitată.
Art. 356
(1)Statele membre se asigură, în cazul comercianţilor de aur de investiţie, că aceştia ţin, cel puţin, o contabilitate a tuturor operaţiunilor importante efectuate asupra aurului de investiţie şi păstrează documentele pe baza cărora se pot identifica clienţii respectivelor operaţiuni.
Comercianţii păstrează informaţiile prevăzute la primul paragraf pentru o perioadă de cel puţin cinci ani.
(2)Statele membre pot accepta obligaţii echivalente pe baza unor măsuri adoptate în temeiul altei legislaţii comunitare, precum Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului (1), pentru a respecta cerinţele prevăzute la alineatul (1).
(1)JO L 309, 25.11.2005, p. 15.
(3)Statele membre pot stabili obligaţii mai stricte, în special, în ceea ce priveşte păstrarea unor registre speciale de evidenţa.
CAPITOLUL 6:Regimuri speciale pentru persoanele impozabile care prestează servicii către persoane neimpozabile sau efectuează vânzări de bunuri la distanţă
Art. 357
[textul din Art. 357 din titlul XII, capitolul 6, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2015 de Art. 5, punctul 7. din Directiva 2008/8/CE/12-feb-2008]
Art. 358
În sensul prezentului capitol şi fără a aduce atingere altor dispoziţii comunitare, se aplică următoarele definiţii:
1.[textul din Art. 358, punctul 1. din titlul XII, capitolul 6, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2021 de Art. 2, punctul 13. din Directiva 2455/05-dec-2017]
2.[textul din Art. 358, punctul 2. din titlul XII, capitolul 6, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2021 de Art. 2, punctul 13. din Directiva 2455/05-dec-2017]
3.[textul din Art. 358, punctul 3. din titlul XII, capitolul 6, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2021 de Art. 2, punctul 13. din Directiva 2455/05-dec-2017]
4.«declaraţie TVA» înseamnă declaraţia care conţine informaţiile necesare pentru stabilirea cuantumului TVA datorat în fiecare stat membru.
Secţiunea 2:SECŢIUNEA 2: Regimul special pentru servicii prestate de persoane impozabile nestabilite în Comunitate
Art. 358a
În sensul prezentei secţiuni şi fără a aduce atingere altor dispoziţii comunitare, se aplică următoarele definiţii:
1.«persoană impozabilă nestabilită în Comunitate» înseamnă o persoană impozabilă care nu şi-a stabilit activitatea economică pe teritoriul Comunităţii şi nici nu dispune de un sediu comercial fix pe teritoriul acesteia;
2.«stat membru de identificare» înseamnă statul membru ales de persoana impozabilă nestabilită în Comunitate pentru a declara momentul începerii activităţii sale ca persoană impozabilă pe teritoriul Comunităţii, în conformitate cu dispoziţiile prezentei secţiuni.
3.«stat membru de consum» înseamnă statul membru în care se consideră că sunt prestate serviciile în conformitate cu titlul V capitolul 3.
Art. 359
Statele membre permit oricărei persoane impozabile nestabilite în Comunitate care prestează servicii unei persoane neimpozabile stabilite într-un stat membru sau cu domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită într-un stat membru să utilizeze prezentul regim special. Prezentul regim se aplică tuturor acelor servicii prestate în Comunitate.
Art. 360
Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate declară statului membru de identificare când îşi începe sau încetează activitatea ca persoană impozabilă sau îşi modifică respectiva activitate astfel încât nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru a beneficia de prezentul regim special. Persoana în cauză comunică aceste informaţii pe cale electronică.
Art. 361
(1)Informaţiile pe care persoana impozabilă nestabilită în Comunitate are obligaţia de a le furniza statului membru de identificare în momentul în care începe să desfăşoare o activitate impozabilă cuprind:
a)numele;
b)adresa poştală;
c)adresele electronice, inclusiv site-urile Internet;
d)codul fiscal naţional, dacă este cazul;
e)o declaraţie conform căreia persoana nu şi-a stabilit sediul activităţii economice pe teritoriul Comunităţii şi nu dispune de un sediu comercial fix pe teritoriul acesteia.
(2)Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate comunică statului membru de identificare orice modificare a informaţiilor furnizate.
Art. 362
Statul membru de identificare alocă persoanei impozabile nestabilite în Comunitate un cod individual de înregistrare în scopuri de TVA, pentru aplicarea prezentului regim special, şi îi comunică acest cod pe cale electronică. Pe baza informaţiilor utilizate pentru această identificare, statele membre de consum pot recurge la propriile sisteme de identificare.
Art. 363
Statul membru de identificare elimină persoana impozabilă nestabilită în Comunitate din registrul de identificare în următoarele situaţii:
a)în cazul în care aceasta notifică statului membru respectiv că nu mai prestează servicii reglementate de prezentul regim special;
b)în cazul în care se poate deduce, prin alte mijloace, că activităţile sale impozabile au încetat;
c)în cazul în care nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru a beneficia de prezentul regim special;
d)în cazul în care, în mod repetat, nu respectă normele referitoare la prezentul regim special.
Art. 364
Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate, care utilizează prezentul regim special, prezintă statului membru de identificare, pe cale electronică, o declaraţie de TVA pentru fiecare trimestru calendaristic, indiferent dacă au fost sau nu prestate servicii reglementate de prezentul regim special. Declaraţia de TVA se depune până la sfârşitul următoarei luni de după încheierea perioadei fiscale acoperite de declaraţie.
Art. 365
Declaraţia de TVA conţine codul individual de înregistrare în scopuri de TVA, pentru aplicarea prezentului regim special, precum şi, pentru fiecare stat membru de consum în care este datorată TVA, valoarea totală fără TVA a prestărilor de servicii reglementate de prezentul regim special, efectuate în cursul perioadei fiscale, precum şi cuantumul total al TVA corespunzătoare subdivizate pe cote. De asemenea, în declaraţie trebuie specificate cotele de TVA aplicabile şi TVA totală datorată.
Atunci când sunt solicitate modificări ale declaraţiei de TVA după depunerea acesteia, modificările respective se includ într-o declaraţie ulterioară în termen de trei ani de la data la care trebuia depusă declaraţia iniţială în conformitate cu articolul 364. Declaraţia ulterioară de TVA identifică statul membru relevant de consum, perioada fiscală şi cuantumul TVA pentru care sunt necesare modificări.
Art. 366
(1)Sumele înscrise în declaraţia TVA se exprimă în euro.
Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca sumele înscrise pe declaraţia TVA să fie exprimate în moneda lor naţională. În cazul în care prestările de servicii au fost plătite în alte monede, persoana impozabilă nestabilită în Comunitate utilizează, în scopul completării declaraţiei TVA, cursul de schimb valutar valabil în ultima zi a perioadei fiscale.
(2)Conversia se efectuează prin aplicarea cursurilor de schimb publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau, în cazul în care nici un curs nu este publicat în acea zi, pentru următoarea zi de publicare.
Art. 367
Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate plăteşte TVA, făcând referire la declaraţia TVA corespunzătoare, în momentul depunerii declaraţiei TVA sau cel mai târziu în ultima zi a perioadei de depunere a declaraţiilor.
Plata se efectuează într-un cont bancar în euro, desemnat de statul membru de identificare. Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca plata să se efectueze într-un cont bancar în moneda lor naţională.
Art. 368
Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate care utilizează prezentul regim special nu poate deduce TVA în temeiul articolului 168 din prezenta directivă. În pofida dispoziţiilor articolului 1 punctul 1 din Directiva 86/560/CEE, persoanei impozabile în cauză i se acordă o rambursare în conformitate cu directiva menţionată. Articolul 2 alineatele (2) şi (3) şi articolul 4 alineatul (2) din Directiva 86/560/CEE nu se aplică rambursărilor referitoare la servicii reglementate de prezentul regim special.
Dacă persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special are obligaţia de a fi înregistrată într-un stat membru pentru alte activităţi decât cele reglementate de prezentul regim special, aceasta deduce TVA datorată în statul membru respectiv, pentru activităţile sale impozabile reglementate de prezentul regim special, în declaraţia de TVA pe care trebuie să o depună în temeiul articolului 250 din prezenta directivă.
Art. 369
(1)Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate păstrează registrele în care sunt înscrise operaţiunile supuse prezentului regim special. Aceste registre trebuie să conţină informaţii suficient de detaliate pentru a permite autorităţilor fiscale ale statului membru de consum să verifice exactitatea declaraţiei TVA.
(2)Registrul prevăzut la alineatul (1) este necesar să fie pus la dispoziţie prin mijloace electronice, la cerere, statului membru de identificare şi statului membru de consum.
Respectivul registru este necesar să fie păstrat pentru o perioadă de zece ani de la sfârşitul anului în cursul căruia s-a efectuat operaţiunea.
Secţiunea 3:SECŢIUNEA 3: Regimul special pentru vânzările intracomunitare de bunuri la distanţă şi pentru serviciile prestate de persoane impozabile stabilite în Comunitate, dar într-un alt stat membru decât statul membru de consum
Art. 369a
În sensul prezentei secţiuni şi fără a aduce atingere altor dispoziţii comunitare, se aplică următoarele definiţii:
1.«persoană impozabilă nestabilită în statul membru de consum» înseamnă o persoană impozabilă care şi-a stabilit activitatea economică sau dispune de un sediu fix în Comunitate, dar care nu şi-a stabilit activitatea economică şi nu dispune de un sediu fix pe teritoriul statului membru de consum;
2.«stat membru de identificare» înseamnă statul membru pe teritoriul căruia persoana impozabilă şi-a stabilit activitatea economică sau, în cazul în care nu şi-a stabilit activitatea economică în Comunitate, statul membru în care dispune de un sediu fix.
În cazul în care o persoană impozabilă nu şi-a stabilit activitatea economică în Comunitate, dar are mai multe sedii fixe în Comunitate, statul membru de identificare este acela în care persoana respectivă are un sediu fix şi în care persoana impozabilă declară că va utiliza prezentul regim special. Persoana impozabilă este ţinută să respecte respectiva decizie în anul calendaristic în cauză şi în următorii doi ani calendaristici.
În cazul în care o persoană impozabilă nu şi-a stabilit activitatea economică în Comunitate şi nu dispune de un sediu fix în Comunitate, statul membru de identificare este acela în care începe expedierea sau transportul bunurilor. În cazul în care există mai multe state membre în care începe expedierea sau transportul bunurilor, persoana impozabilă precizează care dintre aceste state membre este statul membru de identificare. Persoana impozabilă este ţinută să respecte respectiva decizie în anul calendaristic în cauză şi în următorii doi ani calendaristici;
3.«stat membru de consum» înseamnă statul membru în care se consideră că are loc prestarea serviciilor în conformitate cu titlul V capitolul 3 sau, în cazul vânzărilor intracomunitare de bunuri la distanţă, statul membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client.
3.«stat membru de consum» înseamnă unul dintre următoarele:
(a)în cazul prestării de servicii, statul membru în care se consideră că sunt prestate serviciile în conformitate cu titlul V capitolul 3;
(b)în cazul vânzărilor intracomunitare de bunuri la distanţă, statul membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client;
(c)în cazul livrării de bunuri efectuate de către o persoană impozabilă care facilitează aceste livrări în conformitate cu articolul 14a alineatul (2), atunci când expedierea sau transportul bunurilor livrate începe şi se încheie în acelaşi stat membru, statul membru respectiv.
Art. 369b
Statele membre permit oricărei persoane impozabile care efectuează vânzări intracomunitare de bunuri la distanţă şi oricărei persoane impozabile nestabilite în statul membru de consum, care prestează servicii unei persoane neimpozabile, să utilizeze prezentul regim special. Prezentul regim special se aplică tuturor acelor bunuri livrate sau servicii prestate în Comunitate.
Art. 369c
O persoană impozabilă declară statului membru de identificare momentul în care îşi începe sau îşi încetează activităţile impozabile reglementate de prezentul regim special sau momentul în care îşi modifică respectivele activităţi în aşa fel încât nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru utilizarea prezentului regim special. Persoana comunică aceste informaţii pe cale electronică.
Art. 369 d
O persoană impozabilă care utilizează prezentul regim special este înregistrată în scopuri de TVA doar în statul membru de identificare, pentru operaţiunile impozabile efectuate în condiţiile prezentului regim. În acest scop statul membru utilizează numărul individual de identificare în scopuri de TVA deja alocat persoanei impozabile în ceea ce priveşte obligaţiile acesteia în cadrul sistemului intern.
Pe baza informaţiilor utilizate pentru această identificare, statele membre de consum pot recurge la propriile sisteme de identificare.
Art. 369e
Statul membru de identificare exclude o persoană impozabilă de la regimul special în oricare dintre următoarele cazuri:
a)în cazul în care persoana notifică faptul că nu mai efectuează vânzări intracomunitare de bunuri la distanţă şi nu mai prestează servicii reglementate de prezentul regim special;
b)în cazul în care se poate deduce, prin alte mijloace, că activităţile sale impozabile supuse prezentului regim special au încetat;
c)în cazul în care nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru utilizarea prezentului regim special;
d)în cazul în care, în mod repetat, nu respectă normele referitoare la prezentul regim special.
Art. 369f
Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special prezintă statului membru de identificare, pe cale electronică, o declaraţie de TVA pentru fiecare trimestru calendaristic, indiferent dacă au fost sau nu efectuate vânzări intracomunitare de bunuri la distanţă sau dacă au fost sau nu prestate servicii reglementate de prezentul regim special. Declaraţia de TVA se depune până la sfârşitul următoarei luni de după încheierea perioadei fiscale acoperite de declaraţie.
Art. 369g
(1)Declaraţia de TVA conţine codul de înregistrare în scopuri de TVA menţionat la articolul 369d şi, pentru fiecare stat membru de consum în care este datorată TVA, valoarea totală, fără TVA, a vânzărilor intracomunitare de bunuri la distanţă, precum şi a prestărilor de servicii reglementate de prezentul regim special, efectuate în cursul perioadei fiscale, precum şi cuantumul total al TVA corespunzătoare subdivizate pe cote. De asemenea, în declaraţie trebuie specificate cotele de TVA aplicabile şi TVA totală datorată. Declaraţia de TVA conţine, de asemenea, modificări referitoare la perioade fiscale anterioare, astfel cum se prevede la alineatul (4) de la prezentul articol.
(2)Atunci când, în cazul unor vânzări intracomunitare de bunuri la distanţă reglementate de prezentul regim special, bunurile sunt expediate sau transportate din state membre altele decât statul membru de identificare, declaraţia de TVA include şi valoarea totală a vânzărilor respective pentru fiecare stat membru din care sunt expediate sau transportate bunurile, însoţită de codul individual de înregistrare în scopuri de TVA sau de codul de înregistrare fiscală alocat de către fiecare dintre respectivele state membre. Declaraţia de TVA include aceste informaţii pentru fiecare stat membru, altul decât statul membru de identificare, defalcate pe state membre de consum.
(3)Atunci când persoana impozabilă care prestează servicii reglementate de prezentul regim special deţine unul sau mai multe sedii comerciale fixe, altul/altele decât cel(e) din statul membru de identificare, de la care sunt prestate serviciile, declaraţia de TVA include şi valoarea totală a respectivelor prestări de servicii, pentru fiecare stat membru în care persoana deţine un sediu, însoţită de codul individual de înregistrare în scopuri de TVA sau de codul de înregistrare fiscală al sediului respectiv, defalcată pe state membre de consum.
(4)Atunci când sunt solicitate modificări ale declaraţiei de TVA după depunerea acesteia, modificările respective se includ într-o declaraţie ulterioară în termen de trei ani de la data la care trebuia depusă declaraţia iniţială în conformitate cu articolul 369f. Declaraţia ulterioară de TVA identifică statul membru relevant de consum, perioada fiscală şi cuantumul TVA pentru care sunt necesare modificări.
Art. 369h
(1)Sumele înscrise în declaraţia TVA se exprimă în euro.
Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca sumele înscrise pe declaraţia TVA să fie exprimate în moneda lor naţională. Dacă pentru prestările de servicii s-au utilizat alte monede, persoana impozabilă care face uz de prezentul regim special foloseşte, în scopul completării declaraţiei de TVA, cursul de schimb din ultima zi a perioadei fiscale.
(2)Conversia se efectuează prin aplicarea cursurilor de schimb valutar publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau, în cazul în care acestea nu sunt publicate în acea zi, pentru următoarea zi de publicare.
Art. 369i
Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special plăteşte TVA, făcând referire la declaraţia de TVA corespunzătoare, cel târziu la expirarea termenului de depunere a declaraţiei.
Plata se efectuează într-un cont bancar în euro, desemnat de statul membru de identificare. Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca plata să se efectueze într-un cont bancar în moneda lor naţională.
Art. 369j
În ceea ce priveşte activităţile sale impozabile reglementate de prezentul regim special, persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special nu poate deduce TVA datorată în statul membru de consum în conformitate cu articolul 168 din prezenta directivă. În pofida articolului 2 alineatul (1), a articolului 3 şi a articolului 8 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2008/9/CE, persoanei impozabile în cauză i se acordă o rambursare în conformitate cu directiva menţionată.
Dacă persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special are obligaţia de a fi înregistrată într-un stat membru pentru alte activităţi decât cele reglementate de prezentul regim special, aceasta deduce TVA datorată în statul membru respectiv, pentru activităţile sale impozabile reglementate de prezentul regim special, în declaraţia de TVA pe care trebuie să o depună în temeiul articolului 250 din prezenta directivă.
Art. 369k
(1)Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special ţine registre ale operaţiunilor reglementate de prezentul regim special. Registrele respective trebuie să conţină informaţii suficient de detaliate pentru a permite autorităţilor fiscale ale statului membru de consum să verifice exactitatea declaraţiei de TVA.
(2)Registrele prevăzute la alineatul (1) trebuie puse la dispoziţia statului membru de consum şi statului membru de identificare, la cerere, pe cale electronică.
Aceste registre trebuie păstrate pentru o perioadă de zece ani începând cu data de 31 decembrie a anului în care s-a efectuat operaţiunea.
SECŢIUNEA 4:Regimul special pentru vânzarea la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe
Art. 369l
În sensul prezentei secţiuni, vânzarea la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe acoperă numai bunurile, cu excepţia produselor care fac obiectul accizelor, în loturi cu o valoare intrinsecă de maximum 150 EUR.
În sensul prezentei secţiuni şi fără a aduce atingere altor dispoziţii comunitare, se aplică următoarele definiţii:
1.«persoană impozabilă nestabilită în Comunitate» înseamnă o persoană impozabilă care nu şi-a stabilit activitatea economică pe teritoriul Comunităţii şi nici nu dispune de un sediu comercial fix pe teritoriul acesteia;
2.«intermediar» înseamnă o persoană stabilită în Comunitate şi desemnată de persoana impozabilă care efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe ca persoană care este obligată la plata TVA şi trebuie să respecte obligaţiile prevăzute de prezentul regim special în numele şi în contul persoanei impozabile;
3.«stat membru de identificare» înseamnă următoarele:
(a)atunci când persoana impozabilă nu este stabilită în Comunitate, statul membru în care aceasta decide să se înregistreze;
(b)atunci când persoana impozabilă şi-a stabilit sediul activităţii economice în afara Comunităţii, dar deţine unul sau mai multe sedii comerciale fixe în Comunitate, statul membru cu un sediu comercial fix în care persoana impozabilă declară că va utiliza prezentul regim special;
(c)atunci când persoana impozabilă şi-a stabilit sediul activităţii economice într-un stat membru, statul membru respectiv;
(d)atunci când intermediarul şi-a stabilit sediul activităţii economice într-un stat membru, statul membru respectiv;
(e)atunci când intermediarul şi-a stabilit sediul activităţii economice în afara Comunităţii, dar deţine unul sau mai multe sedii comerciale fixe în Comunitate, statul membru cu un sediu comercial fix în care intermediarul declară că va utiliza prezentul regim special.
În sensul literelor (b) şi (e), în cazul în care are mai multe sedii comerciale fixe în Comunitate, persoana impozabilă sau intermediarul este obligat prin decizie să indice statul membru de stabilire pentru anul calendaristic în cauză şi pentru următorii doi ani calendaristici;
4.«stat membru de consum» înseamnă statul membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client.
Art. 369m
(1)Statele membre permit utilizarea prezentului regim special de către următoarele persoane impozabile care efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe:
a)orice persoană impozabilă stabilită în Comunitate care efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe;
b)orice persoană impozabilă, fie că este sau nu stabilită în Comunitate, care efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe şi care este reprezentată de un intermediar stabilit în Comunitate;
c)orice persoană impozabilă stabilită într-o ţară terţă cu care Uniunea a încheiat un acord de asistenţă reciprocă al cărui domeniu de aplicare este similar celui al Directivei 2010/24/UE a Consiliului (*) şi al Regulamentului (UE) nr. 904/2010 şi care efectuează vânzări de bunuri la distanţă din respectiva ţară terţă.
(*)Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe, impozite, drepturi şi alte măsuri (JO L 84, 31.3.2010, p. 1).
Aceste persoane impozabile aplică prezentul regim special tuturor vânzărilor lor la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe.
(2)În sensul alineatului (1) litera (b), nicio persoană impozabilă nu poate numi mai mulţi intermediari în acelaşi timp.
(3)Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care stabileşte lista ţărilor terţe menţionate la prezentul articol alineatul (1) litera (c). Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, iar în acest sens, comitetul este cel instituit în temeiul articolului 58 din Regulamentul (UE) nr. 904/2010.
Art. 369n
În cazul vânzărilor la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe pentru care TVA este declarată în cadrul prezentului regim special, faptul generator intervine şi TVA devine exigibilă în momentul livrării. Se consideră că bunurile au fost livrate la data la care a fost acceptată plata.
Art. 369o
Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special sau un intermediar acţionând în contul acesteia declară statului membru de identificare momentul în care îşi începe sau îşi încetează activitatea în cadrul prezentului regim special, sau momentul în care îşi modifică respectiva activitate astfel încât nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru a utiliza prezentul regim special. Informaţiile respective sunt comunicate pe cale electronică.
Art. 369p
(1)Informaţiile pe care persoana impozabilă care nu utilizează un intermediar are obligaţia de a le furniza statului membru de identificare înainte de a începe să utilizeze prezentul regim special conţin următoarele detalii:
a)numele;
b)adresa poştală;
c)adresa electronică şi site-urile web;
d)codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul fiscal naţional.
(2)Informaţiile pe care intermediarul are obligaţia de a le furniza statului membru de identificare înainte de a începe să utilizeze prezentul regim special în contul unei persoane impozabile conţin următoarele detalii:
a)numele;
b)adresa poştală;
c)adresa electronică;
d)codul de înregistrare în scopuri de TVA.
(3)Informaţiile pe care intermediarul are obligaţia de a le furniza statului membru de identificare cu privire la fiecare persoană impozabilă pe care o reprezintă, înainte ca aceste persoane impozabile să înceapă să utilizeze prezentul regim special, conţin următoarele detalii:
a)numele;
b)adresa poştală;
c)adresa electronică şi site-urile web;
d)codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul fiscal naţional;
e)codul de înregistrare individual atribuit în conformitate cu articolul 369q alineatul (2).
(4)Orice persoană impozabilă care utilizează prezentul regim special sau, după caz, intermediarul acesteia, notifică statului membru de identificare orice modificare a informaţiilor furnizate.
Art. 369q
(1)Statul membru de identificare alocă persoanei impozabile care utilizează prezentul regim special un cod individual de înregistrare în scopuri de TVA, pentru aplicarea prezentului regim special, şi îi comunică acest cod pe cale electronică.
(2)Statul membru de identificare alocă unui intermediar un cod individual de înregistrare şi îi comunică acest cod pe cale electronică.
(3)Statul membru de identificare alocă intermediarului un cod individual de înregistrare în scopuri de TVA, pentru aplicarea prezentului regim special, pentru fiecare persoană impozabilă pentru care intermediarul este desemnat.
(4)Codul de înregistrare în scopuri de TVA alocat în temeiul alineatelor (1), (2) şi (3) se utilizează numai în sensul prezentului regim special.
Art. 369r
(1)Statul membru de identificare elimină din registrul de identificare persoana impozabilă care nu utilizează un intermediar, în următoarele cazuri:
a)dacă aceasta notifică statului membru de identificare faptul că nu mai efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe;
b)dacă se poate deduce, prin alte mijloace, că activităţile sale impozabile de vânzare la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe au încetat;
c)dacă aceasta nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru utilizarea prezentului regim special;
d)dacă aceasta nu respectă, în mod repetat, normele referitoare la prezentul regim special.
(2)Statul membru de identificare elimină intermediarul din registrul de identificare în următoarele cazuri:
a)dacă, timp de două trimestre calendaristice consecutive, acesta nu a acţionat ca intermediar în contul unei persoane impozabile care utilizează prezentul regim special;
b)dacă acesta nu mai îndeplineşte celelalte condiţii necesare pentru a acţiona în calitate de intermediar;
c)dacă aceasta nu respectă, în mod repetat, normele referitoare la prezentul regim special.
(3)Statul membru de identificare elimină din registrul de identificare persoana impozabilă reprezentată de un intermediar, în următoarele cazuri:
a)dacă intermediarul notifică statului membru de identificare faptul că persoana impozabilă nu mai efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe;
b)dacă se poate deduce, prin alte mijloace, că activităţile impozabile de vânzare la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe ale persoanei impozabile au încetat;
c)dacă persoana impozabilă nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru utilizarea prezentului regim special;
d)dacă persoana impozabilă nu respectă, în mod repetat, normele referitoare la prezentul regim special;
e)dacă intermediarul notifică statului membru de identificare faptul că nu mai este reprezentantul persoanei impozabile respective.
Art. 369s
Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special sau intermediarul acesteia prezintă, prin mijloace electronice, statului membru de identificare o declaraţie de TVA pentru fiecare lună, indiferent dacă au fost sau nu efectuate vânzări la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe. Declaraţia de TVA se depune până la sfârşitul următoarei luni de după încheierea perioadei fiscale acoperite de declaraţie.
Atunci când o declaraţie de TVA trebuie depusă în conformitate cu primul paragraf, statele membre nu impun, în scopuri de TVA, nicio obligaţie suplimentară şi nicio altă formalitate în momentul importului.
Art. 369t
(1)Declaraţia de TVA conţine codul de înregistrare în scopuri de TVA menţionat la articolul 369q şi, pentru fiecare stat membru de consum în care este datorată TVA, valoarea totală, fără TVA, a vânzărilor la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe pentru care TVA a devenit exigibilă în cursul perioadei fiscale, precum şi cuantumul total al TVA corespunzătoare subdivizate pe cote. De asemenea, în declaraţie trebuie specificate cotele de TVA aplicabile şi TVA totală datorată.
(2)Atunci când sunt solicitate modificări ale declaraţiei de TVA după depunerea acesteia, modificările respective trebuie să fie incluse într-o declaraţie ulterioară în termen de trei ani de la data la care trebuia depusă declaraţia iniţială în conformitate cu articolul 369s. Declaraţia ulterioară de TVA identifică statul membru relevant de consum, perioada fiscală şi cuantumul TVA pentru care sunt necesare modificări.
Art. 369u
(1)Declaraţia de TVA se completează în euro.
Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca declaraţia de TVA să fie completată în moneda lor naţională. Dacă livrările au fost efectuate în alte monede, persoana impozabilă care face uz de prezentul regim special sau intermediarul acesteia foloseşte, în scopul completării declaraţiei de TVA, cursul de schimb din ultima zi a perioadei fiscale.
(2)Conversia se efectuează prin aplicarea cursului de schimb publicat de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau, în cazul în care acesta nu este publicat în acea zi, pentru următoarea zi de publicare.
Art. 369v
Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special sau intermediarul acesteia plăteşte TVA, făcând referire la declaraţia de TVA corespunzătoare, cel târziu la expirarea termenului de depunere a declaraţiei.
Plata se efectuează într-un cont bancar denominat în euro, desemnat de statul membru de identificare. Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca plata să se efectueze într-un cont bancar denominat în moneda lor naţională.
Art. 369w
În ceea ce priveşte activităţile sale impozabile reglementate de prezentul regim special, persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special nu poate deduce TVA datorată în statele membre de consum în conformitate cu articolul 168 din prezenta directivă. In pofida articolului 1 punctul 1 din Directiva 86/560/CEE, a articolului 2 punctul 1 şi a articolului 3 din Directiva 2008/9/CE, persoanei impozabile în cauză i se acordă o rambursare în conformitate cu directivele menţionate. Articolul 2 alineatele (2) şi (3) şi articolul 4 alineatul (2) din Directiva 86/560/CEE nu se aplică rambursărilor referitoare la bunuri reglementate de prezentul regim special.
Dacă persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special are obligaţia de a fi înregistrată într-un stat membru pentru alte activităţi decât cele reglementate de prezentul regim special, aceasta deduce TVA datorată în statul membru respectiv, pentru activităţile sale impozabile reglementate de prezentul regim special, în declaraţia de TVA pe care trebuie să o depună în temeiul articolului 250.
Art. 369x
(1)Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special ţine registre ale operaţiunilor reglementate de prezentul regim special. Un intermediar ţine câte un registru pentru fiecare persoană impozabilă pe care o reprezintă. Registrele respective trebuie să conţină informaţii suficient de detaliate pentru a permite autorităţilor fiscale ale statului membru de consum să verifice exactitatea declaraţiei de TVA.
(2)Registrele prevăzute la alineatul (1) trebuie puse la dispoziţia statului membru de consum şi a statului membru de identificare, la cerere, pe cale electronică.
Aceste registre trebuie păstrate pentru o perioadă de zece ani de la sfârşitul anului în care s-a efectuat operaţiunea.
[textul din titlul XII, capitolul 7 a fost abrogat la 14-aug-2025 de Art. 1, punctul 6. din Directiva 1539/18-iul-2025]
Art. 370
Statele membre care, la 1 ianuarie 1978, impozitau operaţiunile enumerate în anexa X partea A pot continua să impoziteze respectivele operaţiuni.
Art. 371
Statele membre care, la 1 ianuarie 1978, scuteau operaţiunile enumerate în anexa X partea B pot continua să scutească respectivele operaţiuni, în condiţiile aplicabile în statul membru în cauză la data respectivă.
Art. 372
Statele membre care, la 1 ianuarie 1978, aplicau dispoziţiile de derogare de la principiul deducerii imediate instituit prin articolul 179 primul paragraf pot continua să aplice respectivele dispoziţii.
Art. 373
Statele membre care, la 1 ianuarie 1978, aplicau dispoziţiile de derogare de la articolul 28 sau de la articolul 79 primul paragraf litera (c) pot continua să aplice respectivele dispoziţii.
Art. 374
Prin derogare de la articolele 169 şi 309, statele membre care, la 1 ianuarie 1978, scuteau, fără dreptul de deducere a TVA achitate în stadiul anterior, serviciile agenţiilor de turism, astfel cum sunt prevăzute la articolul 309, pot continua să scutească respectivele servicii. De asemenea, derogarea respectivă se aplică şi agenţiilor de turism care acţionează în numele şi în contul călătorului.
Art. 375
Grecia poate continua să scutească operaţiunile enumerate în anexa X partea B punctele 2, 8, 9, 11 şi 12, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la 1 ianuarie 1987.
Art. 376
Spania poate continua să scutească prestările de servicii efectuate de autori, enumerate în anexa X partea B punctul 2, şi operaţiunile menţionate în anexa X partea B punctele 11 şi 12, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la 1 ianuarie 1993.
Art. 377
Portugalia poate continua să scutească operaţiunile enumerate în anexa X partea B punctele 2, 4, 7, 9,10 şi 13, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la 1 ianuarie 1989.
Art. 378
(1)Austria poate continua să impoziteze operaţiunile enumerate în anexa X partea A punctul 2.
(2)Atâta timp cât aceleaşi scutiri se aplică în oricare din statele membre care erau parte din Comunitate la 31 decembrie 1994, Austria poate, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, să continue să scutească următoarele operaţiuni:
a)operaţiunile enumerate în anexa X partea B punctele 5 şi 9;
b)cu drept de deducere a TVA achitată în stadiul anterior, toate operaţiunile de transport internaţional de persoane, efectuate pe calea aerului, pe cale maritimă sau pe cale navigabilă interioară, altele decât operaţiunile de transport de persoane pe Lacul Constance.
Art. 379
(1)Finlanda poate continua să impoziteze operaţiunile enumerate în anexa X partea A punctul 2, atâta timp cât aceleaşi operaţiuni sunt impozitate în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 31 decembrie 1994.
(2)Finlanda poate, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, continua să scutească furnizarea de servicii de către autori, artişti şi artişti interpreţi şi executanţi, enumerate în anexa X partea B punctul 2 şi operaţiunile enumerate în anexa X partea B punctele 5, 9 şi 10, atâta timp cât aceleaşi scutiri se aplică în oricare din statele membre care făceau parte din Comunitate la 31 decembrie 1994.
Art. 380
Suedia poate continua să scutească, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, prestarea de servicii de către autori, artişti şi artişti-interpreţi sau executanţi, enumerate în anexa X partea B punctul 2 şi operaţiunile enumerate în anexa X partea B punctele 1, 9 şi 10, atâta timp cât aceleaşi scutiri se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 31 decembrie 1994.
Art. 381
Republica Cehă poate continua să scutească, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, transportul internaţional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceleaşi scutiri se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.
Art. 382
Estonia poate continua să scutească, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, transportul internaţional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceleaşi scutiri se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.
Art. 383
Cipru poate continua să scutească, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, următoarele operaţiuni:
a)furnizarea de terenuri de construcţii, prevăzută în anexa X partea B punctul 9, până la 31 decembrie 2007;
b)transportul internaţional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceeaşi scutire se aplică în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.
Art. 384
Atâta timp cât aceleaşi scutiri se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004, Letonia poate, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, continua să scutească următoarele operaţiuni:
a)prestarea de servicii de către autori, artişti şi artişti-interpreţi sau executanţi, prevăzută în anexa X partea B punctul 2;
b)transportul internaţional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10.
Art. 385
Lituania poate continua să scutească, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, transportul internaţional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceleaşi scutiri se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.
Art. 386
Ungaria poate continua să scutească, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, transportul internaţional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceleaşi scutiri se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.
Art. 387
Atâta timp cât aceleaşi scutiri se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004, Malta poate, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, continua să scutească următoarele operaţiuni:
a)fără drept de deducere a TVA achitate în stadiul anterior, furnizarea de apă de către un organism de drept public, prevăzută la punctul 8 din anexa X partea B;
b)fără drept de deducere a TVA achitate în stadiul anterior, livrarea de construcţii şi terenuri de construcţii, prevăzută la punctul 9 din anexa X partea B;
c)[textul din Art. 387, litera C. din titlul XIII, capitolul 1, sectiunea 2 a fost abrogat la 06-apr-2022 de Art. 1, punctul 21. din Directiva 542/05-apr-2022]
Art. 388
Polonia poate continua să scutească, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, transportul internaţional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceeaşi scutire se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.
Art. 389
Slovenia poate continua să scutească, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, transportul internaţional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceeaşi scutire se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.
Art. 390
Slovacia poate continua să scutească, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, transportul internaţional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceeaşi scutire se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.
Art. 390a
În conformitate cu condiţiile aplicate în Bulgaria la data aderării sale, acest stat membru poate să continue să scutească transportul internaţional de persoane, astfel cum se menţionează la punctul 10 din anexa X partea B, atât timp cât aceeaşi scutire este aplicată în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 31 decembrie 2006.
Art. 390b
În conformitate cu condiţiile aplicate în România la data aderării, acest stat membru poate să continue să scutească transportul internaţional de persoane, astfel cum se menţionează la punctul 10 din anexa X partea B, atât timp cât aceeaşi scutire este aplicată în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 31 decembrie 2006.
Art. 390c
Croaţia poate continua să scutească, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, următoarele operaţiuni:
a)furnizarea de terenuri de construcţie, cu sau fără clădiri construite pe acestea, astfel cum se menţionează la articolul 135 alineatul (1) litera (j) şi în anexa X partea B punctul (9), fără posibilitate de reînnoire, până la 31 decembrie 2014;
b)transportul internaţional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul (10), atât timp cât aceeaşi scutire se aplică în oricare dintre statele membre care făceau parte din Uniune înaintea aderării Croaţiei.
Art. 391
Statele membre care scutesc operaţiunile prevăzute la articolele 371, 375, 376 sau 377, la articolul 378 alineatul (2), la articolul 379 alineatul (2) sau la articolele 380-390c pot acorda persoanelor impozabile dreptul de a opta pentru impozitarea respectivelor operaţiuni.
Art. 392
În ceea ce priveşte livrarea de construcţii şi teren de construcţii achiziţionate în scopul revânzării de către o persoană impozabilă pentru care nu a fost deductibilă TVA la cumpărare, statele membre pot prevedea că baza de impozitare este diferenţa dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare.
Art. 393
(1)În vederea facilitării tranziţiei spre regimul definitiv prevăzut la articolul 402, pe baza unui raport întocmit de Comisie, Consiliul reexaminează situaţia în ceea ce priveşte derogările prevăzute la secţiunile 1 şi 2 şi, hotărând în conformitate cu articolul 93 din tratat, decide eventuala eliminare a uneia sau a tuturor derogărilor.
(2)În temeiul regimului definitiv, transportul de persoane se impozitează în statul membru de plecare pentru partea călătoriei efectuată în Comunitate, în conformitate cu nomele ce urmează a fi stabilite de Consiliu, hotărând în conformitate cu articolul 93 din tratat.
Art. 394
Statele membre care, la 1 ianuarie 1977, aplicau măsuri speciale pentru a simplifica procedura de colectare a TVA sau de prevenire a anumitor forme de evaziune fiscală sau de fraudă pot să le menţină, cu condiţia să fi notificat în consecinţă acest lucru Comisiei înainte de 1 ianuarie 1978 şi ca asemenea măsuri de simplificare să respecte criteriul stabilit la articolul 395 alineatul (1) al doilea paragraf.
Art. 395
(1)Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate autoriza orice stat membru să introducă măsuri speciale de derogare de la dispoziţiile prezentei directive, în scopul simplificării procedurii de colectare a TVA sau al prevenirii anumitor forme de evaziune fiscală sau de fraudă.
Măsurile destinate simplificării procedurii de colectare a TVA nu pot influenţa, decât în mică măsură, valoarea globală a încasărilor din impozite ale statelor membre, colectate în stadiul consumului final.
(2)Un stat membru care doreşte să introducă măsurile prevăzute la alineatul (1) trimite o cerere Comisiei şi îi furnizează acesteia toate datele necesare. În cazul în care Comisia consideră că nu dispune de toate informaţiile necesare, aceasta contactează statul membru în cauză în termen de două luni de la primirea cererii şi precizează informaţiile suplimentare care sunt necesare.
Odată ce Comisia dispune de toate informaţiile pe care le consideră necesare pentru evaluarea cererii, aceasta informează, în consecinţă, statul membru solicitant în termen de o lună şi transmite cererea, în limba de origine, celorlalte state membre.
(3)În termen de trei luni de la transmiterea notificării prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf, Comisia prezintă Consiliului fie o propunere corespunzătoare, fie, în cazul în care cererea privind derogarea ridică obiecţii din partea sa, o comunicare în care sunt expuse obiecţiile sale.
(4)În orice caz, procedura stabilită la alineatele (2) şi (3) se încheie în termen de opt luni de la primirea cererii de către Comisie.
(5)[textul din Art. 395, alin. (5) din titlul XIII, capitolul 2, sectiunea 1 a fost abrogat la 02-dec-2018 de Art. 1, punctul 3. din Directiva 1695/06-nov-2018]
Art. 396
(1)Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate autoriza orice stat membru să încheie cu o ţară terţă sau cu un organism internaţional un acord ce poate conţine derogări de la prezenta directivă.
(2)Un stat membru care doreşte să încheie un acord în temeiul alineatului (1), trimite o cerere Comisiei şi îi furnizează acesteia toate informaţiile necesare. În cazul în care Comisia consideră că nu dispune de toate informaţiile necesare, aceasta contactează statul membru în cauză în termen de două luni de la primirea cererii şi precizează informaţiile suplimentare care sunt necesare.
Odată ce Comisia dispune de toate informaţiile pe care le consideră necesare pentru evaluarea cererii, aceasta informează, în consecinţă, statul membru solicitant în termen de o lună şi transmite cererea, în limba de origine, celorlalte state membre.
(3)În termen de trei luni de la transmiterea notificării prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf, Comisia prezintă Consiliului fie o propunere corespunzătoare, fie, în cazul în care cererea privind derogarea ridică obiecţii din partea sa, o comunicare în care sunt expuse obiecţiile sale.
(4)În orice caz, procedura stabilită la alineatele (2) şi (3) se încheie în termen de opt luni de la primirea cererii de către Comisie.
Art. 397
Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, adoptă măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive.
Art. 398
(1)Se înfiinţează un comitet consultativ privind taxa pe valoare adăugată, denumit "comitetul TVA".
(2)Comitetul TVA este format din reprezentanţi ai statelor membre şi ai Comisiei.
Preşedintele comitetului este un reprezentant al Comisiei. Secretariatul comitetului este asigurat de Comisie.
(3)Comitetul TVA îşi adoptă regulamentul de procedură.
(4)În afară de punctele care fac obiectul consultării în temeiul prezentei directive, comitetul TVA examinează problemele semnalate de preşedinte, din proprie iniţiativă sau la cererea reprezentantului unui stat membru, care se referă la aplicarea dispoziţiilor comunitare privind TVA.
Art. 399
Fără a aduce atingere altor dispoziţii speciale, echivalentul în monedă naţională a sumelor în euro precizate în prezenta directivă se determină pe baza cursului de schimb al euro aplicabil la 1 ianuarie 1999. Statele membre care au aderat la Uniunea Europeană după data respectivă, care nu au adoptat euro ca monedă unică, utilizează cursul de schimb al euro aplicabil la data aderării lor.
Art. 400
Când se face conversia sumelor prevăzute la articolul 399 în monedă naţională, statele membre pot ajusta sumele rezultate în urma conversiei respective fie în plus, fie în minus cu până la 10 %.
Art. 401
Fără să contravină altor dispoziţii ale legislaţiei comunitare, prezenta directivă nu împiedică niciun stat membru sa păstreze sau sa introducă taxe pe contractele de asigurări, taxe asupra jocurilor de noroc şi pe pariurile sportive, accize, taxe de timbru sau, mai general, orice taxe, drepturi sau impozite care nu se pot caracteriza ca taxe pe cifra de afaceri, cu condiţia ca prin colectarea acestor impozite, drepturi şi taxe să nu se dea naştere, în comerţul între statele membre, unele formalităţi legate de trecerea frontierelor.
Art. 402
(1)Regimul prevăzut de prezenta directivă pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre este tranzitoriu şi este înlocuit de regimul definitiv bazat, în principiu, pe impozitarea în statul membru de origine a livrării bunurilor sau prestării serviciilor.
(2)După examinarea raportului prevăzut la articolul 404, ajungându-se la concluzia că se îndeplinesc condiţiile de tranziţie la regimul definitiv, Consiliul, hotărând în conformitate cu articolul 93 din tratat, adoptă dispoziţiile necesare pentru intrarea în vigoare şi funcţionarea regimului definitiv.
Art. 403
[textul din Art. 403 din titlul XV, capitolul 1 a fost abrogat la 27-dec-2018 de Art. 1, punctul 6. din Directiva 1910/04-dec-2018]
Art. 404
[textul din Art. 404 din titlul XV, capitolul 1 a fost abrogat la 27-dec-2018 de Art. 1, punctul 6. din Directiva 1910/04-dec-2018]
Art. 405
În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
1."Comunitate" înseamnă teritoriul Comunităţii astfel cum este definit la articolul 5 punctul 1 înainte de aderarea noilor state membre;
2."noi state membre" înseamnă teritoriul statelor membre care au aderat la Uniunea Europeană după 1 ianuarie 1995, definit pentru fiecare dintre statele membre respective la articolul 5 punctul 2;
3."Comunitatea extinsă" înseamnă teritoriul Comunităţii definit la articolul 5 punctul 1, după aderarea noilor state membre.
Art. 406
Dispoziţiile în vigoare în momentul în care bunurile erau plasate sub regim de admitere temporară, cu scutirea totală de drepturile de import, sau sub unul dintre regimurile ori în una din situaţiile prevăzute la articolul 156 sau sub regimuri ori în situaţii similare în unul dintre noile state membre, continuă să se aplice până când bunurile nu mai sunt reglementate de aceste regimuri sau situaţii după data aderării, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiţii:
a)bunurile au pătruns în Comunitate sau în unul dintre noile state membre înainte de data aderării;
b)bunurile se aflau, la intrarea în Comunitate sau în unul dintre noile state membre, sub unul dintre aceste regimuri sau în una dintre aceste situaţii;
c)bunurile nu au ieşit de sub incidenţa regimurilor sau situaţiilor respective, înainte de data aderării.
Art. 407
Dispoziţiile în vigoare în momentul în care bunurile erau plasate sub regim de tranzit vamal continuă să se aplice până când bunurile nu mai sunt reglementate de acest regim după data aderării, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiţii:
a)bunurile erau plasate, înainte de data aderării, sub regim de tranzit vamal;
b)bunurile nu au ieşit de sub incidenţa regimului respectiv, înainte de data aderării.
Art. 408
(1)Următoarele operaţiuni sunt asimilate unui import de bunuri, în cazul în care se demonstrează că sunt în liberă circulaţie în unul dintre noile state membre sau în Comunitate:
a)scoaterea, inclusiv scoaterea neregulată, a bunurilor de sub regimul de admitere temporară, sub care au fost plasate înainte de data aderării, în condiţiile prevăzute la articolul 406;
b)scoaterea, inclusiv scoaterea neregulată, a bunurilor de sub unul dintre regimurile sau din una dintre situaţiile prevăzute la articolul 156 sau de sub regimuri sau din situaţii similare, sub care au fost plasate înainte de data aderării, în condiţiile prevăzute la articolul 406;
c)încetarea unuia dintre regimurile prevăzute la articolul 407, iniţiat înainte de data aderării pe teritoriul unuia dintre noile state membre, în scopul livrării de bunuri efectuate cu titlu oneros înainte de acea dată pe teritoriul respectivului stat membru de către o persoană impozabilă, acţionând în acea calitate;
d)orice neregulă sau infracţiune comisă în cursul unui regim de tranzit vamal, iniţiat în condiţiile prevăzute la litera (c).
(2)În afară de cazul prevăzut la alineatul (1), utilizarea după data aderării pe teritoriul unui stat membru, de către o persoană impozabilă sau neimpozabilă, a bunurilor ce i-au fost livrate înainte de data aderării pe teritoriul Comunităţii sau al unui nou stat membru, se consideră ca import de bunuri, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiţii:
a)livrarea respectivelor bunuri a fost scutită sau era susceptibilă de a fi scutită, fie în temeiul articolului 146 alineatul (1) literele (a) şi (b), fie în temeiul unei dispoziţii similare, în noile state membre;
b)bunurile nu erau importate în unul dintre noile state membre sau în Comunitate înainte de data aderării.
Art. 409
În cazurile prevăzute la articolul 408 alineatul (1), locul importului în sensul articolului 61 este statul membru pe teritoriul căruia bunurile încetează de a mai fi sub incidenţa regimurilor sau a situaţiilor care le reglementau înainte de data aderării.
Art. 410
(1)Prin derogare de la articolul 71, importul de bunuri, în sensul articolului 408, se efectuează fără a exista un fapt generator de taxe, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiţii:
a)bunurile importate sunt expediate sau transportate în afara Comunităţii extinse;
b)bunurile importate, în sensul articolului 408 alineatul (1) litera (a), nu sunt mijloace de transport şi sunt reexpediate sau transportate în statul membru din care au fost exportate şi persoanei care le-a exportat;
c)bunurile importate, în sensul articolului 408 alineatul (1) litera (a), sunt mijloace de transport care au fost achiziţionate sau importate înainte de data aderării, în condiţiile generale de impozitare în vigoare pe piaţa internă a unuia dintre noile state membre sau a unuia dintre statele membre ale Comunităţii, sau care nu au beneficiat, la export, de scutirea de TVA sau de rambursarea TVA.
(2)Condiţia prevăzută la alineatul (1) litera (c) se consideră îndeplinită în următoarele cazuri:
a)atunci când data primei dări în folosinţă a mijlocului de transport era cu mai mult de opt ani înainte de data aderării la Uniunea Europeană.
b)când valoarea impozitului exigibil, la import, este nesemnificativă.
Art. 410a
Articolele 30a, 30b şi 73a se aplică numai cupoanelor valorice emise după 31 decembrie 2018.
Art. 410b
Până cel târziu la 31 decembrie 2022, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului, pe baza informaţiilor obţinute de la statele membre, un raport de evaluare privind punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentei directive în ceea ce priveşte tratamentul TVA aplicabil cupoanelor valorice, în special în ceea ce priveşte definiţia cupoanelor valorice, normele în materie de TVA privind impozitarea cupoanelor valorice în lanţul de distribuţie şi cupoanele nepreschimbate, însoţit, după caz, de o propunere corespunzătoare de modificare a normelor relevante.
Art. 411
(1)Directiva 67/227/CEE şi Directiva 77/388/CEE sunt abrogate, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre privind termenele de transpunere în legislaţia naţională şi de aplicare a respectivelor directive, menţionate în anexa XI partea B.
(2)Trimiterile la directivele abrogate se înţeleg ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa XII.
Art. 412
(1)Statele membre adoptă actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 2 alineatul (3), articolului 44, articolului 59 alineatul (1), articolului 399 şi anexei III punctul 18 cu efect de la 1 ianuarie 2008. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziţii, precum şi un tabel de corespondenţă între aceste dispoziţii şi prezenta directivă.
Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziţii, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 28 noiembrie 2006.
Pentru Consiliu Preşedintele E. HEINÄLUOMA |
ANEXA I:LISTA ACTIVITĂŢILOR PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 13 ALINEATUL (1) AL TREILEA PARAGRAF
1.Serviciile de telecomunicaţii;
2.furnizarea de apă, gaz, electricitate şi de energie termică;
3.transportul de bunuri;
4.serviciile portuare şi aeroportuare;
5.transportul de persoane;
6.livrarea de bunuri noi fabricate în vederea vânzării;
7.operaţiunile agenţiilor agricole de intervenţie efectuate asupra produselor agricole şi în temeiul regulamentelor privind organizarea comună a pieţei respectivelor produse;
8.organizarea târgurilor şi expoziţiilor cu caracter comercial;
9.antrepozitarea;
10.activităţile birourilor comerciale de publicitate;
11.activităţile agenţiilor de turism;
12.administrarea magazinelor destinate personalului, cooperativelor, cantinelor de întreprinderi şi a altor unităţi similare;
13.activităţi efectuate de organismele de radio şi televiziune, în măsura în care acestea nu sunt scutite în temeiul articolului 132 alineatul (1) litera (q).
ANEXA II:LISTA ORIENTATIVĂ A SERVICIILOR FURNIZATE PE CALE ELECTRONICĂ PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 58 PRIMUL PARAGRAF LITERA (C)
1.Furnizarea şi găzduirea de site-uri de Internet, mentenanţă la distanţă a programelor şi echipamentelor;
2.furnizarea de software şi actualizarea acestora;
3.furnizarea de imagini, texte şi informaţii şi punerea la dispoziţie a unor baze de date;
4.furnizarea de muzică, filme şi jocuri, inclusiv de jocuri de noroc şi pariuri, şi de emisiuni sau de manifestări politice, culturale, artistice, sportive, ştiinţifice şi de divertisment;
5.furnizarea de servicii de învăţământ la distanţă.
ANEXA III:Lista livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii cărora le pot fi aplicate cotele reduse şi scutirile cu drept de deducere a TVA prevăzute la articolul 98
1.Alimentele (inclusiv băuturi, cu excepţia băuturilor alcoolice) destinate consumului uman şi animal; animalele vii, seminţele, plantele şi ingredientele utilizate în mod normal în prepararea alimentelor; produsele utilizate în mod normal pentru a completa sau înlocui alimentele;
2.furnizarea apei;
3.produsele farmaceutice utilizate în scopuri medicale şi veterinare, inclusiv produsele folosite în scopul contracepţiei şi protecţiei igienice feminine, precum şi produsele igienice absorbante;
4.echipamentele medicale, aparatele, dispozitivele, articolele, accesoriile şi echipamentele de protecţie, inclusiv măştile medicale de protecţie, destinate în mod normal utilizării în domeniul îngrijirilor de sănătate sau pentru utilizarea de către persoanele cu handicap, bunurile esenţiale pentru compensarea şi depăşirea handicapurilor, precum şi adaptarea, repararea, închirierea şi leasingul unor astfel de bunuri;
5.transportul de persoane şi transportul bunurilor care le însoţesc, cum ar fi bagajele, bicicletele, inclusiv bicicletele electrice, autovehiculele sau alte vehicule, sau prestarea de servicii legate de transportul de persoane;
6.livrarea, inclusiv împrumutul de către biblioteci, de cărţi, ziare şi periodice, fie pe suport fizic, fie pe cale electronică, ori ambele (inclusiv broşuri, pliante şi imprimate similare, albume, cărţi de desenat sau de colorat pentru copii, partituri imprimate sau în manuscris, hărţi şi hărţi hidrografice sau similare), altele decât publicaţiile destinate în totalitate sau în mod predominant publicităţii şi altele decât publicaţiile care au, în totalitate sau în mod predominant, un conţinut video sau un conţinut muzical audio; producerea de publicaţii ale organizaţiilor fără scop lucrativ şi serviciile legate de această producţie;
7.dreptul de intrare la spectacole, teatre, circuri, târguri, parcuri de distracţii, concerte, muzee, grădini zoologice, cinematografe, expoziţii şi manifestări şi instituţii culturale similare sau accesul la transmisiunea în direct pe internet a respectivelor evenimente sau vizite sau ambele;
8.receptarea serviciilor de radiodifuziune şi televiziune şi difuzarea pe internet a astfel de programe furnizate de un furnizor de servicii media; serviciile de acces la internet furnizate ca parte a politicii de digitalizare, definită de statele membre;
9.furnizarea de servicii de către scriitori, compozitori şi artişti-interpreţi sau executanţi sau drepturile de autor de care beneficiază;
10.livrarea şi construirea de locuinţe, ca parte a unei politici sociale, astfel cum este definită de statele membre; renovarea şi modificarea, inclusiv demolarea şi reconstrucţia, precum şi repararea locuinţelor şi a locuinţelor private; închirierea de bunuri imobile pentru uz rezidenţial;
10a. construirea şi renovarea clădirilor publice şi a altor clădiri utilizate pentru activităţi de interes public;
10b. curăţarea geamurilor şi curăţarea locuinţelor private;
10c. livrarea şi instalarea de panouri solare pe locuinţe şi locuinţe private, precum şi pe clădiri publice şi alte clădiri utilizate pentru activităţi de interes public şi în proximitatea acestora;
11.livrarea de bunuri şi prestarea de servicii de tipul celor utilizate în mod normal în producţia agricolă, cu excepţia bunurilor de capital, precum utilajele sau clădirile; şi, până la 1 ianuarie 2032, furnizarea de pesticide chimice şi de îngrăşăminte chimice;
11a. cabaline vii şi prestarea de servicii legate de cabaline vii;
12.cazarea în hoteluri şi unităţi similare, inclusiv cazarea pentru vacanţă şi închirierea unor locuri în campinguri sau pe terenuri destinate parcării rulotelor;
12a. serviciile de restaurant şi de catering, cu posibilitatea de a exclude furnizarea de băuturi (alcoolice şi/sau nealcoolice);
13.drepturile de intrare la evenimente sportive sau accesul la transmisiunea în direct pe internet a acestor evenimente sau ambele; drepturile de utilizare a instalaţiilor sportive şi furnizarea de ore de sport sau de ore de exerciţii fizice inclusiv atunci când sunt transmise în direct pe internet;
14.[textul din punctul 14. din anexa III a fost abrogat la 06-apr-2022 de punctul 7. din anexa 1 din Directiva 542/05-apr-2022]
15.livrarea de bunuri şi prestarea de servicii de către organizaţii implicate în activităţi de asistenţă şi securitate socială, astfel cum sunt definite de statele membre şi recunoscute ca având drept obiectiv bunăstarea socială de către statele membre, în măsura în care respectivele operaţiuni nu sunt scutite în temeiul articolelor 132, 135 şi 136;
16.prestarea de servicii de către pompele funebre şi crematorii, precum şi furnizarea de bunuri conexe;
17.serviciile de îngrijire medicală şi dentară şi de tratament termal, în măsura în care serviciile respective nu sunt scutite în temeiul articolului 132 alineatul (1) literele (b)-(e);
18.prestarea de servicii furnizate pentru canalizare, curăţarea străzilor, colectarea deşeurilor menajere şi tratarea sau reciclarea deşeurilor, altele decât prestarea acestor servicii de către organismele prevăzute la articolul 13;
19.prestarea de servicii de reparare a aparatelor de uz casnic, a încălţămintei şi articolelor din piele, a îmbrăcămintei şi ţesăturilor folosite în gospodării (inclusiv lucrări de reparare şi modificare);
20.serviciile de îngrijire la domiciliu, precum asistenţa la domiciliu şi îngrijirea copiilor, a vârstnicilor, a bolnavilor sau a persoanelor cu handicap;
21.coafură;
22.livrarea de energie electrică, de încălzire centralizată şi de răcire centralizată, precum şi de biogaz produs din materiile prime enumerate în anexa IX partea A la Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului (*1); livrarea şi instalarea de sisteme de încălzire cu emisii scăzute de înaltă eficienţă care se încadrează în valorile de referinţă pentru emisiile de PM stabilite în anexa V la Regulamentul (UE) 2015/1189 al Comisiei (*2) şi în anexa V la Regulamentul (UE) 2015/1185 al Comisiei (*3) şi cărora li s-a atribuit o etichetă energetică a UE pentru a demonstra întrunirea criteriului menţionat la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European şi al Consiliului (*4); şi, până la 1 ianuarie 2030, de gaze naturale şi de lemn utilizat ca lemn de foc;
(*1)Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).
(*2)Regulamentul (UE) 2015/1189 al Comisiei din 28 aprilie 2015 de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele de proiectare ecologică aplicabile cazanelor cu combustibil solid (JO L 193, 21.7.2015, p. 100).
(*3)Regulamentul (UE) 2015/1185 al Comisiei din 24 aprilie 2015 de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele în materie de proiectare ecologică aplicabile aparatelor pentru încălzire locală cu combustibil solid (JO L 193, 21.7.2015, p. 1).
(*4)Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2017 de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică şi de abrogare a Directivei 2010/30/UE (JO L 198, 28.7.2017, p. 1).
23.plante vii şi alte produse de floricultură, inclusiv bulbi, bumbac, rădăcini şi produse similare, flori tăiate şi frunziş ornamental;
24.îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru copii; livrarea de scaune auto pentru copii;
25.livrarea de biciclete, inclusiv biciclete electrice; servicii de închiriere şi reparare a acestor biciclete;
26.livrarea de obiecte de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi enumerate în anexa IX părţile A, B şi C;
27.servicii juridice prestate persoanelor cu contract de muncă şi şomerilor în cadrul procedurilor judiciare pentru litigii de muncă şi servicii juridice prestate în cadrul sistemului de asistenţă juridică, astfel cum este definit de statele membre;
28.unelte şi alte echipamente de tipul celor destinate în mod normal utilizării în serviciile de salvare sau de prim ajutor, atunci când sunt livrate organismelor publice sau organizaţiilor fără scop lucrativ active în domeniul protecţiei civile sau comunitare;
29.prestarea de servicii legate de exploatarea navelor-far, a farurilor sau a materialelor auxiliare pentru navigaţie şi de servicii de salvare, inclusiv organizarea şi întreţinerea serviciului de bărci de salvare.
ANEXA IV:
[textul din anexa IV a fost abrogat la 01-iun-2009 de Art. 1, punctul 14. din Directiva 2009/47/CE/05-mai-2009]
ANEXA V:CATEGORII DE BUNURI REGLEMENTATE DE ALTE REGIMURI DE ANTREPOZIT DECÂT ANTREPOZITUL VAMAL PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 160 ALINEATUL (2)
Codul NC | Denumirea mărfurilor | |
1. | 0701 | Cartofi |
2. | 0711 20 | Măsline |
3. | 0801 | Nuci de cocos, nuci de Brazilia şi anacard |
4. | 0802 | Alte fructe cu coajă lemnoasă |
5. | 0901 11 00 | Cafea, neprăjită |
0901 12 00 | ||
6. | 0902 | Ceai |
7. | 1001-1005 | Cereale |
1007-1008 | ||
8. | 1006 | Orez decorticat |
9. | 1201-1207 | Seminţe, fructe şi seminţe oleaginoase (inclusiv seminţe de soia) |
10. | 1507-1515 | Uleiuri şi grăsimi vegetale şi fracţiunile acestora, brute, rafinate, dar nemodificate din punct de vedere chimic |
11. | 1701 11 | Zahăr brut |
1701 12 | ||
12. | 1801 | Cacao boabe şi brizuri de boabe, crude sau prăjite |
13. | 2709 | Uleiuri minerale (inclusiv propanul şi butanul; precum şi uleiuri brute de petrol) |
2710 | ||
2711 12 | ||
2711 13 | ||
14. | Capitolele 28 şi 29 | Produse chimice în vrac |
15. | 4001 | Cauciuc, sub forme primare sau de plăci, foi sau benzi |
4002 | ||
16. | 5101 | Lână |
17. | 7106 | Argint |
18. | 7110 11 00 | Platină (paladiu, rodiu) |
7110 21 00 | ||
7110 31 00 | ||
19. | 7402 | Cupru |
7403 | ||
7405 | ||
7408 | ||
20. | 7502 | Nichel |
21. | 7601 | Aluminiu |
22. | 7801 | Plumb |
23. | 7901 | Zinc |
24. | 8001 | Staniu |
25. | ex. 8112 92 | Indiu |
ex. 8112 99 |
ANEXA VI:LISTA LIVRĂRILOR DE BUNURI ŞI PRESTĂRILOR DE SERVICII PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 199 ALINEATUL (1) LITERA (d)
1.Livrarea de deşeuri, rebuturi şi materiale uzate feroase şi neferoase, inclusiv livrarea de produse semifinite rezultate din prelucrarea, fabricarea sau topirea metalelor feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora;
2.livrarea de produse semiprelucrate feroase şi neferoase şi anumite servicii de prelucrare asociate;
3.livrarea de reziduuri şi alte materiale reciclabile alcătuite din metale feroase şi neferoase, aliajele acestora, zgură, cenuşă, scorie şi reziduuri industriale ce conţin metale sau aliajele lor şi prestarea de servicii de selecţie, tăiere, fragmentare şi presare a acestor produse;
4.livrarea de deşeuri feroase şi neferoase, precum şi talaş, piliturilor, deşeuri de materiale reciclabile şi materiale reciclabile uzate constând în cioburi de sticlă, sticlă, hârtie, hârtie cartonată şi carton, material textil, os, piele, piele artificială, pergament, piei şi piei netăbăcite, tendoane şi ligamente, par, funii, frânghii, cabluri, cauciuc şi plastic şi anumite servicii de prelucrare a acestora;
5.livrarea materialelor prevăzute în prezenta anexă după transformare sub forma unei operaţiuni de curăţare, polizare, selecţie, tăiere, fragmentare, presare sau turnare în lingouri;
6.livrarea materiilor secundare rezultate din prelucrarea materialelor de bază.
ANEXA VII:LISTA ACTIVITĂŢILOR DE PRODUCŢIE AGRICOLĂ PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 295 ALINEATUL (1) PUNCTUL 4
1.Cultura:
a)agricultură generală, inclusiv viticultură;
b)cultura pomilor fructiferi (inclusiv măsline) şi a legumelor, florilor şi plantelor ornamentale, atât în aer liber, cât şi în sere;
c)producţia de ciuperci, condimente, seminţe şi material săditor;
d)exploatarea pepinierelor;
2.creşterea animalelor de fermă alături de cultivarea solului:
a)creşterea animalelor;
b)creşterea păsărilor;
c)creşterea iepurilor;
d)apicultura;
e)sericicultura;
f)helicicultura;
3.silvicultura;
4.pescuitul:
a)pescuitul în apă dulce;
b)piscicultura;
c)creşterea midiilor, stridiilor şi a altor moluşte şi crustacee;
d)creşterea broaştelor.
ANEXA VIII:LISTA ORIENTATIVĂ A SERVICIILOR AGRICOLE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 295 ALINEATUL (1) PUNCTUL 5
1.Lucrările de cultivare, de secerare, de cosire, de treierare, de balotare, de strângere şi recoltare, de însămânţare şi de plantare;
2.ambalarea şi condiţionarea, precum uscarea, curăţarea, măcinarea, dezinfectarea şi însilozarea produselor agricole;
3.depozitarea produselor agricole;
4.îngrijirea, creşterea şi îngrăşarea animalelor domestice;
5.închirierea, în scopul agriculturii, a echipamentelor utilizate în mod normal în exploataţiile agricole, forestiere sau piscicole;
6.asistenţa tehnică;
7.distrugerea buruienilor şi dăunătorilor plantelor, tratarea plantelor şi terenurilor prin pulverizare;
8.exploatarea instalaţiilor de irigare şi de drenare;
9.tunderea pomilor, tăierea pomilor şi alte servicii forestiere.
ANEXA IX:OBIECTE DE ARTĂ, OBIECTE DE COLECŢIE ŞI ANTICHITĂŢI PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 311 ALINEATUL (1) PUNCTELE 2, 3 şi 4
PARTEA A:Obiecte de artă
1.Tablouri, colaje şi planşe decorative similare, picturi şi desene, executate în totalitate manual de către artist, altele decât planurile şi desenele efectuate de arhitecţi, ingineri şi alte desene industriale, comerciale, topografice sau similare, articole manufacturate decorate manual, pânze pictate pentru decoruri de teatre, fundaluri de ateliere sau pentru utilizări similare (cod NC 9701);
2.gravuri, stampe şi litografii originale, fiind imprimate produse în număr limitat direct în alb-negru sau color a uneia sau mai multor planşe executate în totalitate manual de către artist, indiferent de tehnica sau materialul utilizate, cu excepţia oricărui procedeu mecanic sau fotomecanic (cod NC 9702 00 00);
3.sculpturi şi statui originale, din orice material, cu condiţia ca producţiile respective să fie executate în totalitate de artist; mulaje de sculptură a căror producţie este limitată la opt copii şi supravegheată de către artist sau succesorii în drepturi ai acestuia (cod NC 9703 00 00); în mod excepţional, în cazurile determinate de statele membre, pentru mulajele de sculpturi produse înainte de 1 ianuarie 1989, limita de opt copii poate fi depăşită;
4.tapiserii (cod NC 5805 00 00) şi textile murale (cod NC 6304 00 00) realizate manual pe baza unor desene originale furnizate de artişti, cu condiţia să nu existe un număr mai mare de opt copii din fiecare;
5.exemplare unice de ceramică executate în totalitate de către artist şi semnate de acesta;
6.emailuri pe cupru, executate în totalitate manual, limitate la opt copii semnate de artist sau atelierul de artă, cu excepţia articolelor de bijuterie, de orfevrărie şi argintărie;
7.fotografii realizate de artist, imprimate de acesta sau sub supravegherea lui, semnate şi numerotate în limita a 30 de copii, în toate formatele şi pe toate suporturile.
PARTEA B:Obiecte de colecţie
1.Timbre poştale, timbre fiscale, mărci poştale, plicuri "prima zi", serii poştale complete şi similare, obliterate sau neobliterate, dar care nu au curs, nici destinate să aibă curs (cod NC 9704 00 00);
2.colecţii şi piese de colecţie de zoologie, botanică, mineralogie, anatomie sau care prezintă un interes istoric, arheologic, paleontologic, etnografic sau numismatic (cod NC 9705 00 00).
PARTEA C:Antichităţi
Bunurile, altele decât obiectele de artă sau obiectele de colecţie, cu o vechime mai mare de 100 de ani (cod NC 9706 00 00).
ANEXA X:LISTA OPERAŢIUNILOR CARE FAC OBIECTUL DEROGĂRILOR PREVĂZUTE LA ARTICOLELE 370 ŞI 371 ŞI LA ARTICOLELE 375-390c
PARTEA A:Operaţiuni pe care statele membre pot continua să le impoziteze
1.Prestarea de servicii efectuate în cadrul profesiei lor de către tehnicienii dentari, precum şi furnizarea de proteze dentare de către dentişti şi tehnicieni dentari;
2.activităţile organismelor publice de radio şi televiziune, altele decât cele de natură comercială;
3.livrarea de clădiri sau părţi ale acestora ori a terenului unde sunt construite, altele decât cele prevăzute la articolul 12 alineatul (1) litera (a), în cazul în care sunt efectuate de către persoane impozabile care aveau dreptul la deducerea TVA achitate anterior pentru clădirea în cauză;
4.prestarea serviciilor agenţiilor de turism, prevăzute la articolul 306, precum şi cele ale agenţiilor de turism care acţionează în numele şi în contul călătorului, pentru călătorii în afara Comunităţii.
PARTEA B:Operaţiuni pe care statele membre pot continua să le scutească
1.Perceperea drepturilor de intrare la evenimente sportive;
2.prestarea de servicii de către autori, artişti, artişti-interpreţi şi executanţi, avocaţi şi alţi reprezentanţi ai profesiunilor liberale, altele decât profesiunile medicale şi paramedicale, cu excepţia următoarelor:
a)cedări de brevete, mărci comerciale şi alte drepturi similare şi concesionarea de licenţe privind aceste drepturi;
b)lucrări, altele decât prelucrarea în lohn, efectuate asupra unor bunuri mobile corporale, realizate pentru o persoană impozabilă;
c)servicii de pregătire şi coordonare a executării lucrărilor de construcţie, precum serviciile furnizate de arhitecţi şi de birourile de supraveghere a lucrărilor;
d)servicii de publicitate comercială;
e)transportul şi depozitarea bunurilor, precum şi servicii accesorii;
f)închirierea unor bunuri mobile corporale unei persoane impozabile;
g)furnizarea de personal unei persoane impozabile;
h)prestarea de servicii de către consultanţi, ingineri, birouri de planificare şi servicii similare în domeniile ştiinţific, economic sau tehnic;
i)respectarea unei obligaţii de a nu exercita, în totalitate sau parţial, o activitate profesională sau un drept prevăzut la literele (a)-(h) sau litera (j);
j)serviciile agenţilor de expediere, brokerilor, agenţilor de afaceri şi ale altor intermediari independenţi, în măsura în care se referă la livrările sau importurile de bunuri sau la prestarea de servicii prevăzute la literele (a)-(i);
3.prestarea de servicii de telecomunicaţii şi livrarea de bunuri accesorii respectivelor prestări, efectuate de serviciile publice poştale;
4.prestarea de servicii de către pompele funebre şi crematorii şi livrarea de bunuri accesorii acestor servicii;
5.operaţiuni efectuate de persoane cu handicap vizual sau de ateliere pentru persoane cu handicap vizual, cu condiţia ca aceste scutiri să nu genereze o denaturare semnificativă a concurenţei;
6.livrarea de bunuri şi prestarea de servicii efectuate organismelor oficiale responsabile cu construcţia, amenajarea şi întreţinerea cimitirelor, sepulturilor şi monumentelor comemorative ale victimelor de război;
7.operaţiuni realizate de spitale, nereglementate de articolul 132 alineatul (1) litera (b);
8.furnizarea apei de către un organism de drept public;
9.livrarea unei clădiri sau a unor părţi a acesteia ori a terenului pe care este construită, efectuată înainte de prima ocupare a acestora, şi livrarea de teren de construcţie, în temeiul articolului 12;
10.transportul de persoane şi, în măsura în care transportul de persoane este scutit, transportul de bunuri, precum bagaje sau automobile, care însoţesc călătorii, sau prestarea de servicii în legătură cu transportul de persoane;
11.livrarea, modificarea, repararea, întreţinerea şi închirierea aeronavelor utilizate de instituţiile de stat, inclusiv echipamentele încorporate sau utilizate în aceste aeronave;
12.livrarea, modificarea, repararea, întreţinerea, şi navlosirea navelor de război;
13.prestarea serviciilor agenţiilor de turism, prevăzute la articolul 306, precum şi cele ale agenţiilor de turism care acţionează în numele şi în contul călătorului, pentru călătorii în Comunitate.
ANEXA XI:
PARTEA A:Directive abrogate şi modificările succesive ale acestora
1. | Directiva 1/67/CEE (JO L 71, 14.4.1967, p. 1301) |
Directiva 77/388/CEE | |
2. | Directiva 1/77/CEE (JO L 145, 13.6.1977, p. 1301) |
Directiva 78/583/CEE (JO L 194, 19.7.1978, p. 16) | |
Directiva 80/368/CEE (JO L 90, 3.4.1980, p. 41) | |
Directiva 84/386/CEE (JO L 208, 3.8.1984, p. 58) | |
Directiva 89/465/CEE (JO L 226, 3.8.1989, p. 21) | |
Directiva 91/680/CEE (JO L 376, 31.12.1991, p. 1) - (cu excepţia articolului 2) | |
Directiva 92/77/CEE (JO L 316, 31.10.1992, p. 1) | |
Directiva 92/111/CEE (JO L 384, 30.12.1992, p. 47) | |
Directiva 94/4/CEE (JO L 60, 3.3.1994, p. 14) - (numai articolul 2) | |
Directiva 94/5/CE (JO L 60, 3.3.1994, p. 16) | |
Directiva 94/76/CE (JO L 365, 31.12.1994, p. 53) | |
Directiva 95/7/CE (JO L 102, 5.5.1995, p. 18) | |
Directiva 96/42/CE (JO L 170, 9.7.1996, p. 34) | |
Directiva 96/95/CE (JO L 338, 28.12.1996, p. 89) | |
Directiva 98/80/CE (JO L 281, 17.10.1998, p. 31) | |
Directiva 1999/49/CE (JO L 139, 2.6.1999, p. 27) | |
Directiva 1999/59/CE (JO L 162, 26.6.1999, p. 63) | |
Directiva 1999/85/CE (JO L 277, 28.10.1999, p. 34) | |
Directiva 2000/17/CE (JO L 84, 5.4.2000, p. 24) | |
Directiva 2000/65/CE (JO L 269, 21.10.2000, p. 44) | |
Directiva 2001/4/CE (JO L 22, 24.1.2001, p. 17) | |
Directiva 2001/115/CE (JO L 15, 17.1.2002, p. 24) | |
Directiva 2002/38/CE (JO L 128, 15.5.2002, p. 41) | |
Directiva 2002/93/CE (JO L 331, 7.12.2002, p. 27) | |
Directiva 2003/92/CE (JO L 260, 11.10.2003, p. 8) | |
Directiva 2004/7/CE (JO L 27, 30.1.2004, p. 44). | |
Directiva 2004/15/CE (JO L 52, 21.2.2004, p. 61) | |
Directiva 2004/66/CE (JO L 168, 1.5.2004, p. 35) - (numai punctul V al anexei) | |
Directiva 2005/92/CE (JO L 345, 28.12.2005, p. 19) | |
Directiva 2006/18/CE (JO L 51, 22.2.2006, p. 12) | |
Directiva 2006/58/CE (JO L 174, 28.6.2006, p. 5) | |
Directiva 2006/69/CEE (JO L 221, 12.8.2006, p. 9) - (numai articolul 1) | |
Directiva 2006/98/CE (JO L 363, 20.12.2006, p. 129) - (numai punctul 2 al anexei |
PARTEA B:Termene de transpunere în legislaţia naţională
(la care se face referire la articolul 411)
Directiva | Termen limită pentru transpunere |
Directiva 67/227/CEE | 1 ianuarie 1970 |
Directiva 77/388/CEE | 1 ianuarie 1978 |
Directiva 78/583/CEE | 1 ianuarie 1979 |
Directiva 80/368/CEE | 1 ianuarie 1979 |
Directiva 84/386/CEE | 1 iulie 1985 |
Directiva 89/465/CEE | 1 ianuarie 1990 |
1 ianuarie 1991 | |
1 ianuarie 1992 | |
1 ianuarie 1993 | |
1 ianuarie 1994 pentru Portugalia | |
Directiva 91/680/CEE | 1 ianuarie 1993 |
Directiva 92/77/CEE | 31 decembrie 1992 |
Directiva 92/111/CEE | 1 ianuarie 1993 |
1 ianuarie 1994 | |
1 octombrie 1993 pentru Germania | |
Directiva 94/4/CE | 1 aprilie 1994 |
Directiva 94/5/CE | 1 ianuarie 1995 |
Directiva 94/76/CE | 1 ianuarie 1995 |
Directiva 95/7/CE | 1 ianuarie 1996 |
1 ianuarie pentru Germania şi Luxemburg | |
Directiva 96/42/CE | 1 ianuarie 1995 |
Directiva 96/95/CE | 1 ianuarie 1997 |
Directiva 98/80/CE | 1 ianuarie 2000 |
Directiva 1999/49/CE | 1 ianuarie 1999 |
Directiva 1999/59/CE | 1 ianuarie 2000 |
Directiva 1999/85/CE | - |
Directiva 2000/17/CE | - |
Directiva 2000/65/CE | 31 decembrie 2001 |
Directiva 2001/4/CE | 1 ianuarie 2001 |
Directiva 2001/115/CE | 1 ianuarie 2004 |
Directiva 2002/38/CE | 1 iulie 2003 |
Directiva 2002/93/CE | - |
Directiva 2003/92/CE | 1 ianuarie 2005 |
Directiva 2004/7/CE | 30 ianuarie 2004 |
Directiva 2004/15/CE | - |
Directiva 2004/66/CE | 1 mai 2004 |
Directiva 2005/92/CE | 1 ianuarie 2006 |
Directiva 2006/18/CE | - |
Directiva 2006/58/CE | 1 iulie 2006 |
Directiva 2006/69/CE | 1 ianuarie 2008 |
ANEXA XII:TABEL DE CORESPONDENŢĂ
Directiva 67/227/CEE | Directiva 77/388/CEE | Directive rectificative | Alte acte | Prezenta directivă |
Articolul 1, primul alineat | Articolul 1 alineatul (1) | |||
Articolul 1, al doilea şi al treilea alineat | - | |||
Articolul 2, primul, al doilea şi al treilea alineat | Articolul 1 alineatul (2), primul, al doilea şi al treilea paragraf | |||
Articolele 3, 4 şi 6 | - | |||
Articolul 1 | - | |||
Articolul 2, punctul (1) | Articolul 2 alineatul (1), literele (a) şi (c) | |||
Articolul 2, punctul (2) | Articolul 2 alineatul (1) litera (d) | |||
Articolul 3 alineatul (1) prima liniuţă | Articolul 5, punctul (2) | |||
Articolul 3 alineatul (1) a doua liniuţă | Articolul 5, punctul (1) | |||
Articolul 3 alineatul (1) a treia liniuţă | Articolul 5, punctele (3) şi (4) | |||
Articolul 3 alineatul (2) | - | |||
Articolul 3 alineatul (3), primul paragraf, prima liniuţă | Articolul 6 alineatul (2), literele (a) şi (b) | |||
Articolul 3 alineatul (3), primul paragraf, a doua liniuţă | Articolul 6 alineatul (2) literele (c) şi (d) | |||
Articolul 3 alineatul (3), primul paragraf, a treia liniuţă | Articolul 6 alineatul (2), literele (f) şi (g) | |||
Articolul 3 alineatul (3), al doilea paragraf, prima liniuţă | Articolul 6 alineatul (1), litera (b) | |||
Articolul 3 alineatul (3), al doilea paragraf, a doua liniuţă | Articolul 6 alineatul (1), litera (c) | |||
Articolul 3 alineatul (3), al doilea paragraf, a treia liniuţă | Articolul 6 alineatul (1), litera (a) | |||
Articolul 3 alineatul (4), primul paragraf, prima şi a doua liniuţă | Articolul 7 alineatul (1) | |||
Articolul 3 alineatul (4), al doilea paragraf, prima şi a treia liniuţă | Articolul 7 alineatul (2) | |||
Articolul 3 alineatul (5) | Articolul 8 | |||
Articolul 4 alineatele (1) şi (2) | Articolul 9 alineatul (1), primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 4 alineatul (3), primul paragraf, teza introductivă | Articolul 12 alineatul (1), litera (a) | |||
Articolul 4 alineatul (3), primul paragraf, a doua teza | Articolul 12 alineatul (2), al doilea paragraf | |||
Articolul 4 alineatul (3), al doilea paragraf | Articolul 12 alineatul (2), al treilea paragraf | |||
Articolul 4 alineatul (3), al treilea paragraf | Articolul 12 alineatul (2), primul paragraf | |||
Articolul 4 alineatul (3), litera (b), primul paragraf | Articolul 12 alineatul (1), litera (b) | |||
Articolul 4 alineatul (3), litera (b), al doilea paragraf | Articolul 12 alineatul (3) | |||
Articolul 4 alineatul (4), primul paragraf | Articolul 10 | |||
Articolul 4 alineatul (4), al doilea şi al treilea paragraf | Articolul 11, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 4 alineatul (5), primul, al doilea şi al treilea paragraf | Articolul 13 alineatul (1), primul, al doilea şi al treilea paragraf | |||
Articolul 4 alineatul (5), primul paragraf | Articolul 13 alineatul (2) | |||
Articolul 5 alineatul (1) | Articolul 14 alineatul (1) | |||
Articolul 5 alineatul (2) | Articolul 15 alineatul (1) | |||
Articolul 5 alineatul (3), literele (a), (b) şi(c) | Articolul 15 alineatul (2), literele (a), (b) şi(c) | |||
Articolul 5 alineatul (4), literele (a), (b) şi(c) | Articolul 14 alineatul (2), literele (a), (b) şi(c) | |||
Articolul 5 alineatul (5) | Articolul 14 alineatul (3) | |||
Articolul 5 alineatul (6), prima şi a doua teză | Articolul 16, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 5 alineatul (7), literele (a), (b) şi(c) | Articolul 18 alineatul (3), literele (a), (b) şi(c) | |||
Articolul 5 alineatul (8), teza introductivă | Articolul 19, primul paragraf | |||
Articolul 5 alineatul (8), a doua şi a treia teză | Articolul 19, al doilea paragraf | |||
Articolul 6 alineatul (1), primul paragraf | Articolul 24 alineatul (1) | |||
Articolul 6 alineatul (1), al doilea paragraf, prima, a doua şi a treia liniuţă | Articolul 25, literele (a), (b) şi (c) | |||
Articolul 6 alineatul (2), primul paragraf, literele (a) şi (b) | Articolul 26 alineatul (1), literele (a) şi(b) | |||
Articolul 6 alineatul (2), al doilea paragraf | Articolul 26 alineatul (2) | |||
Articolul 6 alineatul (3) | Articolul 27 | |||
Articolul 6 alineatul (4) | Articolul 28 | |||
Articolul 6 alineatul (5) | Articolul 29 | |||
Articolul 7 alineatul (1) literele (a) şi (b) | Articolul 30, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 7 alineatul (2) | Articolul 60 | |||
Articolul 7 alineatul (3), primul şi al doilea paragraf | Articolul 61, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 8 alineatul (1) litera (a), teza introductivă | Articolul 3 2, primul paragraf | |||
Articolul 8 alineatul (1) litera (a), a doua şi a treia teză | Articolul 36, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 8 alineatul (1) litera (b) | Articolul 31 | |||
Articolul 8 alineatul (1) litera (c), primul paragraf | Articolul 37 alineatul (1) | |||
Articolul 8 alineatul (1) litera (c), al doilea paragraf, prima liniuţă | Articolul 37 alineatul (2), primul paragraf | |||
Articolul 8 alineatul (1) litera (c), al doilea paragraf, a doua şi a treia liniuţă | Articolul 37 alineatul (2), al doilea şi al treilea paragraf | |||
Articolul 8 alineatul (1) litera (c), al treilea paragraf | Articolul 37 alineatul (2), al patrulea paragraf | |||
Articolul 8 alineatul (1) litera (c), al patrulea paragraf | Articolul 37 alineatul (3), primul paragraf | |||
Articolul 8 alineatul (1) litera (c), al cincilea paragraf | - | |||
Articolul 8 alineatul (1) litera (c), al şaselea paragraf | Articolul 37 alineatul (3), al doilea paragraf | |||
Articolul 8 alineatul (1) litera (d), primul şi al doilea paragraf | Articolul 38 alineatele (1) şi (2) | |||
Articolul 8 alineatul (1) litera (e), teza introductivă | Articolul 39, primul paragraf | |||
Articolul 8 alineatul (1) litera (e), a doua şi a treia teză | Articolul 39, al doilea paragraf | |||
Articolul 8 alineatul (2) | Articolul 32, al doilea paragraf | |||
Articolul 9 alineatul (1) | Articolul 43 | |||
Articolul 9 alineatul (2), teza introductivă | - | |||
Articolul 9 alineatul (2) litera (a) | Articolul 45 | |||
Articolul 9 alineatul (2) litera (b) | Articolul 46 | |||
Articolul 9 alineatul (2) litera (c), prima şi a doua liniuţă | Articolul 52, literele (a) şi (b) | |||
Articolul 9 alineatul (2) litera (c), al treilea şi al patrulea paragraf | Articolul 52 litera (c) | |||
Articolul 9 alineatul (2) litera (e), de la prima la a şasea liniuţă | Articolul 56 alineatul (1) literele (a)-(f) | |||
Articolul 9 alineatul (2) litera (e), a şaptea liniuţă | Articolul 56 alineatul (1) punctul (1) | |||
Articolul 9 alineatul (2) litera (e), a opta liniuţă | Articolul 56 alineatul (1) litera (g) | |||
Articolul 9 alineatul (2) litera (e), a noua liniuţă | Articolul 56 alineatul (1), litera (h) | |||
Articolul 9 alineatul (2) litera (e), a zecea liniuţă, teza introductivă | Articolul 56 alineatul (1) litera (i) | |||
Articolul 9 alineatul (2) litera (e), a zecea liniuţă, a doua teză | Articolul 24 alineatul (2) | |||
Articolul 9 alineatul (2) litera (e), a zecea liniuţă, a treia teză | Articolul 56 alineatul (1) litera (i) | |||
Articolul 9 alineatul (2) litera (e), a unsprezecea şi a douăsprezecea liniuţă | Articolul 56 alineatul (1) literele (j) şi (k) | |||
Articolul 9 alineatul (2) litera (f) | Articolul 57 alineatul (1) | |||
Articolul 9 alineatul (3) | Articolul 58, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 9 alineatul (3) literele (a) şi (b) | Articolul 58, primul paragraf, literele (a) şi(b) | |||
Articolul 9 alineatul (4) | Articolul 59 alineatele (1) şi (2) | |||
Articolul 10 alineatul (1) literele (a) şi(b) | Articolul 62, punctele (1) şi (2) | |||
Articolul 10 alineatul (2), primul paragraf, teza introductivă | Articolul 63 | |||
Articolul 10 alineatul (2), primul, a doua şi a treia teză | Articolul 64 alineatele (1) şi (2) | |||
Articolul 10 alineatul (2), al doilea paragraf | Articolul 65 | |||
Articolul 10 alineatul (2), al treilea paragraf, prima, a doua şi a treia liniuţă | Articolul 66, literele (a), (b) şi (c) | |||
Articolul 10 alineatul (3), primul paragraf, teza introductivă | Articolul 70 | |||
Articolul 10 alineatul (3), primul paragraf, a doua teză | Articolul 71 alineatul (1), primul paragraf | |||
Articolul 10 alineatul (3), al doilea paragraf | Articolul 71 alineatul (1), al doilea paragraf | |||
Articolul 10 alineatul (3), al treilea paragraf | Articolul 71 alineatul (2) | |||
Articolul 11 (A) alineatul (1) litera (a) | Articolul 73 | |||
Articolul 11 (A) alineatul (1) litera (b) | Articolul 74 | |||
Articolul 11 (A) alineatul (1) litera (c) | Articolul 75 | |||
Articolul 11 (A) alineatul (1) litera (d) | Articolul 77 | |||
Articolul 11 (A) alineatul (2) litera (a) | Articolul 78, primul paragraf, litera (a) | |||
Articolul 11 (A) alineatul (2) litera (b), teza introductivă | Articolul 78, primul paragraf, litera (b) | |||
Articolul 11 (A) alineatul (2) litera (b), a doua teză | Articolul 78, al doilea paragraf | |||
Articolul 11 (A) alineatul (3) literele (a) şi(b) | Articolul 79, primul paragraf, literele (a) şi(b) Articolul 8 7, literele (a) şi (b) | |||
Articolul 11 (A) alineatul (3) litera (c), teza introductivă | Articolul 79, primul paragraf, litera (c) | |||
Articolul 11 (A) alineatul (3) litera (c), a doua teză | Articolul 79, al doilea paragraf | |||
Articolul 11 (A) alineatul (4), primul şi al doilea paragraf | Articolul 81, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 11 (A) alineatul (5) | Articolul 82 | |||
Articolul 11 (A) alineatul (6), primul paragraf, prima şi a doua liniuţă | Articolul 80 alineatul (1), primul paragraf | |||
Articolul 11 (A) alineatul (6), primul paragraf, a doua teză | Articolul 80 alineatul (1), al doilea paragraf | |||
Articolul 11 (A) alineatul (6), al doilea paragraf | Articolul 80 alineatul (1), primul paragraf | |||
Articolul 11 (A) alineatul (6), al treilea paragraf | Articolul 80 alineatul (2) | |||
Articolul 11 (A) alineatul (6), al patrulea paragraf | Articolul 80 alineatul (3) | |||
Articolul 11 (A) alineatul (7), primul şi al doilea paragraf | Articolul 72, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 11(B) alineatul (1) | Articolul 85 | |||
Articolul 11(B) alineatul (3) litera (a) | Articolul 86 alineatul (1) litera (a) | |||
Articolul 11(B) alineatul (3) litera (b), primul paragraf | Articolul 86 alineatul (1) litera (b) | |||
Articolul 11(B) alineatul (3) litera (b), al doilea paragraf | Articolul 86 alineatul (2) | |||
Articolul 11(B) alineatul (3) litera (b), al treilea paragraf | Articolul 86 alineatul (1) litera (b) | |||
Articolul 11(B) alineatul (4) | Articolul 87 | |||
Articolul 11(B) alineatul (5) | Articolul 88 | |||
Articolul 11(B) alineatul (6), primul şi al doilea paragraf | Articolul 89, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 11(C) alineatul (1), primul şi al doilea paragraf | Articolul 90 alineatele (1) şi (2) | |||
Articolul 11(C) alineatul (2), primul paragraf | Articolul 91 alineatul (1) | |||
Articolul 11(C) alineatul (2), al doilea paragraf, prima şi a doua teză | Articolul 91 alineatul (2), primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 11(C) alineatul (3), prima şi a doua liniuţă | Articolul 92, literele (a) şi (b) | |||
Articolul 12 alineatul (1) | Articolul 9 3, primul paragraf | |||
Articolul 12 alineatul (1) litera (a) | Articolul 9 3, al doilea paragraf, litera (a) | |||
Articolul 12 alineatul (1) litera (b) | Articolul 9 3, al doilea paragraf, litera (c) | |||
Articolul 12 alineatul (2), prima şi a doua liniuţă | Articolul 9 5, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 12 alineatul (3) litera (a), primul paragraf, teza introductivă | Articolul 96 | |||
Articolul 12 alineatul (3) litera (a), primul paragraf, a doua teză | Articolul 97 alineatul (1) | |||
Articolul 12 alineatul (3) litera (a), al doilea paragraf | Articolul 9 7 alineatul (2) | |||
Articolul 12 alineatul (3) litera (a), al treilea paragraf, teza introductivă | Articolul 98 alineatul (1) | |||
Articolul 12 alineatul (3) litera (a), al treilea paragraf, a doua teză | Articolul 98 alineatul (2), primul paragraf Articolul 99 alineatul (1) | |||
Articolul 12 alineatul (3) litera (a), al patrulea paragraf | Articolul 98 alineatul (2), al doilea paragraf | |||
Articolul 12 alineatul (3) litera (b), teza introductivă | Articolul 102, primul paragraf | |||
Articolul 12 alineatul (3) litera (b), a treia şi a patra teză | Articolul 102, al doilea paragraf | |||
Articolul 12 alineatul (3) litera (c), primul paragraf | Articolul 103 alineatul (1) | |||
Articolul 12 alineatul (3) litera (c), al doilea paragraf, prima şi a doua liniuţă | Articolul 103 alineatul (2), literele (a) şi(b) | |||
Articolul 12 alineatul (4), primul paragraf | Articolul 99 alineatul (2) | |||
Articolul 12 alineatul (4), al doilea paragraf, prima şi a doua teză | Articolul 100, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 12 alineatul (4), al treilea paragraf | Articolul 101 | |||
Articolul 12 alineatul (5) | Articolul 94 alineatul (2) | |||
Articolul 12 alineatul (6) | Articolul 105 | |||
Articolul 13(A) alineatul (1), teza introductivă | Articolul 131 | |||
Articolul 13(A) alineatul (1) literele (a)-(n) | Articolul 132 alineatul (1) literele (a)-(n) | |||
Articolul 13(A) alineatul (1) litera (o), teza introductivă | Articolul 132 alineatul (1) litera (o) | |||
Articolul 13(A) alineatul (1) litera (o), a doua teză | Articolul 132 alineatul (2) | |||
Articolul 13(A) alineatul (1) literele (p) şi (q) | Articolul 132 alineatul (1), literele (p) şi (q) | |||
Articolul 13 (A) alineatul (2) litera (a), prima şi patra liniuţă | Articolul 133 literele (a)-(d) | |||
Articolul 13 (A) alineatul (2) litera (b), prima şi a doua liniuţă | Articolul 134, literele (a) şi (b) | |||
Articolul 13(B), teza introductivă | Articolul 131 | |||
Articolul 13(B) litera (a) | Articolul 131 alineatul (1) litera (a) | |||
Articolul 13(B) litera (b), primul paragraf | Articolul 135 alineatul (1) punctul (1) | |||
Articolul 13(B) litera (b), primul paragraf, punctele (l)-(4) | Articolul 135 alineatul (2), primul paragraf, literele (a)-(d) | |||
Articolul 13(B) litera (b), al doilea paragraf | Articolul 135 alineatul (2), al doilea paragraf | |||
Articolul 13(B) litera (c) | Articolul 136, literele (a) şi (b) | |||
Articolul 13 (B) litera (d) | - | |||
Articolul 13 (B) litera (d), punctele (l)-(5) | Articolul 135 alineatul (1), literele (b)-(f) | |||
Articolul 13(B) litera (d), punctul (5), prima şi a doua liniuţă | Articolul 135 alineatul (1) litera (f) | |||
Articolul 13(B) litera (d), punctul (6) | Articolul 135 alineatul (1) litera (g) | |||
Articolul 13(B) literele (e)-(h) | Articolul 135 alineatul (1) literele (h)-(k) | |||
Articolul 13(C), primul paragraf, punctul (a) | Articolul 137 alineatul (1) litera (d) | |||
Articolul 13(C), primul paragraf, punctul (b) | Articolul 137 alineatul (1), literele (a), (b) şi(c) | |||
Articolul 13(C), al doilea paragraf | Articolul 137 alineatul (2), primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 14 alineatul (1), teza introductivă | Articolul 131 | |||
Articolul 14 alineatul (1) litera (a) | Articolul 140 litera (a) | |||
Articolul 14 alineatul (1) litera (d), primul şi al doilea paragraf | Articolul 143 literele (b) şi (c) | |||
Articolul 14 alineatul (1) litera (e) | Articolul 143 litera (e) | |||
Articolul 14 alineatul (1) litera (g), de la prima la a patra liniuţă | Articolul 143 literele (f)-(i) | |||
Articolul 14 alineatul (1) litera (h) | Articolul 143 litera (j) | |||
Articolul 14 alineatul (1) litera (i) | Articolul 144 | |||
Articolul 14 alineatul (1) litera (j) | Articolul 143 litera (k) | |||
Articolul 14 alineatul (1) litera (k) | Articolul 143 alineatul (1) | |||
Articolul 14 alineatul (2), primul paragraf | Articolul 145 alineatul (1) | |||
Articolul 14 alineatul (2), al doilea paragraf, prima, a doua şi a treia liniuţă | Articolul 145 alineatul (2), primul, al doilea şi al treilea paragraf | |||
Articolul 14 alineatul (2), al treilea paragraf | Articolul 145 alineatul (3) | |||
Articolul 15, teza introductivă | Articolul 131 | |||
Articolul 15, punctul (1) | Articolul 146 alineatul (1) litera (a) | |||
Articolul 15, punctul (2), primul paragraf | Articolul 146 alineatul (1) litera (b) | |||
Articolul 15 punctul (2), al doilea paragraf, prima şi a doua liniuţă | Articolul 147 alineatul (1), primul paragraf, literele (a) şi (b) | |||
Articolul 15 punctul (2), al doilea paragraf, a treia liniuţă, prima parte a tezei | Articolul 147 alineatul (1), primul paragraf, litera (c) | |||
Articolul 15 punctul (2), al doilea paragraf, a treia liniuţă, a doua parte a tezei | Articolul 147 alineatul (1), al doilea paragraf | |||
Articolul 15 punctul (2), al treilea paragraf, prima şi a doua liniuţă | Articolul 147 alineatul (2), primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 15 punctul (2), al patrulea paragraf | Articolul 147 alineatul (2), al treilea paragraf | |||
Articolul 15, punctul (3) | Articolul 146 alineatul (1) litera (d) | |||
Articolul 15, punctul (4), primul paragraf, subpunctele (a) şi (b) | Articolul 148 litera (a) | |||
Articolul 15, punctul (4), primul paragraf, subpunctul (c) | Articolul 148 litera (b) | |||
Articolul 15 punctul (4), al doilea paragraf, prima şi a doua liniuţă | Articolul 150 alineatele (1) şi (2) | |||
Articolul 15, punctul (5) | Articolul 148 litera (c) | |||
Articolul 15, punctul (6) | Articolul 148 litera (f) | |||
Articolul 15, punctul (7) | Articolul 148 litera (e) | |||
Articolul 15, punctul (8) | Articolul 148 litera (d) | |||
Articolul 15, punctul (9) | Articolul 148 litera (g) | |||
Articolul 15 punctul (10), primul paragraf, de la prima la a patra liniuţă | Articolul 151 alineatul (1), primul paragraf, literele (a)-(d) | |||
Articolul 15 punctul (10), al doilea paragraf | Articolul 151 alineatul (1), al doilea paragraf | |||
Articolul 15, punctul (10), al treilea paragraf | Articolul 151 alineatul (2) | |||
Articolul 15, punctul (11) | Articolul 152 | |||
Articolul 15, punctul (12), teza introductivă | Articolul 146 alineatul (1) litera (c) | |||
Articolul 15, punctul (12), a doua teză | Articolul 146 alineatul (2) | |||
Articolul 15, punctul (13) | Articolul 146 alineatul (1) litera (e) | |||
Articolul 15, punctul (14), primul şi al doilea paragraf | Articolul 153, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 15, punctul (15) | Articolul 149 | |||
Articolul 16 alineatul (1) | - | |||
Articolul 16 alineatul (2) | Articolul 164 alineatul (1) | |||
Articolul 16 alineatul (3) | Articolul 166 | |||
Articolul 17 alineatul (1) | Articolul 167 | |||
Articolul 17 alineatele (2), (3) şi (4) | - | |||
Articolul 17 alineatul (5), primul şi al doilea paragraf | Articolul 173 alineatul (1), primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 17 alineatul (5), al treilea paragraf literele (a)-(e) | Articolul 173 alineatul (2) literele (a)-(e) | |||
Articolul 17 alineatul (6) | Articolul 176 | |||
Articolul 17 alineatul (7), prima şi a doua teză | Articolul 177, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 18 alineatul (1) | - | |||
Articolul 18 alineatul (2), primul şi al doilea paragraf | Articolul 179, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 18 alineatul (3) | Articolul 180 | |||
Articolul 18 alineatul (4), primul şi al doilea paragraf | Articolul 183, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 19 alineatul (1), primul paragraf, prima liniuţă | Articolul 174 alineatul (1), primul paragraf, litera (a) | |||
Articolul 19 alineatul (1), primul paragraf, a doua liniuţă, teza introductivă | Articolul 174 alineatul (1), primul paragraf, litera (b) | |||
Articolul 19 alineatul (1), primul paragraf, a doua liniuţă, a doua teză | Articolul 174 alineatul (1), al doilea paragraf | |||
Articolul 19 alineatul (1), al doilea paragraf | Articolul 175 alineatul (1) | |||
Articolul 19 alineatul (2), teza introductivă | Articolul 174 alineatul (2) litera (a) | |||
Articolul 19 alineatul (2), a doua teză | Articolul 174 alineatul (2), literele (a) şi(b) | |||
Articolul 19 alineatul (2), a treia teză | Articolul 174 alineatul (3) | |||
Articolul 19 alineatul (3), primul paragraf, prima şi a doua teză | Articolul 175 alineatul (2), primul paragraf | |||
Articolul 19 alineatul (3), primul paragraf, a treia teză | Articolul 175 alineatul (2), al doilea paragraf | |||
Articolul 19 alineatul (3), al doilea paragraf | Articolul 175 alineatul (3) | |||
Articolul 20 alineatul (1), teza introductivă | Articolul 186 | |||
Articolul 20 alineatul (1) litera (a) | Articolul 184 | |||
Articolul 20 alineatul (1) litera (b), prima parte a tezei introductive | Articolul 185 alineatul (1) | |||
Articolul 20 alineatul (1) litera (b), a doua parte a tezei introductive | Articolul 185 alineatul (2), primul paragraf | |||
Articolul 20 alineatul (1) litera (b), a doua teză | Articolul 185 alineatul (2), al doilea paragraf | |||
Articolul 20 alineatul (2), primul paragraf, teza introductivă | Articolul 187 alineatul (1), primul paragraf | |||
Articolul 20 alineatul (2), primul paragraf, a doua şi a treia teză | Articolul 187 alineatul (2), primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 20 alineatul (2), al doilea şi al treilea paragraf | Articolul 187 alineatul (1), al doilea şi al treilea paragraf | |||
Articolul 20 alineatul (3), primul paragraf, teza introductivă | Articolul 188 alineatul (1), primul paragraf | |||
Articolul 20 alineatul (3), primul paragraf, a doua teză | Articolul 188 alineatul (1), al doilea şi al treilea paragraf | |||
Articolul 20 alineatul (3), primul paragraf, a treia teză | Articolul 188 alineatul (2) | |||
Articolul 20 alineatul (3), al doilea paragraf | Articolul 188 alineatul (2) | |||
Articolul 20 alineatul (4), primul paragraf, de la prima la a patra liniuţă | Articolul 189 literele (a)-(d) | |||
Articolul 20 alineatul (4), al doilea paragraf | Articolul 190 | |||
Articolul 20 alineatul (5) | Articolul 191 | |||
Articolul 20 alineatul (6) | Articolul 192 | |||
Articolul 21 | - | |||
Articolul 22 | - | |||
Articolul 22a | Articolul 249 | |||
Articolul 23, primul paragraf | Articolul 211, primul paragraf Articolul 260 | |||
Articolul 23, al doilea paragraf | Articolul 211, al doilea paragraf | |||
Articolul 24 alineatul (1) | Articolul 281 | |||
Articolul 24 alineatul (2) | Articolul 292 | |||
Articolul 24 alineatul (2) litera (a), primul paragraf | Articolul 284 alineatul (1) | |||
Articolul 24 alineatul (2) litera (a), al doua şi al treilea paragraf | Articolul 284 alineatul (2), primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 24 alineatul (2) litera (b), prima şi a doua teză | Articolul 285, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 24 alineatul (2) litera (c) | Articolul 286 | |||
Articolul 24 alineatul (3), primul paragraf | Articolul 282 | |||
Articolul 24 alineatul (3), al doilea paragraf, teza introductivă | Articolul 283 alineatul (2) | |||
Articolul 24 alineatul (3), al doilea paragraf, a doua teză | Articolul 283 alineatul (1) litera (a) | |||
Articolul 24 alineatul (4), primul paragraf | Articolul 288, primul paragraf, punctele (l)-(4) | |||
Articolul 24 alineatul (4), al doilea paragraf | Articolul 288, al doilea paragraf | |||
Articolul 24 alineatul (5) | Articolul 289 | |||
Articolul 24 alineatul (6) | Articolul 290 | |||
Articolul 24 alineatul (7) | Articolul 291 | |||
Articolul 24 alineatul (8) literele (a), (b) şi(c) | Articolul 293, punctele (1), (2) şi (3) | |||
Articolul 24 alineatul (9) | Articolul 294 | |||
Articolul 24a, primul paragraf, de la prima la a douăsprezecea liniuţă | Articolul 287, punctele (7)-(16) | |||
Articolul 25 alineatul (1) | Articolul 296 alineatul (1) | |||
Articolul 25 alineatul (2), de la prima la a opta liniuţă | Articolul 295 alineatul (1), punctele (1)-(8) | |||
Articolul 25 alineatul (3), primul paragraf, teza introductivă | Articolul 297, primul paragraf, teza introductivă, şi al doilea paragraf | |||
Articolul 25 alineatul (3), primul paragraf, a doua teză | Articolul 298, primul paragraf | |||
Articolul 25 alineatul (3), primul paragraf, a treia teză | Articolul 299 | |||
Articolul 25 alineatul (3), primul paragraf, a patra şi a cincea teză | Articolul 298, al doilea paragraf | |||
Articolul 25 alineatul (3), al doilea paragraf | Articolul 297 primul paragraf, a doua teză | |||
Articolul 25 alineatul (4), primul paragraf | Articolul 272 alineatul (1), primul paragraf, litera (e) | |||
Articolul 25 alineatele (5) şi (6) | - | |||
Articolul 25 alineatul (7) | Articolul 304 | |||
Articolul 25 alineatul (8) | Articolul 301 alineatul (2) | |||
Articolul 25 alineatul (9) | Articolul 296 alineatul (2) | |||
Articolul 25 alineatul (10) | Articolul 296 alineatul (3) | |||
Articolul 25 alineatele (11) şi (12) | - | |||
Articolul 26 alineatul (1), prima şi a doua teză | Articolul 306 alineatul (1), primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 26 alineatul (1), a treia teză | Articolul 306 alineatul (2) | |||
Articolul 26 alineatul (2), prima şi a doua teză | Articolul 307, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 26 alineatul (2), a treia teză | Articolul 308 | |||
Articolul 26 alineatul (3), prima şi a doua teză | Articolul 309, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 26 alineatul (4) | Articolul 310 | |||
Articolul 24a(A) litera (a), primul paragraf | Articolul 311 alineatul (1), punctul (2) | |||
Articolul 24a(A) litera (a), al doilea paragraf | Articolul 311 alineatul (2) | |||
Articolul 26a(A) literele (b) şi (c) | Articolul 311 alineatul (1), punctele (3) şi (4) | |||
Articolul 26a(A) litera (d) | Articolul 311 alineatul (1), punctul (1) | |||
Articolul 26a(A) literele (e) şi (f) | Articolul 311 alineatul (1), punctele (5) şi (6) | |||
Articolul 26a(A) litera (g), teza introductivă | Articolul 311 alineatul (1), punctul (7) | |||
Articolul 26a(A) litera (g), prima şi a doua liniuţă | Articolul 311 alineatul (3) | |||
Articolul 26a(B) alineatul (1) | Articolul 313 alineatul (1) | |||
Articolul 26a(B) alineatul (2) | Articolul 314 | |||
Articolul 26a(A) alineatul (2), prima şi a doua liniuţă | Articolul 314 literele (a)-(d) | |||
Articolul 26a(B) alineatul (3), primul paragraf, prima şi a doua liniuţă | Articolul 315, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 26a(B) alineatul (3), al doilea paragraf | Articolul 312 | |||
Articolul 26a(B) alineatul (3), al doilea paragraf, prima şi a doua liniuţă | Articolul 312, punctele (1) şi (2) | |||
Articolul 26a(B) alineatul (4), primul paragraf | Articolul 316 alineatul (1) | |||
Articolul 26a(B) alineatul (4), primul paragraf literele (a), (b) şi (c) | Articolul 316 alineatul (1), literele (a), (b) şi(c) | |||
Articolul 26a(B) alineatul (4), al doilea paragraf | Articolul 316 alineatul (2) | |||
Articolul 26a(B) alineatul (4), al treilea paragraf, prima şi a doua liniuţă | Articolul 317, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 26a(B) alineatul (5) | Articolul 321 | |||
Articolul 26a(B) alineatul (6) | Articolul 323 | |||
Articolul 26a(B) alineatul (7) | Articolul 322 | |||
Articolul 26a(B) alineatul (7) literele (a), (b) şi (c) | Articolul 322, literele (a), (b) şi (c) | |||
Articolul 26a(B) alineatul (8) | Articolul 324 | |||
Articolul 26a(B) alineatul (9) | Articolul 325 | |||
Articolul 26a(A) alineatul (10), primul şi al doilea paragraf | Articolul 318 alineatul (1), primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 26a(B) alineatul (10), al treilea paragraf, prima şi a doua liniuţă | Articolul 318 alineatul (2), literele (a) şi(b) | |||
Articolul 26a(B) alineatul (10), al patrulea paragraf | Articolul 318 alineatul (3) | |||
Articolul 26a(B) alineatul (11), primul paragraf | Articolul 319 | |||
Articolul 26a(B) alineatul (11), al doilea paragraf litera (a) | Articolul 320 alineatul (1), primul paragraf | |||
Articolul 26a(B) alineatul (11), al doilea paragraf literele (b) şi (c) | Articolul 320 alineatul (1), al doilea paragraf | |||
Articolul 26a(B) alineatul (11), al treilea paragraf | Articolul 320 alineatul (2) | |||
Articolul 26a(C) alineatul (1), teza introductivă | Articolul 333 alineatul (1) Articolul 334 | |||
Articolul 26a(C) alineatul (1), de la prima la a patra liniuţă | Articolul 334 literele (a)-(d) | |||
Articolul 26a(C) alineatul (2), prima şi a doua liniuţă | Articolul 336, literele (a) şi (b) | |||
Articolul 26a(C) alineatul (3) | Articolul 337 | |||
Articolul 26a(C) alineatul (4), primul paragraf, prima, a doua şi a treia liniuţă | Articolul 339, primul paragraf, literele (a), (b) şi (c) | |||
Articolul 26a(C) alineatul (4), al doilea paragraf | Articolul 339, al doilea paragraf | |||
Articolul 26a(C) alineatul (5), primul şi al doilea paragraf | Articolul 340 alineatul (1), primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 26a(C) alineatul (5), al treilea paragraf | Articolul 340 alineatul (2) | |||
Articolul 26a(C) alineatul (6), primul paragraf, prima şi a doua liniuţă | Articolul 338, primul paragraf, literele (a) şi (b) | |||
Articolul 26a(C) alineatul (6), al doilea paragraf | Articolul 338, al doilea paragraf | |||
Articolul 26a(C) alineatul (7) | Articolul 335 | |||
Articolul 26a(D), teza introductivă | - | |||
Articolul 26a(D) litera (a) | Articolul 313 alineatul (2) Articolul 333 alineatul (2) | |||
Articolul 26a(D) litera (b) | Articolul 4, literele (a) şi (c) | |||
Articolul 26a(D) litera (c) | Articolul 35 Articolul 139 alineatul (3), primul paragraf | |||
Articolul 26b(A), primul paragraf, punctul (i), teza introductivă | Articolul 344 alineatul (1), punctul (1) | |||
Articolul 26b(A), primul paragraf, punctul (i), a doua teză | Articolul 344 alineatul (2) | |||
Articolul 26b(A), primul paragraf, punctul (ii), prima şi a patra teză | Articolul 344 alineatul (1), punctul (2) | |||
Articolul 26b(A), al doilea paragraf | Articolul 344 alineatul (3) | |||
Articolul 26b(A), al treilea paragraf | Articolul 345 | |||
Articolul 26b(B), primul paragraf | Articolul 346 | |||
Articolul 26b(B), al doilea paragraf | Articolul 347 | |||
Articolul 26b(C), primul paragraf | Articolul 348 | |||
Articolul 26b(C), al doilea paragraf, prima şi a doua teză | Articolul 349 alineatele (1) şi (2) | |||
Articolul 26b(C), al treilea paragraf | Articolul 350 | |||
Articolul 26b(C), al patrulea paragraf | Articolul 351 | |||
Articolul 26b(D) alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) | Articolul 354, literele (a), (b) şi (c) | |||
Articolul 26b(D) alineatul (2) | Articolul 355 | |||
Articolul 26b(E), primul şi al doilea paragraf | Articolul 356 alineatul (1), primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 26b(E), al treilea şi al patrulea paragraf | Articolul 356 alineatele (2) şi (3) | |||
Articolul 26b(F), teza introductivă | Articolul 198 alineatele (2) şi (3) | |||
Articolul 26b(F), a doua teză | Articolele 208 şi 255 | |||
Articolul 26b(G) alineatul (1), primul paragraf | Articolul 352 | |||
Articolul 26b(G) alineatul (1), al doilea paragraf | - | |||
Articolul 26b(G) alineatul (2) | Articolul 353 | |||
Articolul 26b(G) alineatul (2) litera (b), prima şi a doua teză | Articolul 198 alineatele (1) şi (3) | |||
Articolul 26c(A) literele (a)-(e) | Articolul 358, punctele (l)-(5) | |||
Articolul 26c(B) alineatul (1) | Articolul 359 | |||
Articolul 26c(B) alineatul (2), primul paragraf | Articolul 360 | |||
Articolul 26c(B) alineatul (2), al doilea paragraf, prima parte a tezei introductive | Articolul 361 alineatul (1) | |||
Articolul 26c(B) alineatul (2), al doilea paragraf, a doua parte a tezei introductive | Articolul 361 alineatul (1) literele (a)-(e) | |||
Articolul 26c(B) alineatul (2), al doilea paragraf, a doua teză | Articolul 361 alineatul (2) | |||
Articolul 26c(B) alineatul (3), primul şi al doilea paragraf | Articolul 362 | |||
Articolul 26c(B) alineatul (4) literele (a)-(d) | Articolul 363 literele (a)-(d) | |||
Articolul 26c(B) alineatul (5), primul paragraf | Articolul 364 | |||
Articolul 26c(B) alineatul (5), al doilea paragraf | Articolul 365 | |||
Articolul 26c(B) alineatul (6), primul paragraf | Articolul 366 alineatul (1), primul paragraf | |||
Articolul 26c(B) alineatul (6), a doua şi a treia teză | Articolul 366 alineatul (1), al doilea paragraf | |||
Articolul 26c(B) alineatul (6), al patrulea paragraf | Articolul 366 alineatul (2) | |||
Articolul 26c(B) alineatul (7), teza introductivă | Articolul 367, primul paragraf | |||
Articolul 26c(B) alineatul (7), a doua şi a treia teză | Articolul 367, al doilea paragraf | |||
Articolul 26c(B) alineatul (8) | Articolul 368 | |||
Articolul 26c(B) alineatul (9), teza introductivă | Articolul 369 alineatul (1) | |||
Articolul 26c(B) alineatul (9), a doua şi a treia teză | Articolul 369 alineatul (2), primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 26c(B) alineatul (10) | Articolul 204 alineatul (1), al treilea paragraf | |||
Articolul 27 alineatul (1), prima şi a doua teză | Articolul 395 alineatul (1), primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 27 alineatul (2), prima şi a doua teză | Articolul 395 alineatul (2), primul paragraf | |||
Articolul 2 7 alineatul (2), a treia teză | Articolul 395 alineatul (2), al doilea paragraf | |||
Articolul 27 alineatele (3) şi (4) | Articolul 395 alineatele (3) şi (4) | |||
Articolul 27 alineatul (5) | Articolul 394 | |||
Articolul 28 alineatele (1) şi (la) | - | |||
Articolul 28 alineatul (2), teza introductivă | Articolul 109 | |||
Articolul 28 alineatul (2) litera (a), primul paragraf | Articolul 110, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 28 alineatul (2) litera (a), al doilea paragraf | - | |||
Articolul 28 alineatul (2) litera (a), al treilea paragraf, teza introductivă | Articolul 112, primul paragraf | |||
Articolul 28 alineatul (2) litera (a), al treilea paragraf, a doua şi a treia teză | Articolul 112, al doilea paragraf | |||
Articolul 28 alineatul (2) litera (b) | Articolul 113 | |||
Articolul 28 alineatul (2) litera (b), prima şi a doua teză | Articolul 114 alineatul (1), primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 28 alineatul (2) litera (c), a treia teză | Articolul 114 alineatul (2) | |||
Articolul 28 alineatul (2) litera (d) | Articolul 115 | |||
Articolul 28 alineatul (2) litera (e), primul şi al doilea paragraf | Articolul 118, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 28 alineatul (2) litera (f) | Articolul 120 | |||
Articolul 28 alineatul (2) litera (g) | - | |||
Articolul 28 alineatul (2) litera (h), primul şi al doilea paragraf | Articolul 121, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 28 alineatul (2) litera (i) | Articolul 122 | |||
Articolul 28 alineatul (2) litera (j) | Articolul 117 alineatul (2) | |||
Articolul 28 alineatul (2) litera (k) | Articolul 116 | |||
Articolul 28 alineatul (3) litera (a) | Articolul 370 | |||
Articolul 28 alineatul (3) litera (b) | Articolul 371 | |||
Articolul 28 alineatul (3) litera (c) | Articolul 391 | |||
Articolul 28 alineatul (3) litera (d) | Articolul 372 | |||
Articolul 28 alineatul (3) litera (e) | Articolul 373 | |||
Articolul 28 alineatul (3) litera (f) | Articolul 392 | |||
Articolul 28 alineatul (3) litera (g) | Articolul 374 | |||
Articolul 28 alineatul (3a) | Articolul 376 | |||
Articolul 28 alineatele (4) şi (5) | Articolul 393 alineatele (1) şi (2) | |||
Articolul 28 alineatul (6), primul paragraf, teza introductivă | Articolul 106, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 28 alineatul (6), primul paragraf, a doua teză | Articolul 106, al treilea paragraf | |||
Articolul 28 alineatul (6), al doilea paragraf literele (a), (b) şi (c) | Articolul 107, primul paragraf, literele (a), (b) şi (c) | |||
Articolul 28 alineatul (6), al doilea paragraf litera (d) | Articolul 107, al doilea paragraf | |||
Articolul 28 alineatul (6), al treilea paragraf | Articolul 107, al doilea paragraf | |||
Articolul 28 alineatul (6), al patrulea paragraf literele (a), (b) şi (c) | Articolul 108, literele (a), (b) şi (c) | |||
Articolul 28 alineatul (6), al cincilea şi al şaselea paragraf | - | |||
Articolul 28a alineatul (1), teza introductivă | Articolul 2 alineatul (1) | |||
Articolul 28a alineatul (1) litera (a), primul paragraf | Articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i) | |||
Articolul 28a alineatul (1) litera (a), al doilea paragraf | Articolul 3 alineatul (1) | |||
Articolul 28a alineatul (1) litera (a), al treilea paragraf | Articolul 3 alineatul (3) | |||
Articolul 28a alineatul (1) litera (b) | Articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) | |||
Articolul 28a alineatul (1) litera (c) | Articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) | |||
Articolul 28a alineatul (la) litera (a) | Articolul 3 alineatul (1) litera (a) | |||
Articolul 28a alineatul (la) litera (b), primul paragraf, prima liniuţă | Articolul 3 alineatul (1) litera (b) | |||
Articolul 28a alineatul (la) litera (b), primul paragraf, a doua şi a treia liniuţă | Articolul 3 alineatul (2), primul paragraf, literele (a) şi (b) | |||
Articolul 28a alineatul (la) litera (b), al doilea paragraf | Articolul 3 alineatul (2), al doilea paragraf | |||
Articolul 28a alineatul (2), teza introductivă | - | |||
Articolul 28a alineatul (2) litera (a) | Articolul 2 alineatul (2), litera (a) punctele (i), (ii) şi (iii) | |||
Articolul 28a alineatul (2) litera (b), primul paragraf | Articolul 2 alineatul (2), litera (b) | |||
Articolul 28a alineatul (2) litera (b), primul paragraf, prima şi a doua liniuţă | Articolul 2 alineatul (2), litera (b) punctele (i), (ii) şi (iii) | |||
Articolul 28a alineatul (2) litera (b), al doilea paragraf | Articolul 2 alineatul (2), litera (c) | |||
Articolul 26a alineatul (3), primul şi al doilea paragraf | Articolul 20, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 28a alineatul (4), primul paragraf | Articolul 9 alineatul (2) | |||
Articolul 28a alineatul (4), al doilea paragraf, prima liniuţă | Articolul 172 alineatul (1), al doilea paragraf | |||
Articolul 28a alineatul (4), al doilea paragraf, a doua liniuţă | Articolul 172 alineatul (1), primul paragraf | |||
Articolul 28a alineatul (4), al treilea paragraf | Articolul 172 alineatul (2) | |||
Articolul 28a alineatul (5) litera (b), primul paragraf | Articolul 17 alineatul (1), primul paragraf | |||
Articolul 28a alineatul (5) litera (b), al doilea paragraf | Articolul 17 alineatul (1), al doilea paragraf şi alineatul (2), teza introductivă | |||
Articolul 28a alineatul (5) litera (b), al doilea paragraf, prima liniuţă | Articolul 17 alineatul (2), literele (a) şi(b) | |||
Articolul 28a alineatul (5) litera (b), al doilea paragraf, a doua liniuţă | Articolul 17 alineatul (2) litera (c) | |||
Articolul 28a alineatul (5) litera (b), al doilea paragraf, a treia liniuţă | Articolul 17 alineatul (2) litera (e) | |||
Articolul 28a alineatul (5) litera (b), al doilea paragraf, a cincea, a şasea şi a şaptea liniuţă | Articolul 17 alineatul (2), literele (f), (g) şi(h) | |||
Articolul 28a alineatul (5) litera (b), al doilea paragraf, a opta liniuţă | Articolul 17 alineatul (2) litera (d) | |||
Articolul 28a alineatul (5) litera (b), al treilea paragraf | Articolul 17 alineatul (3) | |||
Articolul 28a alineatul (6), primul paragraf | Articolul 21 | |||
Articolul 28a alineatul (6), al doilea paragraf | Articolul 22 | |||
Articolul 28a alineatul (7) | Articolul 23 | |||
Articolul 28b(A) alineatul (1) | Articolul 40 | |||
Articolul 28b(A) alineatul (2), primul şi al doilea paragraf | Articolul 41, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 28b(A) alineatul (2), al treilea paragraf, prima şi a doua liniuţă | Articolul 42, literele (a) şi (b) | |||
Articolul 28b(B) alineatul (1), primul paragraf, prima şi a doua liniuţă | Articolul 33 alineatul (1), literele (a) şi(b) | |||
Articolul 28b(B) alineatul (1), al doilea paragraf | Articolul 33 alineatul (2) | |||
Articolul 28b(B) alineatul (2), primul paragraf | Articolul 34 alineatul (1) litera (a) | |||
Articolul 28b(B) alineatul (2), primul paragraf, prima şi a doua liniuţă | Articolul 34 alineatul (1) literele (b) şi (c) | |||
Articolul 28b(B) alineatul (2), al doilea paragraf, prima şi a doua teză | Articolul 34 alineatul (2), primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 28b(B) alineatul (2), al treilea paragraf, teza introductiva | Articolul 34 alineatul (3) | |||
Articolul 28b(B) alineatul (2), al treilea paragraf, a doua şi a treia teză | - | |||
Articolul 28b(B) alineatul (3), primul şi al doilea paragraf | Articolul 34 alineatul (4), primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 28b(C) alineatul (1), prima liniuţă, primul paragraf | Articolul 48, primul paragraf | |||
Articolul 28b(C) alineatul (1), prima liniuţă, al doilea paragraf | Articolul 49 | |||
Articolul 28b(C) alineatul (1), a doua şi a treia liniuţă | Articolul 48, al doilea şi al treilea alineat | |||
Articolul 28b(C) alineatele (2) şi (3) | Articolul 47, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 28b(C) alineatul (4) | Articolul 51 | |||
Articolul 28b(D) | Articolul 53 | |||
Articolul 28b(E) alineatul (1), primul şi al doilea paragraf | Articolul 50, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 28b(E) alineatul (2), primul şi al doilea paragraf | Articolul 54, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 28b(E) alineatul (3), primul şi al doilea paragraf | Articolul 44, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 28b(F), primul şi al doilea paragraf | Articolul 5 5, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 28c(A), teza introductivă | Articolul 131 | |||
Articolul 28c(A) litera (a), primul paragraf | Articolul 138 alineatul (1) | |||
Articolul 28c(A) litera (a), al doilea paragraf | Articolul 139 alineatul (1), primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 28c(A) litera (b) | Articolul 138 alineatul (2) litera (a) | |||
Articolul 28c(A) litera (c), primul paragraf | Articolul 138 alineatul (2) litera (b) | |||
Articolul 28c(A) litera (c), al doilea paragraf | Articolul 139 alineatul (2) | |||
Articolul 28c(A) litera (d) | Articolul 138 alineatul (2) litera (c) | |||
Articolul 28c(B), teza introductivă | Articolul 131 | |||
Articolul 28c(B) literele (a), (b) şi (c) | Articolul 140, literele (a), (b) şi (c) | |||
Articolul 28c(C) | Articolul 142 | |||
Articolul 28c(D), primul paragraf | Articolul 143 litera (d) | |||
Articolul 28c(D), al doilea paragraf | Articolul 131 | |||
Articolul 28c(E) punctul (1), prima liniută, înlocuieşte articolul 16 alineatul(i) | ||||
- alineatul (1), primul paragraf | Articolul 155 | |||
- alineatul (1), primul paragraf, punctul A | Articolul 157 alineatul (1) litera (a) | |||
- alineatul (1), primul paragraf, punctul B, primul paragraf literele (a), (b) şi (c) | Articolul 156 alineatul (1) literele (a), (b) şi(c) | |||
- alineatul (1), primul paragraf, punctul B, primul paragraf litera (d), prima şi a doua liniuţă | Articolul 156 alineatul (1) literele (d) şi(e) | |||
- alineatul (1), primul paragraf, punctul B, primul paragraf litera (e), primul paragraf | Articolul 157 alineatul (1) litera (b) | |||
- alineatul (1), primul paragraf, punctul B, primul paragraf litera (e), al doilea paragraf, prima liniuţă | Articolul 154 | |||
- alineatul (1), primul paragraf, punctul B, primul paragraf litera (e), al doilea paragraf, a doua liniuţă, teza introductivă | Articolul 154 | |||
- alineatul (1), primul paragraf, punctul B, primul paragraf litera (e), al doilea paragraf, a doua liniuţă, a doua teza | Articolul 157 alineatul (2) | |||
- alineatul (1), primul paragraf, punctul B, primul paragraf litera (e), al treilea paragraf, prima liniuţă | - | |||
- alineatul (1), primul paragraf, punctul B, primul paragraf litera (e), al treilea paragraf, a doua, a treia şi a patra liniuţă | Articolul 158 alineatul (1) literele (a), (b) şi(c) | |||
- alineatul (1), primul paragraf, punctul B, al doilea paragraf | Articolul 156 alineatul (2) | |||
- alineatul (1), primul paragraf, punctul C | Articolul 159 | |||
- alineatul (1), primul paragraf, punctul D, primul paragraf literele (a) şi (b) | Articolul 160 alineatul (1) literele (a) şi (b) | |||
- alineatul (1), primul paragraf, punctul D, al doilea paragraf | Articolul 160 alineatul (2) | |||
- alineatul (1), primul paragraf, punctul E, prima şi a doua liniuţă | Articolul 161 literele (a) şi (b) | |||
- alineatul (1), al doilea paragraf | Articolul 202 | |||
- alineatul (1), al treilea paragraf | Articolul 163 | |||
Articolul 28c(E) punctul (1), a doua liniuţă, adaugă alineatul (la) la articolul 16 | ||||
- alineatul (la) | Articolul 162 | |||
Articolul 28c(E) punctul (2), prima liniuţă, modifică articolul 16 alineatul (2) | ||||
- alineatul (2), primul paragraf | Articolul 164 alineatul (1) | |||
Articolul 28c(E) punctul (2), a doua liniuţă, adaugă al doilea şi al treilea paragraf la articolul 16 alineatul (2) | ||||
- alineatul (2), al doilea paragraf | Articolul 164 alineatul (2) | |||
- alineatul (2), al treilea paragraf | Articolul 165 | |||
Articolul 28c(E) punctul (3), de la prima la a cincea liniuţă | Articolul 141 literele (a)-(e) | |||
Articolul 28d alineatul (1), prima şi a doua teză | Articolul 68, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 28d alineatele (2) şi (3) | Articolul 69 alineatele (1) şi (2) | |||
Articolul 28d alineatul (4), primul şi al doilea paragraf | Articolul 67 alineatele (1) şi (2) | |||
Articolul 28e alineatul (1), primul paragraf | Articolul 83 | |||
Articolul 28e alineatul (1), al doilea paragraf, prima şi a doua teză | Articolul 84 alineatele (1) şi (2) | |||
Articolul 28e alineatul (2) | Articolul 76 | |||
Articolul 28e alineatul (3) | Articolul 93, al doilea paragraf, litera (b) | |||
Articolul 28e alineatul (4) | Articolul 94 alineatul (1) | |||
Articolul 28f, punctul (1) înlocuieşte articolul 17 alineatele (2), (3) şi (4) | ||||
- alineatul (2), litera (a) | Articolul 168 litera (a) | |||
- alineatul (2), litera (b) | Articolul 168 litera (e) | |||
- alineatul (2), litera (c) | Articolul 168 literele (b) şi (d) | |||
- alineatul (2), litera (d) | Articolul 168 litera (c) | |||
- alineatul (3), literele (a), (b) şi (c) | Articolul 169 literele (a) şi (b) Articolul 170 literele (a) şi (b) | |||
- alineatul (4), primul paragraf, teza introductivă | Articolul 171 alineatul (1), primul paragraf | |||
- alineatul (4), primul paragraf, a doua teză | Articolul 171 alineatul (2), primul paragraf | |||
- alineatul (4), al doilea paragraf litera (a) | Articolul 171 alineatul (1), al doilea paragraf | |||
- alineatul (4), al doilea paragraf litera (b) | Articolul 171 alineatul (2), al doilea paragraf | |||
- alineatul (4), al doilea paragraf litera (c) | Articolul 171 alineatul (3) | |||
Articolul 28f, punctul (2) înlocuieşte articolul 18 alineatul (1) | ||||
- alineatul (1), litera (a) | Articolul 178 litera (a) | |||
- alineatul (1), litera (b) | Articolul 178 litera (e) | |||
- alineatul (1), litera (c) | Articolul 178 literele (b) şi (d) | |||
- alineatul (1), litera (d) | Articolul 178 litera (f) | |||
- alineatul (1), litera (e) | Articolul 178 litera (c) | |||
Articolul 28f, punctul (3) adaugă alineatul (3a) la articolul 18 | ||||
- alineatul (3a), prima parte a tezei | Articolul 181 | |||
- alineatul (3a), a doua parte a tezei | Articolul 182 | |||
Articolul 28g înlocuieşte articolul 21 | ||||
- alineatul (1) litera (a), primul paragraf | Articolul 193 | |||
- alineatul (1) litera (a), al doilea paragraf | Articolul 194 alineatele (1) şi (2) | |||
- alineatul (1), litera (b) | Articolul 196 | |||
- alineatul (1) litera (c), primul paragraf, prima, a doua şi a treia liniuţă | Articolul 197 alineatul (1), literele (a), (b) şi(c) | |||
- alineatul (1) litera (c), al doilea paragraf | Articolul 197 alineatul (2) | |||
- alineatul (1), litera (d) | Articolul 203 | |||
- alineatul (1), litera (e) | Articolul 200 | |||
- alineatul (1), litera (f) | Articolul 195 | |||
- alineatul (2) | - | |||
- alineatul (2) litera (a), teza introductivă | Articolul 204 alineatul (1), primul paragraf | |||
- alineatul (2) litera (a), a doua teză | Articolul 204 alineatul (2) | |||
- alineatul (2), litera (b) | Articolul 204 alineatul (1), al doilea paragraf | |||
- alineatul (2) litera (c), primul paragraf | Articolul 199 alineatul (1) literele (a)-(g) | |||
- alineatul (2) litera (c), al doilea, al treilea şi a patrulea paragraf | Articolul 199 alineatele (2), (3) şi (4) | |||
- alineatul (3) | Articolul 205 | |||
- alineatul (4) | Articolul 201 | |||
Articolul 28h înlocuieşte articolul 22 | ||||
- alineatul (1), alineatul (a), prima şi a doua teză | Articolul 213 alineatul (1), primul şi al doilea paragraf | |||
- alineatul (1), litera (b) | Articolul 213 alineatul (2) | |||
- alineatul (1) litera (c), prima liniuţă, teza introductivă | Articolul 214 alineatul (1) litera (a) | |||
- alineatul (1) litera (c), prima liniuţă, a doua teză | Articolul 214 alineatul (2) | |||
- alineatul (1) litera (c), a doua şi a treia liniuţă | Articolul 214 alineatul (1) literele (b) şi(c) | |||
- alineatul (1), alineatul (d), prima şi a doua teză | Articolul 215, primul şi al doilea paragraf | |||
- alineatul (1), litera (e) | Articolul 216 | |||
- alineatul (2), litera (a) | Articolul 242 | |||
- alineatul (2) litera (b), prima şi a doua liniuţă | Articolul 243 alineatele (1) şi (2) | |||
- alineatul (3) litera (a), primul paragraf, teza introductivă | Articolul 220, punctul (1) | |||
- alineatul (3) litera (a), primul paragraf, a doua teză | Articolul 220, punctele (2) şi (3) | |||
- alineatul (3) litera (a), al doilea paragraf | Articolul 220, punctele (3) şi (4) | |||
- alineatul (3) litera (a), al treilea paragraf, prima şi a doua teză | Articolul 221 alineatul (1), primul şi al doilea paragraf | |||
- alineatul (3) litera (a), al patrulea paragraf | Articolul 221 alineatul (2) | |||
- alineatul (3) litera (a), al cincilea paragraf, teza introductivă | Articolul 219 | |||
- alineatul (3) litera (a), al cincilea paragraf, a doua teză | Articolul 228 | |||
- alineatul (3) litera (a), al şaselea paragraf | Articolul 222 | |||
- alineatul (3) litera (a), al şaptelea paragraf | Articolul 223 | |||
- alineatul (3) litera (a), al treilea paragraf, prima şi a doua teză | Articolul 224 alineatele (1) şi (2) | |||
- alineatul (3) litera (a), al nouălea paragraf, prima şi a doua teză | Articolul 224 alineatul (3), primul paragraf | |||
- alineatul (3) litera (a), al nouălea paragraf, a treia teză | Articolul 224 alineatul (3), al doilea paragraf | |||
- alineatul (3) litera (a), al zecelea paragraf | Articolul 225 | |||
- alineatul (3) litera (b), primul paragraf, de la prima la a douăsprezecea liniuţă | Articolul 226, punctele (1)-(12) | |||
- alineatul (3) litera (b), primul paragraf, a treisprezecea liniuţă | Articolul 226, punctele (13) şi (14) | |||
- alineatul (3) litera (b), primul paragraf, a paisprezecea liniuţă | Articolul 226, punctul (15) | |||
- alineatul (3) litera (b), al doilea paragraf | Articolul 227 | |||
- alineatul (3) litera (b), al treilea paragraf | Articolul 229 | |||
- alineatul (3) litera (b), al patrulea paragraf | Articolul 230 | |||
- alineatul (3) litera (b), al cincilea paragraf | Articolul 231 | |||
- alineatul (3) litera (c), primul paragraf | Articolul 232 | |||
- alineatul (3) litera (c), al doilea paragraf, teza introductivă | Articolul 233 alineatul (1), primul paragraf | |||
- alineatul (3) litera (c), al doilea paragraf, prima liniuţă, teza introductivă | Articolul 233 alineatul (1), primul paragraf, litera (a) | |||
- alineatul (3) litera (c), al doilea paragraf, prima liniuţă, a doua teză | Articolul 233 alineatul (2) | |||
- alineatul (3) litera (c), al doilea paragraf, a doua liniuţă, teza introductivă | Articolul 233 alineatul (1), primul paragraf, litera (b) | |||
- alineatul (3) litera (c), al doilea paragraf, a doua liniuţă, a doua teză | Articolul 233 alineatul (3) | |||
- alineatul (3) litera (c), al treilea paragraf, teza introductivă | Articolul 233 alineatul (1), al doilea paragraf | |||
- alineatul (3) litera (c), al treilea paragraf, a doua teză | Articolul 237 | |||
- alineatul (3) litera (c), al patrulea paragraf, prima şi a doua teză | Articolul 234 | |||
- alineatul (3) litera (c), al cincilea paragraf | Articolul 235 | |||
- alineatul (3) litera (c), al şaselea paragraf | Articolul 236 | |||
- alineatul (3) litera (d), primul paragraf | Articolul 244 | |||
- alineatul (3) litera (d), al doilea paragraf, teza introductivă | Articolul 245 alineatul (1) | |||
- alineatul (3) litera (d), al doilea paragraf, a doua şi a treia teză | Articolul 245 alineatul (2), primul şi al doilea paragraf | |||
- alineatul (3) litera (d), al treilea paragraf, prima şi a doua teză | Articolul 246, primul şi al doilea paragraf | |||
- alineatul (3) litera (d), al cincilea şi al şaselea paragraf | Articolul 247 alineatele (1), (2) şi (3) | |||
- alineatul (3) litera (d), al şaptelea paragraf | Articolul 248 | |||
- alineatul (3) litera (e), primul paragraf | Articolele 217 şi 241 | |||
- alineatul (3) litera (e), al doilea paragraf | Articolul 218 | |||
- alineatul (4) litera (a), prima şi a doua teză | Articolul 252 alineatul (1) | |||
- alineatul (4) litera (a), a treia şi a patra teză | Articolul 252 alineatul (2), primul şi al doilea paragraf | |||
- alineatul (4) litera (a), a cincea teză | Articolul 250 alineatul (2) | |||
- alineatul (4) litera (b) | Articolul 250 alineatul (1) | |||
- alineatul (4) litera (c), prima liniuţă, primul şi al doilea paragraf | Articolul 251 literele (a) şi (b) | |||
- alineatul (4) litera (c), a doua liniuţă, primul paragraf | Articolul 251 litera (c) | |||
- alineatul (4) litera (c), a doua liniuţă, al doilea paragraf | Articolul 251 alineatul (1) literele (d) şi(e) | |||
- alineatul (5) | Articolul 206 | |||
- alineatul (6) litera (a), prima şi a doua teză | Articolul 261 alineatul (1) | |||
- alineatul (6) litera (a), a treia teză | Articolul 261 alineatul (2) | |||
- alineatul (6) litera (b), primul paragraf | Articolul 262 | |||
- alineatul (6) litera (b), al doilea paragraf, teza introductivă | Articolul 263 alineatul (1), primul paragraf | |||
- alineatul (6) litera (b), al doilea paragraf, a doua teză | Articolul 263 alineatul (2) | |||
- alineatul (6), litera (b), al treilea paragraf, prima şi a doua liniuţă | Articolul 264 alineatul (1), literele (a) şi(b) | |||
- alineatul (6) litera (b), al treilea paragraf, a treia liniuţă, teza introductivă | Articolul 264 alineatul (1) litera (d) | |||
- alineatul (6) litera (b), al treilea paragraf, a treia liniuţă, a doua teză | Articolul 264 alineatul (2), primul paragraf | |||
- alineatul (6), litera (b), al patrulea paragraf, prima liniuţă | Articolul 264 alineatul (1) literele (c) şi(e) | |||
- alineatul (6) litera (b), al patrulea paragraf, a doua liniuţă, teza introductivă | Articolul 264 alineatul (1) litera (f) | |||
- alineatul (6) litera (b), al patrulea paragraf, a doua liniuţă, a doua teză | Articolul 264 alineatul (2), al doilea paragraf | |||
- alineatul (6) litera (b), al cincilea paragraf, prima şi a doua liniuţă | Articolul 265 alineatul (1), literele (a) şi(b) | |||
- alineatul (6) litera (b), al cincilea paragraf, a treia liniuţă, teza introductivă | Articolul 265 alineatul (1) litera (c) | |||
- alineatul (6) litera (b), al cincilea paragraf, a treia liniuţă, a doua teză | Articolul 265 alineatul (2) | |||
- alineatul (6) litera (c), prima liniuţă | Articolul 263 alineatul (1), al doilea paragraf | |||
- alineatul (6) litera (c), a doua liniuţă | Articolul 266 | |||
- alineatul (6) litera (d) | Articolul 254 | |||
- alineatul (6) litera (e), primul paragraf | Articolul 268 | |||
- alineatul (6) litera (e), al doilea paragraf | Articolul 259 | |||
- alineatul (7), prima parte a tezei | Articolul 207, primul paragraf Articolul 256 Articolul 267 | |||
- alineatul (7), a doua parte a tezei | Articolul 207, al doilea paragraf | |||
- alineatul (8), primul şi al doilea paragraf | Articolul 273, primul şi al doilea paragraf | |||
- alineatul (9) litera (a), primul paragraf, prima liniuţă | Articolul 272 alineatul (1), primul paragraf, litera (c) | |||
- alineatul (9) litera (a), primul paragraf, a doua liniuţă | Articolul 272 alineatul (1), primul paragraf, literele (a) şi (d) | |||
- alineatul (9) litera (a), primul paragraf, a treia liniuţă | Articolul 272 alineatul (1), primul paragraf, litera (b) | |||
- alineatul (9) litera (a), al doilea paragraf | Articolul 272 alineatul (1), al doilea paragraf | |||
- alineatul (9) litera (b) | Articolul 272 alineatul (3) | |||
- alineatul (9) litera (c) | Articolul 212 | |||
- alineatul (9) litera (d), primul paragraf, prima şi a doua liniuţă | Articolul 238 alineatul (1), literele (a) şi(b) | |||
- alineatul (9) litera (d), al doilea paragraf, prima şi a patra liniuţă | Articolul 238 alineatul (2), literele (a)-(d) | |||
- alineatul (9) litera (d), al treilea paragraf | Articolul 238 alineatul (3) | |||
- alineatul (9) litera (e), primul paragraf | Articolul 239 | |||
- alineatul (9) litera (e), al doilea paragraf, prima şi a doua liniuţă | Articolul 240, punctele (1) şi (2) | |||
- alineatul (10) | Articolele 209 şi 257 | |||
- alineatul (11) | Articolele 210 şi 258 | |||
- alineatul (12), teza introductivă | Articolul 269 | |||
- alineatul (12) litera (a), prima, a doua şi a treia liniuţă | Articolul 270 literele (a), (b) şi (c) | |||
- alineatul (12) litera (b), prima, a doua şi a treia liniuţă | Articolul 271 literele (a), (b) şi (c) | |||
Articolul 28i adaugă al treilea paragraf la articolul 24 alineatul (3) | ||||
- alineatul (3), al treilea paragraf | Articolul 283 alineatul (1) literele (b) şi(c) | |||
Articolul 28j, punctul (1) adaugă al doilea paragraf la articolul 25 alineatul (4) | ||||
- alineatul (4), al doilea paragraf | Articolul 272 alineatul (2) | |||
Articolul 28j, punctul (2) înlocuieşte articolul 25 alineatele (5) şi (6) | ||||
- alineatul (5), primul paragraf, literele (a), (b) şi (c) | Articolul 300, punctele (1), (2) şi (3) | |||
- alineatul (5), al doilea paragraf | Articolul 302 | |||
- alineatul (6), litera (a), primul paragraf, teza introductivă | Articolul 301 alineatul (1) | |||
- alineatul (6), litera (a), primul paragraf, a doua teză | Articolul 303 alineatul (1) | |||
- alineatul (6) litera (a), al doilea paragraf, prima, a doua şi a treia liniuţă | Articolul 303 alineatul (2) literele (a), (b) şi(c) | |||
- alineatul (6) litera (a), al treilea paragraf | Articolul 303 alineatul (3) | |||
- alineatul (6) litera (b) | Articolul 301 alineatul (1) | |||
Articolul 28j, punctul (3) adaugă al doilea paragraf la articolul 25 alineatul (9) | ||||
- alineatul (9), al doilea paragraf | Articolul 305 | |||
Articolul 28k, punctul (1), primul paragraf | - | |||
Articolul 28k, punctul (1), al doilea paragraf, litera (a) | Articolul 158 alineatul (3) | |||
Articolul 28k, punctul (1), al doilea paragraf, literele (b) şi (c) | - | |||
Articolul 28k, punctele (2) (3) şi (4) | - | |||
Articolul 28k, punctul (5) | Articolul 158 alineatul (2) | |||
Articolul 281, primul paragraf | - | |||
Articolul 281, al doilea şi al treilea alineat | Articolul 402 alineatele (1) şi (2) | |||
Articolul 281, al patrulea paragraf | - | |||
Articolul 28m | Articolul 399, primul paragraf | |||
Articolul 28n | - | |||
Articolul 28o alineatul (1), teza introductivă | Articolul 326, primul paragraf | |||
Articolul 28o alineatul (1) litera (a), teza introductivă | Articolul 327 alineatele (1) şi (3) | |||
Articolul 28o alineatul (1) litera (a), a doua teză | Articolul 327 alineatul (2) | |||
Articolul 28o alineatul (1) litera (b) | Articolul 328 | |||
Articolul 28o alineatul (1) litera (c), prima, a doua şi a treia liniuţă | Articolul 329 literele (a), (b) şi (c) | |||
Articolul 28o alineatul (1) litera (d), primul şi al doilea paragraf | Articolul 330, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 28o alineatul (1) litera (e) | Articolul 332 | |||
Articolul 28o alineatul (1) litera (f) | Articolul 331 | |||
Articolul 28o alineatul (1) litera (g) | Articolul 4 litera (b) | |||
Articolul 28o alineatul (1) litera (h) | Articolul 35 Articolul 139 alineatul (3), al doilea paragraf | |||
Articolul 28o alineatul (2) | Articolul 326, al doilea paragraf | |||
Articolul 28o alineatul (3) | Articolul 341 | |||
Articolul 28o alineatul (4) | - | |||
Articolul 28p alineatul (1), prima, a doua şi a treia liniuţă | Articolul 405, punctele (1), (2) şi (3) | |||
Articolul 28p alineatul (2) | Articolul 406 | |||
Articolul 28p alineatul (3), primul paragraf, prima şi a doua liniuţă | Articolul 407 literele (a) şi (b) | |||
Articolul 28p alineatul (3), al doilea paragraf | - | |||
Articolul 28p alineatul (4), literele (a)-(d) | Articolul 408 alineatul (1), literele (a)-(d) | |||
Articolul 28p alineatul (5), prima şi a doua liniuţă | Articolul 408 alineatul (2), literele (a) şi(b) | |||
Articolul 28p alineatul (6) | Articolul 409 | |||
Articolul 28p alineatul (7), primul paragraf, literele (a), (b) şi (c) | Articolul 410 alineatul (1) literele (a), (b) şi(c) | |||
Articolul 28p alineatul (7), al doilea paragraf, prima liniuţă | - | |||
Articolul 28p alineatul (7), al doilea paragraf, a doua, a treia şi a patra liniuţă | Articolul 410 alineatul (2) literele (a), (b) şi(c) | |||
Articolul 29 alineatele (l)-(4) | Articolul 398 alineatele (l)-(4) | |||
Articolul 29a | Articolul 397 | |||
Articolul 30 alineatul (1) | Articolul 396 alineatul (1) | |||
Articolul 30 alineatul (2), prima şi a doua teză | Articolul 396 alineatul (2), primul paragraf | |||
Articolul 30 alineatul (2), a treia teză | Articolul 396 alineatul (2), al doilea paragraf | |||
Articolul 30 alineatele (3) şi (4) | Articolul 396 alineatele (3) şi (4) | |||
Articolul 31 alineatul (1) | - | |||
Articolul 31 alineatul (2) | Articolul 400 | |||
Articolul 33 alineatul (1) | Articolul 401 | |||
Articolul 33 alineatul (2) | Articolul 2 alineatul (3) | |||
Articolul 33a alineatul (1), teza introductivă | Articolul 274 | |||
Articolul 33a alineatul (1) litera (a) | Articolul 275 | |||
Articolul 33a alineatul (1) litera (b) | Articolul 276 | |||
Articolul 33a alineatul (1) litera (c) | Articolul 277 | |||
Articolul 33a alineatul (2), teza introductivă | Articolul 278 | |||
Articolul 33a alineatul (2) litera (a) | Articolul 279 | |||
Articolul 33a alineatul (2) litera (b) | Articolul 280 | |||
Articolul 34 | Articolul 404 | |||
Articolul 35 | Articolul 403 | |||
Articolele 36 şi 37 | - | |||
Articolul 38 | Articolul 414 | |||
Anexa A, punctele (I), (1) şi (2) | Anexa VII, punctul (1) literele (a) şi (b) | |||
Anexa A, punctele (I) şi (3) | Anexa VII, punctul (1) literele (c) şi (d) | |||
Anexa A, punctele (I), (1) şi (6) | Anexa VII, punctul (2) literele (a)-(f) | |||
Anexa A, punctele (III) şi (IV) | Anexa VII, punctele (3) şi (4) | |||
Anexa A punctele (IV) şi (l)-(4) | Anexa VII, punctul (4) literele (a)-(d) | |||
Anexa A, punctul V | Articolul 295 alineatul (2) | |||
Anexa B, teza introductivă | Articolul 295 alineatul (1), punctul (5) | |||
Anexa B, de la prima la a noua liniuţă | Anexa VIII, punctele (l)-(9) | |||
Anexa C | - | |||
Anexa D, punctele (l)-(l 3) | Anexa I, punctele (l)-(l 3) | |||
Anexa E, punctul (2) | Anexa X, partea A, punctul (1) | |||
Anexa E, punctul (7) | Anexa X, partea A, punctul (2) | |||
Anexa E, punctul (11) | Anexa X, partea A, punctul (3) | |||
Anexa E, punctul (15) | Anexa X, partea A, punctul (4) | |||
Anexa F, punctul (1) | Anexa X, partea B, punctul (1) | |||
Anexa F, punctul (2) | Anexa X, partea B, punctul (2) literele (a)-(j) | |||
Anexa F, punctele (5)-(8) | Anexa X, partea B, punctele (3)-(6) | |||
Anexa F, punctul (10) | Anexa X, partea B, punctul (7) | |||
Anexa F, punctul (12) | Anexa X, partea B, punctul (8) | |||
Anexa F, punctul (16) | Anexa X, partea B, punctul (9) | |||
Anexa F, punctul (17), primul şi al doilea paragraf | Anexa X, partea B, punctul (10) | |||
Anexa F, punctul (23) | Anexa X, partea B, punctul (11) | |||
Anexa F, punctul (25) | Anexa X, partea B, punctul (12) | |||
Anexa F, punctul (27) | Anexa X, partea B, punctul (13) | |||
Anexa G, punctele (1) şi (2) | Articolul 391 | |||
Anexa H, primul paragraf | Articolul 98 alineatul (3) | |||
Anexa H, al doilea paragraf, teza introductivă | - | |||
Anexa H, al doilea paragraf, punctele (l)-(6) | Anexa III, punctele (l)-(6) | |||
Anexa H, al doilea paragraf, punctul (7), primul şi al doilea paragraf | Anexa III, punctele (7) şi (8) | |||
Anexa H, al doilea paragraf, punctele (8)-(l 7) | Anexa III, punctele (9)-(l 8) | |||
Anexa I, teza introductivă | - | |||
Anexa I, litera (a), de la prima la a şaptea liniuţă | Anexa IX, partea A, punctele (l)-(7) | |||
Anexa I, litera (b), prima şi a doua liniuţă | Anexa IX, partea B, punctele (1) şi (2) | |||
Anexa I, litera (c) | Anexa IX, partea C | |||
Anexa J, teza introductivă | Anexa V, teza introductivă | |||
Anexa J | Anexa V, punctele (l)-(25) | |||
Anexa K, punctul (1), prima, a doua şi a treia liniuţă | Anexa IV, punctul (1) literele (a), (b) şi (c) | |||
Anexa K, punctele (2)-(5) | Anexa IV, punctele (2)-(5) | |||
Anexa L, al primul paragraf, punctele (l)-(5) | Anexa II, punctele (l)-(5) | |||
Anexa L, al doilea paragraf | Articolul 56 alineatul (2) | |||
Anexa M, literele (a)-(f) | Anexa VI, punctele (l)-(6) | |||
Articolul 1, punctul (1), al doilea paragraf, al Directivei 89/465/CEE | Articolul 133, al doilea paragraf | |||
Articolul 2 al Directivei 94/5/CE | Articolul 342 | |||
Articolul 3, prima şi a doua teză, al Directivei 94/5/CE | Articolul 343, primul şi al doilea paragraf | |||
Articolul 4 al Directivei 2002/38/CE | Articolul 56 alineatul (3) Articolul 5 7 alineatul (2) Articolul 357 | |||
Articolul 5 al Directivei 2002/38/CE | - | |||
Anexa VIII, partea (II), punctul (2) litera (a), din actul de aderare al Greciei | Articolul 287, punctul (1) | |||
Anexa VIII, partea (II), punctul (2) litera (b), din actul de aderare al Greciei | Articolul 375 | |||
Anexa XXXII, partea (IV), punctul (3) litera (a), prima şi a doua liniuţă, teza introductivă, din actul de aderare al Spaniei şi al Portugaliei | Articolul 287, punctele (2) şi (3) | |||
Anexa XXXII, partea (IV), punctul (3) litera (b), primul paragraf, din actul de aderare al Spaniei şi al Portugaliei | Articolul 377 | |||
Anexa XV, partea (IX), punctul (2) litera (b), primul paragraf, din actul de aderare al Austriei, Finlandei şi Suediei | Articolul 104 | |||
Anexa XV, partea (IX), punctul (2) litera (b), primul paragraf, din actul de aderare al Austriei, Finlandei şi Suediei | Articolul 287, punctul (4) | |||
Anexa XV, partea (IX), punctul (2) litera (b), primul paragraf, din actul de aderare al Austriei, Finlandei şi Suediei | Articolul 117 alineatul (1) | |||
Anexa XV, partea (IX), punctul (2) litera (g), primul paragraf, din actul de aderare al Austriei, Finlandei şi Suediei | Articolul 119 | |||
Anexa XV, partea (IX), punctul (2) litera (h), primul paragraf, prima şi a doua liniuţă, din actul de aderare al Austriei, Finlandei şi Suediei | Articolul 378 alineatul (1) | |||
Anexa XV, partea (IX), punctul (2) litera (i), primul paragraf, prima liniuţă, din actul de aderare al Austriei, Finlandei şi Suediei | ||||
Anexa XV, partea (IX), punctul (2) litera (i), primul paragraf, a doua şi a treia liniuţă, din actul de aderare al Austriei, Finlandei şi Suediei | Articolul 378 alineatul (2), literele (a) şi(b) | |||
Anexa XV, partea (IX), punctul (2) litera (j), din actul de aderare al Austriei, Finlandei şi Suediei | Articolul 287, punctul (5) | |||
Anexa XV, partea (IX), punctul (2) litera (1), primul paragraf, din actul de aderare al Austriei, Finlandei şi Suediei | Articolul 111 litera (a) | |||
Anexa XV, partea (IX), punctul (2) litera (m), primul paragraf, din actul de aderare al Austriei, Finlandei şi Suediei | Articolul 379 alineatul (1) | |||
Anexa XV, partea (IX), punctul (2) litera (n), primul paragraf, prima şi a doua liniuţă, din actul de aderare al Austriei, Finlandei şi Suediei | Articolul 379 alineatul (2) | |||
Anexa XV, partea (IX), punctul (2) litera (x), prima liniuţă, din actul de aderare al Austriei, Finlandei şi Suediei | Articolul 253 | |||
Anexa XV, partea (IX), punctul (2) litera (x), a doua liniuţă, din actul de aderare al Austriei, Finlandei şi Suediei | Articolul 287, punctul (6) | |||
Anexa XV, partea (IX), punctul (2) litera (z), primul paragraf, din actul de aderare al Austriei, Finlandei şi Suediei | Articolul 111 litera (b) | |||
Anexa XV, partea (IX), punctul (2) litera (a)a), primul paragraf, prima şi a doua liniuţă, din actul de aderare al Austriei, Finlandei şi Suediei | Articolul 380 | |||
Protocolul nr. 2 al actului de aderare al Austriei, Finlandei şi Suediei privind insulele Aland | Articolul 6 alineatul (1) litera (d) | |||
Anexa V alineatul (5) punctul (1) litera (a) al actului de aderare din 2003 al Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei şi Slovaciei | Articolul 123 | |||
Anexa V alineatul (5), punctul (1) litera (b), din actul de aderare din 2003 | Articolul 381 | |||
Anexa VI alineatul (7), punctul (1) litera (a), din actul de aderare din 2003 | Articolul 124 | |||
Anexa VI alineatul (7), punctul (1) litera (b), din actul de aderare din 2003 | Articolul 382 | |||
Anexa VII alineatul (7), punctul (1), primul şi al doilea paragraf, din actul de aderare din 2003 | Articolul 125 alineatele (1) şi (2) | |||
Anexa VII alineatul (7), punctul (1), al treilea paragraf, din actul de aderare din 2003 | " | |||
Anexa VII alineatul (7), punctul (1), al patrulea paragraf, din actul de aderare din 2003 | Articolul 383 litera (a) | |||
Anexa VII alineatul (7), punctul (1), al cincilea paragraf, din actul de aderare din 2003 | ||||
Anexa VII alineatul (7), punctul (1), al şaselea paragraf, din actul de aderare din 2003 | Articolul 383 litera (b) | |||
Anexa VIII alineatul (7), punctul (1) litera (a), din actul de aderare din 2003 | - | |||
Anexa VIII alineatul (7), punctul (1) litera (b), din actul de aderare din 2003 | Articolul 384 litera (a) | |||
Anexa VIII alineatul (7), punctul (1), al treilea paragraf, din actul de aderare din 2003 | Articolul 384 litera (b) | |||
Anexa IX alineatul (8), punctul (1), din actul de aderare din 2003 | Articolul 385 | |||
Anexa X alineatul (7), punctul (1) litera (a) subpunctele (i) şi (ii), din actul de aderare din 2003 | Articolul 126 literele (a) şi (b) | |||
Anexa X alineatul (7), punctul (1) litera (c), din actul de aderare din 2003 | Articolul 386 | |||
Anexa XI alineatul (7), punctul (1), din actul de aderare din 2003 | Articolul 127 | |||
Anexa XI alineatul (7), punctul (2) litera (a), din actul de aderare din 2003 | Articolul 387 litera (c) | |||
Anexa XI alineatul (7), punctul (2) litera (b), din actul de aderare din 2003 | Articolul 387 litera (a) | |||
Anexa XI alineatul (7), punctul (2) litera (c), din actul de aderare din 2003 | Articolul 387 litera (b) | |||
Anexa XII alineatul (9), punctul (1) litera (a), din actul de aderare din 2003 | Articolul 128 alineatele (1) şi (2) | |||
Anexa XII alineatul (9), punctul (1) litera (b), din actul de aderare din 2003 | Articolul 128 alineatele (3), (4) şi (5) | |||
Anexa XII alineatul (9), punctul (2), din actul de aderare din 2003 | Articolul 388 | |||
Anexa XIII alineatul (9), punctul (1) litera (a), din actul de aderare din 2003 | Articolul 129 alineatele (1) şi (2) | |||
Anexa XIII alineatul (9), punctul (1) litera (b), din actul de aderare din 2003 | Articolul 389 | |||
Anexa XIV alineatul (7), primul paragraf, din actul de aderare din 2003 | Articolul 130 literele (a) şi (b) | |||
Anexa XIV alineatul (7), al doilea paragraf, din actul de aderare din 2003 | - | |||
Anexa XIV alineatul (7), al treilea paragraf, din actul de aderare din 2003 | Articolul 390 |
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007