Titlul xii - REGIMURI SPECIALE - Directiva 2006/112/CE/28-nov-2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0
În vigoare Versiune de la: 14 August 2025 până la: 31 Decembrie 2026
TITLUL XII:REGIMURI SPECIALE
Art. 280a
În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
1.«cifra de afaceri anuală la nivel de stat membru» înseamnă valoarea totală anuală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii, exclusiv TVA, efectuate de o persoană impozabilă în acel stat membru în decursul unui an calendaristic;
2.«cifra de afaceri anuală la nivel de Uniune» înseamnă valoarea totală anuală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii, exclusiv TVA, efectuate de o persoană impozabilă pe teritoriul Comunităţii în decursul unui an calendaristic.
Art. 281
Statele membre care pot întâmpina dificultăţi în aplicarea regimurilor normale privind TVA întreprinderilor mici, datorită activităţilor sau structurii acestora, pot să aplice, în condiţiile şi limitele pe care le pot stabili şi după consultarea comitetului TVA, proceduri simplificate de impunere şi colectare a TVA, precum regimuri forfetare, cu condiţia de a nu rezulta o reducere a taxei.
Art. 282
Scutirile prevăzute în prezenta secţiune se aplică livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii efectuate de întreprinderile mici.
Art. 283
(1)Regimurile prevăzute în prezenta secţiune nu se aplică următoarelor operaţiuni:
a)operaţiuni efectuate ocazional, prevăzute la articolul 12;
b)livrări de mijloace de transport noi efectuate în condiţiile prevăzute la articolul 138 alineatul (1) şi alineatul (2) litera (a);
c)[textul din Art. 283, alin. (1), litera C. din titlul XII, capitolul 1, sectiunea 2 a fost abrogat la 22-mar-2020 de Art. 1, punctul 11. din Directiva 285/18-feb-2020]
(2)Statele membre pot exclude şi alte operaţiuni, decât cele prevăzute la alineatul (1), de la regimurile prevăzute în prezenta secţiune.
Art. 284
(1)Statele membre pot scuti livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate pe teritoriul lor de către persoane impozabile care sunt stabilite pe teritoriul respectiv şi a căror cifră de afaceri anuală la nivel de stat membru, aferentă acelor livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii, nu depăşeşte plafonul stabilit de acele state membre pentru aplicarea acestei scutiri. Plafonul respectiv nu poate depăşi 85 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională.
Statele membre pot stabili plafoane diferite pentru sectoare economice diferite, pe baza unor criterii obiective. Totuşi, niciunul dintre aceste plafoane nu poate depăşi plafonul de 85 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională.
Statele membre se asigură că o persoană impozabilă eligibilă pentru a beneficia de mai multe plafoane sectoriale poate utiliza numai unul dintre aceste plafoane.
Plafoanele stabilite de un stat membru nu fac distincţie între persoanele impozabile stabilite şi cele care nu sunt stabilite în statul membru respectiv.
(2)Statele membre care au instituit scutirea prevăzută la alineatul (1) acordă, de asemenea, această scutire pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate pe teritoriul lor de către persoane impozabile stabilite într-un alt stat membru, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)cifra de afaceri anuală la nivel de Uniune a respectivei persoane impozabile nu depăşeşte 100 000 EUR;
b)valoarea livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate în statul membru în care persoana impozabilă nu este stabilită nu depăşeşte plafonul aplicabil în acel stat membru pentru acordarea scutirii persoanelor impozabile stabilite în acel stat membru.
(3)În pofida articolului 292b, pentru ca o persoană impozabilă să se prevaleze de scutire într-un stat membru în care respectiva persoană nu este stabilită, persoana impozabilă:
a)transmite o notificare prealabilă statului membru de stabilire; şi
b)este identificată în vederea aplicării scutirii printr-un număr individual doar în statul membru de stabilire.
Statele membre pot utiliza numărul individual de identificare în scopuri de TVA deja atribuit persoanei impozabile în ceea ce priveşte obligaţiile care revin persoanei respective în cadrul sistemului intern sau să aplice structura unui număr TVA sau orice alt număr în scopul identificării menţionate la primul paragraf litera (b).
Numărul individual de identificare menţionat la primul paragraf litera (b) are sufixul «EX» sau sufixul «EX» se adaugă la numărul respectiv.
(4)Persoana impozabilă informează în prealabil statul membru de stabilire, printr-o actualizare a unei notificări prealabile, cu privire la orice modificări ale informaţiilor furnizate anterior în conformitate cu primul paragraf de la alineatul (3), inclusiv cu privire la intenţia de a se prevala de scutire într-un alt stat membru sau în alte state membre decât cel indicat sau cele indicate în notificarea prealabilă, precum şi cu privire la decizia de a înceta aplicarea regimului de scutire în unul sau mai multe dintre statele membre în care persoana impozabilă respectivă nu este stabilită.
Încetarea devine efectivă începând cu prima zi a următorului trimestru calendaristic care urmează primirii informaţiilor de la persoana impozabilă sau, în cazul în care aceste informaţii sunt primite în ultima lună a unui trimestru calendaristic, începând cu prima zi a celei de a doua luni a trimestrului calendaristic următor.
(5)Scutirea se aplică în ceea ce priveşte statul membru în care persoana impozabilă nu este stabilită şi în care persoana impozabilă respectivă intenţionează să se prevaleze de scutire în conformitate cu:
a)o notificare prealabilă, de la data la care statul membru de stabilire comunică persoanei impozabile numărul individual de identificare; sau
b)o actualizare a unei notificări prealabile, de la data la care statul membru de stabilire confirmă numărul persoanei impozabile ca urmare a actualizării pe care aceasta din urmă a efectuat-o.
Data menţionată la primul paragraf poate fi cel târziu cea de-a 35-azi lucrătoare de la primirea notificării prealabile sau a actualizării notificării prealabile menţionate în primul paragraf de la alineatul (3) şi în primul paragraf de la alineatul (4), cu excepţia cazurilor specifice în care, pentru a preveni evaziunea fiscală sau evitarea obligaţiilor fiscale, statele membre pot solicita un termen suplimentar pentru a efectua verificările necesare.
(6)Valoarea echivalentă în moneda naţională a sumei menţionate la prezentul articol se calculează prin aplicarea cursului de schimb publicat de Banca Centrală Europeană la 18 ianuarie 2018.
Art. 284a
(1)Notificarea prealabilă menţionată la articolul 284 alineatul (3) primul paragraf litera (a) conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)numele, activitatea, forma juridică şi adresa persoanei impozabile;
b)statul membru sau statele membre în care persoana impozabilă intenţionează a se prevala de scutire;
c)valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate în statul membru în care este stabilită persoana impozabilă şi în fiecare dintre celelalte state membre în cursul anului calendaristic precedent;
d)valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate în statul membru în care este stabilită persoana impozabilă şi în fiecare dintre celelalte state membre în cursul anului calendaristic curent înainte de notificare.
Informaţiile menţionate la primul paragraf litera (c) din prezentul alineat trebuie furnizate pentru fiecare an calendaristic anterior care face parte din perioada menţionată la articolul 288a alineatul (1) primul paragraf în ceea ce priveşte orice stat membru care aplică opţiunea prevăzută în articolul respectiv.
(2)În cazul în care persoana impozabilă informează statul membru de stabilire, în conformitate cu articolul 284 alineatul (4), că intenţionează să se prevaleze de scutire într-un alt stat membru sau în alte state membre decât cel indicat sau cele indicate în notificarea prealabilă, persoana respectivă nu este obligată să furnizeze informaţiile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, în măsura în care informaţiile respective au fost deja incluse în rapoartele prezentate anterior în temeiul articolului 284b.
Actualizarea unei notificări prealabile menţionate la primul paragraf include numărul individual de identificare menţionat la articolul 284 alineatul (3) litera (b).
Art. 284b
(1)O persoană impozabilă care se prevalează de scutirea prevăzută la articolul 284 alineatul (1) într-un stat membru în care persoana respectivă nu este stabilită, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 284 alineatele (3) şi (4), raportează statului membru de stabilire, pentru fiecare trimestru calendaristic, următoarele informaţii, inclusiv numărul individual de identificare menţionat la articolul 284 alineatul (3) litera (b):
a)valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate în cursul trimestrului calendaristic în statul membru de stabilire sau «0» în cazul în care nu s-au efectuat livrări de bunuri sau prestări de servicii;
b)valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate în cursul trimestrului calendaristic în fiecare dintre statele membre, altele decât statul membru de stabilire, sau «0» în cazul în care nu s-au efectuat livrări de bunuri sau prestări de servicii.
(2)Persoana impozabilă comunică informaţiile prevăzute la alineatul (1) în termen de o lună de la sfârşitul trimestrului calendaristic.
(3)Atunci când plafonul cifrei de afaceri anuale la nivel de Uniune menţionat la articolul 284 alineatul (2) litera (a) este depăşit, persoana impozabilă informează statul membru de stabilire în termen de 15 zile lucrătoare. În acelaşi timp, persoana impozabilă are obligaţia de a raporta valoarea livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii menţionate la alineatul (1) care au fost efectuate de la începutul trimestrului calendaristic curent până la data la care plafonul cifrei de afaceri anuale la nivel de Uniune a fost depăşit.
Art. 284c
(1 )În sensul articolului 284a alineatul (1) literele (c) şi (d) şi al articolului 284b alineatul (1), se aplică următoarele:
a)valorile constau în sumele enumerate la articolul 288;
b)valorile sunt exprimate în euro;
c)în cazul în care statul membru care acordă scutirea aplică plafoane diferite, astfel cum se prevede la articolul 284 alineatul (1) al doilea paragraf, persoana impozabilă este obligată, în ceea ce priveşte statul membru respectiv, să raporteze separat valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii în ceea ce priveşte fiecare plafon care poate fi aplicabil.
În sensul primului paragraf litera (b), statele membre care nu au adoptat moneda euro pot impune ca valorile să fie exprimate în moneda lor naţională. Dacă livrările de bunuri şi prestările de servicii au fost efectuate în alte monede, persoana impozabilă utilizează cursul de schimb în vigoare în prima zi a anului calendaristic. Conversia se efectuează prin aplicarea cursului de schimb publicat de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau, în cazul în care acesta nu este publicat în acea zi, în următoarea zi de publicare.
(2)Statul membru de stabilire poate solicita transmiterea prin mijloace electronice a informaţiilor menţionate la articolul 284 alineatele (3) şi (4), precum şi la articolul 284b alineatele (1) şi (3), în condiţiile stabilite de statul membru respectiv.
Art. 284d
(1)Persoana impozabilă care se prevalează de scutire într-un stat membru în care nu este stabilită nu are obligaţia, în ceea ce priveşte livrările de bunuri şi prestările de servicii care fac obiectul scutirii în statul membru respectiv:
a)de a fi înregistrată în scopuri de TVA în temeiul articolelor 213 şi 214;
b)de a depune o declaraţie privind TVA în temeiul articolului 250.
(2)Persoana impozabilă care se prevalează de scutire în statul membru de stabilire şi în orice alt stat membru în care nu este stabilită nu este obligată în ceea ce priveşte livrările de bunuri şi prestările de servicii care fac obiectul scutirii în statul membru de stabilire să depună o declaraţie privind TVA în temeiul articolului 250.
(3)Prin derogare de la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol, în cazul în care o persoană impozabilă nu respectă normele prevăzute la articolul 284b, statele membre pot solicita unei astfel de persoane impozabile să îşi îndeplinească obligaţiile în materie de TVA, precum cele menţionate la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 284e
Fără întârziere, statul membru de stabilire fie dezactivează numărul de identificare menţionat la articolul 284 alineatul (3) litera (b), fie, dacă persoana impozabilă continuă să se prevaleze de scutire într-un alt stat membru sau în alte state membre, adaptează informaţiile primite în temeiul articolului 284 alineatele (3) şi (4) în ceea ce priveşte statul membru sau statele membre vizate în situaţiile următoare:
(a)valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii raportate de persoana impozabilă depăşeşte suma menţionată la articolul 284 alineatul (2) litera (a);
(b)statul membru care acordă scutirea a notificat că persoana impozabilă nu este eligibilă pentru scutire sau că scutirea a încetat să se mai aplice în statul membru respectiv;
(c)persoana impozabilă a informat cu privire la decizia sa de a înceta aplicarea scutirii; sau
(d)persoana impozabilă a informat sau, în cazul în care nu a informat, se poate presupune că şi-a încetat activitatea.
Art. 285
[textul din Art. 285 din titlul XII, capitolul 1, sectiunea 2 a fost abrogat la 22-mar-2020 de Art. 1, punctul 14. din Directiva 285/18-feb-2020]
Art. 286
[textul din Art. 286 din titlul XII, capitolul 1, sectiunea 2 a fost abrogat la 22-mar-2020 de Art. 1, punctul 14. din Directiva 285/18-feb-2020]
Art. 287
[textul din Art. 287 din titlul XII, capitolul 1, sectiunea 2 a fost abrogat la 22-mar-2020 de Art. 1, punctul 14. din Directiva 285/18-feb-2020]
Art. 288
(1)Cifra de afaceri anuală ce serveşte drept referinţă în scopul aplicării scutirii prevăzute la articolul 284 se constituie din următoarele sume, exclusiv TVA:
a)valoarea livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii, în măsura în care ar fi impozitate dacă ar fi livrate sau prestate de o persoană impozabilă nescutită;
b)valoarea operaţiunilor care sunt scutite, cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară, în temeiul articolului 98 alineatul (2) sau al articolului 105a;
c)valoarea operaţiunilor care sunt scutite în temeiul articolelor 146-149 şi al articolelor 151, 152 şi 153;
d)valoarea operaţiunilor care sunt scutite în temeiul articolului 138, în cazul în care se aplică scutirea prevăzută la articolul respectiv;
e)valoarea operaţiunilor imobiliare, a operaţiunilor financiare prevăzute la articolul 135 alineatul (1) literele (b)-(g) şi valoarea serviciilor de asigurare şi reasigurare, cu excepţia cazului în care aceste operaţiuni au caracterul de operaţiuni accesorii.
(2)Cesiunile de active fixe corporale sau necorporale ale unei persoane impozabile nu se iau în considerare în scopul calculării cifrei de afaceri menţionate la alineatul (1).
Art. 288a
(1)O persoană impozabilă, indiferent dacă este stabilită sau nu în statul membru care acordă scutirea prevăzută la articolul 284 alineatul (1), nu poate beneficia de această scutire pe o perioadă de un an calendaristic în cazul în care plafonul stabilit în conformitate cu alineatul menţionat a fost depăşit în anul calendaristic precedent. Statul membru care acordă scutirea poate prelungi această perioadă la doi ani calendaristici.
În cazul în care, pe parcursul unui an calendaristic, plafonul menţionat la articolul 284 alineatul (1) este depăşit cu:
a)maximum 10 %, persoana impozabilă poate continua să beneficieze de scutirea prevăzută la articolul 284 alineatul (1) pe parcursul anului calendaristic respectiv;
b)mai mult de 10 %, scutirea prevăzută la articolul 284 alineatul (1) încetează să se aplice de la data respectivă.
Prin excepţie de la al doilea paragraf literele (a) şi (b), statele membre pot stabili un plafon de 25 % sau pot permite persoanei impozabile să beneficieze în continuare de scutirea prevăzută la articolul 284 alineatul (1) fără niciun plafon în cursul anului calendaristic în care plafonul este depăşit. Cu toate acestea, aplicarea acestui plafon sau a acestei opţiuni nu poate conduce la scutirea unei persoane impozabile a cărei cifră de afaceri în statul membru care acordă scutirea depăşeşte 100 000 EUR.
Prin derogare de la al doilea şi al treilea paragraf, statele membre pot decide ca scutirea prevăzută la articolul 284 alineatul (1) să înceteze să se mai aplice de la data la care plafonul stabilit în conformitate cu alineatul menţionat este depăşit.
(2)O persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru care acordă scutirea prevăzută la articolul 284 alineatul (1) nu poate beneficia de scutirea respectivă în cazul în care plafonul cifrei de afaceri anuale la nivel de Uniune menţionat la articolul 284 alineatul (2) litera (a) a fost depăşit în anul calendaristic precedent.
În cazul în care, în cursul unui an calendaristic, plafonul cifrei de afaceri anuale la nivel de Uniune menţionat la articolul 284 alineatul (2) litera (a) este depăşit, scutirea prevăzută la articolul 284 alineatul (1), acordată unei persoane impozabile care nu este stabilită în statul membru care a acordat scutirea, încetează să se aplice de la data respectivă.
(3)Valoarea echivalentă în moneda naţională a sumei menţionate la alineatul (1) se calculează prin aplicarea cursului de schimb publicat de Banca Centrală Europeană la 18 ianuarie 2018.
Art. 289
Persoanele impozabile scutite de TVA nu au dreptul de a deduce TVA în conformitate cu articolele 167-171 şi cu articolele 173-177 şi nu pot menţiona TVA pe facturile lor.
Art. 290
Persoanele impozabile care au dreptul la scutire de TVA pot opta fie pentru regimul normal de aplicare a TVA, fie pentru procedurile simplificate prevăzute la articolul 281. Statele membre pot stabili normele şi condiţiile detaliate pentru aplicarea acestei opţiuni.
Art. 291
[textul din Art. 291 din titlul XII, capitolul 1, sectiunea 2 a fost abrogat la 22-mar-2020 de Art. 1, punctul 18. din Directiva 285/18-feb-2020]
Art. 292
[textul din Art. 292 din titlul XII, capitolul 1, sectiunea 2 a fost abrogat la 22-mar-2020 de Art. 1, punctul 18. din Directiva 285/18-feb-2020]
Art. 292a
În sensul prezentei secţiuni, «întreprindere mică scutită» înseamnă orice persoană impozabilă care beneficiază de scutire în statul membru în care se datorează TVA în conformitate cu articolul 284 alineatele (1) şi (2).
Art. 292b
Fără a se aduce atingere articolului 284 alineatul (3), statele membre pot exonera întreprinderile mici scutite stabilite pe teritoriul lor, care se prevalează de scutire numai pe teritoriul respectiv, de obligaţia de a declara data începerii activităţii lor în temeiul articolului 213 şi de a se identifica printr-un număr individual în temeiul articolului 214, cu excepţia cazului în care aceste întreprinderi desfăşoară operaţiuni care intră sub incidenţa articolului 214 litera (b), (d) sau (e).
În cazul în care opţiunea menţionată la primul paragraf nu este exercitată, statele membre instituie o procedură de identificare a unor astfel de întreprinderi mici scutite prin intermediul unui număr individual. Procedura de identificare durează cel mult 15 zile lucrătoare, cu excepţia cazurilor specifice în care, pentru a preveni evaziunea fiscală sau evitarea obligaţiilor fiscale, statele membre pot solicita un termen suplimentar pentru a efectua verificările necesare.
Art. 292c
Statele membre pot exonera întreprinderile mici scutite stabilite pe teritoriul lor şi care se prevalează de scutire numai pe teritoriul respectiv de obligaţia de a depune declaraţia privind TVA prevăzută la articolul 250.
În cazul în care opţiunea menţionată la primul paragraf nu este exercitată, statele membre permit întreprinderilor mici scutite respective să depună o declaraţie privind TVA simplificată care să acopere durata unui an calendaristic. Cu toate acestea, întreprinderile mici scutite pot opta pentru aplicarea perioadei fiscale stabilite în conformitate cu articolul 252.
Art. 292d
Statele membre pot exonera întreprinderile mici scutite de anumite sau de toate obligaţiile prevăzute la articolele 217-271.
[textul din titlul XII, capitolul 1, sectiunea 3 a fost abrogat la 22-mar-2020 de Art. 1, punctul 20. din Directiva 285/18-feb-2020]
Art. 295
(1)În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
1."producător agricol" înseamnă orice persoană impozabilă care îşi desfăşoară activitatea într-o întreprindere agricolă, forestieră sau de pescuit;
2."întreprindere agricolă, forestieră sau de pescuit" înseamnă o întreprindere considerată ca atare de fiecare stat membru în cadrul activităţilor de producţie menţionate în anexa VII;
3."producător agricol forfetar" înseamnă orice producător agricol căruia i se aplică regimul forfetar prevăzut în prezentul capitol;
4."produse agricole" înseamnă bunuri care rezultă din activităţile menţionate în anexa VII, produse de o întreprindere agricolă, forestieră sau de pescuit din fiecare stat membru;
5."servicii agricole" înseamnă servicii, în special cele menţionate în anexa VIII, prestate de un producător agricol care îşi foloseşte forţa de muncă sau echipamentele utilizate în mod normal în întreprinderea agricolă, forestieră sau de pescuit şi care contribuie în mod normal la realizarea producţiei agricole;
6."TVA impusă anterior" înseamnă valoarea TVA totală pentru bunurile şi serviciile cumpărate de toate întreprinderile agricole, forestiere şi de pescuit din fiecare stat membru, supuse regimului forfetar, în măsura în care această taxă este deductibilă în conformitate cu articolele 167,168 şi 169 şi cu articolele 173-177 pentru un producător agricol supus regimului normal de TVA;
7."procente de compensare în cotă forfetară" înseamnă procentele stabilite de statele membre în conformitate cu articolele 297, 298 şi 299 şi aplicate de aceste state în cazurile menţionate la articolul 300 pentru a permite producătorilor agricoli forfetari să beneficieze de compensarea forfetară a TVA impusă anterior;
8."compensare în cotă forfetară" înseamnă suma rezultată din aplicarea procentelor de compensare în cotă forfetară a cifrei de afaceri a producătorului agricol forfetar în cazurile menţionate la articolul 300.
(2)Activităţile de transformare a produselor ce derivă în principal din producţia agricolă, în care se utilizează mijloace folosite în mod normal în întreprinderile agricole, forestiere sau de pescuit, sunt considerate activităţi de producţie agricolă menţionate în anexa VII.
Art. 296
(1)În cazul în care aplicarea regimului normal de TVA asupra producătorilor agricoli sau a regimului special prevăzut la capitolul 1 întâmpină dificultăţi, statele membre pot aplica producătorilor agricoli, în conformitate cu prezentul capitol, un regim forfetar având scopul de a compensa TVA aplicată achiziţiilor de bunuri şi prestărilor de servicii efectuate de producătorii agricoli forfetari.
(2)Fiecare stat membru poate exclude de la regimul forfetar anumite categorii de producători agricoli, precum şi producători agricoli pentru care aplicarea regimului normal de TVA sau a procedurilor simplificate prevăzute la articolul 281 nu întâmpină dificultăţi administrative.
(3)Fiecare producător agricol forfetar poate opta, sub rezerva regulilor şi condiţiilor stabilite de fiecare stat membru, pentru aplicarea regimului normal de TVA sau, după caz, a procedurilor simplificate prevăzute la articolul 281.
Art. 297
După caz, statele membre stabilesc procentele de compensare în cotă forfetară. Statele membre pot fixa procente diferite pentru domeniul forestier, pentru diversele subdiviziuni ale agriculturii şi pescuitului.
Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre procentele de compensare în cotă forfetară stabilite în conformitate cu primul paragraf înainte de aplicarea acestora.
Art. 298
Procentele de compensare în cotă forfetară se calculează pe baza statisticilor macroeconomice realizate exclusiv asupra producătorilor agricoli forfetari pentru cei trei ani anteriori.
Procentele se pot rotunji cu o jumătate de punct în sus sau în jos. Statele membre pot, de asemenea, reduce aceste procente până la zero.
Art. 299
Procentele de compensare în cotă forfetară nu pot avea efectul de a genera pentru producătorii agricoli forfetari rambursări mai mari decât TVA impusă anterior.
Art. 300
Procentele de compensare în cotă forfetară se aplică preţurilor, exclusiv TVA, ale următoarelor bunuri şi servicii:
1.produse agricole livrate de producători agricoli forfetari altor persoane impozabile decât cele supuse, în statul membru în care aceste produse au fost livrate, acestui regim forfetar;
2.produse agricole livrate de producători agricoli forfetari, în condiţiile menţionate la articolul 138, persoanelor juridice neimpozabile ale cărora achiziţii intracomunitare de bunuri sunt supuse TVA, în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b), în statul membru în care se încheie expedierea sau transportul respectivelor produse agricole;
3.servicii agricole prestate de producători agricoli forfetari altor persoane impozabile decât cele supuse, în statul membru în care au fost prestate serviciile, acestui regim forfetar.
Art. 301
(1)În cazul livrării de produse agricole sau al prestării de servicii agricole menţionate la articolul 300, statele membre stabilesc că fie clientul, fie autorităţile publice au obligaţia de a efectua plăţile compensării în cotă forfetară.
(2)În ceea ce priveşte orice livrare de produse agricole sau prestare de servicii agricole, altele decât cele prevăzute la articolul 300, se consideră că este clientul cel care are obligaţia de a efectua plata compensării în cotă forfetară.
Art. 302
În cazul în care un producător agricol forfetar are dreptul la o compensare în cotă forfetară, acesta nu are dreptul la deducerea TVA pentru activităţile reglementate de respectivul regim forfetar.
Art. 303
(1)În cazul în care un client persoană impozabilă plăteşte compensarea forfetară în temeiul articolului 301 alineatul (1), acesta are dreptul, în condiţiile stabilite la articolele 167, 168 şi 169, precum şi la articolele 173-177 şi în conformitate cu procedurile stabilite de statele membre, de a deduce valoarea compensării din TVA pe care are obligaţia de a o plăti în statul membru în care efectuează operaţiunile impozitate.
(2)Statele membre rambursează clientului valoarea compensării în cotă forfetară pe care acesta a achitat-o pentru oricare dintre următoarele operaţiuni:
a)livrarea produselor agricole, efectuată în condiţiile menţionate la articolul 138, persoanelor impozabile sau persoanelor juridice neimpozabile, acţionând în această calitate în alt stat membru pe teritoriul căruia achiziţiile intracomunitare de bunuri pe care le efectuează sunt supuse TVA în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b);
b)livrarea produselor agricole, efectuată în condiţiile menţionate la articolele 146, 147, 148 şi 156, la articolul 157 alineatul (1) litera (b) şi la articolele 158, 160 şi 161, unui client persoană impozabilă stabilit în afara Comunităţii, în măsura în care produsele respective sunt folosite de clientul în cauză în scopul operaţiunilor prevăzute la articolul 169 literele (a) şi (b) sau în scopul prestărilor de servicii considerate ca fiind efectuate pe teritoriul statului membru în care este stabilit clientul şi pentru care TVA este plătibilă doar de client în temeiul articolului 196;
c)prestarea de servicii agricole unui client persoană impozabilă stabilit în Comunitate, dar în alt stat membru, sau unui client persoană impozabilă stabilit în afara Comunităţii, în măsura în care serviciile sunt folosite de client în scopul operaţiunilor prevăzute la articolul 169 literele (a) şi (b) sau în scopul prestărilor de servicii considerate ca fiind desfăşurate pe teritoriul statului membru în care este stabilit clientul şi pentru care TVA este plătibilă doar de client în temeiul articolului 196.
(3)Statele membre stabilesc metoda pe baza căreia se efectuează rambursările prevăzute la alineatul (2). Statele membre pot aplica, în special, dispoziţiile Directivelor 79/1072/CEE şi 86/560/CEE.
Art. 304
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru verificarea plăţilor compensării în cotă forfetară efectuate către producătorii agricoli forfetari.
Art. 305
Atunci când statele membre aplică acest regim forfetar, acestea au obligaţia de a adopta toate măsurile necesare pentru a se asigura că livrarea de produse agricole între statele membre, efectuată în condiţiile menţionate la articolul 33, este întotdeauna impozitată în acelaşi fel, fie că livrarea este efectuată de un producător agricol forfetar, fie de altă persoană impozabilă.
Art. 306
(1)Statele membre aplică un regim special de TVA, în conformitate cu prezentul capitol, operaţiunilor efectuate de agenţiile de turism care acţionează faţă de clienţi în nume propriu şi folosesc, pentru realizarea operaţiunilor de turism, livrări de bunuri sau prestări de servicii oferite de alte persoane impozabile.
Acest regim special nu se aplică agenţiilor de turism care acţionează exclusiv ca intermediari şi cărora li se aplică articolul 79 primul paragraf litera (c) în scopul calculării sumei impozabile.
(2)În sensul prezentului capitol, tur-operatorii sunt consideraţi agenţii de turism.
Art. 307
Operaţiunile efectuate, în condiţiile prevăzute la articolul 306, de o agenţie de turism pentru realizarea unei călătorii se consideră ca un serviciu unic prestat de o agenţie de turism unui client.
Serviciul unic se impozitează în statul membru în care agenţia de turism şi-a stabilit sediul activităţii economice sau un sediu permanent de la care agenţia de turism a efectuat prestarea de servicii.
Art. 308
Baza de impozitare şi preţul fără TVA, în sensul articolului 226 punctul 8, pentru serviciul unic prestat de agenţia de turism este marja agenţiei de turism, şi anume, diferenţa dintre valoarea totală, fără TVA, ce este achitată de client şi costul efectiv suportat de agenţia de turism pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii asigurate de alte persoane impozabile, în cazul în care respectivele operaţiuni sunt direct în beneficiul clientului.
Art. 309
În cazul în care operaţiunile pentru care agenţia de turism a recurs la alte persoane impozabile sunt realizate de acestea în afara Comunităţii, prestarea de servicii efectuată de agenţia de turism se consideră ca activitate intermediară scutită în conformitate cu articolul 153.
În cazul în care operaţiunile sunt realizate atât în Comunitate, cât şi în afara acesteia, doar partea serviciilor agenţiei de turism aferente operaţiunilor efectuate în afara Comunităţii poate fi scutită.
Art. 310
TVA percepută agenţiei de turism de alte persoane impozabile pentru operaţiunile prevăzute la articolul 307 şi care sunt direct în beneficiul clientului nu sunt deductibile sau rambursabile în nici un stat membru.
CAPITOLUL 4:Regimuri speciale pentru bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi
Art. 311
(1)În sensul prezentului capitol şi fără a aduce atingere altor dispoziţii comunitare, se aplică următoarele definiţii:
1."bunuri second-hand" înseamnă bunuri mobile corporale, care pot fi reutilizate, în aceeaşi stare sau după reparaţii, altele decât obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi şi altele decât metale preţioase sau pietre preţioase, astfel cum sunt definite de statele membre;
2."obiecte de artă" înseamnă obiectele enumerate în anexa IX partea A;
3."obiecte de colecţie" înseamnă obiectele enumerate în anexa IX partea B;
4."antichităţi" înseamnă obiectele enumerate în anexa IX partea C;
5."comerciant persoană impozabilă" înseamnă orice persoană impozabilă care, în cursul activităţii sale economice, cumpără sau afectează pentru nevoile întreprinderii sale sau importă, în scopul revânzării, bunuri second-hand, obiecte de artă, articole de colecţie sau antichităţi, fie că respectiva persoană impozabilă acţionează în nume propriu sau în contul altei persoane, în temeiul unui contract pe baza căruia se plăteşte un comision la cumpărare sau la vânzare;
6."organizator al unei vânzări prin licitaţie publică" înseamnă orice persoană impozabilă care, în cursul activităţii sale economice, oferă bunuri spre vânzare prin licitaţie publică în vederea remiterii acestora ofertantului celui mai competitiv;
7."comitent al unui organizator al unei vânzări prin licitaţie publică" înseamnă orice persoană care transmite bunuri unui organizator al unei vânzări prin licitaţie publică în temeiul unui contract pe baza căruia se plăteşte un comision la vânzare.
(2)Statele membre nu consideră ca obiecte de artă obiectele enumerate la punctele 5, 6 sau 7 din anexa IX partea A.
(3)Contractul pe baza căruia se plăteşte comision la vânzare, prevăzut la alineatul (1) punctul 7, este necesar să prevadă că organizatorul vânzării propune bunurile pentru licitaţie publică în nume propriu, dar în contul comitentului său, şi remite bunurile, în nume propriu, dar în contul comitentului său, ofertantului celui mai competitiv căruia îi sunt adjudecate bunurile în cadrul licitaţiei publice.
Subsecţiunea 1:Regimul marjei
Art. 312
În sensul prezentei subsecţiuni, se aplică următoarele definiţii:
1."preţ de vânzare" înseamnă tot ceea ce constituie contraprestaţia obţinută sau care urmează să fie obţinută de comerciantul persoană impozabilă de la client sau de la o parte terţă, inclusiv subvenţii direct legate de operaţiune, impozite, drepturi, prelevări şi taxe şi cheltuieli neprevăzute, precum cheltuieli cu comisioane, cheltuieli de ambalare, de transport şi de asigurare percepute de comerciantul impozabil clientului, dar cu excepţia sumelor prevăzute la articolul 79;
2."preţ de cumpărare" înseamnă tot ceea ce constituie contravaloarea, în sensul punctului 1, obţinută sau care urmează să fie obţinută de la comerciantul persoană impozabilă de către furnizorul său.
Art. 313
(1)În ceea ce priveşte livrarea de bunuri second-hand, obiecte de artă, articole de colecţie sau antichităţi efectuată de comercianţi impozabili, statele membre aplică un regim special pentru impozitarea marjei de profit realizate de comerciantul impozabil, în conformitate cu dispoziţiile prezentei subsecţiuni.
(2)Până la introducerea regimului definitiv prevăzut la articolul 402, regimul prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică livrării de mijloace de transport noi efectuate în condiţiile menţionate la articolul 138 alineatul (1) şi alineatul (2) litera (a).
Art. 314
Regimul marjei se aplică livrării de către un comerciant persoană impozabilă a unor bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi, în cazul în care respectivele bunuri i-au fost livrate în Comunitate de una dintre următoarele persoane:
a)o persoană neimpozabilă;
b)altă persoană impozabilă, în măsura în care livrarea de bunuri de către aceasta este scutită în temeiul articolului 136;
c)altă persoană impozabilă, în măsura în care livrarea de bunuri de către aceasta face obiectul unei scutiri pentru întreprinderile mici prevăzută la articolul 284 şi se referă la bunuri de capital;
d)alt comerciant persoană impozabilă, în măsura în care TVA a fost aplicată livrării de bunuri de către acesta în conformitate cu regimul marjei.
Art. 315
Baza impozabilă pentru livrarea de bunuri prevăzută la articolul 314 este marja de profit realizată de comerciantul persoană impozabilă, din care se scade valoarea TVA aferentă marjei de profit.
Marja de profit a comerciantului persoană impozabilă este egală cu diferenţa dintre preţul de vânzare solicitat de comerciantul persoană impozabilă pentru bunuri şi preţul de cumpărare.
Art. 316
(1)Sub rezerva neaplicării vreunei cote reduse pentru obiecte de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi livrate către un comerciant-persoană impozabilă sau importate de acesta, statele membre acordă comercianţilor-persoane impozabile dreptul de a opta pentru aplicarea regimului marjei pentru următoarele operaţiuni:
a)livrarea de obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi, pe care însuşi comerciantul-persoană impozabilă le-a importat;
b)livrarea de obiecte de artă către comerciantul-persoană impozabilă de către autori sau succesorii în drepturi ai acestora;
c)livrarea de obiecte de artă către comerciantul-persoană impozabilă de către o persoană impozabilă, alta decât un comerciant-persoană impozabilă.
(2)Statele membre stabilesc norme de exercitare a opţiunii prevăzute la alineatul (1), care, în orice caz, se referă la o perioadă de cel puţin doi ani calendaristici.
Art. 317
În cazul în care un comerciant persoană impozabilă exercită opţiunea prevăzută la articolul 316, baza impozabilă se determină în conformitate cu articolul 315.
În ceea ce priveşte livrarea de obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi pe care le-a importat comerciantul persoană impozabilă însuşi, preţul de cumpărare ce se ia în considerare pentru calcularea marjei de profit este egal cu baza impozabilă la import, determinată în conformitate cu articolele 8 5-89, la care se adaugă TVA datorată sau achitată la import.
Art. 318
(1)Pentru a simplifica procedura de colectare a taxei şi după consultarea comitetului TVA, statele membre pot prevedea că, pentru anumite operaţiuni sau pentru anumite categorii de comercianţi persoane impozabile, baza impozabilă pentru livrările de bunuri supuse regimului marjei urmează a fi determinată pentru fiecare perioadă impozabilă în cursul căreia comerciantul persoană impozabilă are obligaţia de a depune declaraţia privind TVA prevăzută la articolul 250.
În cazul unei prevederi adoptate în conformitate cu primul paragraf, baza impozabilă pentru livrările de bunuri cărora li se aplică aceeaşi cotă a TVA este marja totală de profit realizată de comerciantul persoană impozabilă din care se scade valoarea TVA aferentă marjei respective.
(2)Marja totală de profit este egală cu diferenţa dintre următoarele două valori:
a)valoarea totală a livrărilor de bunuri supuse regimului marjei de profit şi efectuate de comerciantul persoană impozabilă în cursul perioadei fiscale cuprinse în declaraţie, şi anume, totalul preţurilor de vânzare;
b)valoarea totală a achiziţiilor de bunuri, prevăzute la articolul 314, efectuate de comerciantul persoană impozabilă în cursul perioadei fiscale cuprinse în declaraţie, şi anume, totalul preţurilor de cumpărare.
(3)Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că acei comercianţi persoane impozabile prevăzuţi la alineatul (1) nu beneficiază de un avantaj nejustificat sau nu suportă prejudicii nejustificate.
Art. 319
Comerciantul persoană impozabilă poate aplica regimul normal de TVA oricărei livrări reglementate de regimul marjei.
Art. 320
(1)În cazul în care un comerciant persoană impozabilă aplică regimul normal de TVA livrării unui obiect de artă, obiect de colecţie sau o antichitate pe care el însuşi le-a importat, acesta are dreptul de a deduce din TVA, pe care are obligaţia de a o plăti, TVA datorată sau achitată la import.
În cazul în care comerciantul persoană impozabilă aplică regimul normal de TVA livrării unui obiect de artă de către autor sau succesorul în drepturi ai acestuia sau de către o persoană impozabilă, alta decât un comerciant persoană impozabilă, comerciantul persoană impozabilă are dreptul de a deduce din TVA, pe care are obligaţia de a o plăti, TVA datorată sau achitată pentru obiectul de artă care i-a fost livrat.
(2)Dreptul de deducere apare în momentul în care devine exigibilă TVA datorată pentru livrarea în privinţa căreia comerciantul persoană impozabilă optează pentru aplicarea regimului normal de TVA.
Art. 321
În cazul în care se efectuează în condiţiile menţionate la articolele 146,147,148 sau 151, livrarea de bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi supusă regimului marjei este scutită.
Art. 322
În măsura în care bunurile sunt folosite în scopul livrărilor efectuate de comerciantul persoană impozabilă şi supuse regimului marjei, comerciantul respectiv nu poate deduce următoarele din TVA pe care are obligaţia de a o plăti:
a)TVA datorată sau achitată pentru obiectele de artă, obiectele de colecţie sau antichităţile pe care el însuşi le-a importat;
b)TVA datorată sau achitată pentru obiectele de artă care i-au fost sau urmează să-i fie livrate de autorul lor sau de succesorii în drepturi ai acestuia;
c)TVA datorată sau achitată pentru obiectele de artă care i-au fost sau urmează să-i fie livrate de o persoană impozabilă, alta decât un comerciant persoană impozabilă.
Art. 323
Persoanele impozabile nu pot deduce din TVA pe care au obligaţia de a o plăti TVA datorată sau achitată pentru bunurile care le-au fost livrate sau urmează să le fie livrate de un comerciant persoană impozabilă, în măsura în care livrarea bunurilor respective de comerciantul persoană impozabilă se supune regimului marjei.
Art. 324
În cazul în care comerciantul persoană impozabilă aplică atât regimul normal de TVA, cât şi regimul marjei, acesta are obligaţia de a ţine evidenţia separată a operaţiunilor care fac obiectul fiecărui regim, în conformitate cu normele stabilite de statele membre.
Art. 325
Comerciantul persoană impozabilă nu poate să menţioneze, în mod distinct, pe facturile pe care le emite TVA aferentă livrărilor de bunuri cărora le aplică regimul marjei.
Subsecţiunea 2:Regimul tranzitoriu pentru mijloacele de transport second-hand
Art. 326
Statele membre care, la 31 decembrie 1992, aplicau un regim special de impunere diferit de regimul marjei pentru livrările de mijloace de transport second-hand de către comercianţi impozabili continuă să aplice acest regim, până la introducerea regimului definitiv prevăzut la articolul 402, în măsura în care acest regim respectă sau este adaptat pentru a respecta condiţiile stabilite în prezenta subsecţiune.
Danemarca este autorizată să introducă regimul de impunere prevăzut la primul paragraf.
Art. 327
(1)Acest regim tranzitoriu se aplică livrărilor de mijloace de transport second-hand efectuate de comercianţi persoane impozabile şi supuse regimului marjei.
(2)Acest regim tranzitoriu nu se aplică livrării de mijloace de transport noi efectuate în condiţiile menţionate la articolul 138 alineatul (1) şi alineatul (2) litera (a).
(3)În sensul alineatului (1), vehiculele terestre, navele şi aeronavele prevăzute la articolul 2 alineatul (2) litera (a) sunt considerate "mijloace de transport second-hand", dacă sunt bunuri second-hand care nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a fi considerate mijloace de transport noi.
Art. 328
TVA datorată pentru fiecare livrare prevăzută la articolul 327 este egală cu valoarea TVA care este datorată în cazul în care livrarea respectivă este supusă regimului normal de TVA, din care se scade valoarea TVA considerată ca fiind inclusă de comerciantul persoană impozabilă în preţul de cumpărare al mijlocului de transport.
Art. 329
TVA considerată ca fiind inclusă de comerciantul persoană impozabilă în preţul de cumpărare al mijlocului de transport se calculează în conformitate cu următoarea metodă:
a)preţul de cumpărare luat în considerare este preţul de cumpărare în sensul articolului 312 punctul 2;
b)se consideră că acest preţ de cumpărare, achitat de comerciantul persoană impozabilă, include TVA datorată, în cazul în care furnizorul comerciantului persoană impozabilă aplică regimul normal de TVA pentru livrarea respectivă;
c)cota care se ia în considerare este cota aplicabilă, în temeiul articolului 93, în statul membru pe teritoriul căruia se consideră că este situat locul de livrare către comerciantul persoană impozabilă, determinat în conformitate cu articolele 31 şi 32.
Art. 330
TVA datorată pentru fiecare livrare de mijloace de transport, prevăzută la articolul 327 alineatul (1), determinată în conformitate cu articolul 328, nu poate fi mai mică decât valoarea TVA datorată, în cazul în care livrarea respectivă este supusă regimului marjei de profit.
Statele membre pot stabili, dacă livrarea este supusă regimului marjei de profit, că marja nu poate fi mai mică decât 10 % din preţul de vânzare în sensul articolului 312 punctul 1.
Art. 331
Persoanele impozabile nu pot deduce din TVA pe care au obligaţia de a o plăti TVA datorată sau achitată pentru mijloacele de transport second-hand care le-au fost livrate de un comerciant persoană impozabilă, în măsura în care livrarea bunurilor respective de către comerciantul persoană impozabilă este supusă TVA în conformitate cu prezentul regim tranzitoriu.
Art. 332
Comerciantul persoană impozabilă nu poate menţiona separat pe facturile pe care le emite TVA aferentă livrărilor cărora le aplică regimul tranzitoriu.
Art. 333
(1)În conformitate cu dispoziţiile prezentei secţiuni, statele membre pot aplica un regim special pentru impozitarea marjei de profit realizate de un organizator de vânzare prin licitaţie publică, în ceea ce priveşte livrarea de mărfuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi de către organizatorul respectiv, acţionând în nume propriu şi în contul persoanelor prevăzute la articolul 334, în temeiul unui contract pe baza căruia se plăteşte comision la vânzarea prin licitaţie publică a bunurilor în cauză.
(2)Regimul prevăzut la alineatul (1) nu se aplică livrării de mijloace de transport noi efectuate în conformitate cu condiţiile menţionate la articolul 138 alineatul (1) şi alineatul (2) litera (a).
Art. 334
Acest regim special se aplică livrărilor efectuate de un organizator al unei vânzări prin licitaţie publică, acţionând în nume propriu, în contul uneia dintre următoarele persoane:
a)o persoană neimpozabilă;
b)altă persoană impozabilă, în măsura în care livrarea de bunuri, efectuată de aceasta în conformitate cu contractul pe baza căruia se plăteşte comision la vânzare, este scutită în temeiul articolului 136;
c)altă persoană impozabilă, în măsura în care livrarea de bunuri, efectuată de aceasta în conformitate cu contractul pe baza căruia se plăteşte comision la vânzare, face obiectul unei scutiri pentru întreprinderile mici prevăzută la articolul 284 şi se referă la bunuri de capital;
d)un comerciant persoană impozabilă, în măsura în care TVA a fost aplicată în conformitate cu regimul marjei de profit livrării de bunuri, efectuate de acesta în conformitate cu contractul pe baza căruia se plăteşte comision la vânzare.
Art. 335
Livrarea de bunuri unei persoane impozabile care este organizator de vânzări prin licitaţie publică se consideră că are loc atunci când are loc vânzarea respectivelor bunuri prin licitaţie publică.
Art. 336
Baza impozabilă pentru fiecare livrare de bunuri prevăzută în prezenta secţiune este suma totală facturată în conformitate cu articolul 339 achizitorului de către organizatorul vânzării prin licitaţie publică, din care se scade:
a)valoarea netă achitată sau care urmează să fie achitată de organizatorul vânzării prin licitaţie publică comitentului său, determinată în conformitate cu articolul 337;
b)valoarea TVA plătibilă de organizatorul vânzării prin licitaţie publică pentru livrarea sa.
Art. 337
Valoarea netă achitată sau care se achită de organizatorul vânzării prin licitaţie publică comitentului său este egală cu diferenţa dintre preţul de licitaţie al bunurilor şi valoarea comisionului obţinut sau care este obţinut de organizatorul vânzării prin licitaţie publică de la comitentul său în conformitate cu contractul pe baza căruia se plăteşte comision la vânzare.
Art. 338
Organizatorii vânzărilor prin licitaţie publică ce livrează bunuri în conformitate cu condiţiile menţionate la articolele 333 şi 334 au obligaţia de a indica în contabilitatea lor, în conturi tranzitorii, următoarele informaţii:
a)sumele obţinute sau care urmează a fi obţinute de la cumpărătorul bunurilor;
b)sumele rambursate sau care urmează a fi rambursate vânzătorului bunurilor.
Este necesar ca sumele prevăzute la primul paragraf să fie justificate în mod corespunzător.
Art. 339
Organizatorul vânzării prin licitaţie publică are obligaţia de a emite cumpărătorului o factură pe care să se menţioneze în mod distinct următoarele informaţii:
a)preţul de licitaţie al bunurilor;
b)impozitele, drepturile, prelevările şi taxele;
c)cheltuielile accesorii, precum cheltuielile pentru comisioane, costurile de ambalare, de transport şi de asigurare, solicitate de organizator cumpărătorului bunurilor.
Pe factura emisă de organizatorul vânzării prin licitaţie publică nu este necesar să se menţioneze, în mod distinct, TVA.
Art. 340
(1)Organizatorul vânzării prin licitaţie publică căruia i-au fost transmise bunurile în temeiul unui contract pe baza căruia se plăteşte comision la vânzarea prin licitaţie publică are obligaţia de a prezenta o declaraţie comitentului său.
Declaraţia emisă de organizatorul vânzării prin licitaţie publică este necesar să specifice separat valoarea operaţiunii, respectiv preţul de licitaţie a bunurilor din care se scade valoarea comisionului obţinut sau care urmează a fi obţinut de la comitent.
(2)Declaraţia întocmită în conformitate cu alineatul (1) ţine locul facturii pe care comitentul, în cazul în care este o persoană impozabilă, are obligaţia de a o emite organizatorului vânzării prin licitaţie publică în conformitate cu articolul 220.
Art. 341
Statele membre care aplică regimul prevăzut în prezenta secţiune aplică, de asemenea, regimul respectiv livrărilor de mijloace de transport second-hand, astfel cum sunt definite la articolul 327 alineatul (3), efectuate de un organizator de vânzări prin licitaţie publică, acţionând în nume propriu, în temeiul unui contract pe baza căruia se plăteşte un comision la vânzarea respectivelor bunuri prin licitaţie publică, în contul unui comerciant persoană impozabilă, în măsura în care respectivele livrări efectuate de comerciantul persoană impozabilă s-ar supune TVA în conformitate cu regimul tranzitoriu pentru mijloace de transport second-hand.
Art. 342
Statele membre pot adopta măsuri privind dreptul de deducere pentru a se asigura că acei comercianţi persoane impozabile supuşi regimului special în conformitate cu secţiunea 2 nu beneficiază de avantaje nejustificate sau nu suportă prejudicii nejustificate.
Art. 343
Hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, Consiliul poate autoriza orice stat membru să introducă măsuri speciale pentru combaterea evaziunii fiscale, în conformitate cu care TVA datorată în temeiul regimului marjei de profit nu poate fi mai mică decât valoarea TVA datorată, în cazul în care marja de profit este egală cu un anumit procentaj din preţul de vânzare.
Procentajul din preţul de vânzare se fixează ţinând seama de marjele de profit normale realizate de operatori economici din sectorul în cauză.
Art. 344
(1)În sensul prezentei directive şi fără a aduce atingere altor dispoziţii comunitare, "aurul de investiţii" înseamnă:
1.aur, sub forma unei bare sau a unei plachete, de o greutate acceptată pe piaţa lingourilor de aur, având o puritate mai mare sau egală cu 995 miimi, reprezentat sau nu prin hârtii de valoare;
2.monede de aur de o puritate mai mare sau egală cu 900 miimi şi reconfecţionate după 1800, care au sau au avut un curs legal în ţara de origine şi care se vând în mod normal la un preţ care nu depăşeşte valoarea de piaţă liberă a aurului din monede cu mai mult de 80 %.
(2)Statele membre pot exclude din acest regim special barele sau plachetele mici cu o greutate de cel mult 1 g.
(3)În sensul prezentei directive, monedele prevăzute la alineatul (1) punctul 2 nu se consideră ca fiind vândute în scop numismatic.
Art. 345
Din 1999, fiecare stat membru informează anual Comisia, până la 1 iulie, cu privire la monedele care îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 344 alineatul (1) punctul 2 şi care se comercializează în statul membru respectiv. În fiecare an, înainte de 1 decembrie, Comisia publică o listă completă a monedelor în cauză în seria "C" a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene. Se consideră că monedele incluse în lista publicată îndeplinesc criteriile respective în cursul anului pentru care lista a fost publicată.
Art. 346
Statele membre scutesc de TVA livrarea, achiziţia intracomunitară şi importul aurului de investiţie, inclusiv aurul de investiţie reprezentat de certificate pentru aurul nominalizat sau nenominalizat sau negociat în conturi de aur şi cuprinzând în special, împrumuturile în aur şi swap-urile cu aur care conferă un drept de proprietate sau de creanţă asupra aurului de investiţii, precum şi operaţiunile privind aurul de investiţii constând in contracte futures şi contracte la termen ce implică un transfer al dreptului de proprietate sau de creanţă asupra aurului de investiţii.
Art. 347
Statele membre scutesc serviciile agenţilor care acţionează în numele şi în contul altei persoane, atunci când intervin în livrarea aurului de investiţii pentru comitentul lor.
Art. 348
Statele membre acordă persoanelor impozabile care produc aur de investiţii sau transformă aurul în aur de investiţii dreptul de a opta pentru impozitarea livrărilor de aur de investiţii altei persoane impozabile care, altfel, este scutită în temeiul articolului 346.
Art. 349
(1)Statele membre pot acorda persoanelor care, în cadrul activităţii lor economice, livrează în mod normal aur în scopuri industriale, dreptul de a opta pentru impozitarea livrărilor de bare sau plachete de aur, în conformitate cu articolul 344 alineatul (1) punctul 1, către o altă persoană impozabilă care, altfel, este scutită în temeiul articolului 346.
(2)Statele membre pot restrânge sfera de aplicare a opţiunii prevăzute la alineatul (1).
Art. 350
În cazul în care furnizorul a exercitat dreptul de a opta pentru impozitare, în temeiul articolelor 348 şi 349, statele membre permit agentului să opteze pentru impozitarea serviciilor prevăzute la articolul 347.
Art. 351
Statele membre stabilesc norme de exercitare a opţiunilor prevăzute în prezenta secţiune şi informează Comisia în consecinţă.
Art. 352
După consultarea comitetului TVA, fiecare stat membru poate aplica TVA unor tranzacţii specifice privind aurul de investiţii care au loc în statul membru respectiv între persoane impozabile care operează pe o piaţă a lingourilor de aur reglementată de statul membru în cauză sau între o astfel de persoană impozabilă şi o altă persoană impozabilă, care nu operează pe piaţa respectivă. Cu toate acestea, statul membru nu poate aplica TVA pentru livrările efectuate în condiţiile menţionate la articolul 138 sau pentru exporturile de aur de investiţii.
Art. 353
Statele membre care, în temeiul articolului 352, impozitează operaţiunile între persoane impozabile care operează pe o piaţă reglementată a lingourilor de aur autorizează, în scopul simplificării, suspendarea taxei ce urmează a fi colectată şi scutesc persoanele impozabile de obligaţia de a ţine evidenţa privind TVA.
Art. 354
În cazul în care livrarea ulterioară de aur de investiţii este scutită în temeiul prezentului capitol, persoana impozabilă are dreptul de a deduce următoarele sume:
a)TVA datorată sau achitată pentru aurul de investiţii ce i-a fost livrat de o persoană care a exercitat opţiunea prevăzută la articolele 348 şi 349 sau ce i-a fost livrat în conformitate cu secţiunea 4;
b)TVA datorată sau achitată în legătură cu o livrare al cărei beneficiar este sau în legătură cu o achiziţie intracomunitară sau un import pe care l-a efectuat, de aur altul decât cel de investiţii, şi care ulterior este transformat de către sine sau în numele său în aur de investiţii;
c)TVA datorată sau achitată pentru serviciile ce i-au fost furnizate, constând în schimbarea formei, greutăţii sau purităţii aurului, inclusiv ale aurului de investiţii.
Art. 355
Persoanele impozabile care produc aur de investiţii sau transformă aurul în aur de investiţii au dreptul de a deduce TVA datorată sau achitată pentru furnizarea, achiziţia intracomunitară sau importul de bunuri sau servicii în legătură cu producţia sau transformarea aurului respectiv, ca şi când livrarea ulterioară de aur scutită în temeiul articolului 346 este impozitată.
Art. 356
(1)Statele membre se asigură, în cazul comercianţilor de aur de investiţie, că aceştia ţin, cel puţin, o contabilitate a tuturor operaţiunilor importante efectuate asupra aurului de investiţie şi păstrează documentele pe baza cărora se pot identifica clienţii respectivelor operaţiuni.
Comercianţii păstrează informaţiile prevăzute la primul paragraf pentru o perioadă de cel puţin cinci ani.
(2)Statele membre pot accepta obligaţii echivalente pe baza unor măsuri adoptate în temeiul altei legislaţii comunitare, precum Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului (1), pentru a respecta cerinţele prevăzute la alineatul (1).
(1)JO L 309, 25.11.2005, p. 15.
(3)Statele membre pot stabili obligaţii mai stricte, în special, în ceea ce priveşte păstrarea unor registre speciale de evidenţa.
CAPITOLUL 6:Regimuri speciale pentru persoanele impozabile care prestează servicii către persoane neimpozabile sau efectuează vânzări de bunuri la distanţă
Art. 357
[textul din Art. 357 din titlul XII, capitolul 6, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2015 de Art. 5, punctul 7. din Directiva 2008/8/CE/12-feb-2008]
Art. 358
În sensul prezentului capitol şi fără a aduce atingere altor dispoziţii comunitare, se aplică următoarele definiţii:
1.[textul din Art. 358, punctul 1. din titlul XII, capitolul 6, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2021 de Art. 2, punctul 13. din Directiva 2455/05-dec-2017]
2.[textul din Art. 358, punctul 2. din titlul XII, capitolul 6, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2021 de Art. 2, punctul 13. din Directiva 2455/05-dec-2017]
3.[textul din Art. 358, punctul 3. din titlul XII, capitolul 6, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2021 de Art. 2, punctul 13. din Directiva 2455/05-dec-2017]
4.«declaraţie TVA» înseamnă declaraţia care conţine informaţiile necesare pentru stabilirea cuantumului TVA datorat în fiecare stat membru.
Secţiunea 2:SECŢIUNEA 2: Regimul special pentru servicii prestate de persoane impozabile nestabilite în Comunitate
Art. 358a
În sensul prezentei secţiuni şi fără a aduce atingere altor dispoziţii comunitare, se aplică următoarele definiţii:
1.«persoană impozabilă nestabilită în Comunitate» înseamnă o persoană impozabilă care nu şi-a stabilit activitatea economică pe teritoriul Comunităţii şi nici nu dispune de un sediu comercial fix pe teritoriul acesteia;
2.«stat membru de identificare» înseamnă statul membru ales de persoana impozabilă nestabilită în Comunitate pentru a declara momentul începerii activităţii sale ca persoană impozabilă pe teritoriul Comunităţii, în conformitate cu dispoziţiile prezentei secţiuni.
3.«stat membru de consum» înseamnă statul membru în care se consideră că sunt prestate serviciile în conformitate cu titlul V capitolul 3.
Art. 359
Statele membre permit oricărei persoane impozabile nestabilite în Comunitate care prestează servicii unei persoane neimpozabile stabilite într-un stat membru sau cu domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită într-un stat membru să utilizeze prezentul regim special. Prezentul regim se aplică tuturor acelor servicii prestate în Comunitate.
Art. 360
Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate declară statului membru de identificare când îşi începe sau încetează activitatea ca persoană impozabilă sau îşi modifică respectiva activitate astfel încât nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru a beneficia de prezentul regim special. Persoana în cauză comunică aceste informaţii pe cale electronică.
Art. 361
(1)Informaţiile pe care persoana impozabilă nestabilită în Comunitate are obligaţia de a le furniza statului membru de identificare în momentul în care începe să desfăşoare o activitate impozabilă cuprind:
a)numele;
b)adresa poştală;
c)adresele electronice, inclusiv site-urile Internet;
d)codul fiscal naţional, dacă este cazul;
e)o declaraţie conform căreia persoana nu şi-a stabilit sediul activităţii economice pe teritoriul Comunităţii şi nu dispune de un sediu comercial fix pe teritoriul acesteia.
(2)Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate comunică statului membru de identificare orice modificare a informaţiilor furnizate.
Art. 362
Statul membru de identificare alocă persoanei impozabile nestabilite în Comunitate un cod individual de înregistrare în scopuri de TVA, pentru aplicarea prezentului regim special, şi îi comunică acest cod pe cale electronică. Pe baza informaţiilor utilizate pentru această identificare, statele membre de consum pot recurge la propriile sisteme de identificare.
Art. 363
Statul membru de identificare elimină persoana impozabilă nestabilită în Comunitate din registrul de identificare în următoarele situaţii:
a)în cazul în care aceasta notifică statului membru respectiv că nu mai prestează servicii reglementate de prezentul regim special;
b)în cazul în care se poate deduce, prin alte mijloace, că activităţile sale impozabile au încetat;
c)în cazul în care nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru a beneficia de prezentul regim special;
d)în cazul în care, în mod repetat, nu respectă normele referitoare la prezentul regim special.
Art. 364
Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate, care utilizează prezentul regim special, prezintă statului membru de identificare, pe cale electronică, o declaraţie de TVA pentru fiecare trimestru calendaristic, indiferent dacă au fost sau nu prestate servicii reglementate de prezentul regim special. Declaraţia de TVA se depune până la sfârşitul următoarei luni de după încheierea perioadei fiscale acoperite de declaraţie.
Art. 365
Declaraţia de TVA conţine codul individual de înregistrare în scopuri de TVA, pentru aplicarea prezentului regim special, precum şi, pentru fiecare stat membru de consum în care este datorată TVA, valoarea totală fără TVA a prestărilor de servicii reglementate de prezentul regim special, efectuate în cursul perioadei fiscale, precum şi cuantumul total al TVA corespunzătoare subdivizate pe cote. De asemenea, în declaraţie trebuie specificate cotele de TVA aplicabile şi TVA totală datorată.
Atunci când sunt solicitate modificări ale declaraţiei de TVA după depunerea acesteia, modificările respective se includ într-o declaraţie ulterioară în termen de trei ani de la data la care trebuia depusă declaraţia iniţială în conformitate cu articolul 364. Declaraţia ulterioară de TVA identifică statul membru relevant de consum, perioada fiscală şi cuantumul TVA pentru care sunt necesare modificări.
Art. 366
(1)Sumele înscrise în declaraţia TVA se exprimă în euro.
Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca sumele înscrise pe declaraţia TVA să fie exprimate în moneda lor naţională. În cazul în care prestările de servicii au fost plătite în alte monede, persoana impozabilă nestabilită în Comunitate utilizează, în scopul completării declaraţiei TVA, cursul de schimb valutar valabil în ultima zi a perioadei fiscale.
(2)Conversia se efectuează prin aplicarea cursurilor de schimb publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau, în cazul în care nici un curs nu este publicat în acea zi, pentru următoarea zi de publicare.
Art. 367
Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate plăteşte TVA, făcând referire la declaraţia TVA corespunzătoare, în momentul depunerii declaraţiei TVA sau cel mai târziu în ultima zi a perioadei de depunere a declaraţiilor.
Plata se efectuează într-un cont bancar în euro, desemnat de statul membru de identificare. Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca plata să se efectueze într-un cont bancar în moneda lor naţională.
Art. 368
Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate care utilizează prezentul regim special nu poate deduce TVA în temeiul articolului 168 din prezenta directivă. În pofida dispoziţiilor articolului 1 punctul 1 din Directiva 86/560/CEE, persoanei impozabile în cauză i se acordă o rambursare în conformitate cu directiva menţionată. Articolul 2 alineatele (2) şi (3) şi articolul 4 alineatul (2) din Directiva 86/560/CEE nu se aplică rambursărilor referitoare la servicii reglementate de prezentul regim special.
Dacă persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special are obligaţia de a fi înregistrată într-un stat membru pentru alte activităţi decât cele reglementate de prezentul regim special, aceasta deduce TVA datorată în statul membru respectiv, pentru activităţile sale impozabile reglementate de prezentul regim special, în declaraţia de TVA pe care trebuie să o depună în temeiul articolului 250 din prezenta directivă.
Art. 369
(1)Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate păstrează registrele în care sunt înscrise operaţiunile supuse prezentului regim special. Aceste registre trebuie să conţină informaţii suficient de detaliate pentru a permite autorităţilor fiscale ale statului membru de consum să verifice exactitatea declaraţiei TVA.
(2)Registrul prevăzut la alineatul (1) este necesar să fie pus la dispoziţie prin mijloace electronice, la cerere, statului membru de identificare şi statului membru de consum.
Respectivul registru este necesar să fie păstrat pentru o perioadă de zece ani de la sfârşitul anului în cursul căruia s-a efectuat operaţiunea.
Secţiunea 3:SECŢIUNEA 3: Regimul special pentru vânzările intracomunitare de bunuri la distanţă şi pentru serviciile prestate de persoane impozabile stabilite în Comunitate, dar într-un alt stat membru decât statul membru de consum
Art. 369a
În sensul prezentei secţiuni şi fără a aduce atingere altor dispoziţii comunitare, se aplică următoarele definiţii:
1.«persoană impozabilă nestabilită în statul membru de consum» înseamnă o persoană impozabilă care şi-a stabilit activitatea economică sau dispune de un sediu fix în Comunitate, dar care nu şi-a stabilit activitatea economică şi nu dispune de un sediu fix pe teritoriul statului membru de consum;
2.«stat membru de identificare» înseamnă statul membru pe teritoriul căruia persoana impozabilă şi-a stabilit activitatea economică sau, în cazul în care nu şi-a stabilit activitatea economică în Comunitate, statul membru în care dispune de un sediu fix.
În cazul în care o persoană impozabilă nu şi-a stabilit activitatea economică în Comunitate, dar are mai multe sedii fixe în Comunitate, statul membru de identificare este acela în care persoana respectivă are un sediu fix şi în care persoana impozabilă declară că va utiliza prezentul regim special. Persoana impozabilă este ţinută să respecte respectiva decizie în anul calendaristic în cauză şi în următorii doi ani calendaristici.
În cazul în care o persoană impozabilă nu şi-a stabilit activitatea economică în Comunitate şi nu dispune de un sediu fix în Comunitate, statul membru de identificare este acela în care începe expedierea sau transportul bunurilor. În cazul în care există mai multe state membre în care începe expedierea sau transportul bunurilor, persoana impozabilă precizează care dintre aceste state membre este statul membru de identificare. Persoana impozabilă este ţinută să respecte respectiva decizie în anul calendaristic în cauză şi în următorii doi ani calendaristici;
3.«stat membru de consum» înseamnă statul membru în care se consideră că are loc prestarea serviciilor în conformitate cu titlul V capitolul 3 sau, în cazul vânzărilor intracomunitare de bunuri la distanţă, statul membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client.
3.«stat membru de consum» înseamnă unul dintre următoarele:
(a)în cazul prestării de servicii, statul membru în care se consideră că sunt prestate serviciile în conformitate cu titlul V capitolul 3;
(b)în cazul vânzărilor intracomunitare de bunuri la distanţă, statul membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client;
(c)în cazul livrării de bunuri efectuate de către o persoană impozabilă care facilitează aceste livrări în conformitate cu articolul 14a alineatul (2), atunci când expedierea sau transportul bunurilor livrate începe şi se încheie în acelaşi stat membru, statul membru respectiv.
Art. 369b
Statele membre permit oricărei persoane impozabile care efectuează vânzări intracomunitare de bunuri la distanţă şi oricărei persoane impozabile nestabilite în statul membru de consum, care prestează servicii unei persoane neimpozabile, să utilizeze prezentul regim special. Prezentul regim special se aplică tuturor acelor bunuri livrate sau servicii prestate în Comunitate.
Art. 369c
O persoană impozabilă declară statului membru de identificare momentul în care îşi începe sau îşi încetează activităţile impozabile reglementate de prezentul regim special sau momentul în care îşi modifică respectivele activităţi în aşa fel încât nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru utilizarea prezentului regim special. Persoana comunică aceste informaţii pe cale electronică.
Art. 369 d
O persoană impozabilă care utilizează prezentul regim special este înregistrată în scopuri de TVA doar în statul membru de identificare, pentru operaţiunile impozabile efectuate în condiţiile prezentului regim. În acest scop statul membru utilizează numărul individual de identificare în scopuri de TVA deja alocat persoanei impozabile în ceea ce priveşte obligaţiile acesteia în cadrul sistemului intern.
Pe baza informaţiilor utilizate pentru această identificare, statele membre de consum pot recurge la propriile sisteme de identificare.
Art. 369e
Statul membru de identificare exclude o persoană impozabilă de la regimul special în oricare dintre următoarele cazuri:
a)în cazul în care persoana notifică faptul că nu mai efectuează vânzări intracomunitare de bunuri la distanţă şi nu mai prestează servicii reglementate de prezentul regim special;
b)în cazul în care se poate deduce, prin alte mijloace, că activităţile sale impozabile supuse prezentului regim special au încetat;
c)în cazul în care nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru utilizarea prezentului regim special;
d)în cazul în care, în mod repetat, nu respectă normele referitoare la prezentul regim special.
Art. 369f
Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special prezintă statului membru de identificare, pe cale electronică, o declaraţie de TVA pentru fiecare trimestru calendaristic, indiferent dacă au fost sau nu efectuate vânzări intracomunitare de bunuri la distanţă sau dacă au fost sau nu prestate servicii reglementate de prezentul regim special. Declaraţia de TVA se depune până la sfârşitul următoarei luni de după încheierea perioadei fiscale acoperite de declaraţie.
Art. 369g
(1)Declaraţia de TVA conţine codul de înregistrare în scopuri de TVA menţionat la articolul 369d şi, pentru fiecare stat membru de consum în care este datorată TVA, valoarea totală, fără TVA, a vânzărilor intracomunitare de bunuri la distanţă, precum şi a prestărilor de servicii reglementate de prezentul regim special, efectuate în cursul perioadei fiscale, precum şi cuantumul total al TVA corespunzătoare subdivizate pe cote. De asemenea, în declaraţie trebuie specificate cotele de TVA aplicabile şi TVA totală datorată. Declaraţia de TVA conţine, de asemenea, modificări referitoare la perioade fiscale anterioare, astfel cum se prevede la alineatul (4) de la prezentul articol.
(2)Atunci când, în cazul unor vânzări intracomunitare de bunuri la distanţă reglementate de prezentul regim special, bunurile sunt expediate sau transportate din state membre altele decât statul membru de identificare, declaraţia de TVA include şi valoarea totală a vânzărilor respective pentru fiecare stat membru din care sunt expediate sau transportate bunurile, însoţită de codul individual de înregistrare în scopuri de TVA sau de codul de înregistrare fiscală alocat de către fiecare dintre respectivele state membre. Declaraţia de TVA include aceste informaţii pentru fiecare stat membru, altul decât statul membru de identificare, defalcate pe state membre de consum.
(3)Atunci când persoana impozabilă care prestează servicii reglementate de prezentul regim special deţine unul sau mai multe sedii comerciale fixe, altul/altele decât cel(e) din statul membru de identificare, de la care sunt prestate serviciile, declaraţia de TVA include şi valoarea totală a respectivelor prestări de servicii, pentru fiecare stat membru în care persoana deţine un sediu, însoţită de codul individual de înregistrare în scopuri de TVA sau de codul de înregistrare fiscală al sediului respectiv, defalcată pe state membre de consum.
(4)Atunci când sunt solicitate modificări ale declaraţiei de TVA după depunerea acesteia, modificările respective se includ într-o declaraţie ulterioară în termen de trei ani de la data la care trebuia depusă declaraţia iniţială în conformitate cu articolul 369f. Declaraţia ulterioară de TVA identifică statul membru relevant de consum, perioada fiscală şi cuantumul TVA pentru care sunt necesare modificări.
Art. 369h
(1)Sumele înscrise în declaraţia TVA se exprimă în euro.
Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca sumele înscrise pe declaraţia TVA să fie exprimate în moneda lor naţională. Dacă pentru prestările de servicii s-au utilizat alte monede, persoana impozabilă care face uz de prezentul regim special foloseşte, în scopul completării declaraţiei de TVA, cursul de schimb din ultima zi a perioadei fiscale.
(2)Conversia se efectuează prin aplicarea cursurilor de schimb valutar publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau, în cazul în care acestea nu sunt publicate în acea zi, pentru următoarea zi de publicare.
Art. 369i
Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special plăteşte TVA, făcând referire la declaraţia de TVA corespunzătoare, cel târziu la expirarea termenului de depunere a declaraţiei.
Plata se efectuează într-un cont bancar în euro, desemnat de statul membru de identificare. Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca plata să se efectueze într-un cont bancar în moneda lor naţională.
Art. 369j
În ceea ce priveşte activităţile sale impozabile reglementate de prezentul regim special, persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special nu poate deduce TVA datorată în statul membru de consum în conformitate cu articolul 168 din prezenta directivă. În pofida articolului 2 alineatul (1), a articolului 3 şi a articolului 8 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2008/9/CE, persoanei impozabile în cauză i se acordă o rambursare în conformitate cu directiva menţionată.
Dacă persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special are obligaţia de a fi înregistrată într-un stat membru pentru alte activităţi decât cele reglementate de prezentul regim special, aceasta deduce TVA datorată în statul membru respectiv, pentru activităţile sale impozabile reglementate de prezentul regim special, în declaraţia de TVA pe care trebuie să o depună în temeiul articolului 250 din prezenta directivă.
Art. 369k
(1)Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special ţine registre ale operaţiunilor reglementate de prezentul regim special. Registrele respective trebuie să conţină informaţii suficient de detaliate pentru a permite autorităţilor fiscale ale statului membru de consum să verifice exactitatea declaraţiei de TVA.
(2)Registrele prevăzute la alineatul (1) trebuie puse la dispoziţia statului membru de consum şi statului membru de identificare, la cerere, pe cale electronică.
Aceste registre trebuie păstrate pentru o perioadă de zece ani începând cu data de 31 decembrie a anului în care s-a efectuat operaţiunea.
SECŢIUNEA 4:Regimul special pentru vânzarea la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe
Art. 369l
În sensul prezentei secţiuni, vânzarea la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe acoperă numai bunurile, cu excepţia produselor care fac obiectul accizelor, în loturi cu o valoare intrinsecă de maximum 150 EUR.
În sensul prezentei secţiuni şi fără a aduce atingere altor dispoziţii comunitare, se aplică următoarele definiţii:
1.«persoană impozabilă nestabilită în Comunitate» înseamnă o persoană impozabilă care nu şi-a stabilit activitatea economică pe teritoriul Comunităţii şi nici nu dispune de un sediu comercial fix pe teritoriul acesteia;
2.«intermediar» înseamnă o persoană stabilită în Comunitate şi desemnată de persoana impozabilă care efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe ca persoană care este obligată la plata TVA şi trebuie să respecte obligaţiile prevăzute de prezentul regim special în numele şi în contul persoanei impozabile;
3.«stat membru de identificare» înseamnă următoarele:
(a)atunci când persoana impozabilă nu este stabilită în Comunitate, statul membru în care aceasta decide să se înregistreze;
(b)atunci când persoana impozabilă şi-a stabilit sediul activităţii economice în afara Comunităţii, dar deţine unul sau mai multe sedii comerciale fixe în Comunitate, statul membru cu un sediu comercial fix în care persoana impozabilă declară că va utiliza prezentul regim special;
(c)atunci când persoana impozabilă şi-a stabilit sediul activităţii economice într-un stat membru, statul membru respectiv;
(d)atunci când intermediarul şi-a stabilit sediul activităţii economice într-un stat membru, statul membru respectiv;
(e)atunci când intermediarul şi-a stabilit sediul activităţii economice în afara Comunităţii, dar deţine unul sau mai multe sedii comerciale fixe în Comunitate, statul membru cu un sediu comercial fix în care intermediarul declară că va utiliza prezentul regim special.
În sensul literelor (b) şi (e), în cazul în care are mai multe sedii comerciale fixe în Comunitate, persoana impozabilă sau intermediarul este obligat prin decizie să indice statul membru de stabilire pentru anul calendaristic în cauză şi pentru următorii doi ani calendaristici;
4.«stat membru de consum» înseamnă statul membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client.
Art. 369m
(1)Statele membre permit utilizarea prezentului regim special de către următoarele persoane impozabile care efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe:
a)orice persoană impozabilă stabilită în Comunitate care efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe;
b)orice persoană impozabilă, fie că este sau nu stabilită în Comunitate, care efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe şi care este reprezentată de un intermediar stabilit în Comunitate;
c)orice persoană impozabilă stabilită într-o ţară terţă cu care Uniunea a încheiat un acord de asistenţă reciprocă al cărui domeniu de aplicare este similar celui al Directivei 2010/24/UE a Consiliului (*) şi al Regulamentului (UE) nr. 904/2010 şi care efectuează vânzări de bunuri la distanţă din respectiva ţară terţă.
(*)Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe, impozite, drepturi şi alte măsuri (JO L 84, 31.3.2010, p. 1).
Aceste persoane impozabile aplică prezentul regim special tuturor vânzărilor lor la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe.
(2)În sensul alineatului (1) litera (b), nicio persoană impozabilă nu poate numi mai mulţi intermediari în acelaşi timp.
(3)Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care stabileşte lista ţărilor terţe menţionate la prezentul articol alineatul (1) litera (c). Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, iar în acest sens, comitetul este cel instituit în temeiul articolului 58 din Regulamentul (UE) nr. 904/2010.
Art. 369n
În cazul vânzărilor la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe pentru care TVA este declarată în cadrul prezentului regim special, faptul generator intervine şi TVA devine exigibilă în momentul livrării. Se consideră că bunurile au fost livrate la data la care a fost acceptată plata.
Art. 369o
Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special sau un intermediar acţionând în contul acesteia declară statului membru de identificare momentul în care îşi începe sau îşi încetează activitatea în cadrul prezentului regim special, sau momentul în care îşi modifică respectiva activitate astfel încât nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru a utiliza prezentul regim special. Informaţiile respective sunt comunicate pe cale electronică.
Art. 369p
(1)Informaţiile pe care persoana impozabilă care nu utilizează un intermediar are obligaţia de a le furniza statului membru de identificare înainte de a începe să utilizeze prezentul regim special conţin următoarele detalii:
a)numele;
b)adresa poştală;
c)adresa electronică şi site-urile web;
d)codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul fiscal naţional.
(2)Informaţiile pe care intermediarul are obligaţia de a le furniza statului membru de identificare înainte de a începe să utilizeze prezentul regim special în contul unei persoane impozabile conţin următoarele detalii:
a)numele;
b)adresa poştală;
c)adresa electronică;
d)codul de înregistrare în scopuri de TVA.
(3)Informaţiile pe care intermediarul are obligaţia de a le furniza statului membru de identificare cu privire la fiecare persoană impozabilă pe care o reprezintă, înainte ca aceste persoane impozabile să înceapă să utilizeze prezentul regim special, conţin următoarele detalii:
a)numele;
b)adresa poştală;
c)adresa electronică şi site-urile web;
d)codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul fiscal naţional;
e)codul de înregistrare individual atribuit în conformitate cu articolul 369q alineatul (2).
(4)Orice persoană impozabilă care utilizează prezentul regim special sau, după caz, intermediarul acesteia, notifică statului membru de identificare orice modificare a informaţiilor furnizate.
Art. 369q
(1)Statul membru de identificare alocă persoanei impozabile care utilizează prezentul regim special un cod individual de înregistrare în scopuri de TVA, pentru aplicarea prezentului regim special, şi îi comunică acest cod pe cale electronică.
(2)Statul membru de identificare alocă unui intermediar un cod individual de înregistrare şi îi comunică acest cod pe cale electronică.
(3)Statul membru de identificare alocă intermediarului un cod individual de înregistrare în scopuri de TVA, pentru aplicarea prezentului regim special, pentru fiecare persoană impozabilă pentru care intermediarul este desemnat.
(4)Codul de înregistrare în scopuri de TVA alocat în temeiul alineatelor (1), (2) şi (3) se utilizează numai în sensul prezentului regim special.
Art. 369r
(1)Statul membru de identificare elimină din registrul de identificare persoana impozabilă care nu utilizează un intermediar, în următoarele cazuri:
a)dacă aceasta notifică statului membru de identificare faptul că nu mai efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe;
b)dacă se poate deduce, prin alte mijloace, că activităţile sale impozabile de vânzare la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe au încetat;
c)dacă aceasta nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru utilizarea prezentului regim special;
d)dacă aceasta nu respectă, în mod repetat, normele referitoare la prezentul regim special.
(2)Statul membru de identificare elimină intermediarul din registrul de identificare în următoarele cazuri:
a)dacă, timp de două trimestre calendaristice consecutive, acesta nu a acţionat ca intermediar în contul unei persoane impozabile care utilizează prezentul regim special;
b)dacă acesta nu mai îndeplineşte celelalte condiţii necesare pentru a acţiona în calitate de intermediar;
c)dacă aceasta nu respectă, în mod repetat, normele referitoare la prezentul regim special.
(3)Statul membru de identificare elimină din registrul de identificare persoana impozabilă reprezentată de un intermediar, în următoarele cazuri:
a)dacă intermediarul notifică statului membru de identificare faptul că persoana impozabilă nu mai efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe;
b)dacă se poate deduce, prin alte mijloace, că activităţile impozabile de vânzare la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe ale persoanei impozabile au încetat;
c)dacă persoana impozabilă nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru utilizarea prezentului regim special;
d)dacă persoana impozabilă nu respectă, în mod repetat, normele referitoare la prezentul regim special;
e)dacă intermediarul notifică statului membru de identificare faptul că nu mai este reprezentantul persoanei impozabile respective.
Art. 369s
Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special sau intermediarul acesteia prezintă, prin mijloace electronice, statului membru de identificare o declaraţie de TVA pentru fiecare lună, indiferent dacă au fost sau nu efectuate vânzări la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe. Declaraţia de TVA se depune până la sfârşitul următoarei luni de după încheierea perioadei fiscale acoperite de declaraţie.
Atunci când o declaraţie de TVA trebuie depusă în conformitate cu primul paragraf, statele membre nu impun, în scopuri de TVA, nicio obligaţie suplimentară şi nicio altă formalitate în momentul importului.
Art. 369t
(1)Declaraţia de TVA conţine codul de înregistrare în scopuri de TVA menţionat la articolul 369q şi, pentru fiecare stat membru de consum în care este datorată TVA, valoarea totală, fără TVA, a vânzărilor la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe pentru care TVA a devenit exigibilă în cursul perioadei fiscale, precum şi cuantumul total al TVA corespunzătoare subdivizate pe cote. De asemenea, în declaraţie trebuie specificate cotele de TVA aplicabile şi TVA totală datorată.
(2)Atunci când sunt solicitate modificări ale declaraţiei de TVA după depunerea acesteia, modificările respective trebuie să fie incluse într-o declaraţie ulterioară în termen de trei ani de la data la care trebuia depusă declaraţia iniţială în conformitate cu articolul 369s. Declaraţia ulterioară de TVA identifică statul membru relevant de consum, perioada fiscală şi cuantumul TVA pentru care sunt necesare modificări.
Art. 369u
(1)Declaraţia de TVA se completează în euro.
Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca declaraţia de TVA să fie completată în moneda lor naţională. Dacă livrările au fost efectuate în alte monede, persoana impozabilă care face uz de prezentul regim special sau intermediarul acesteia foloseşte, în scopul completării declaraţiei de TVA, cursul de schimb din ultima zi a perioadei fiscale.
(2)Conversia se efectuează prin aplicarea cursului de schimb publicat de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau, în cazul în care acesta nu este publicat în acea zi, pentru următoarea zi de publicare.
Art. 369v
Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special sau intermediarul acesteia plăteşte TVA, făcând referire la declaraţia de TVA corespunzătoare, cel târziu la expirarea termenului de depunere a declaraţiei.
Plata se efectuează într-un cont bancar denominat în euro, desemnat de statul membru de identificare. Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca plata să se efectueze într-un cont bancar denominat în moneda lor naţională.
Art. 369w
În ceea ce priveşte activităţile sale impozabile reglementate de prezentul regim special, persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special nu poate deduce TVA datorată în statele membre de consum în conformitate cu articolul 168 din prezenta directivă. In pofida articolului 1 punctul 1 din Directiva 86/560/CEE, a articolului 2 punctul 1 şi a articolului 3 din Directiva 2008/9/CE, persoanei impozabile în cauză i se acordă o rambursare în conformitate cu directivele menţionate. Articolul 2 alineatele (2) şi (3) şi articolul 4 alineatul (2) din Directiva 86/560/CEE nu se aplică rambursărilor referitoare la bunuri reglementate de prezentul regim special.
Dacă persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special are obligaţia de a fi înregistrată într-un stat membru pentru alte activităţi decât cele reglementate de prezentul regim special, aceasta deduce TVA datorată în statul membru respectiv, pentru activităţile sale impozabile reglementate de prezentul regim special, în declaraţia de TVA pe care trebuie să o depună în temeiul articolului 250.
Art. 369x
(1)Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special ţine registre ale operaţiunilor reglementate de prezentul regim special. Un intermediar ţine câte un registru pentru fiecare persoană impozabilă pe care o reprezintă. Registrele respective trebuie să conţină informaţii suficient de detaliate pentru a permite autorităţilor fiscale ale statului membru de consum să verifice exactitatea declaraţiei de TVA.
(2)Registrele prevăzute la alineatul (1) trebuie puse la dispoziţia statului membru de consum şi a statului membru de identificare, la cerere, pe cale electronică.
Aceste registre trebuie păstrate pentru o perioadă de zece ani de la sfârşitul anului în care s-a efectuat operaţiunea.
[textul din titlul XII, capitolul 7 a fost abrogat la 14-aug-2025 de Art. 1, punctul 6. din Directiva 1539/18-iul-2025]