Titlul x - DEDUCERI - Directiva 2006/112/CE/28-nov-2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0
În vigoare Versiune de la: 14 August 2025 până la: 31 Decembrie 2026
TITLUL X:DEDUCERI
Art. 167a
Statele membre pot prevedea, în cadrul unui sistem opţional, ca dreptul de deducere al unei persoane impozabile a cărei TVA devine exigibilă numai în conformitate cu articolul 66 litera (b) să fie amânat până în momentul în care TVA pentru bunurile sau serviciile care i-au fost livrate/ prestate a fost plătită furnizorului său.
Statele membre care aplică sistemul opţional menţionat la primul paragraf stabilesc un plafon pentru persoanele impozabile care utilizează sistemul respectiv pe teritoriul lor, plafon care se bazează pe cifra de afaceri anuală a persoanei impozabile calculată în conformitate cu articolul 288. Acest plafon nu poate depăşi 2 000 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională.
[textul din Art. 167^A din titlul X, capitolul 1 a fost abrogat la 22-mar-2020 de Art. 1, punctul 3., alin. (B) din Directiva 285/18-feb-2020]
Art. 168
În măsura în care bunurile şi serviciile sunt utilizate în scopul operaţiunilor taxabile ale unei persoane impozabile, persoana impozabilă are dreptul, în statul membru în care efectuează operaţiunile respective, de a deduce din valoarea TVA, pe care are obligaţia de a o plăti, următoarele sume:
a)TVA datorată sau achitată în statul membru în cauză pentru bunurile care îi sunt sau care urmează a-i fi livrate sau pentru serviciile care îi sunt sau urmează a-i fi prestate de o altă persoană impozabilă;
b)TVA datorată pentru operaţiunile asimilate livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii în temeiul articolului 18 litera (a) şi articolului 27;
c)TVA datorată pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i);
d)TVA datorată pentru operaţiunile asimilate achiziţiilor intracomunitare în conformitate cu articolele 21 şi 22;
e)TVA datorată sau achitată pentru importul de bunuri în statul membru în cauză.
Art.168a
(1)În cazul unui bun imobil care face parte din activele persoanei impozabile şi care este folosit de către persoana impozabilă atât în scopul activităţii economice, cât şi pentru folosinţa sa personală sau cea a personalului său sau, mai general, în alte scopuri decât cele aferente activităţii sale economice, TVA-ul pentru cheltuielile aferente respectivului bun imobil este deductibil în conformitate cu principiile prevăzute la articolele 167, 168, 169 şi 173, numai în proporţia care corespunde utilizării sale în scopuri aferente activităţii economice a persoanei impozabile.
Prin derogare de la articolul 26, modificările în ceea ce priveşte proporţia de utilizare a unui bun imobil menţionată la primul paragraf sunt luate în considerare în conformitate cu principiile prevăzute la articolele 184-192, astfel cum sunt aplicate în statul membru respectiv.
(2)Statele membre pot, de asemenea, aplica alineatul (1) în ceea ce priveşte TVA-ul pentru cheltuielile aferente altor bunuri care fac parte din activele întreprinderii, pe care le vor preciza.
Art. 169
Pe lângă deducerea prevăzută la articolul 168, persoana impozabilă are dreptul să deducă TVA prevăzută la articolul respectiv în măsura în care bunurile şi serviciile sunt utilizate în scopul următoarelor operaţiuni:
a)operaţiuni, altele decât cele scutite în temeiul articolului 284, legate de activităţile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf, efectuate în afara statului membru în care taxa este datorată sau achitată, pentru care TVA este deductibilă în cazul în care operaţiunile sunt efectuate în statul membru respectiv;
b)operaţiuni scutite în temeiul articolelor 136a, 138, 142 sau 144, articolelor 146-149, articolelor 151, 152, 153 sau 156, articolului 157 alineatul (1) litera (b), articolelor 158-161 sau articolului 164;
c)operaţiuni scutite în temeiul articolului 135 alineatul (1) literele (a)-(f), atunci când clientul este stabilit în afara Comunităţii sau atunci când operaţiunile respective sunt în legătură directă cu bunuri care urmează a fi exportate din Comunitate.
Art. 170
Toate persoanele impozabile care, în sensul articolului 1 din Directiva 86/560/CEE (*), al articolului 2 punctul 1 şi al articolului 3 din Directiva 2008/9/CE (**) şi al articolului 171 din prezenta directivă, nu sunt stabilite în statul membru în care cumpără bunuri şi servicii sau importă bunuri supuse TVA au dreptul de a obţine o rambursare a TVA în cauză, în măsura în care bunurile şi serviciile sunt utilizate în următoarele scopuri:
(*)A treisprezecea directivă 86/560/CEE a Consiliului din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - Proceduri privind rambursarea taxei pe valoare adăugată către persoanele impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunităţii JO L 326, 21.11.1986, p. 40).
(**)Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru în care se face rambursarea JO L 44, 20.2.2008, p. 23).
a)operaţiunile prevăzute la articolul 169;
b)operaţiunile pentru care taxa este datorată doar de către client în conformitate cu articolele 194-197 sau cu articolul 199.
Art. 171
(1)TVA este rambursată persoanelor impozabile care sunt stabilite într-un alt stat membru decât statul membru în care cumpără bunuri şi servicii sau importă bunuri supuse TVA, în conformitate cu normele detaliate stabilite în Directiva 2008/9/CE.
(2)TVA este rambursată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunităţii în conformitate cu normele de aplicare stabilite de Directiva 86/560/CEE.
Persoanele impozabile prevăzute la articolul 1 din Directiva 86/560/CEE sunt considerate, de asemenea, în sensul aplicării directivei menţionate anterior, persoane impozabile care nu sunt stabilite în Comunitate atunci când, în statul membru în care ele cumpără bunuri şi servicii sau importă bunuri supuse TVA, au efectuat doar livrarea de bunuri sau prestarea de servicii unui destinatar desemnat ca persoană obligată la plata TVA în conformitate cu articolele 194-197 sau cu articolul 199.
(3)Directiva 86/560/CEE nu se aplică:
a)cuantumurilor TVA care, conform legislaţiei statului membru în care se face rambursarea, au fost facturate incorect;
b)cuantumurilor TVA facturate pentru livrări de bunuri care sunt sau pot fi scutite de TVA în temeiul articolului 138 sau al articolului 146 alineatul (1) litera (b).
Art. 171a
În loc să acorde o rambursare, în temeiul Directivelor 86/560/CEE sau 2008/9/CE, pentru acele livrări de bunuri sau prestări de servicii către o persoană impozabilă, pentru care respectiva persoană este obligată să plătească TVA conform articolelor 194-197 sau 199, statele membre pot să autorizeze deducerea taxei respective în temeiul procedurii stabilite la articolul 168. Pot fi menţinute restricţiile care sunt deja în vigoare în temeiul articolului 2 alineatul (2) şi al articolului 4 alineatul (2) din Directiva 86/560/CEE.
În acest scop, statele membre pot să excludă persoana impozabilă care are obligaţia de a plăti TVA de la procedura de rambursare, în temeiul Directivelor 86/560/CEE sau 2008/9/CE.
Art. 172
(1)Orice persoană care este considerată persoană impozabilă prin faptul că livrează, în mod ocazional, un mijloc de transport nou în condiţiile stabilite la articolul 138 alineatul (1) şi articolul 138 alineatul (2) litera (a) are dreptul de a deduce, în statul membru în care are loc livrarea, TVA inclusă în preţul de cumpărare sau achitată pentru importul sau achiziţia intracomunitară a mijlocului de transport respectiv, până la o valoare care nu depăşeşte valoarea TVA pe care este necesar să o plătească în cazul în care livrarea nu este scutită.
Dreptul de deducere apare şi poate fi exercitat doar în momentul livrării mijlocului de transport nou.
(2)Statele membre stabilesc normele de aplicare a alineatului (1).
Art. 173
(1)În cazul bunurilor sau serviciilor utilizate de o persoană impozabilă atât pentru operaţiuni care dau drept de deducere în conformitate cu articolele 168, 169 şi 170, cât şi pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere a TVA, deducerea este permisă numai pentru partea din TVA care poate fi atribuită primelor tranzacţii.
Pro rata de deducere se stabileşte, în conformitate cu articolele 174 şi 175, pentru toate operaţiunile efectuate de persoana impozabilă.
(2)Statele membre pot adopta următoarele măsuri:
a)să autorizeze persoanele impozabile să stabilească o pro rata pentru fiecare sector al activităţii sale, cu condiţia să ţină evidente contabile distincte pentru fiecare sector;
b)să oblige persoana impozabilă să stabilească o pro rata pentru fiecare sector al activităţii sale şi să ţină evidenţe contabile distincte pentru fiecare sector;
c)să autorizeze sau să oblige persoana impozabilă să efectueze deducerea pe baza utilizării tuturor bunurilor şi serviciilor sau a unei părţi a acestora;
d)să autorizeze sau să oblige persoana impozabilă să efectueze deducerea în conformitate cu norma stabilită la alineatul (1) primul paragraf, pentru toate bunurile şi serviciile utilizate pentru toate operaţiunile prevăzute la paragraful menţionat anterior;
e)să prevadă ca, atunci când TVA care nu poate fi dedusă de către persoana impozabilă este nesemnificativă, aceasta să fie considerată nulă.
Art. 174
(1)Pro rata de deducere este compusă dintr-un raport cuprinzând următoarele sume:
a)la numărător, valoarea totală, fără TVA, a cifrei de afaceri anuale, aferente operaţiunilor care dau drept de deducere conform articolelor 168 şi 169;
b)la numitor, valoarea totală, fără TVA, a cifrei de afaceri anuale aferente operaţiunilor incluse la numărător şi operaţiunilor care nu dau drept de deducere.
Statele membre pot include la numitor valoarea subvenţiilor, altele decât cele legate direct de preţul livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii prevăzute la articolul 73.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), următoarele sume sunt excluse de la calculul pro rata de deducere:
a)valoarea cifrei de afaceri aferente livrărilor de bunuri de capital utilizate de persoana impozabilă în scopul desfăşurării activităţii sale economice;
b)valoarea cifrei de afaceri aferente operaţiunilor imobiliare şi financiare accesorii;
c)valoarea cifrei de afaceri aferente operaţiunilor prevăzute la articolul 135 alineatul (1) literele (b)-(g) în măsura în care operaţiunile în cauză sunt accesorii.
(3)Atunci când statele membre îşi exercită opţiunea în temeiul articolului 191 de a nu solicita ajustarea pentru bunurile de capital, ele pot include transferurile de bunuri de capital în calculul pro rata de deducere.
Art. 175
(1)Pro rata de deducere se determină anual, se stabileşte ca procent şi se rotunjeşte la o cifră care nu depăşeşte următorul număr întreg.
(2)Pro rata provizorie pentru un an este cea calculată pe baza operaţiunilor anului anterior. În absenţa oricăror astfel de operaţiuni sau atunci când acestea sunt nesemnificative ca valoare, pro rata este estimată provizoriu, sub controlul autorităţilor fiscale, de către persoana impozabilă pe baza previziunilor proprii.
Cu toate acestea, statele membre pot continua să aplice normele în vigoare la 1 ianuarie 1979 sau, în cazul statelor membre care au aderat la Comunitate după data menţionată anterior, la data aderării lor.
(3)Deducerile efectuate pe baza pro rata provizorie sunt regularizate la stabilirea pro rata definitivă, în cursul anului următor.
Art. 176
Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, stabileşte cheltuielile care nu dau drept de deducere a TVA. Nu se acordă dreptul de deducere a taxei pentru cheltuielile care nu sunt legate strict de activitatea economică desfăşurată, precum cheltuielile de lux, divertisment sau spectacole.
Până la intrarea în vigoare a dispoziţiilor prevăzute la primul paragraf, statele membre pot continua să aplice toate excluderile prevăzute de legislaţiile lor naţionale la 1 ianuarie 1979 sau, în cazul statelor membre care au aderat la Comunitate după data menţionată anterior, la data aderării lor.
Art. 177
După consultarea comitetului TVA, fiecare stat membru poate exclude total sau parţial, din motive economice conjuncturale, din sistemul de deduceri toate sau o parte din bunurile de capital sau alte bunuri.
Pentru a menţine condiţii identice de concurenţă, statele membre, în loc de a refuza deducerea, pot impozita bunurile fabricate de persoana impozabilă însăşi sau bunurile pe care aceasta le-a cumpărat în Comunitate sau pe care le-a importat, astfel încât impozitul să nu depăşească valoarea TVA care se aplică achiziţiei de bunuri similare.
Art. 178
Pentru exercitarea dreptului de deducere, o persoană impozabilă este necesar să îndeplinească următoarele condiţii:
a)pentru deducerile în temeiul articolului 168 litera (a), în ceea ce priveşte livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, aceasta are obligaţia de a deţine o factură emisă în conformitate cu titlul XI capitolul 3 secţiunile 3-6;
b)pentru deducerile în temeiul articolului 168 litera (b), în ceea ce priveşte operaţiunile asimilate livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii, aceasta are obligaţia de a îndeplini formalităţile stabilite de fiecare stat membru;
c)pentru deducerile în temeiul articolului 168 litera (c), în ceea ce priveşte achiziţia intracomunitară de bunuri, aceasta are obligaţia de a include în declaraţia privind TVA prevăzută la articolul 250 toate informaţiile necesare pentru calcularea valorii TVA datorate pentru achiziţiile sale intracomunitare de bunuri şi are obligaţia de a deţine o factură emisă în conformitate cu titlul XI capitolul 3 secţiunile 3-5;
d)pentru deducerile în temeiul articolului 168 litera (d), în ceea ce priveşte operaţiunile asimilate achiziţiilor intracomunitare de bunuri, are obligaţia de a îndeplini formalităţile stabilite de fiecare stat membru;
e)pentru deducerile în temeiul articolului 168 litera (e), în ceea ce priveşte importul de bunuri, are obligaţia de a deţine un document de import care o desemnează ca destinatar sau importator şi care menţionează valoarea TVA datorate sau permite calcularea valorii respective;
f)atunci când este obligată să plătească TVA în calitate de client în cazul aplicării articolelor 194-197 sau articolului 199, are obligaţia de a îndeplini formalităţile stabilite de fiecare stat membru.
Art. 179
Persoana impozabilă efectuează deducerea scăzând din valoarea totală a TVA datorate pentru o anumită perioadă fiscală valoarea totală a TVA pentru care, în aceeaşi perioadă, dreptul de deducere a apărut şi este exercitat în conformitate cu articolul 178.
Cu toate acestea, statele membre pot solicita ca persoanele impozabile care efectuează operaţiuni ocazionale definite la articolul 12 să-şi exercite dreptul de deducere doar la momentul livrării.
Art. 180
Statele membre pot autoriza o persoană impozabilă să efectueze o deducere pe care nu a efectuat-o în conformitate cu articolele 178 şi 179.
Art. 181
Statele membre pot autoriza o persoană impozabilă care nu deţine o factură emisă în conformitate cu titlul XI capitolul 3 secţiunile 3-5 să efectueze deducerea menţionată la articolul 168 litera (c) în ceea ce priveşte achiziţiile sale intracomunitare de bunuri.
Art. 183
Atunci când, pentru o anumită perioadă fiscală, valoarea deducerilor depăşeşte valoarea TVA datorate, statele membre pot fie efectua o rambursare, fie reporta excedentul în perioada următoare, în condiţiile pe care le stabilesc.
Cu toate acestea, statele membre pot refuza rambursarea sau reportarea în cazul în care valoarea excedentului este nesemnificativă.
Art. 184
Deducerea iniţială este regularizată atunci când este mai mare sau mai mică decât cea la care are dreptul persoana impozabilă.
Art. 185
(1)Regularizarea se efectuează în special atunci când, după întocmirea declaraţiei privind TVA, apar modificări ale factorilor utilizaţi la stabilirea sumei de dedus, de exemplu atunci când se anulează cumpărări sau se obţin reduceri de preţ.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), nu se efectuează regularizări în cazul operaţiunilor rămase total sau parţial neachitate sau în cazul distrugerii, pierderii sau furtului demonstrate sau confirmate în mod corespunzător sau în cazul bunurilor preluate pentru oferirea de cadouri de mică valoare sau de eşantioane, în conformitate cu articolul 16.
Cu toate acestea, în cazul operaţiunilor rămase total sau parţial neachitate sau în cazul furtului, statele membre pot solicita efectuarea regularizării.
Art. 187
(1)În cazul bunurilor de capital, regularizarea este operată pe o perioadă de cinci ani, incluzând anul în care bunurile au fost achiziţionate sau fabricate.
Cu toate acestea, statele membre îşi pot baza regularizarea pe o perioadă de cinci ani compleţi de la data la care bunurile sunt utilizate prima dată.
În cazul bunurilor imobile achiziţionate ca bunuri de capital, perioada de regularizarere poate fi prelungită până la 20 de ani.
(2)Regularizarea anuală se efectuează numai pentru o cincime din TVA aplicată bunurilor de capital sau, în cazul prelungirii perioadei de regularizare, pentru o fracţiune corespunzătoare din TVA.
Regularizarea prevăzută la primul paragraf se efectuează în funcţie de modificările dreptului de deducere în anii următori faţă de anul în care bunurile au fost achiziţionate, fabricate sau, după caz, utilizate prima dată.
Art. 188
(1)În cazul în care sunt livrate în perioada de regularizare, bunurile de capital sunt considerate ca şi când au fost utilizate pentru activitatea economică a persoanei impozabile până la expirarea perioadei de regularizare.
Activitatea economică este considerată impozabilă în întregime în cazurile în care livrarea de bunuri de capital este impozabilă.
Activitatea economică este considerată scutită în întregime în cazurile în care livrarea de bunuri de capital este scutită.
(2)Regularizare prevăzută la alineatul (1) se efectuează o singură dată pentru perioada de timp rămasă din perioada de regularizare. Cu toate acestea, atunci când livrarea de bunuri de capital este scutită, statele membre pot să nu solicite o regularizare în măsura în care cumpărătorul este o persoană impozabilă care utilizează bunurile de capital respective doar pentru operaţiuni care dau drept de deducere.
Art. 189
Pentru aplicarea articolelor 18 7 şi 188, statele membre pot adopta următoarele măsuri:
a)definirea conceptului de bunuri de capital;
b)precizarea valorii TVA care este luată în considerare pentru regularizare;
c)adoptarea oricăror măsuri necesare pentru a se asigura că regularizarea nu creează avantaje nejustificate;
d)permiterea simplificărilor administrative.
Art. 190
În sensul articolelor 187, 188, 189 şi 191, statele membre pot considera ca bunuri de capital serviciile care au caracteristici similare celor atribuite în mod normal bunurilor de capital.
Art. 191
În cazul în care, în orice stat membru, efectul practic al aplicării articolelor 187 şi 188 este neglijabil, statul membru în cauză poate opta, după consultarea comitetului TVA, să nu aplice dispoziţiile respective, ţinând seama de impactul global al TVA în statul membru în cauză şi de necesitatea unei simplificări administrative şi cu condiţia să nu rezulte denaturări ale concurenţei.
Art. 192
Atunci când o persoană impozabilă trece de la regimul normal de impozitare la un regim special sau viceversa, statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că persoana impozabilă respectivă nu beneficiază de avantaje nejustificate sau nu suferă prejudicii nejustificate.