Capitolul 7 - Dispoziţii diverse - Directiva 2006/112/CE/28-nov-2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0

În vigoare
Versiune de la: 14 August 2025 până la: 31 Decembrie 2026
CAPITOLUL 7:Dispoziţii diverse
Art. 272
(1)Statele membre pot scuti următoarele persoane impozabile de anumite sau de toate obligaţiile prevăzute la capitolele 2-6:
a)persoanele impozabile ale căror achiziţii intracomunitare de bunuri nu se supun TVA în baza articolului 3 alineatul (1);
b)persoanele impozabile care nu efectuează niciuna dintre operaţiunile prevăzute la articolele 20, 21, 22, 33, 36, 136a, 138 şi 141;

c)persoanele impozabile care efectuează numai livrări de bunuri sau prestări de servicii care sunt scutite în conformitate cu articolele 132, 135 şi 136, articolelor 146-149 şi articolelor 151, 152 sau 153;
d)[textul din Art. 272, alin. (1), litera D. din titlul XI, capitolul 7 a fost abrogat la 22-mar-2020 de Art. 1, punctul 7. din Directiva 285/18-feb-2020]
e)persoanele impozabile care beneficiază de regimul comun forfetar pentru producători agricoli.
Statele membre nu pot scuti persoanele impozabile menţionate la primul paragraf litera (b) de la obligaţiile de facturare prevăzute în capitolul 3 secţiunile 3-6 şi capitolul 4 secţiunea 3.

(2)În cazul în care statele membre exercită opţiunea prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera (e), acestea adoptă măsurile necesare pentru a asigura aplicarea corectă a regimului tranzitoriu de impunere a operaţiunilor intracomunitare.
(3)Statele membre pot scuti persoanele impozabile altele decât persoanele impozabile prevăzute la alineatul (1) de anumite obligaţii de a ţine evidenţe, prevăzute la articolul 242.
Art. 273
Statele membre pot impune alte obligaţii pe care le consideră necesare pentru a asigura colectarea în mod corect a TVA şi a preveni evaziunea, sub rezerva cerinţei de tratament egal al operaţiunilor interne şi operaţiunilor efectuate între statele membre de către persoane impozabile şi cu condiţia ca respectivele obligaţii să nu genereze, în comerţul între statele membre, unele formalităţi în legătură cu trecerea frontierelor.
Opţiunea prevăzută la primul paragraf nu poate fi considerată ca bază de plecare pentru a impune obligaţii de facturare suplimentare faţă de cele stabilite la capitolul 3.