Capitolul 1 - Obligaţia de plată - Directiva 2006/112/CE/28-nov-2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0
În vigoare Versiune de la: 14 August 2025 până la: 31 Decembrie 2026
CAPITOLUL 1:Obligaţia de plată
Art. 192a
În sensul prezentei secţiuni, o persoană impozabilă care are un sediu comercial fix pe teritoriul statului membru în care trebuie plătită taxa este considerată persoană impozabilă care nu este stabilită în acel stat membru atunci când se întrunesc următoarele condiţii:
a)persoana livrează bunuri sau prestează servicii supuse TVA pe teritoriul statului membru respectiv;
b)sediul pe care furnizorul îl are pe teritoriul statului membru respectiv nu participă la respectiva livrare/prestare.
Art. 193
TVA se plăteşte de orice persoană impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii impozabilă, cu excepţia cazului în care se plăteşte de o altă persoană în conformitate cu articolele 194-199b şi articolul 202.»
Art. 194
(1)În cazul în care livrarea de bunuri sau prestarea de servicii impozabilă este efectuată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care are obligaţia de a plăti TVA, statele membre au posibilitatea de a prevedea ca persoană obligată la plata TVA să fie persoana căreia i-au fost furnizate bunurile sau serviciile.
(2)Statele membre stabilesc condiţiile de punere în aplicare a alineatului (1).
Art. 195
TVA este datorată de orice persoană identificată în scopuri de TVA în statul membru în care taxa este datorată şi căreia îi sunt livrate bunurile în circumstanţele prevăzute la articolele 38 sau 39, în cazul în care livrările sunt efectuate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru respectiv.
Art. 196
TVA este datorată de orice persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA şi căreia îi sunt prestate serviciile prevăzute la articolul 44, atunci când serviciile sunt prestate de o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul statului membru respectiv.
Art. 197
(1)TVA este datorată de persoana căreia îi sunt livrate bunurile, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiţii:
a)operaţiunea taxabilă este o livrare de bunuri efectuată în conformitate cu condiţiile stabilite la articolul 141;
b)persoana căreia îi sunt livrate bunurile este o altă persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă, identificată în scopuri de TVA în statul membru în care este efectuată livrarea;
c)factura emisă de persoana impozabilă nestabilită în statul membru în care este stabilită persoana căreia îi sunt livrate bunurile este întocmită în conformitate cu capitolul 3 secţiunile 3-5.
(2)Atunci când un reprezentant fiscal este desemnat ca persoană obligată la plata TVA în temeiul articolului 204, statele membre pot prevedea o derogare de la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 198
(1)În cazul în care operaţiuni specifice referitoare la aurul de investiţii între o persoană impozabilă ce operează pe o piaţă reglementată a lingourilor de aur şi o altă persoană impozabilă ce nu operează pe respectiva piaţă sunt impozitate în temeiul articolului 352, statele membre desemnează clientul ca persoană obligată la plata TVA.
În cazul în care clientul care nu operează pe piaţa reglementată a lingourilor de aur este o persoană impozabilă ce este necesar să fie înregistrată în scopuri TVA în statul membru în care se datorează taxa doar în ceea ce priveşte operaţiunile prevăzute la articolul 352, vânzătorul îndeplineşte obligaţiile fiscale în numele clientului, în conformitate cu legislaţia statului membru respectiv.
(2)Atunci când o livrare de aur sub formă de materie primă sau de produse semiprelucrate de o puritate mai mare sau egală cu 325 miimi sau o livrare de aur de investiţii, astfel cum este definit la articolul 344 alineatul (1), este efectuată de o persoană impozabilă ce exercită una dintre opţiunile prevăzute la articolele 348, 349 şi 350, statele membre pot desemna clientul ca persoană obligată la plata TVA.
(3)Statele membre stabilesc procedurile şi condiţiile pentru punerea în aplicare a alineatelor (1) şi (2).
Art. 199
(1)Statele membre pot prevedea ca persoană obligată la plata TVA să fie persoana impozabilă destinatară a următoarelor operaţiuni:
a)lucrări de construcţii, inclusiv servicii de reparaţii, curăţenie, întreţinere, transformare şi demolare legate de bunuri imobile, precum şi livrarea de lucrări de construcţii considerate ca o livrare de bunuri în temeiul articolului 14 alineatul (3);
b)punerea la dispoziţie a personalului ce participă la activităţi prevăzute la litera (a);
c)livrarea de bunuri imobile, în conformitate cu articolul 135 alineatul (1) literele (j) şi (k), în cazul în care furnizorul a optat pentru impozitarea livrării în temeiul articolului 137;
d)livrarea de materiale uzate, materiale uzate ce nu se pot reutiliza în aceeaşi stare, rebuturi, deşeuri industriale şi neindustriale, deşeuri reciclabile, deşeuri transformate parţial şi anumite bunuri şi servicii, enumerate în anexa VI;
e)livrarea de bunuri oferite în garanţie de o persoană impozabilă altei persoane impozabile, în executarea respectivei garanţii;
f)livrarea de bunuri efectuată după cesionarea unui drept de rezervare de proprietate unui cesionar care exercită acest drept;
g)livrarea unui bun imobil vândut de un debitor împotriva căruia s-a pronunţat o hotărâre în cadrul unei proceduri de vânzare silită.
(2)Atunci când se aplică opţiunea prevăzută la alineatul (1), statele membre pot specifica livrările de bunuri şi servicii reglementate şi categoriile de furnizori sau beneficiari pentru care se pot aplica aceste măsuri.
(3)În sensul alineatului (1), statele membre pot adopta următoarele măsuri:
a)să prevadă ca o persoană impozabilă care desfăşoară şi activităţi sau operaţiuni care nu sunt considerate livrări de bunuri sau prestări de servicii impozabile în conformitate cu articolul 2 să fie considerată persoană impozabilă pentru livrările primite în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol;
b)să prevadă ca un organism public neimpozabil să fie considerat persoană impozabilă pentru livrările primite în conformitate cu alineatul (1) literele (e), (f) şi (g).
(4)Statele membre informează comitetul TVA cu privire la măsurile legislative naţionale adoptate în temeiul alineatului (1), în măsura în care nu sunt măsuri autorizate de Consiliu înainte de 13 august 2006 în conformitate cu articolul 27 alineatele (1)-(4) din Directiva 77/388/CEE şi care sunt menţinute în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.
Art. 199a
(1)Până la 31 decembrie 2026, statele membre pot să prevadă ca persoana obligată la plata TVA să fie persoana impozabilă beneficiară a următoarelor operaţiuni:
a)transferul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, astfel cum sunt definite la articolul 3 din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii (*), transferabile în conformitate cu articolul 12 din directivă;
(*)JO L 275, 25.10.2003, p. 32.
b)transferul altor unităţi care pot fi utilizate de operatori în conformitate cu aceeaşi directivă.
(2)Statele membre informează Comisia cu privire la aplicarea mecanismului prevăzut la alineatul (1) cu ocazia introducerii unui astfel de mecanism şi furnizează Comisiei următoarele informaţii:
a)o declaraţie privind domeniul de aplicare al măsurii de punere în practică a mecanismului şi o descriere detaliată a măsurilor care o însoţesc, inclusiv orice obligaţii de raportare ale persoanelor impozabile şi orice măsuri de control;
b)criteriile de evaluare, pentru a permite comparaţia între activităţile frauduloase în legătură cu serviciile menţionate la alineatul (1) înainte şi după aplicarea mecanismului, activităţile frauduloase în legătură cu alte servicii înainte şi după aplicarea mecanismului şi orice intensificare a altor tipuri de activităţi frauduloase înainte şi după aplicarea mecanismului;
c)data intrării în vigoare şi perioada acoperită de măsura de aplicare a mecanismului.
(3)
[textul din Art. 199^A, alin. (3) din titlul XI, capitolul 1, sectiunea 1 a fost abrogat la 11-iun-2022 de Art. 1, punctul 1., alin. (B) din Directiva 890/03-iun-2022]
(4)[textul din Art. 199^A, alin. (4) din titlul XI, capitolul 1, sectiunea 1 a fost abrogat la 11-iun-2022 de Art. 1, punctul 1., alin. (B) din Directiva 890/03-iun-2022]
*)- Articolul 199a se aplică pînă la 30 iunie 2015
Art. 199b
(1)Un stat membru poate, în cazuri de urgenţă imperativă şi în conformitate cu alineatele (2) şi (3), să desemneze destinatarul drept persoana obligată la plata TVA pentru anumite livrări de bunuri şi prestări de servicii, prin derogare de la articolul 193, ca măsură specială bazată pe mecanismul de reacţie rapidă (MRR) cu scopul de a combate frauda neprevăzută şi masivă care ar putea duce la pierderi financiare considerabile şi ireparabile.
Măsura specială MRR face obiectul unor măsuri corespunzătoare de control de către statul membru cu privire la persoanele impozabile care livrează bunurile sau prestează serviciile cărora li se aplică măsura respectivă şi este valabilă pe o durată de maximum nouă luni.
(2)Un stat membru care doreşte să introducă o măsură specială MRR astfel cum este prevăzută la alineatul (1) trimite o notificare Comisiei utilizând formularul standardizat instituit în conformitate cu alineatul (4) şi, în acelaşi timp, notifică celelalte state membre. Statul membru furnizează Comisiei informaţii care să indice sectorul în cauză, tipul şi caracteristicile fraudei, existenţa motivelor de urgenţă imperativă, caracterul neprevăzut şi masiv şi consecinţele acesteia în ceea ce priveşte pierderile financiare considerabile şi ireparabile. în cazul în care consideră că nu dispune de toate informaţiile necesare, Comisia contactează statul membru în cauză în termen de două săptămâni de la primirea notificării şi precizează informaţiile suplimentare care sunt necesare. Eventualele informaţii suplimentare furnizate de statul membru în cauză Comisiei se transmit simultan celorlalte state membre. Dacă informaţiile suplimentare furnizate nu sunt suficiente, Comisia informează în acest sens statul membru în cauză în termen de o săptămână.
Statul membru care doreşte să introducă o măsură specială MRR astfel cum este prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol adresează în acelaşi timp şi o cerere Comisiei în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 395 alineatele (2) şi (3).
În cazuri de urgenţă imperativă, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol, procedura prevăzută la articolul 395 alineatele (2) şi (3) se încheie în termen de şase luni de la primirea cererii de către Comisie.
(3)După obţinerea tuturor informaţiilor pe care le consideră necesare pentru evaluarea notificării menţionate la alineatul (2) primul paragraf, Comisia notifică acest lucru statelor membre. Dacă are obiecţii faţă de măsura specială MRR, Comisia formulează un aviz negativ în termen de o lună de la notificare şi informează statul membru în cauză şi Comitetul pentru TVA în legătură cu acest lucru. Dacă nu are obiecţii, Comisia transmite o confirmare scrisă statului membru în cauză şi Comitetului pentru TVA în acelaşi interval de timp. Statul membru poate adopta măsura specială MRR de la data primirii confirmării respective. La evaluarea notificării, Comisia ţine seama de opiniile oricărui alt stat membru care i-au fost transmise în scris.
(4)Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care instituie un formular standardizat pentru transmiterea notificării privind măsura specială MRR menţionată la alineatul (2) şi a informaţiilor menţionate la alineatul (2) primul paragraf. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la alineatul (5).
(5)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), iar în acest sens, comitetul este cel instituit în temeiul articolului 58 din Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului (**).
(*) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie 00 L 55, 28.2.2011, p. 13).
(**) Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă şi combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată 00 L 268, 12.10.2010, p. 1).
(6)Măsura specială MRR, astfel cum este prevăzută la alineatul (1), se aplică până la 31 decembrie 2026.
Art. 200
Orice persoană ce efectuează o achiziţie intracomunitară de bunuri impozabilă datorează TVA.
Art. 201
(1)La import, TVA este datorată de orice persoane desemnate sau recunoscute ca persoane obligate la plata taxei de către statul membru de import.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, furnizorul sau, după caz, persoana impozabilă considerată furnizor în conformitate cu articolul 14a alineatul (1), care efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe care ar fi eligibile pentru regimul special prevăzut la titlul XII capitolul 6 secţiunea 4 este persoana obligată la plata TVA la import.
(3)În cazul în care furnizorul sau persoana impozabilă considerată furnizor menţionată la alineatul (2) din prezentul articol nu este stabilită în Comunitate, ci într-o ţară terţă cu care nici Uniunea, nici statul membru de import nu a încheiat un acord privind asistenţa reciprocă având un domeniu de aplicare similar cu cel al Directivei 2010/24/UE a Consiliului (*1) şi al Regulamentului (UE) nr. 904/2010, furnizorul sau persoana impozabilă considerată furnizor în cauză numeşte un reprezentant fiscal în statul membru de import ca fiind persoana obligată la plata TVA la import.
(*1)Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe, impozite, drepturi şi alte măsuri (JO L 84, 31.3.2010, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2010/24/oj).
(4)În cazul în care importul de bunuri este scutit în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) litera (ca), alineatul (3) din prezentul articol nu se aplică.
Art. 201a
Fără a aduce atingere articolului 201 alineatele (2) şi (3) şi în cazul în care persoanele obligate la plata TVA la import nu îndeplinesc obligaţiile fiscale care le revin în temeiul alineatelor respective, statele membre pot permite clientului, în conformitate cu condiţiile şi procedurile stabilite de acestea, să plătească TVA la import datorată de persoanele respective.
Art. 202
TVA este datorată de orice persoană responsabilă de ieşirea bunurilor din regimurile sau situaţiile enumerate la articolele 156, 157, 158, 160 şi 161.
Art. 204
(1)În cazul în care, în temeiul articolelor 193-197 şi articolelor 199 şi 200 persoană obligată la plata TVA este o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care TVA este datorată, statele membre pot permite persoanei respective să numească un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata TVA.
De asemenea, în cazul în care o operaţiune taxabilă este efectuată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care TVA este datorată şi în cazul în care nu există, cu ţara în care este stabilită sau îşi are sediul persoana impozabilă, niciun instrument juridic referitor la asistenţa reciprocă având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 2010/24/UE şi de Regulamentul (UE) nr. 904/2010, statele membre pot adopta măsuri în temeiul cărora persoana obligată la plata TVA este un reprezentant fiscal numit de persoana impozabilă nestabilită în statul membru respectiv.
Cu toate acestea, statele membre nu pot aplica opţiunea prevăzută la al doilea paragraf unei persoane impozabile în sensul articolului 358a punctul 1, care a optat pentru regimul special pentru servicii prestate de persoane impozabile nestabilite în Comunitate.
Prin derogare de la primul şi al doilea paragraf de la prezentul alineat, în cazul în care o persoană impozabilă trebuie să desemneze un reprezentant fiscal în conformitate cu articolul 201 alineatul (3), persoana impozabilă respectivă desemnează un reprezentant fiscal drept persoana obligată la plata TVA pentru vânzările la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe care ar fi eligibile pentru regimul special prevăzut la titlul XII capitolul 6 secţiunea 4.
(2)Opţiunea prevăzută la alineatul (1) primul paragraf este supusă condiţiilor şi procedurilor stabilite de fiecare stat membru.
Art. 205
În situaţiile prevăzute la articolele 193-200 şi articolele 202, 203 şi 204, statele membre pot prevedea ca o altă persoană decât persoană obligată la plata TVA să fie ţinută răspunzătoare în mod solidar pentru plata TVA.
În plus, în situaţia menţionată la articolul 201 alineatele (2) şi (3), statele membre pot prevedea ca o altă persoană decât clientul şi persoana obligată la plata TVA să fie răspunzătoare în solidar pentru plata TVA la import.
Art. 205a
Până la 31 martie 2032, Comisia prezintă Consiliului, pe baza informaţiilor furnizate de statele membre, un raport de evaluare privind funcţionarea dispoziţiilor incluse la articolul 201 alineatele (2), (3) şi (4), la articolul 201a, la articolul 204 alineatul (1) al patrulea paragraf şi la articolul 205 al doilea paragraf, inclusiv impactul acestora asupra funcţionării pieţei interne, evaluează necesitatea menţinerii articolului 201a şi a articolului 205 al doilea paragraf şi prezintă o propunere legislativă adecvată, dacă aceasta este considerată necesară.
Art. 206
Orice persoană impozabilă obligată la plata TVA are obligaţia de a plăti valoarea netă a TVA cu ocazia depunerii declaraţiei privind TVA prevăzute la articolul 250. Cu toate acestea, statele membre pot stabili o altă dată pentru plata respectivei sume sau pot solicita efectuarea unor plăţi provizorii anticipate.
Art. 207
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele considerate ca persoane obligate la plata TVA în locul unei persoane impozabile nestabilite pe teritoriul lor respectiv, în conformitate cu articolele 194-197 şi articolele 199 şi 204, îndeplinesc obligaţiile de plată stabilite în prezenta secţiune.
De asemenea, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele care, în conformitate cu articolul 205, sunt ţinute răspunzătoare în mod solidar pentru plata TVA îşi îndeplinesc respectivele obligaţii de plată.
Art. 208
Atunci când statele membre desemnează cumpărătorul de aur de investiţii ca persoană obligată la plata TVA în temeiul articolului 198 alineatul (1) sau dacă, în cazul aurului sub formă de materie primă, produse semiprelucrate sau aur de investiţie, astfel cum este definit la articolul 344 alineatul (1), statele membre recurg la opţiunea prevăzută la articolul 198 alineatul (2) de a desemna clientul ca persoană obligată la plata TVA, acestea adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoana respectivă îndeplineşte obligaţiile de plată stabilite în prezenta secţiune.
Art. 209
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice neimpozabile care sunt obligate la plata TVA datorată pentru achiziţii intracomunitare de bunuri, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i), îndeplinesc obligaţiile de plată stabilite în prezenta secţiune.
Art. 210
Statele membre adoptă modalităţile de plată a TVA pentru achiziţiile intracomunitare de mijloace de transport noi, prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (ii), şi pentru achiziţiile intracomunitare de produse supuse accizelor, prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii).
Art. 211
Statele membre stabilesc modalităţile de plată în ceea ce priveşte importul de bunuri.
În special, statele membre pot prevedea ca, în cazul importului de bunuri efectuat de către persoane impozabile sau anumite categorii de astfel de persoane, de către persoane obligate la plata TVA sau de anumite categorii de astfel de persoane, TVA datorată pentru import să nu fie achitată la momentul importului, cu condiţia să fie menţionată ca atare în declaraţia privind TVA ce se depune în conformitate cu articolul 250.
Art. 212
Statele membre pot scuti persoanele impozabile de la plata TVA datorate, în cazul în care suma este nesemnificativă.