Capitolul 5 - Ajustarea deducerilor - Directiva 2006/112/CE/28-nov-2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0
În vigoare Versiune de la: 14 August 2025 până la: 31 Decembrie 2026
CAPITOLUL 5:Ajustarea deducerilor
Art. 184
Deducerea iniţială este regularizată atunci când este mai mare sau mai mică decât cea la care are dreptul persoana impozabilă.
Art. 185
(1)Regularizarea se efectuează în special atunci când, după întocmirea declaraţiei privind TVA, apar modificări ale factorilor utilizaţi la stabilirea sumei de dedus, de exemplu atunci când se anulează cumpărări sau se obţin reduceri de preţ.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), nu se efectuează regularizări în cazul operaţiunilor rămase total sau parţial neachitate sau în cazul distrugerii, pierderii sau furtului demonstrate sau confirmate în mod corespunzător sau în cazul bunurilor preluate pentru oferirea de cadouri de mică valoare sau de eşantioane, în conformitate cu articolul 16.
Cu toate acestea, în cazul operaţiunilor rămase total sau parţial neachitate sau în cazul furtului, statele membre pot solicita efectuarea regularizării.
Art. 187
(1)În cazul bunurilor de capital, regularizarea este operată pe o perioadă de cinci ani, incluzând anul în care bunurile au fost achiziţionate sau fabricate.
Cu toate acestea, statele membre îşi pot baza regularizarea pe o perioadă de cinci ani compleţi de la data la care bunurile sunt utilizate prima dată.
În cazul bunurilor imobile achiziţionate ca bunuri de capital, perioada de regularizarere poate fi prelungită până la 20 de ani.
(2)Regularizarea anuală se efectuează numai pentru o cincime din TVA aplicată bunurilor de capital sau, în cazul prelungirii perioadei de regularizare, pentru o fracţiune corespunzătoare din TVA.
Regularizarea prevăzută la primul paragraf se efectuează în funcţie de modificările dreptului de deducere în anii următori faţă de anul în care bunurile au fost achiziţionate, fabricate sau, după caz, utilizate prima dată.
Art. 188
(1)În cazul în care sunt livrate în perioada de regularizare, bunurile de capital sunt considerate ca şi când au fost utilizate pentru activitatea economică a persoanei impozabile până la expirarea perioadei de regularizare.
Activitatea economică este considerată impozabilă în întregime în cazurile în care livrarea de bunuri de capital este impozabilă.
Activitatea economică este considerată scutită în întregime în cazurile în care livrarea de bunuri de capital este scutită.
(2)Regularizare prevăzută la alineatul (1) se efectuează o singură dată pentru perioada de timp rămasă din perioada de regularizare. Cu toate acestea, atunci când livrarea de bunuri de capital este scutită, statele membre pot să nu solicite o regularizare în măsura în care cumpărătorul este o persoană impozabilă care utilizează bunurile de capital respective doar pentru operaţiuni care dau drept de deducere.
Art. 189
Pentru aplicarea articolelor 18 7 şi 188, statele membre pot adopta următoarele măsuri:
a)definirea conceptului de bunuri de capital;
b)precizarea valorii TVA care este luată în considerare pentru regularizare;
c)adoptarea oricăror măsuri necesare pentru a se asigura că regularizarea nu creează avantaje nejustificate;
d)permiterea simplificărilor administrative.
Art. 190
În sensul articolelor 187, 188, 189 şi 191, statele membre pot considera ca bunuri de capital serviciile care au caracteristici similare celor atribuite în mod normal bunurilor de capital.
Art. 191
În cazul în care, în orice stat membru, efectul practic al aplicării articolelor 187 şi 188 este neglijabil, statul membru în cauză poate opta, după consultarea comitetului TVA, să nu aplice dispoziţiile respective, ţinând seama de impactul global al TVA în statul membru în cauză şi de necesitatea unei simplificări administrative şi cu condiţia să nu rezulte denaturări ale concurenţei.
Art. 192
Atunci când o persoană impozabilă trece de la regimul normal de impozitare la un regim special sau viceversa, statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că persoana impozabilă respectivă nu beneficiază de avantaje nejustificate sau nu suferă prejudicii nejustificate.