Capitolul 1 - Locul livrării de bunuri - Directiva 2006/112/CE/28-nov-2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0
În vigoare Versiune de la: 14 August 2025 până la: 31 Decembrie 2026
CAPITOLUL 1:Locul livrării de bunuri
Art. 31
În cazul în care bunurile nu sunt expediate sau transportate, locul livrării este considerat a fi locul unde se găsesc bunurile la momentul la care este efectuată livrarea.
Art. 32
Atunci când bunurile sunt expediate sau transportate de furnizor sau de client sau de o terţă persoană, locul livrării este considerat a fi locul unde se găsesc bunurile la momentul la care începe expedierea sau transportul bunurilor către client.
Cu toate acestea, în cazul în care expedierea sau transportul bunurilor începe într-un teritoriu terţ sau într-o ţară terţă, atât locul livrării de către importatorul desemnat sau recunoscut în temeiul articolului 201 ca fiind persoană obligată la plata TVA, cât şi locul oricărei livrări ulterioare sunt considerate a fi situate în statul membru de import al bunurilor.
Art. 33
Prin derogare de la articolul 32:
(a)locul livrării în cazul vânzărilor intracomunitare de bunuri la distanţă este considerat a fi locul în care se află bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client;
(b)locul livrării în cazul vânzărilor la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe într-un alt stat membru decât cel în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client este considerat a fi locul unde se află bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul acestora către client;
(c)locul livrării în cazul vânzărilor la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe în statul membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client este considerat a fi statul membru respectiv, cu condiţia ca TVA pentru aceste bunuri să fie declarată în cadrul regimului special de la titlul XII capitolul 6 secţiunea 4.
Art. 34
[textul din Art. 34 din titlul V, capitolul 1, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2021 de Art. 2, punctul 4. din Directiva 2455/05-dec-2017]
Art. 35
- Articolul 33 nu se aplică nici livrărilor de bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 1-4, nici livrărilor de mijloace de transport second-hand, astfel cum sunt definite la articolul 327 alineatul (3), care fac obiectul TVA în conformitate cu mecanismele speciale relevante.
Art. 36
În cazul în care bunurile expediate sau transportate de furnizor, de client sau de o terţă persoană sunt instalate sau asamblate, cu sau fără funcţionare de probă, de către furnizor sau în numele acestuia, locul livrării este considerat a fi locul unde bunurile sunt instalate sau asamblate.
În cazul în care instalarea sau asamblarea este efectuată într-un alt stat membru decât cel al furnizorului, statul membru pe al cărui teritoriu este efectuată instalarea sau montarea adoptă măsurile necesare pentru a evita dubla impozitare în statul membru respectiv.
Art. 36a
(1)În cazul în care aceleaşi bunuri sunt livrate succesiv şi sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru direct de la primul furnizor la ultimul client din lanţ, expedierea sau transportul este atribuit numai livrării efectuate către operatorul intermediar.
(2)Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1), expedierea sau transportul este atribuit numai livrării de bunuri efectuate de către operatorul intermediar în cazul în care operatorul intermediar a comunicat furnizorului său numărul de identificare în scopuri de TVA care i-a fost eliberat de către statul membru din care sunt expediate sau transportate bunurile.
(3)În sensul prezentului articol, «operator intermediar» înseamnă un furnizor din lanţ, altul decât primul furnizor din lanţ, care expediază sau transportă bunurile, fie el însuşi, fie prin intermediul unei părţi terţe care acţionează în numele său.
(4)Prezentul articol nu se aplică situaţiilor care intră sub incidenţa articolului 14a.
Art. 36b
În cazul în care se consideră că o persoană impozabilă a primit şi a livrat bunuri în conformitate cu articolul 14a, expedierea sau transportul bunurilor se atribuie livrării efectuate de persoana impozabilă în cauză.
Art. 37
(1)În cazul în care bunurile sunt livrate la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor pe parcursul unui transport de călători efectuat în Comunitate, locul livrării este considerat a fi punctul de plecare al transportului de călători.
(2)În sensul alineatului (1), "partea unui transport de călători efectuat în Comunitate" înseamnă partea unui transport efectuat, fără o escală în afara Comunităţii, între punctul de plecare şi punctul de sosire al transportului de călători.
"Locul de plecare al unui transport de călători" înseamnă primul punct de îmbarcare a călătorilor prevăzut în Comunitate, eventual după o oprire în afara Comunităţii.
"Locul de sosire al unui transport de călători" înseamnă ultimul punct de debarcare prevăzut în Comunitate pentru călătorii care s-au îmbarcat în interiorul Comunităţii, eventual înaintea unei opriri în afara Comunităţii.
În cazul unei transport dus-întors, traseul de retur este considerat o operaţiune separată de transport.
(3)Comisia prezintă Consiliului, de îndată ce este posibil, un raport, însoţit, după caz, de propuneri corespunzătoare, privind locul impozitării livrării de bunuri destinate consumului la bord şi al prestării de servicii, inclusiv servicii de restaurant, pentru călătorii aflaţi la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor.
Până la adoptarea propunerilor menţionate la primul paragraf, statele membre pot scuti sau pot continua să scutească, cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară, livrările de bunuri destinate consumului la bord pentru care locul impozitării este stabilit în conformitate cu alineatul (1).
Secţiunea 4:Livrările de gaz printr-un sistem de gaze naturale, livrările de electricitate, de energie destinată încălzirii sau răcirii prin intermediul reţelelor de încălzire şi de răcire
Art. 38
(1)În cazul livrării de gaz prin intermediul unui sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un astfel de sistem, al livrării de electricitate, sau al livrării de energie destinate încălzirii sau răcirii prin intermediul reţelelor de încălzire sau de răcire către un comerciant persoană impozabilă, locul livrării este considerat a fi locul în care acel comerciant persoană impozabilă îşi are sediul activităţii economice sau un sediu fix pentru care se livrează bunurile sau, în absenţa unui astfel de sediu, locul în care îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa sa obişnuită.
(2)În sensul alineatului (1), «comerciant persoană impozabilă» înseamnă o persoană impozabilă a cărei activitate principală, în ceea ce priveşte cumpărarea de gaz, de electricitate şi de energie destinată încălzirii sau răcirii, constă în revânzarea acestor produse şi al cărei consum propriu de astfel de produse este neglijabil.
Art. 39
În cazul livrării de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un astfel de sistem, al livrării de electricitate sau de energie destinată încălzirii sau răcirii prin intermediul reţelelor de încălzire sau de răcire, în cazul în care unei astfel de livrări nu i se aplică articolul 38, locul livrării este considerat a fi locul în care cumpărătorul utilizează şi consumă efectiv bunurile.
Atunci când cumpărătorul nu consumă efectiv gazul, electricitatea, energia destinată încălzirii sau răcirii sau le consumă doar parţial, se consideră că bunurile neconsumate în cauză au fost utilizate şi consumate în locul în care cumpărătorul îşi are sediul activităţii economice sau un sediu fix pentru care se livrează bunurile. În absenţa unui astfel de sediu, se consideră că acesta a utilizat şi a consumat bunurile în locul în care îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.