Capitolul 1 - Livrarea de bunuri - Directiva 2006/112/CE/28-nov-2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0
În vigoare Versiune de la: 14 August 2025 până la: 31 Decembrie 2026
CAPITOLUL 1:Livrarea de bunuri
Art. 14
(1)"Livrare de bunuri" înseamnă transferul dreptului de a dispune de bunuri corporale în calitate de proprietar.
(2)Pe lângă operaţiunea prevăzută la alineatul (1), fiecare dintre următoarele operaţiuni este considerată livrare de bunuri:
a)transferul, printr-un ordin emis de o autoritate publică sau în numele unei autorităţi publice sau în condiţiile prevăzute de lege, al dreptului de proprietate asupra unui bun cu plată unei compensaţii;
b)predarea efectivă a bunurilor în temeiul unui contract de închiriere a bunurilor pe o anumită perioadă sau de vânzare cu plată în rate a bunurilor, care prevede că, în condiţii normale, dreptul de proprietate este dobândit cel mai târziu la plata ultimei rate;
c)transferul de bunuri în temeiul unui contract de comision la cumpărare sau vânzare.
(3)Statele membre pot considera predarea anumitor lucrări de construcţii ca o livrare de bunuri.
(4)În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
1.«vânzări intracomunitare de bunuri la distanţă» înseamnă livrări de bunuri expediate sau transportate de furnizor sau în contul acestuia, inclusiv în cazul în care furnizorul intervine în mod indirect în transportul sau expedierea bunurilor, dintr-un alt stat membru decât cel în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)livrarea de bunuri este efectuată pentru o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă ale cărei achiziţii intracomunitare de bunuri nu fac obiectul TVA în temeiul articolului 3 alineatul (1) sau pentru orice altă persoană neimpozabilă;
b)bunurile livrate nu sunt mijloace de transport noi sau bunuri livrate după asamblare sau instalare, cu sau fără funcţionare de probă, de către furnizor sau în contul acestuia;
2.«vânzări la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe» înseamnă livrări de bunuri expediate sau transportate de furnizor sau în contul acestuia, inclusiv în cazul în care furnizorul intervine în mod indirect în transportul sau expedierea bunurilor, dintr-un teritoriu terţ sau dintr-o ţară terţă către un client dintr-un stat membru, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)livrarea de bunuri este efectuată pentru o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă ale cărei achiziţii intracomunitare de bunuri nu fac obiectul TVA în temeiul articolului 3 alineatul (1) sau pentru orice altă persoană neimpozabilă;
b)bunurile livrate nu sunt mijloace de transport noi sau bunuri livrate după asamblare sau instalare, cu sau fără funcţionare de probă, de către furnizor sau în contul acestuia.
Art. 14a
(1)În cazul în care o persoană impozabilă, prin utilizarea unei interfeţe electronice cum ar fi o piaţă online, o platformă, un portal sau alte mijloace similare, facilitează vânzarea la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe în loturi cu o valoare intrinsecă de maximum 150 EUR, se consideră că această persoană impozabilă a primit şi a livrat ea însăşi bunurile respective.
(2)În cazul în care o persoană impozabilă, prin utilizarea unei interfeţe electronice cum ar fi o piaţă online, o platformă, un portal sau alte mijloace similare, facilitează livrarea de bunuri în Comunitate de către o persoană impozabilă nestabilită în Comunitate către o persoană neimpozabilă, se consideră că persoana impozabilă care a facilitat livrarea a primit şi a livrat ea însăşi bunurile respective.
Art. 15
(1)Electricitatea, gazul, energia destinată încălzirii sau răcirii şi bunurile de aceeaşi natură sunt considerate bunuri corporale.
(2)Statele membre pot considera ca bunuri corporale următoarele:
a)anumite drepturi asupra bunurilor imobile;
b)drepturile in rem care îi conferă titularului dreptul de a utiliza bunurilor imobile;
c)acţiunile sau interesele echivalente cu acţiunile care îi conferă deţinătorului, de jure sau de facto, drepturi de proprietate sau de posesie asupra unor bunuri imobile sau asupra unei părţi a acestora.
Art. 16
Utilizarea de către o persoană impozabilă a bunurilor care fac parte din activele activităţii sale economice în interes propriu sau în interesul personalului său, transferul lor gratuit sau, mai general, utilizarea lor în alte scopuri decât cele legate de desfăşurarea activităţii economice sunt considerate livrări ca livrări cu titlu oneros atunci când taxa aferentă bunurilor respective sau părţilor componente ale bunurilor respective a fost dedusă total sau parţial.
Cu toate acestea, utilizarea bunurilor ca mostre sau pentru oferirea de cadouri de mică valoare în scopul desfăşurării activităţii nu este considerată livrare cu titlu oneros.
Art. 17
(1)Transferul de către o persoană impozabilă a unor bunuri care fac parte din activele activităţii sale economice către un alt stat membru este considerat livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros.
"Transfer către alt stat membru" înseamnă expedierea sau transportul de bunuri mobile corporale de către persoana impozabilă sau în numele acesteia, în scopul desfăşurării activităţii sale, către o destinaţie din afara teritoriului statului membru în care se află bunurile, dar în interiorul Comunităţii.
(2)Expedierile sau transporturile în scopul oricăreia dintre următoarele tranzacţii nu sunt considerate transfer către alt stat membru:
a)livrarea de bunuri de către persoana impozabilă pe teritoriul statului membru în care se încheie expedierea sau transportul, în condiţiile stabilite la articolul 33;
b)livrarea de bunuri, în vederea instalării sau montării de către furnizor sau în numele acestuia, realizată de către persoana impozabilă pe teritoriul statului membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor, în condiţiile stabilite la articolul 36;
c)livrarea de bunuri de către persoana impozabilă la bordul unei nave, al unei aeronave sau al unui tren în cursul unei operaţiuni de transport de călători, în condiţiile stabilite la articolul 37;
d)livrarea de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un astfel de sistem, livrarea de electricitate sau de energie destinată încălzirii sau răcirii prin intermediul reţelelor de încălzire sau de răcire, în conformitate cu condiţiile prevăzute de articolele 38 şi 39;
e)livrarea de bunuri de către persoana impozabilă pe teritoriul statului membru, în condiţiile stabilite la articolele 138, 146, 147, 148, 151 sau 152;
f)prestarea unui serviciu realizată pentru persoana impozabilă şi constând în determinarea valorii sau în prelucrarea fizică a bunurilor în cauză efectuate pe teritoriul statului membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor, cu condiţia ca bunurile, după efectuarea evaluării sau după prelucrare, să fie returnate persoanei impozabile respective în statul membru din care au fost expediate sau transportate iniţial;
g)utilizarea temporară a bunurilor pe teritoriul statului membru în care se încheie expedierea sau transportul acestora, în scopul prestării de servicii de către persoana impozabilă stabilită în statul membru in care a început expedierea sau transportul bunurilor;
h)utilizarea temporară a bunurilor, pe o perioadă care nu depăşeşte douăzeci şi patru de luni, pe teritoriul unui alt stat membru, în care importul aceloraşi bunuri dintr-o ţară terţă în vederea utilizării lor temporare este reglementată de regimuri de admitere temporară cu scutire completă de drepturi de import.
(3)În cazul în care una dintre condiţiile care reglementează eligibilitatea în temeiul alineatului (2) nu mai este îndeplinită, se consideră că bunurile au fost transferate în alt stat membru. În asemenea cazuri, se consideră că transferul are loc în momentul în care condiţia încetează să mai fie îndeplinită.
Art. 17a
(1)Transferul de către o persoană impozabilă de bunuri care fac parte din activele activităţii sale economice către un alt stat membru în cadrul regimului de stocuri la dispoziţia clientului nu este tratat ca o livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros.
(2)În sensul prezentului articol, se consideră că regimul de stocuri la dispoziţia clientului există atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)bunurile sunt expediate sau transportate de o persoană impozabilă sau de o parte terţă în numele său către un alt stat membru, în vederea livrării bunurilor respective în acel stat membru, într-un stadiu ulterior şi după sosire, către altă persoană impozabilă care are dreptul să intre în posesia respectivelor bunuri în conformitate cu un acord existent între ambele persoane impozabile;
b)persoana impozabilă care expediază sau transportă bunurile nu şi-a stabilit activitatea economică şi nici nu are un sediu fix în statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile;
c)persoana impozabilă căreia îi sunt destinate a fi livrate bunurile este identificată în scopuri de TVA în statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile şi atât identitatea sa, cât şi numărul de identificare în scopuri de TVA care i-a fost atribuit de statul membru respectiv sunt cunoscute de persoana impozabilă menţionată la litera (b) în momentul în care începe expedierea sau transportul bunurilor;
d)persoana impozabilă care expediază sau transportă bunurile înregistrează transferul bunurilor în registrul prevăzut la articolul 243 alineatul (3) şi include identitatea persoanei impozabile care achiziţionează bunurile, precum şi numărul de identificare în scopuri de TVA atribuit acesteia de statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile în declaraţia recapitulativă prevăzută la articolul 262 alineatul (2).
(3)În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile stabilite la alineatul (2), se aplică următoarele norme în momentul transferului dreptului de a dispune de bunuri ca proprietar către persoana impozabilă menţionată la litera (c) de la alineatul (2), cu condiţia ca transferul să aibă loc în termenul menţionat la alineatul (4):
a)se consideră că a fost realizată o livrare de bunuri în conformitate cu articolul 138 alineatul (1) de către persoana impozabilă care a expediat sau a transportat bunurile, fie ea însăşi, fie prin intermediul unei terţe părţi, în statul membru din care au fost expediate sau transportate bunurile;
b)se consideră că a fost realizată o achiziţie intracomunitară de bunuri de către persoana impozabilă căreia îi sunt livrate bunurile respective în statul membru către care au fost expediate sau transportate bunurile.
(4)În cazul în care în termen de 12 luni de la sosirea bunurilor în statul membru către care au fost expediate sau transportate, bunurile nu au fost livrate persoanei impozabile căreia i-au fost destinate menţionate la alineatul (2) litera (c) şi la alineatul (6) şi nu a survenit niciuna dintre circumstanţele prevăzute la alineatul (7), un transfer în înţelesul articolului 17 este considerat a avea loc în ziua următoare expirării perioadei de 12 luni.
(5)Nu se consideră că are loc un transfer în înţelesul articolului 17 în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiţii:
a)dreptul de a dispune de bunuri nu a fost transferat, iar bunurile respective sunt returnate în statul membru din care au fost expediate sau transportate, în termenul menţionat la alineatul (4); şi
b)persoana impozabilă care a expediat sau transportat bunurile înregistrează returul acestora în registrul prevăzut la articolul 243 alineatul (3).
(6)În cazul în care în termenul menţionat la alineatul (4), persoana impozabilă menţionată la alineatul (2) litera (c) este înlocuită cu o altă persoană impozabilă, nu se consideră că are loc un transfer în înţelesul articolului 17 în momentul înlocuirii, cu următoarele condiţii:
a)sunt îndeplinite toate celelalte condiţii aplicabile de la alineatul (2); şi
b)înlocuirea se înregistrează de către persoana impozabilă prevăzută la alineatul (2) litera (b) în registrul prevăzut la articolul 243 alineatul (3).
(7)În cazul în care în termenul prevăzut la alineatul (4) nu mai este îndeplinită oricare dintre condiţiile stabilite la alineatele (2) şi (6), în conformitate cu articolul 17 se consideră a avea loc un transfer de bunuri în momentul în care condiţia relevantă nu mai este îndeplinită.
În cazul în care bunurile sunt livrate unei alte persoane decât persoana impozabilă menţionată la alineatul (2) litera (c) sau la alineatul (6), condiţiile stabilite la alineatele (2) şi (6) se consideră că încetează să mai fie îndeplinite imediat înainte de o astfel de livrare.
În cazul în care bunurile sunt expediate sau transportate în altă ţară decât statul membru din care au fost transferate iniţial, condiţiile stabilite la alineatele (2) şi (6) se consideră că încetează să mai fie îndeplinite imediat înainte de începerea unei astfel de expedieri sau a unui astfel de transport în altă ţară.
În caz de distrugere, pierdere sau furt al bunurilor, condiţiile stabilite la alineatele (2) şi (6) se consideră că încetează să mai fie îndeplinite la data la care bunurile au fost efectiv pierdute, furate sau distruse sau, dacă este imposibil să se determine respectiva dată, de la data în care s-a descoperit lipsa sau distrugerea bunurilor.
Art. 18
Statele membre pot considera ca o livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros fiecare dintre următoarele tranzacţii:
a)utilizarea de către o persoană impozabilă în scopul desfăşurării activităţii sale economice a bunurilor produse, construite, extrase, prelucrate, cumpărate sau importate în cadrul activităţii respective, în cazul în care TVA aferentă bunurilor respective nu este deductibilă în întregime, în cazul în care acestea sunt achiziţionate de la altă persoană impozabilă;
b)utilizarea bunurilor de către o persoană impozabilă într-un domeniu de activitate neimpozabil, atunci când TVA aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau parţial la achiziţia acestora sau la utilizarea lor în conformitate cu litera (a);
c)cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 19, păstrarea bunurilor de către o persoană impozabilă sau de către succesorii acesteia atunci când ea încetează să mai desfăşoare o activitate economică impozabilă, în cazul în care TVA aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau parţial la achiziţia acestora sau la utilizarea lor în conformitate cu litera (a).
Art. 19
În cazul unui transfer, indiferent dacă este efectuat cu titlu oneros sau nu, sau sub formă de aport la o societate, al tuturor activelor sau al unei părţi a acestora, statele membre pot considera că nu a avut loc nici o livrare de bunuri şi că persoana căreia îi sunt transferate bunurile este succesorul cedentului.
Statele membre pot adopta măsurile necesare pentru a preveni denaturarea concurenţei, în cazul în care beneficiarul este o persoană parţial impozabilă. De asemenea, acestea pot adopta orice măsuri necesare pentru prevenirea evaziunii fiscale sau a fraudei prin aplicarea prezentului articol.