Secţiunea 3 - Emiterea facturilor - Directiva 2006/112/CE/28-nov-2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0

În vigoare
Versiune de la: 14 August 2025 până la: 31 Decembrie 2026
Secţiunea 3:Emiterea facturilor
Art. 219a
(1)Facturarea face obiectul normelor aplicabile în statele membre în care se consideră că este efectuată livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, în conformitate cu dispoziţiile titlului V.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), facturarea face obiectul următoarelor norme:
a)normele care se aplică în statul membru în care furnizorul şi-a stabilit sediul activităţii sale economice sau are un sediu comercial fix de la care este efectuată furnizarea sau, în absenţa unui astfel de sediu al activităţii economice sau sediu comercial fix, statul membru în care furnizorul îşi are domiciliul permanent sau reşedinţa obişnuită, atunci când:
(i)furnizorul nu este stabilit în statul membru în care se consideră că va avea loc livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, în conformitate cu dispoziţiile titlului V, sau sediul său din statul membru respectiv nu participă la livrare/prestare în sensul articolului 192a litera (b), iar persoana obligată la plata TVA este persoana căreia i se furnizează bunurile sau serviciile, cu excepţia cazului în care factura este emisă de client (autofacturare);
(ii)se consideră că livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor nu are loc în Comunitate, în conformitate cu dispoziţiile titlului V;
b)normele aplicabile în statul membru în care este identificat furnizorul care utilizează unul dintre regimurile speciale menţionate în titlul XII capitolul 6.
(3)Alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor articolelor 244-248.

Art. 220
(1)Orice persoană impozabilă se asigură că o factură este emisă fie de propria persoană sau de clientul său, fie de un terţ, în numele său şi pe seama sa, în următoarele cazuri:
1.pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii pe care le-a efectuat către altă persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă;
2.livrările de bunuri menţionate la articolul 33 litera (a), cu excepţia cazului în care o persoană impozabilă utilizează regimul special de la titlul XII capitolul 6 secţiunea 3;

3.pentru livrările de bunuri efectuate în conformitate cu condiţiile specificate la articolul 138;
4.pentru orice avans care i-a fost achitat înainte ca una dintre livrările de bunuri menţionate la punctele 1 şi 2 să fi fost efectuată;
5.pentru orice avans care i-a fost achitat de către altă persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă înainte de încheierea prestării de servicii.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) şi fără a se aduce atingere articolului 221 alineatul (2), nu este necesară emiterea unei facturi pentru prestările de servicii scutite de taxă în conformitate cu articolul 135 alineatul (1) literele (a)-(g).
Art. 220a
(1)Statele membre permit persoanei impozabile să emită o factură simplificată în oricare dintre următoarele cazuri:
a)atunci când valoarea facturilor nu este mai mare de 100 EUR sau echivalentul în monedă naţională;
b)atunci când factura emisă este un document sau un mesaj tratat drept factură în temeiul articolului 219.
c)în cazul în care persoana impozabilă beneficiază de scutirea pentru întreprinderile mici prevăzută la articolul 284.

(2)Statele membre nu permit persoanelor impozabile să emită facturi atunci când este necesar ca facturile să fie emise în conformitate cu articolul 220 alineatul (1) punctele 2 şi 3 sau atunci când livrarea de bunuri sau prestarea de servicii impozabilă este efectuată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care este datorată taxa, sau al cărei sediu din acel stat membru nu participă la livrare sau prestare în sensul articolului 192a, iar persoana obligată la plata TVA este persoana căreia i-au fost livrate bunurile sau i-au fost prestate serviciile.

Art. 221
(1)Statele membre pot impune persoanelor impozabile obligaţia de a emite o factură în conformitate cu detaliile impuse în temeiul articolelor 226 sau 226b pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii, altele decât cele menţionate la articolul 220 alineatul (1).
(2)Statele membre pot impune persoanelor impozabile stabilite pe teritoriul lor sau care au un sediu fix pe teritoriul lor, de la care este efectuată prestarea, o obligaţie de a emite facturi în conformitate cu detaliile impuse la articolele 226 sau 226b cu privire la prestările de servicii scutite în temeiul articolului 135 alineatul (1) literele (a)-(g) pe care acele persoane impozabile le-au efectuat pe teritoriul acestor state membre sau în afara Comunităţii.
(3)Statele membre pot scuti persoanele impozabile de la obligaţia prevăzută la articolul 220 alineatul (1) sau la articolul 220a de a emite o factură pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii pe care le-au efectuat pe teritoriile lor şi care sunt scutite, cu sau fără drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară, în temeiul articolului 98 alineatul (2), al articolelor 105a şi 132, al articolului 135 alineatul (1) literele (h)-(l), al articolelor 136, 371, 375, 376 şi 377, al articolului 378 alineatul (2), al articolului 379 alineatul (2) şi al articolelor 380-390c.

Art. 222
Pentru livrările de bunuri efectuate în conformitate cu condiţiile menţionate la articolul 138 sau pentru prestările de servicii pentru care taxa este datorată de client în temeiul articolului 196, se emite o factură cel târziu în a cincisprezecea zi a lunii următoare celei în care intervine faptul generator.
Pentru alte livrări de bunuri sau prestări de servicii, statele membre pot impune persoanelor impozabile limite de timp pentru emiterea de facturi.

Art. 223
Statele membre permit persoanei impozabile să emită facturi centralizatoare care reiau mai multe livrări de bunuri sau prestări de servicii separate, cu condiţia ca TVA aferentă livrărilor/prestărilor menţionate în factura centralizatoare să devină exigibilă în aceeaşi lună calendaristică.
Fără a aduce atingere articolului 222, statele membre pot permite emiterea de facturi centralizatoare cuprinzând livrări/prestări pentru care TVA devine exigibilă în cursul unei perioade mai lungi de o lună calendaristică.

Art. 224
Facturile pot fi întocmite de client pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii furnizate de o persoană impozabilă, în cazul în care există un acord prealabil între cele două părţi şi cu condiţia ca fiecare factură să facă obiectul unei proceduri de acceptare de către persoana impozabilă care livrează bunurile sau prestează serviciile. Statele membre pot solicita ca respectivele facturi să se emită în numele şi pe seama persoanei impozabile.

Art. 225
Statele membre pot impune condiţii specifice persoanelor impozabile în cazurile în care partea terţă sau clientul, care emite facturile, este stabilit(ă) într-o ţară cu care nu există niciun instrument juridic referitor la asistenţa reciprocă având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 2010/24/UE (*) şi Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 (**).
(*)Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de impozite, taxe şi alte măsuri (JO L 84, 31.3.2010, p. 1).
(**)Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului din 7 octombrie 2003 privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată (JO L 264, 15.10.2003, p. 1).