Directiva 2001/37/CE/05-iun-2001 privind apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre în materie de fabricare, prezentare şi vânzare a produselor din tutun
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 28 Martie 2012
Directiva 2001/37/CE/05-iun-2001 privind apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre în materie de fabricare, prezentare şi vânzare a produselor din tutun
Dată act: 5-iun-2001
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolele 95 şi 133,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 150 E, 30.5.2000, p. 43 şi JO C 337 E, 28.11.2000, p. 177.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
(2)JO C 140, 18.5.2000, p. 24.
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),
(3)JO C 226, 8.8.2000, p. 5.
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (4), având în vedere proiectul comun aprobat de Comitetul de conciliere la 5 aprilie 2001,
(4)Avizul Parlamentului European din 14 iunie 2000 (JO C 67, 1.3.2001, p. 150), Poziţia comună a Consiliului din 31 iulie 2000 (JO C 300, 20.10.2000, p. 49) şi Decizia Parlamentului European din 13 decembrie 2000 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Parlamentului European din 15 mai 2001 şi Decizia Consiliului din 14 mai 2001.
întrucât:
(1)Directiva 89/622/CEE a Consiliului din 13 noiembrie 1989 privind apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre referitoare la etichetarea produselor din tutun, precum şi la interzicerea comercializării anumitor tipuri de tutun pentru uz oral (5) a fost considerabil modificată prin Directiva 92/41/CEE (6) a Consiliului. Deoarece urmează să se aducă în continuare modificări la respectiva directivă, precum şi la Directiva 90/239/CEE a Consiliului din 17 mai 1990 privind apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative din statele membre cu privire la conţinutul maxim de gudron din ţigarete (7), aceste directive trebuie reformulate, în interesul clarităţii.
(5)JO L 359, 8.12.1989, p. 1.
(6)JO L 158, 11.6.1992, p. 30.
(7)JO L 137, 30.5.1990, p. 36.
(2)Există încă neconcordanţe substanţiale între actele cu putere de lege şi actele administrative ale statelor membre referitoare la fabricarea, prezentarea şi vânzarea produselor din tutun, care împiedică funcţionarea pieţei interne.
(3)Este necesar ca aceste obstacole să fie eliminate şi, în acest sens, normele privind fabricarea, prezentarea şi vânzarea produselor din tutun să fie apropiate, lăsând statelor membre posibilitatea de a introduce, în anumite condiţii,
cerinţele pe care le consideră necesare pentru a garanta protecţia sănătăţii persoanelor.
(4)In conformitate cu dispoziţiile articolului 95 alineatul (3) din tratat, este necesar să se ia ca bază un nivel de protecţie ridicat în materie de sănătate, securitate, protecţie a mediului şi protecţie a consumatorilor, ţinându-se cont mai ales de noile evoluţii bazate pe date ştiinţifice. Având în vedere efectele extrem de nocive ale tutunului, protecţia sănătăţii trebuie să beneficieze de o atenţie prioritară în acest context.
(5)Directiva 90/239/CEE a fixat limitele maxime privind conţinutul de gudron al ţigaretelor comercializate în statele membre cu începere de la 31 decembrie 1992. Natura cancerigenă a gudronului face necesară reducerea în continuare a nivelului de gudron din ţigarete.
(6)Directiva 89/622/CEE a stabilit un avertisment general care trebuie să figureze pe ambalajul unitar al oricărui produs din tutun, precum şi avertismente suplimentare rezervate exclusiv ţigaretelor şi, începând cu 1992, a extins obligaţia aplicării avertismentelor suplimentare şi pe alte produse din tutun.
(7)Mai multe state membre au făcut cunoscut faptul că, dacă nu se adoptă măsuri de stabilire a conţinutului maxim de monoxid de carbon pentru ţigarete la nivel comunitar, acestea vor lua măsuri în acest sens la nivel naţional. Diferenţele existente între normele privind monoxidul de carbon sunt de natură să constituie obstacole în desfăşurarea comerţului şi să împiedice buna funcţionare a pieţei interne. In plus, s-a dovedit că ţigaretele produc cantităţi de monoxid de carbon care sunt periculoase pentru sănătatea umană şi pot contribui la apariţia unor afecţiuni cardiovasculare şi a altor maladii.
(8)Cu ocazia revizuirii cadrului normativ, trebuie evaluate afirmaţiile, bazate pe probe, privind produsele din tutun proiectate şi/sau comercializate pentru "a reduce riscurile" sau pentru care fabricanţii revendică o reducere a nocivităţii.
(9)Există neconcordanţe între actele cu putere de lege şi actele administrative ale statelor membre în ceea ce priveşte limitarea conţinutului maxim de nicotină din ţigarete. Astfel de neconcordanţe sunt de natură să constituie obstacole în desfăşurarea comerţului şi să împiedice buna funcţionare a pieţei interne. Statele membre şi autorităţile ştiinţifice au ridicat probleme specifice în materie de sănătate publică într-un domeniu care a făcut deja obiectul unor măsuri prealabile de armonizare, pe care Comisia le-a examinat.
(10)Aceste obstacole ar trebui, în consecinţă, să fie eliminate şi, în acest scop, punerea în liberă circulaţie, comercializarea şi fabricarea ţigaretelor ar trebui să facă obiectul unor norme comune, nu numai în ceea ce priveşte gudronul, ci şi în ceea ce priveşte conţinutul maxim de nicotină şi monoxid de carbon.
(11)Prezenta directivă va produce totodată efecte asupra produselor din tutun exportate de Comunitatea Europeană. Regimul exporturilor face parte din politica comercială comună. În temeiul articolului 152 alineatul (1) din tratat şi în conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, cerinţele în materie de sănătate trebuie să facă parte integrantă din alte politici comunitare. Ar trebui adoptate norme pentru a garanta că nu se aduce atingere dispoziţiilor privind piaţa internă.
(12)Dispoziţiile din prezenta directivă nu aduc atingere legislaţiei comunitare care reglementează utilizarea şi etichetarea organismelor modificate genetic.
(13)Standardele internaţionale aplicabile produselor din tutun reprezintă una din temele de negociere care vizează elaborarea unei convenţii-cadru a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii asupra luptei antitutun.
(14)Pentru a măsura conţinutul de gudron, nicotină şi monoxid de carbon al ţigaretelor, trebuie să se facă referire la standardele ISO 4387, ISO 10315 şi ISO 8454, care sunt singurele recunoscute la nivel internaţional, înţelegându-se că cercetarea şi progresul tehnic ulterior care urmează să fie promovate trebuie să permită dezvoltarea şi utilizarea de metode de măsurare mai precise şi mai fiabile privind conţinutul ţigaretelor şi dezvoltarea unor metode de măsurare pentru celelalte produse din tutun.
(15)Nu există standarde sau teste recunoscute internaţional pentru cuantificarea şi evaluarea conţinutului în compuşi, alţii decât gudronul, nicotină şi monoxidul de carbon din fumul de ţigară. Este aşadar necesar să se instituie o procedură pentru stabilirea unor astfel de standarde, cu consultarea Organizaţiei Internaţionale de Standardizare.
(16)Prin Directiva 90/239/CEE s-a acordat Greciei, ţinând cont de dificultăţile ei socio-economice speciale, o derogare de la termenele pentru punerea în practică a dispoziţiei privind conţinutul maxim de gudron. Această derogare trebuie să fie menţinută pentru perioada prevăzută.
(17)Aplicarea unor plafoane în ceea ce priveşte gudronul, nicotină şi monoxidul de carbon pentru ţigaretele exportate trebuie să facă obiectul unor dispoziţii tranzitorii, pentru a lăsa mai mult timp pentru modificarea specificaţiilor produselor şi pentru a permite stabilirea unor standarde recunoscute internaţional.
(18)Este necesar să se prevadă perioade tranzitorii şi pentru alte dispoziţii din prezenta directivă, cu scopul de a permite să se aducă modificările necesare producţiei şi să se lichideze stocurile, mai ales pentru alte produse decât ţigaretele. Ar trebui să fie autorizată utilizarea etichetelor nedetaşabile, cu scopul de a facilita punerea în practică a cerinţelor în materie de etichetare prevăzute prin prezenta directivă.
(19)Prezentarea avertismentelor şi indicarea conţinutului continuă să fie diferite în diversele state membre. În consecinţă, consumatorii pot fi mai bine informaţi cu privire la riscurile legate de produsele din tutun într-un stat membru decât în altul. Aceste neconcordanţe sunt inacceptabile şi sunt de natură să constituie bariere în schimburile comerciale şi să împiedice funcţionarea pieţei interne a produselor din tutun şi trebuie, în consecinţă, să fie eliminate. Este necesar, în acest scop, să se întărească şi să se clarifice legislaţia existentă, asigurându-se un nivel înalt de protecţie a sănătăţii.
(20)Este necesar să se prevadă un marcaj al loturilor de produse din tutun, astfel încât produsele respective să poată fi urmărite în scopul de a supraveghea respectarea prezentei directive.
(21)Costurile social-economice directe sau indirecte ale fumatului activ sau pasiv trebuie să facă obiectul unei evaluări periodice şi să fie făcute publice în cadrul unor programe comunitare adecvate.
(22)Situaţia variază în diferitele state membre în ceea ce priveşte ingredientele şi aditivii utilizaţi la fabricarea produselor din tutun. Unele state membre nu dispun în prezent de legislaţie sau de acorduri voluntare privind aceste substanţe. Mai multe state membre, în care există o astfel de legislaţie sau astfel de acorduri voluntare nu primesc de la fabricanţii de tutun nici o informaţie despre cantităţile de asemenea ingrediente şi aditivi prezente în fiecare produs în parte, pe nume de mărci. Este necesar să se introducă o apropiere a măsurilor aplicabile în acest domeniu, ceea ce ar duce la o mai mare transparenţă.
(23)Lipsa de informaţii, asociată cu absenţa datelor toxicologice, împiedică autorităţile competente din statele membre să evalueze într-o manieră semnificativă toxicitatea şi pericolele pe care produsele din tutun le reprezintă pentru sănătatea consumatorilor. Acest fapt este incompatibil cu obligaţia Comunităţii de a asigura un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii omului.
(24)Statele membre ar trebui să fie în măsură să adopte, pentru produsele din tutun, norme mai stricte, pe care le consideră necesare pentru protecţia sănătăţii publice, în măsura în care nu se aduce atingere normelor din prezenta directivă şi sub rezerva dispoziţiilor din tratat.
(25)Până la stabilirea listei comune a ingredientelor menţionate la articolul 12, statele membre pot fi în măsură să interzică utilizarea ingredientelor care au ca efect agravarea proprietăţilor produselor din tutun de a crea dependenţă, deoarece utilizarea acestor ingrediente poate diminua efectele limitării nivelurilor de nicotină stabilite prin prezenta directivă.
(26)S-a dovedit că produsele din tutun conţin şi emit numeroase substanţe nocive, precum şi agenţi cancerigeni cunoscuţi ca fiind periculoşi pentru sănătatea umană prin aprindere. S-a dovedit, de asemenea, în ultimii ani că fumatul pasiv este periculos mai ales pentru copiii nenăscuţi şi pentru sugari şi că poate provoca sau agrava problemele respiratorii la persoanele care inhalează fumul. Mai mult, 80 % din noii fumători din Comunitate au mai puţin de 18 ani. Trebuie să se asigure o cât mai mare transparenţă a informaţiilor despre produse, veghind în acelaşi timp ca drepturile de proprietate comercială şi intelectuală ale fabricanţilor de produse din tutun să fie luate în considerare în mod corespunzător.
(27)Folosirea, pe ambalajele produselor din tutun, a anumitor texte, cum ar fi "cu conţinut redus de gudron", "light", "ultra-light", "mild", denumiri, imagini sau semne figurative sau alte marcaje riscă să inducă în eroare consumatorul, făcându-l să creadă că aceste produse sunt mai puţin nocive şi pot să provoace modificări în consum. Cantităţile de substanţe inhalate depind nu numai de anumite substanţe prezente în produs înainte de consum, ci şi de comportamentul fumătorului şi de obişnuinţă. Acest aspect nu se reflectă în utilizarea acestor termeni, ceea ce poate goli de substanţă cerinţele din prezenta directivă în materie de etichetare. Pentru a asigura buna funcţionare a pieţei interne şi ţinând cont de evoluţia normelor internaţionale propuse, este necesar să se prevadă interzicerea utilizării acestor termeni la nivel comunitar, acordându-se o perioadă de timp suficientă pentru punerea în aplicare a acestei norme.
(28)Directiva 89/622/CEE a interzis vânzarea în statele membre a anumitor tipuri de tutun de uz oral. Articolul 151 din Actul de aderare a Austriei, a Finlandei şi a Suediei acordă Suediei o derogare de la dispoziţiile respectivei directive în această privinţă.
(29)Progresul tehnic şi ştiinţific în domeniul produselor din tutun necesită o reevaluare continuă a dispoziţiilor şi a aplicării prezentei directive în statele membre. În acest scop, trebuie să se prevadă o procedură pentru întocmirea de către Comisie de rapoarte regulate, bazate pe date ştiinţifice şi tehnice. Anumite elemente ar trebui să fie examinate cu o atenţie deosebită în acest context.
(30)în ceea ce priveşte stabilirea nivelurilor maxime, este necesar să se examineze, pe de o parte, oportunitatea unei reduceri ulterioare a nivelurilor fixate şi mai ales cum şi dacă acestea sunt legate între ele şi, pe de altă parte, dacă ar trebui întocmite norme cu privire la acest subiect pentru alte produse decât ţigaretele, în special pentru tutunul de rulat.
(31)în ceea ce priveşte alte produse din tutun decât ţigaretele, este necesar să se elaboreze la nivel comunitar norme şi metode de măsurare cu privire la care Comisia trebuie invitată să prezinte propuneri corespunzătoare.
(32)în ceea ce priveşte celelalte ingrediente, inclusiv aditivii, trebuie avută în vedere stabilirea unei liste comune, în perspectiva unei armonizări ulterioare.
(33)Mărimea pieţei interne a produselor din tutun şi tendinţa crescândă a fabricanţilor de produse din tutun de a-şi concentra producţia destinată întregii Comunităţi într-un număr restrâns de unităţi de producţie situate în statele membre fac necesar ca măsurile legislative în vederea realizării unei bune funcţionări a pieţei interne a produselor din tutun să fie luate mai curând la nivel comunitar decât la nivel naţional.
(34)Funcţionarea organizării comune a pieţelor în sectorul tutunului brut trebuie să facă obiectul unui Raport al Comisiei către Parlamentul European şi către Consiliu în 2002 (1). Comisia a indicat că acest raport va examina şi problema integrării consideraţiilor privind sănătatea publică, inclusiv normele stabilite în prezenta directivă, în celelalte politici comunitare, după cum se prevede la articolul 152 din tratat.
(1)- Articolul 26 din Regulamentul (CEE) nr. 2075/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind organizarea comună a pieţei în sectorul tutunului brut (JO L 215, 30.7.1992, p. 70), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) 1636/98 din 20 iulie 1998 (JO L 210, 28.7.1998, p. 23).
(35)Pentru punerea în aplicare a prezentei directive, trebuie să se prevadă stabilirea unor termene care, pe de o parte, să ofere posibilitatea de a duce la bun sfârşit cu maximum de eficacitate, procesul de conversie deja angajat prin Directiva 90/239/CEE şi, pe de altă parte, să permită adaptarea progresivă a consumatorilor şi a fabricanţilor la produse având un conţinut mai redus de gudron, nicotină şi monoxid de carbon.
(36)Măsurile necesare pentru punerea în practică a prezentei directive trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor de exercitare a competenţelor de executare conferite Comisiei (2).
(2)JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(37)Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere termenelor pentru transpunerea şi aplicarea de către statele membre a directivelor enumerate în anexa II,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Obiectul
Prezenta directivă are ca obiect apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre privind conţinutul maxim de gudron, nicotină şi monoxid de carbon din ţigarete şi avertismentele referitoare la sănătate şi alte informaţii care trebuie să figureze pe ambalajul unitar al produselor din tutun, precum şi anumite măsuri privind ingredientele şi denumirile produselor din tutun, luând ca bază un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentei directive:
1."produse din tutun" înseamnă produse destinate a fi fumate, prizate, supte sau mestecate, atunci când sunt, chiar şi parţial, constituite din tutun, fie că este modificat genetic, fie că nu;
2."gudron" înseamnă condensatul anhidru brut de fum, care nu conţine nicotină;
3."nicotină" înseamnă alcaloizi nicotinici;
4."tutun pentru uz oral" înseamnă toate produsele destinate uzului oral, cu excepţia celor destinate a fi fumate sau mestecate, constituite total sau parţial din tutun, sub formă de pudră, de particule sau în orice combinaţie a acestor forme, mai ales cele care sunt ambalate în doze la plic sau în plicuri poroase, sau sub o formă care evocă un produs alimentar;
5."ingredient" înseamnă orice substanţă sau componentă, cu excepţia frunzei de tutun şi a altor părţi ale plantei de tutun, naturale sau neprelucrate, utilizate la fabricarea sau prepararea unui produs din tutun şi care se regăsesc în produsul finit, chiar şi sub formă modificată, inclusiv hârtia, filtrul, cerneala şi adezivii.
Art. 3: Ţigaretele: conţinutul maxim de gudron, nicotină şi monoxid de carbon
(1)De la 1 ianuarie 2004, ţigaretele puse în liberă circulaţie, comercializate sau fabricate în statele membre nu pot conţine mai mult de:
- 10 mg de gudron pe ţigaretă;
- 1 mg de nicotină pe ţigaretă;
- 10 mg de monoxid de carbon pe ţigaretă.
(2)Prin derogare de la data fixată la alineatul (1), în ceea ce priveşte ţigaretele fabricate în şi exportate din Comunitatea Europeană, statele membre pot aplica limitele maxime stabilite în prezentul articol de la 1 ianuarie 2005, dar trebuie, în orice caz, să le aplice până la 1 ianuarie 2007.
(3)Pentru Grecia, ca o derogare temporară, data de la care se aplică limita maximă de gudron pentru ţigaretele fabricate şi comercializate pe teritoriul său, menţionată la alineatul (1), este de 1 ianuarie 2007.
Art. 4: Metode de măsurare
(1)Conţinutul de gudron, nicotină şi monoxid de carbon al ţigaretelor se măsoară pe baza standardelor ISO 4387 pentru gudron, ISO 10315 pentru nicotină şi ISO 8454 pentru monoxid de carbon.
Exactitatea menţiunilor privind conţinutul de gudron şi nicotină de pe pachetele de ţigări se verifică în conformitate cu standardul ISO 8243.
(2)Testele menţionate la alineatul (2) sunt realizate sau verificate de către laboratoarele de încercări, agreate şi supravegheate de autorităţile competente ale statelor membre.
Statele membre comunică Comisiei, până la 30 septembrie 2002 şi cu ocazia fiecărei modificări, o listă a laboratoarelor autorizate, precizând criteriile utilizate pentru autorizare şi mijloacele de supraveghere aplicate.
(3)De asemenea, statele membre pot solicita fabricanţilor sau importatorilor de tutun să efectueze orice alt test impus de autorităţile naţionale competente în vederea evaluării conţinutului de alte substanţe produse de produsele lor din tutun, în funcţie de marcă şi de tip, în vederea evaluării efectelor pe care le au aceste substanţe asupra sănătăţii, ţinând cont, între altele, de pericolul de a crea dependenţă pe care îl prezintă. Statele membre pot solicita şi ca aceste teste să fie realizate sau verificate în laboratoarele de încercări autorizate aşa cum prevede alineatul (2).
(4)Rezultatele testelor efectuate în conformitate cu alineatul (3) se prezintă anual autorităţilor naţionale competente. Statele membre pot să prevadă prezentarea mai puţin frecventă a rezultatelor testelor atunci când specificaţiile produsului nu s-au modificat. Schimbările care intervin în specificaţiile produsului se comunică statelor membre.
Statele membre asigură difuzarea, prin toate mijloacele corespunzătoare, a informaţiilor transmise conform prezentului articol în vederea informării consumatorilor, ţinând cont, după caz, de informaţiile care constituie secret comercial.
(5)Comisiei îi sunt comunicate de statele membre, anual, toate datele şi informaţiile prezentate în temeiul prezentului articol, care ţine cont de ele când îşi întocmeşte raportul menţionat la articolul 11.
Art. 5: Etichetare
(1)Conţinutul de gudron, nicotină şi monoxid de carbon al ţigaretelor, măsurat în conformitate cu articolul 4, se imprimă pe una din feţele laterale ale pachetului de ţigări în limba sau limbile oficiale ale statelor membre în care produsul este comercializat, astfel încât să acopere cel puţin 10 % din suprafaţa corespunzătoare.
Acest procent se ridică la 12 % pentru statele membre care au două limbi oficiale şi la 15 % pentru statele membre care au trei limbi oficiale.
(2)Fiecare pachet unitar de produse din tutun, cu excepţia tutunului pentru uz oral şi a altor produse din tutun care nu se aprind, trebuie să poarte avertismentele următoare:
a)un avertisment general:
1."Fumatul ucide/fumatul poate ucide" sau
2."Fumatul dăunează grav sănătăţii tale şi a celor din jurul tău".
Avertismentele generale citate mai sus se alternează astfel încât să se garanteze apariţia lor regulată. Avertismentul se imprimă pe suprafaţa cea mai vizibilă a pachetului unitar, precum şi pe orice ambalaj exterior cu excepţia ambalajului transparent suprapus, utilizat pentru vânzarea cu amănuntul a produsului şi
b)un avertisment suplimentar preluat din lista care figurează în anexa I.
Aceste avertismente suplimentare se alternează într-un mod care să garanteze apariţia lor cu regularitate.
Acest avertisment se imprimă pe cealaltă suprafaţă foarte vizibilă a pachetului unitar şi pe toate ambalajele exterioare, cu excepţia supraambalajelor transparente, utilizate pentru vânzarea cu amănuntul a produsului.
Statele membre pot determina poziţionarea avertismentelor care trebuie inscripţionate pe suprafaţa ambalajului în funcţie de cerinţele lingvistice.
(3)Comisia adoptă normele privind utilizarea fotografiilor color sau a altor ilustraţii în vederea ilustrării şi explicării consecinţelor fumatului asupra sănătăţii, pentru a se asigura faptul că nu se aduce atingere dispoziţiilor privind piaţa internă. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 10 alineatul (3).
Atunci când statele membre solicită avertismente suplimentare sub formă de fotografii color sau alte imagini, acestea trebuie să fie în conformitate cu normele menţionate.
(4)Produsele din tutun pentru uz oral, în cazul în care comercializarea lor este autorizată în temeiul dispoziţiilor articolului 8, şi produsele din tutun care nu se aprind poartă avertismentul următor:
"Acest produs din tutun poate să dăuneze grav sănătăţii tale şi poate crea dependenţă".
Acest avertisment se imprimă pe suprafaţa cea mai vizibilă a pachetului unitar ca şi pe orice ambalaj exterior, cu excepţia supraambalajului transparent, utilizat pentru vânzarea cu amănuntul a produsului.
Statele membre pot determina poziţionarea avertismentului pe suprafaţa respectivă, în funcţie de cerinţele lingvistice.
(5)Avertismentul general impus în temeiul alineatului (2) litera (a), precum şi avertismentul pentru produsele din tutun care nu se aprind şi care se utilizează oral menţionat la alineatul (4) acoperă cel puţin 30 % din întinderea exterioară a suprafeţei corespunzătoare a pachetului unitar de tutun pe care este imprimat. Acest procent se ridică la 32 % pentru statele membre cu două limbi oficiale şi la 35 % pentru statele membre cu trei limbi oficiale. Avertismentul suplimentar impus în temeiul alineatului (2) litera (b) acoperă cel puţin 40 % din întinderea exterioară a suprafeţei corespunzătoare a pachetului unitar pe care este imprimat. Acest procentaj este de 45 % pentru statele membre cu două limbi oficiale şi de 50 % pentru statele membre cu trei limbi oficiale.
Cu toate acestea, în ceea ce priveşte pachetele unitare destinate altor produse din tutun decât ţigaretele a căror suprafaţă, cea mai vizibilă, depăşeşte 75 cm2, avertismentele menţionate la alineatul (2) acoperă o întindere de cel puţin 22,5 cm2 pe fiecare suprafaţă. Această întindere este de 24 cm2 pentru statele membre cu două limbi oficiale şi de 26,25 cm2 pentru statele membre cu trei limbi oficiale.
(6)Textele de avertisment şi indicaţiile privind conţinutul prevăzute de prezentul articol sunt:
a)imprimate cu caractere groase Helvetica negre pe fond alb. Pentru a ţine cont de cerinţele lingvistice, statele membre au dreptul să aleagă mărimea fonturilor utilizate, cu condiţia ca mărimea fonturilor specificată în legislaţia proprie să fie suficientă pentru a ocupa proporţia cea mai mare posibilă din suprafaţa rezervată textului cerut;
b)imprimate cu litere mici, cu excepţia primei litere a mesajului şi acolo unde regulile gramaticale impun acest lucru;
c)centrate pe întinderea de suprafaţă pe care trebuie imprimat textul, paralel cu marginea superioară a pachetului;
d)pentru alte produse decât cele menţionate la alineatul (4), înconjurate de un chenar negru, cu o grosime minimă de 3 mm. şi maximă de 4 mm. şi care nu interferează în nici un fel cu textul de avertisment sau cu informaţiile furnizate;
e)imprimate în limba sau limbile oficiale ale statelor membre în care este comercializat produsul.
(7)Se interzice imprimarea textelor prevăzute în prezentul articol pe timbrele fiscale de pe pachetele unitare. Ele se imprimă astfel încât să nu poată fi detaşate, şterse şi în nici un fel ascunse, acoperite sau întrerupte de alte indicaţii sau imagini sau de deschiderea pachetului. în ceea ce priveşte alte produse din tutun decât ţigaretele, textele pot să fie aplicate cu autocolante, cu condiţia ca acestea să fie nedetaşabile.
(8)Statele membre pot să prevadă ca avertismentele menţionate la alineatele (2) şi (4) să fie însoţite, în afara casetei prevăzute pentru avertisment, de o menţiune privind autoritatea care a emis avertismentele.
(9)Pentru a asigura identificarea şi urmărirea produselor, produsul din tutun este marcat, sub orice formă potrivită, prin indicarea numărul lotului sau a echivalentului său pe pachetul unitar, care să asigure posibilitatea identificării locului şi datei fabricaţiei.
Măsurile tehnice pentru aplicarea acestei dispoziţii se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 alineatul (2).
Art. 6: Alte informaţii despre produs
(1)Statele membre impun fabricanţilor şi importatorilor produselor din tutun să le prezinte o listă cu toate ingredientele, precum şi cantităţile în care sunt folosite în fabricarea respectivelor produse din tutun, pe marcă şi tip.
Această listă este însoţită de o declaraţie care cuprinde motivele pentru care aceste ingrediente au fost incluse în respectivele produse din tutun. Aceasta indică funcţia şi categoria lor. Lista este completată şi cu datele toxicologice de care fabricantul sau importatorul dispune pentru aceste ingrediente, atunci când sunt sau nu aprinse, după caz, raportându-se în principal la efectele lor asupra sănătăţii şi ţinând cont, între altele, de orice efecte de dependenţă. Lista este întocmită în ordinea descrescătoare a greutăţii fiecărui ingredient inclus în produs.
Informaţiile prevăzute la primul paragraf sunt furnizate anual şi pentru prima dată până la 31 decembrie 2002.
(2)Statele membre asigură difuzarea, prin toate mijloacele adecvate, a informaţiilor furnizate în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol în vederea informării consumatorilor. Totuşi, trebuie să se ţină în mod corespunzător seama de protecţia oricărei informaţii privind o formulă de produs specifică, care constituie secret comercial.
(3)Statele membre veghează ca lista de ingrediente pentru fiecare produs, indicând conţinutul de gudron, nicotină şi monoxid de carbon, să fie făcută publică.
(4)Statele membre comunică anual toate datele şi informaţiile prezentate, în temeiul prezentului articol, Comisiei, care ţine cont de acestea la întocmirea raportului menţionat la articolul 11.
Art. 7: Descrierea produsului
Cu începere de la 30 septembrie 2003 şi fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (1), este interzis să se utilizeze pe ambalajul produselor din tutun texte, denumiri, mărci şi semne figurative sau alte însemne care sugerează că un produs din tutun este mai puţin dăunător decât altele.
Art. 8: Tutunul pentru uz oral
Statele membre interzic introducerea pe piaţă a tutunului pentru uz oral, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 151 din Actul de aderare a Austriei, a Finlandei şi a Suediei.
Art. 9: Adaptări
(1)Comisia decide adaptarea la progresul ştiinţific şi tehnic a metodelor de măsurare prevăzute la articolul 4 şi a definiţiilor conexe. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 10 alineatul (3).
(2)Comisia decide adaptarea la progresul ştiinţific şi tehnic a avertismentelor privind sănătatea care trebuie să figureze pe pachetele individuale de produse de tutun, astfel cum se prevede în anexa I, şi frecvenţa rotaţiei avertismentelor privind sănătatea. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 10 alineatul (3).
(3)Comisia adaptează la progresul ştiinţific şi tehnic, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 alineatul (2), marcarea produselor din tutun în vederea identificării şi urmăririi acestora.
Art. 10: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de un comitet.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.
(3)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.
Art. 11: Raportul
La 31 decembrie 2004, apoi la fiecare doi ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social un raport privind aplicarea prezentei directive.
În vederea elaborării raportului menţionat la primul paragraf, Comisia este asistată de experţi ştiinţifici şi tehnici pentru a putea dispune de toate informaţiile necesare.
La prezentarea primului raport, Comisia indică, în special, elementele care trebuie să fie revăzute sau dezvoltate ţinând cont de evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice, inclusiv dezvoltarea reglementărilor şi normelor recunoscute la nivel internaţional privind produsele, acordând o atenţie specială:
- reducerii ulterioare a conţinutului maxim prevăzut la articolul 3 alineatul (1);
- legăturilor eventuale între aceste componente;
- îmbunătăţirilor aduse avertismentelor privind sănătatea, în ceea ce priveşte mărimea, poziţionarea şi formularea lor;
- noilor informaţii ştiinţifice şi tehnice privind etichetarea şi imprimarea pe pachetele de ţigarete a fotografiilor sau a altor imagini arătând şi explicând consecinţele fumatului asupra sănătăţii;
- metodelor care permit o evaluare şi o reglementare mai realistă a toxicităţii şi nocivităţii;
- evaluării efectelor de dependenţă a acelor ingrediente pe care le pot avea acestea;
- evaluării produselor din tutun având eventual capacitatea de a li se reduce nocivitatea;
- elaborării unor metode de testare standardizată care să permită măsurarea, în fumul de ţigară, a altor compuşi decât gudronul, nicotină şi monoxidul de carbon;
- datelor toxicologice care trebuie să fie solicitate fabricanţilor asupra ingredientelor şi modul în care acestea trebuie testate, pentru ca autorităţile însărcinate cu sănătatea publică să poată evalua utilizarea lor;
- elaborării unor standarde privind alte produse din tutun decât ţigaretele, mai ales tutunul de rulat.
Raportul examinează totodată legăturile între cerinţele în materie de etichetare prevăzute la articolul 5 şi comportamentul consumatorilor. Raportul respectiv va fi însoţit de toate propunerile de modificare a prezentei directive pe care Comisia le consideră necesare, în vederea adaptării la evoluţiile intervenite în domeniul produselor din tutun, în măsura necesară pentru stabilirea şi funcţionarea pieţei interne şi ţinând cont de orice element nou intervenit pe baza constatărilor ştiinţifice şi a evoluţiilor în ceea ce priveşte standardele aprobate pe plan internaţional pentru produsele din tutun.
Art. 12: Lista comună a ingredientelor
În cadrul primului raport menţionat la articolul 11, cel târziu la 31 decembrie 2004, şi pentru a asigura buna funcţionare a pieţei interne, Comisia este invitată să prezinte, pe baza informaţiilor prevăzute la articolul 6, o propunere de listă comună de ingrediente autorizate pentru produsele din tutun, ţinând cont, între altele, de pericolul de a crea dependenţă.
Art. 13: Importul, vânzarea şi consumul produselor din tutun
(1)Statele membre nu pot, din considerente care ţin de limitarea conţinutului maxim admis de gudron, nicotină şi monoxid de carbon, de avertismentele privind sănătatea şi de alte indicaţii sau cerinţe prevăzute în prezenta directivă, să interzică sau să restrângă importul, vânzarea sau consumul produselor din tutun care sunt conforme cu prezenta directivă, cu excepţia măsurilor care se iau în scopul verificării elementelor furnizate în temeiul articolului 4.
(2)Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a menţine sau adopta, în conformitate cu tratatul, norme mai stricte privind fabricarea, importul, vânzarea şi consumul produselor din tutun pe care le consideră necesare pentru a asigura protecţia sănătăţii publice, în măsura în care aceste norme nu aduc atingere normelor prevăzute de prezenta directivă.
(3)În special, până la elaborarea listei comune de ingrediente prevăzute la articolul 12, statele membre pot să prevadă interzicerea utilizării ingredientelor care au ca efect creşterea proprietăţilor produselor din tutun de a crea dependenţă.
Art. 14: Punerea în aplicare
(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 15, statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la 30 septembrie 2002. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziţii, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Produsele care nu sunt conforme cu dispoziţiile prezentei directive pot fi comercializate încă un an după data prevăzută la alineatul (1).
(3)Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (2), produsele, altele decât ţigaretele, care nu sunt conforme cu dispoziţiile prezentei directive pot fi comercializate timp de încă doi ani după data prevăzută la alineatul (1).
(4)Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispoziţiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 15: Abrogări
Directivele 89/622/CEE şi 90/239/CEE se abrogă, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte datele limită de transpunere şi de aplicare a directivelor enumerate în anexa II.
Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa III.
Art. 16: Intrare în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
-****-
Adoptată la Luxemburg, 5 iunie 2001.
Pentru Parlamentul European Preşedintele N. FONTAINE | Pentru Consiliu Preşedintele L. ENGQVIST |
ANEXA I:Lista avertismentelor suplimentare privind sănătatea [menţionate la articolul 5 alineatul (2) litera (b)]
1.Fumatul produce 9 din 10 cazuri de cancer pulmonar.
2.Fumatul produce cancer al gurii şi al gâtului.
3.Fumatul vă distruge plămânii.
4.Fumatul provoacă infarct miocardic.
5.Fumatul provoacă accident vascular cerebral şi invalidităţi.
6.Fumatul vă blochează arterele.
7.Fumatul creşte riscul de orbire.
8.Fumatul vă distruge dinţii şi gingiile.
9.Fumatul vă poate ucide fătul.
10.Fumul dumneavoastră face rău copiilor, familiei şi prietenilor dumneavoastră.
11.Copiii fumătorilor au şanse mai mari să înceapă să fumeze.
12.Renunţaţi acum la fumat - rămâneţi în viaţă de dragul celor apropiaţi (1).
13.Fumatul reduce fertilitatea.
14.Fumatul creşte riscul de impotenţă.
(1)A se completa cu o trimitere la un număr de telefon/pagină de internet dedicate renunţării la fumat dacă acestea există în statul membru în cauză.
ANEXA II:Termene limită pentru transpunerea şi aplicarea directivelor abrogate (menţionate la articolul 15)
Directiva | Termene limită de transpunere | Termene limită de aplicare |
89/622/CEE (JO L 359, 8.12.1989, p. 1) | 1 iulie 1990 | 31 decembrie 1991 |
31 decembrie 1992 | ||
31 decembrie 1993 | ||
90/239/CEE (JO L 137, 30.5.1990, p. 36) | 18 noiembrie 1991 | 31 decembrie 1992 (1) |
31 decembrie 1997 (1) | ||
31 decembrie 1992 (2) | ||
31 decembrie 1998 (2) | ||
31 decembrie 2000 (2) | ||
31 decembrie 2006 (2) | ||
92/41/CEE (JO L 158, 11.6.1992, p. 30) | 1 iulie 1992 | 1 iulie 1992 |
1 ianuarie 1994 | ||
31 decembrie 1994 |
(1)Pentru toate statele membre, cu excepţia Greciei.
(2)Derogare aplicată numai Greciei.
ANEXA III: TABEL DE CORESPONDENŢĂ:
Prezenta directivă | Directiva 89/622/CEE astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/41/CEE | Directiva 90/239/CEE |
Articolul 1 | Articolul 1 | Articolul 1 |
Articolul 2 alineatele (1), (2) şi (3) | Articolul 2 alineatele (1), (2) şi (3) | Articolul 2 alineatul (1) |
Articolul 2 alineatul (4) | Articolul 2 alineatul (4) | |
Articolul 2 alineatul (5) | ||
Articolul 3 alineatul (1) | Articolul 2 alineatul (2) | |
Articolul 3 alineatul (3) | Articolul 2 alineatul (3) | |
Articolul 4 alineatul (1) primul paragraf | Articolul 3 alineatul (1) | Articolele 3 şi 4 |
Articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf | Articolul 3 alineatul (2) | |
Articolul 4 alineatele (2) - (5) | ||
Articolul 5 alineatul (1) | Articolul 3 alineatul (3) | |
Articolul 5 alineatul (2) primul paragraf | Articolul 4 alineatul (1) | |
Articolul 5 alineatul (2) primul paragraf litera (a) | Anexa I | |
Articolul 5 alineatul (2) primul paragraf litera (b) | Articolul 4 alineatul (2a) litera (a) | |
Articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf | ||
Articolul 5 alineatul (4) | ||
Articolul 5 alineatul (5) primul paragraf | Articolul 4 alineatul (4) | |
Articolul 5 alineatul (5) al doilea paragraf | Articolul 4 alineatul (4) | |
Articolul 5 alineatul (6) | ||
Articolul 5 alineatul (7) | Articolul 4 alineatul (5) | |
Articolul 5 alineatul (8) | ||
Articolul 5 alineatul (9) | ||
Articolul 6 | ||
Articolul 7 | ||
Articolul 8 | Articolul 8 litera (a) | |
Articolul 9 | ||
Articolul 10 | ||
Articolul 11 | ||
Articolul 12 | ||
Articolul 13 alineatul (1) | Articolul 8 alineatul (1) | Articolul 7 alineatul (1) |
Articolul 13 alineatul (2) | Articolul 8 alineatul (2) | Articolul 7 alineatul (2) |
Articolul 14 alineatul (1) | Articolul 9 alineatul (1) | Articolul 8 alineatul (1) |
Articolul 14 alineatul (2) | Articolul 9 alineatul (2) | Articolul 8 alineatul (2) |
Articolul 14 alineatul (3) | Articolul 9 alineatul (1) | Articolul 8 alineatul (3) |
Articolul 15 | ||
Articolul 16 | ||
Articolul 17 | Articolul 10 | Articolul 9 |
Anexa I | Anexa I | |
Anexa II | ||
Anexa III |
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007