Nou Hotarare nr. C-329/23/2024 din 26-sept-2024, Curtea de Justitie a Uniunii Europene
Hotarare din 26 Septembrie 2024
TEXT SPETĂ
Ediţie provizorie
HOTĂRÂREA CURŢII (Camera a şaptea)
26 septembrie 2024(*)
" Trimitere preliminară – Lucrători migranţi – Securitate socială – Legislaţie aplicabilă – Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 – Articolele 13 şi 14a – Regulamentul (CE) nr. 883/2004 – Articolul 11 şi articolul 13 alineatul (2) – Lucrător care desfăşoară o activitate independentă simultan pe teritoriul a două sau mai multe state, dintre care un stat membru al Uniunii Europene, un stat al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, parte la Acordul privind Spaţiul Economic European, şi Confederaţia Elveţiană – Articolul 87 alineatul (8) – Noţiunea de «situaţie relevantă» – Acordul privind Spaţiul Economic European – Acord între Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Confederaţia Elveţiană, pe de altă parte, privind libera circulaţie a persoanelor "
În cauza C-329/23,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Verwaltungsgerichtshof (Curtea Administrativă, Austria), prin decizia din 9 mai 2023, primită de Curte la 25 mai 2023, în procedura
Sozialversicherungsanstalt der Selbständigen
împotriva
W M,
cu participarea:
Bundesminister für Soziales, Gesundheit, Pflege und Konsumentenschutz,
CURTEA (Camera a şaptea),
compusă din domnul F. Biltgen (raportor), preşedinte de cameră, domnul N. Wahl şi doamna M. L. Arastey Sahún, judecători,
avocat general: domnul M. Szpunar,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observaţiile prezentate:
– pentru W M, de A. Wittwer, Rechtsanwalt;
– pentru guvernul austriac, de A. Posch, J. Schmoll et E. Samoilova, în calitate de agenţi;
– pentru guvernul ceh, de J. Benešová, M. Smolek et J. Vláčil, în calitate de agenţi;
– pentru guvernul Principatului Liechtenstein, de A. Entner-Koch şi R. Schobel, în calitate de agenţi;
– pentru Comisia Europeană, de F. Clotuche-Duvieusart şi B.-R. Killmann, în calitate de agenţi;
– pentru Autoritatea de Supraveghere AELS, de M. Brathovde, E. Gromnicka şi M.-M. Joséphides, în calitate de agenţi,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunţă prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară priveşte interpretarea, pe de o parte, a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii care desfăşoară activităţi independente şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii, în versiunea sa modificată şi actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996 (JO 1997, L 28, p. 1, Ediţie specială, 05/vol. 4, p. 35), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 631/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 31 martie 2004 (JO 2004, L 100, p. 1, Ediţie specială, 05/vol. 7, p. 32) (denumit în continuare "Regulamentul nr. 1408/71"), precum şi, pe de altă parte, a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2004, L 166, p. 1, Ediţie specială, 05/vol. 7, p. 82, şi rectificare în JO 2004, L 200, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 465/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2012 (JO 2012, L 149, p. 4) (denumit în continuare "Regulamentul nr. 883/2004"), şi în special a articolului 13 alineatul (2) din acest regulament, precum şi a articolului 87 alineatul (8) din acest regulament coroborat cu Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 (JO 2009, L 284, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 465/2012.
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Sozialversicherungsanstalt der Selbständigen (Casa de Asigurări Sociale pentru Lucrători Independenţi, denumită în continuare "SVS"), pe de o parte, şi W M, pe de altă parte, în legătură cu refuzul SVS de a-i elibera lui W M un certificat care să indice că, pentru perioada 1 ianuarie 2017-31 martie 2018 (denumită în continuare "perioada în cauză"), acesta era supus regimului de securitate socială austriac.
Cadrul juridic
Dreptul internaţional
Acordul privind SEE
3 Acordul privind Spaţiul Economic European din 2 mai 1992 (JO 1994, L 1, p. 3, Ediţie specială, 11/vol. 53, p. 4), astfel cum a fost modificat prin Acordul privind participarea Republicii Bulgaria şi a României la Spaţiul Economic European (JO 2007, L 221, p. 15) (denumit în continuare "Acordul privind SEE") are ca obiectiv, în conformitate cu articolul 1 din acesta, de a promova consolidarea continuă şi echilibrată a relaţiilor comerciale şi economice dintre părţile contractante în condiţii concurenţiale egale şi respectarea aceloraşi norme, în scopul creării unui Spaţiu Economic European omogen, denumit în continuare "SEE". În vederea atingerii acestor obiective, asocierea presupune, în conformitate cu dispoziţiile Acordului privind SEE, printre altele, libera circulaţie a persoanelor.
4 Articolul 2 din Acordul privind SEE prevede la litera (b) că, în sensul acordului menţionat, termenul "ţările [Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS)]" înseamnă Islanda, Principatul Liechtenstein şi Regatul Norvegiei şi, la litera (c), că "părţile contractante" înseamnă, cu privire la Uniunea Europeană şi la statele membre ale Uniunii Europene, Uniunea şi statele membre ale Uniunii Europene ori Uniunea sau statele membre ale Uniunii Europene.
5 Partea III din Acordul privind SEE, intitulată "Libera circulaţie a persoanelor, a serviciilor şi a capitalului", cuprinde în capitolul 1, intitulat "Salariaţi şi lucrători care desfăşoară o activitate independentă", articolele 28-30 din acest acord.
6 Articolul 28 alineatul (1) din Acordul privind SEE prevede că libera circulaţie a lucrătorilor este asigurată între statele membre ale Uniunii şi statele AELS.
7 Articolul 29 din acest acord face trimitere la anexa VI la acordul menţionat în ceea ce priveşte asigurarea liberei circulaţii a salariaţilor şi a lucrătorilor care desfăşoară o activitate independentă în domeniul securităţii sociale.
8 Anexa VI (Securitate socială) la Acordul privind SEE cuprinde, în temeiul Deciziei nr. 76/2011 a Comitetului mixt al SEE din 1 iulie 2011 de modificare a anexei VI (Securitate socială) şi a Protocolului 37 la Acordul privind SEE (JO 2011, L 262, p. 33), intrată în vigoare la 1 iunie 2012, Regulamentul nr. 883/2004 şi Regulamentul nr. 987/2009 ca "acte la care se face trimitere". Anterior acestei date, Regulamentul nr. 1408/71 era cel care figura în anexa menţionată.
9 Anexa VI la Acordul privind SEE menţionează în plus că "în sensul acestei anexe şi fără a aduce atingere dispoziţiilor Protocolului 1 al acestui acord, "termenul de «stat(e) membru/membre» care figurează în actele la care se face trimitere se interpretează ca incluzând, pe lângă înţelesul din actele UE relevante, şi Islanda, Liechtenstein şi Norvegia".
ALCP
10 Articolul 8 din Acordul între Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Confederaţia Elveţiană, pe de altă parte, privind libera circulaţie a persoanelor, semnat la Luxemburg la 21 iunie 1999 (JO 2002, L 114, p. 6, Ediţie specială, 11/vol. 74, p. 97, denumit în continuare "ALCP"), intitulat "Coordonarea sistemelor de securitate socială", are următorul cuprins:
"Părţile contractante adoptă dispoziţii, în conformitate cu anexa II, pentru coordonarea sistemelor de securitate socială în special în scopul:
(a) […]
(b) de a determina legislaţia aplicabilă;
[…]"
11 Anexa II la ALCP, intitulată "Coordonarea sistemelor de securitate socială", în versiunea aplicabilă începând cu 1 aprilie 2012, prevede la articolul 1:
"1. Părţile contractante convin, în ceea ce priveşte coordonarea sistemelor de securitate socială, să aplice între ele actele juridice ale Uniunii Europene menţionate în secţiunea A din prezenta anexă, astfel cum au fost modificate prin această secţiune, sau normele echivalente unor astfel de acte.
2. Termenii «stat membru» sau «state membre» care figurează în actele juridice menţionate la secţiunea A din prezenta anexă se interpretează ca incluzând Elveţia, în plus faţă de statele prevăzute de actele juridice relevante ale Uniunii Europene."
12 Secţiunea A din anexa II la ALCP, intitulată "Acte juridice menţionate", include printre altele Regulamentele nr. 883/2004 şi nr. 987/2009, care au înlocuit Regulamentul nr. 1408/71.
Dreptul Uniunii
Regulamentul nr. 1408/71
13 Conform articolului 2 din acesta, intitulat "Domeniul de aplicare personal", Regulamentul nr. 1408/71, care a fost abrogat şi înlocuit, începând cu 1 mai 2010, de Regulamentul nr. 883/2004, se aplica cetăţenilor unuia dintre statele membre, apatrizilor şi refugiaţilor care au reşedinţa într-un stat membru şi care s-au supus sau fac obiectul legislaţiei unuia sau mai multor state membre, precum şi membrilor de familie ai acestora şi urmaşilor lor.
14 Titlul II din Regulamentul nr. 1408/71, intitulat "Stabilirea legislaţiei aplicabile", cuprindea printre altele articolele 13 şi 14a din acest regulament.
15 Articolul 13 din regulamentul menţionat, intitulat "Reguli generale", prevedea:
"(1) Sub rezerva articolelor 14c şi 14f, persoanele cărora li se aplică prezentul regulament se află sub incidenţa legislaţiei unui singur stat membru. Legislaţia respectivă este stabilită în conformitate cu dispoziţiile prezentului titlu.
(2) Sub rezerva articolelor 14-17:
(a) […]
(b) persoana care desfăşoară o activitate independentă pe teritoriul unui stat membru se supune legislaţiei statului respectiv, chiar dacă are reşedinţa pe teritoriul altui stat membru;
[…]"
16 Articolul 14a din acelaşi regulament, intitulat "Reguli speciale aplicabile persoanelor, cu excepţia marinarilor, care desfăşoară activităţi independente", prevedea:
"Articolul 13 alineatul (2) litera (b) se aplică având în vedere următoarele excepţii şi împrejurări:
[…]
2. persoana care desfăşoară în mod obişnuit o activitate independentă pe teritoriul a două sau mai multe state membre se supune legislaţiei statului membru pe al cărui teritoriu are reşedinţa dacă desfăşoară o parte a activităţii sale pe teritoriul acelui stat membru; dacă persoana în cauză nu desfăşoară nicio activitate pe teritoriul statului în care are reşedinţa, ea se supune legislaţiei statului membru pe teritoriul căruia îşi desfăşoară activitatea principală; criteriile folosite pentru a stabili activitatea principală sunt prevăzute în regulamentul menţionat la articolul 98;
[…]"
Regulamentul nr. 883/2004
17 Titlul II din Regulamentul nr. 883/2004, intitulat "Stabilirea legislaţiei aplicabile", cuprindea printre altele articolele 11 şi 13 din acesta.
18 Articolul 11 alineatul (1) din acest regulament prevede:
"Persoanele cărora li se aplică prezentul regulament sunt supuse legislaţiei unui singur stat membru. Această legislaţie se stabileşte în conformitate cu prezentul titlu."
19 Articolul 13 din regulamentul menţionat, intitulat "Desfăşurarea de activităţi în două sau mai multe state membre", prevede la alineatul (2):
"Persoana care desfăşoară în mod obişnuit o activitate independentă în două sau mai multe state membre se supune:
(a) legislaţiei statului membru de reşedinţă, în cazul în care exercită o parte substanţială a activităţii sale în statul membru respectiv
sau
(b) legislaţiei statului membru în care este situat centrul de interes al activităţilor sale, în cazul în care nu îşi are reşedinţa într-unul din statele membre în care desfăşoară o parte substanţială a activităţii sale."
20 Articolul 87 din acelaşi regulament, referitor la dispoziţiile tranzitorii, prevede la alineatul (8):
"În cazul în care, în urma aplicării prezentului regulament, o persoană este supusă legislaţiei altui stat membru decât cel determinat în conformitate cu titlul II din Regulamentul [nr. 1408/71], legislaţia respectivă continuă să se aplice atât timp cât situaţia relevantă rămâne neschimbată şi în orice caz pentru cel mult 10 ani de la data aplicării prezentului regulament, cu excepţia cazului în care persoana în cauză solicită să i se aplice legislaţia aplicabilă în temeiul prezentului regulament. Solicitarea se transmite în termen de trei luni de la data aplicării prezentului regulament instituţiei competente a statului membru a cărui legislaţie este aplicabilă în temeiul prezentului regulament, în cazul în care persoana respectivă este supusă legislaţiei statului membru respectiv de la data aplicării prezentului regulament. În cazul în care cererea este transmisă după termenul menţionat, schimbarea legii aplicabile are loc din prima zi a lunii următoare."
Regulamentul nr. 987/2009
21 Articolul 14 din Regulamentul nr. 987/2009:
"[…]
(5b) Activităţile de mică anvergură nu se iau în considerare în scopul stabilirii legislaţiei aplicabile în temeiul articolului 13 din [Regulamentul nr. 883/2004]. Articolul 16 din regulamentul de punere în aplicare se aplică tuturor cazurilor care fac obiectul prezentului articol.
[…]
(8) În sensul aplicării articolului 13 alineatele (1) şi (2) din [Regulamentul nr. 883/2004], o «parte semnificativă a activităţii salariate sau independente» desfăşurată într-un stat membru înseamnă că o proporţie semnificativă a tuturor activităţilor persoanei salariate sau persoanei care desfăşoară activităţi independente se desfăşoară în statul respectiv, fără să fie neapărat partea cea mai importantă a activităţilor respective.
Pentru a stabili dacă o parte semnificativă a activităţilor este desfăşurată într-un stat membru, se ţine seama de următoarele criterii orientative:
(a) […]
(b) în cazul unei activităţi independente, cifra de afaceri, timpul de lucru, numărul serviciilor prestate şi/sau venitul.
În cadrul unei evaluări globale, mai puţin de 25 % din criteriile menţionate anterior indică faptul că o parte semnificativă a activităţilor nu se desfăşoară în respectivul stat membru.
(9) În sensul aplicării articolului 13 alineatul (2) litera (b) din [Regulamentul nr. 883/2004], «centrul de interes» al activităţilor unei persoane care desfăşoară activităţi independente se stabileşte ţinând cont de toate aspectele referitoare la activităţile profesionale ale acelei persoane, în special de locul fix şi permanent în care îşi desfăşoară activitatea, de caracterul obişnuit sau durata activităţilor desfăşurate, de numărul serviciilor prestate, precum şi de intenţia persoanei în cauză, astfel cum aceasta reiese din toate împrejurările.
[…]"
Litigiul principal şi întrebările preliminare
22 La 14 aprilie 2020, W M, cetăţean austriac şi liechtensteinian, a solicitat SVS să îi elibereze, în temeiul Regulamentului nr. 1408/71, un formular E101 care să ateste că era supus securităţii sociale austriece în perioada în cauză, în care exercita simultan activităţi profesionale independente ca medic în Austria, în Liechtenstein şi în Elveţia, în proporţie de aproximativ 19 %, 78 % şi, respectiv, 3 % din veniturile sale.
23 Înainte de a începe, la 1 ianuarie 2017, o activitate profesională independentă suplimentară în Elveţia, W M desfăşura o activitate profesională independentă simultan în Liechtenstein şi în Austria şi era, datorită domiciliului său în Austria, supus legislaţiei austriece în materie de securitate socială în temeiul articolului 14a punctul 2 din Regulamentul nr. 1408/71.
24 Întrucât Regulamentul nr. 883/2004 a înlocuit Regulamentul nr. 1408/71, SVS a recalificat cererea persoanei interesate ca urmărind obţinerea unui formular A1 în temeiul Regulamentelor nr. 883/2004 şi nr. 987/2009 şi a respins-o prin decizia din 21 octombrie 2020. Acest refuz era motivat de faptul că, desigur, în raporturile cu Principatul Liechtenstein, în temeiul Acordului privind SEE, şi în raporturile cu Confederaţia Elveţiană, în temeiul ALCP, aceste regulamente s-ar aplica celor trei state în cauză. Cu toate acestea, în speţă, nu ar exista un acord care să acopere atât statele membre ale SEE, cât şi Confederaţia Elveţiană, astfel încât activităţile W M în perioada în cauză ar trebui să fie supuse în mod separat legislaţiilor fiecăruia dintre aceste state.
25 Bundesverwaltungsgericht (Tribunalul Administrativ Federal, Austria) a admis acţiunea formulată de W M împotriva acestei decizii şi a statuat că persoanei interesate trebuia să i se elibereze un certificat care să indice că, în perioada în cauză, era supusă sistemului austriac de securitate socială.
26 Această instanţă a apreciat că situaţia în discuţie în litigiul principal trebuia examinată, în ceea ce priveşte activităţile desfăşurate în Austria şi în Liechtenstein, în temeiul Acordului privind SEE şi, în ceea ce priveşte activităţile desfăşurate în Austria şi în Elveţia, în temeiul ALCP şi că, în această privinţă, trebuia să se stabilească dacă activitatea profesională desfăşurată de W M în Elveţia constituia o schimbare în sensul articolului 87 alineatul (8) din Regulamentul nr. 883/2004, astfel încât Regulamentul nr. 1408/71 nu ar mai avea vocaţia de a se aplica în speţă.
27 În urma examinării sale, instanţa menţionată a considerat, pe de o parte, în ceea ce priveşte Acordul privind SEE, că W M era, în conformitate cu articolul 14a din Regulamentul nr. 1408/71, supus legislaţiei austriece în materie de securitate socială pentru activităţile profesionale desfăşurate în statele menţionate. Potrivit acestei instanţe, exercitarea unei activităţi profesionale simultane suplimentare în Elveţia nu era relevantă în raport cu acest acord şi nu determina, aşadar, o schimbare din punctul de vedere al situaţiei relevante în sensul articolului 87 alineatul (8) din Regulamentul nr. 883/2004. Ea a considerat, pe de altă parte, în ceea ce priveşte ALCP, că W M era, în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul nr. 883/2004, de asemenea supus legislaţiei austriece în materie de securitate socială, din moment ce desfăşura în Austria, unde îşi avea reşedinţa, partea esenţială a activităţilor sale profesionale.
28 Verwaltungsgerichtshof (Curtea Administrativă, Austria), instanţa de trimitere, sesizată cu un recurs formulat de SVS împotriva acestei decizii, aminteşte că stabilirea legislaţiei în materie de securitate socială aplicabile unui cetăţean al Uniunii care desfăşoară activităţi profesionale în mai multe state membre este reglementată de Regulamentul nr. 883/2004 coroborat cu Regulamentul nr. 987/2009. Potrivit acestei instanţe, aceste regulamente sunt aplicabile în relaţiile cu alte state prin intermediul unor acorduri, în special cu statele SEE, printre care Principatul Liechtenstein, în temeiul Acordului privind SEE şi, în temeiul ALCP, cu Confederaţia Elveţiană.
29 Instanţa de trimitere exprimă îndoieli cu privire la faptul că abordarea care constă în a examina în mod separat, în cadrul Acordului privind SEE, pe de o parte, şi în cadrul ALCP, pe de altă parte, care este, în conformitate cu normele prevăzute de Regulamentele nr. 1408/71 şi nr. 883/2004, legislaţia în materie de securitate socială aplicabilă este conformă cu principiul unicităţii legislaţiei aplicabile enunţat la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 şi la articolul 11 din Regulamentul nr. 883/2004. Astfel, nu s-ar putea exclude că o asemenea examinare separată poată, în alte împrejurări decât cele în discuţie în litigiul principal, să conducă la aplicarea unor legislaţii diferite concomitent pentru aceeaşi persoană şi pentru aceeaşi perioadă. Prin urmare, această instanţă consideră necesar să solicite Curţii să se pronunţe cu privire la aspectul dacă Regulamentele nr. 1408/71 şi nr. 883/2004 sunt aplicabile unei situaţii precum cea în discuţie în litigiul principal şi, în cazul unui răspuns afirmativ, cu privire la modul în care ar trebui să fie aplicate.
30 În cazul în care Curtea ar considera că aceste regulamente se aplică în speţă, instanţa de trimitere ridică în plus problema interpretării dispoziţiei tranzitorii prevăzute la articolul 87 alineatul (8) din Regulamentul nr. 883/2004 într-o situaţie precum cea în discuţie în litigiul principal.
31 Instanţa de trimitere arată că, înainte de perioada în cauză şi de începerea activităţii sale profesionale suplimentare în Elveţia, W M, care desfăşura o activitate independentă simultan în Austria şi în Liechtenstein, era, datorită domiciliului său în Austria, supus legislaţiei austriece, în conformitate cu articolul 14a punctul 2 din Regulamentul nr. 1408/71. Or, Regulamentul nr. 883/2004, care a înlocuit Regulamentul nr. 1408/71, prevede la articolul 13 alineatul (2) că, în cazul activităţilor independente desfăşurate în mai multe state membre, legislaţia statului membru de reşedinţă se aplică numai dacă o parte substanţială a activităţilor se desfăşoară de asemenea în statul respectiv şi că, în caz contrar, se aplică legislaţia statului membru în care este situat centrul de interes al activităţilor persoanei interesate. Astfel, legislaţia din Liechtenstein ar trebui să i se aplice lui W M în perioada în cauză datorită desfăşurării unei părţi substanţiale a activităţilor sale în Liechtenstein. Cu toate acestea, în temeiul articolului 87 alineatul (8) din Regulamentul nr. 883/2004, legislaţia austriacă în materie de securitate socială ar fi continuat să i se aplice persoanei interesate, întrucât situaţia sa ar fi rămas neschimbată după intrarea în vigoare a acestui regulament.
32 Instanţa de trimitere ridică în esenţă problema dacă împrejurarea că W M, care desfăşoară deja o activitate profesională în două state, dintre care un stat membru al Uniunii şi un stat AELS, parte la Acordul privind SEE, începe o activitate profesională suplimentară de importanţă redusă într-un al treilea stat, şi anume Confederaţia Elveţiană, constituie o schimbare a "situaţiei relevante" în sensul articolului 87 alineatul (8) din Regulamentul nr. 883/2004.
33 În aceste condiţii, Verwaltungsgerichtshof (Curtea Administrativă) a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:
"1) Într-o situaţie de fapt în care un cetăţean al Uniunii îşi desfăşoară simultan activitatea profesională într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat AELS, parte la Acordul privind SEE, (Liechtenstein) şi în Elveţia se aplică normele dreptului Uniunii privind determinarea dreptului aplicabil în domeniul securităţii sociale în conformitate cu [Regulamentul nr. 883/2004] coroborat cu [Regulamentul nr. 987/2009]?
În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:
2) Într-o asemenea situaţie, [Regulamentul nr. 883/2004] coroborat cu [Regulamentul nr. 987/2009] se aplică în aşa fel încât aplicabilitatea dispoziţiilor privind securitatea socială trebuie apreciată separat, pe de o parte, în raportul dintre statul membru al Uniunii Europene şi statul AELS, parte la Acordul privind SEE, şi, pe de altă parte, în raportul dintre statul membru al Uniunii şi Confederaţia Elveţiană, cu consecinţa că este necesar să se emită de fiecare dată un certificat separat privind dispoziţiile aplicabile?
3) În situaţia în care se începe o activitate profesională într-un alt stat în care se aplică [Regulamentul nr. 883/2004], se produce o schimbare a «situaţiei relevante» în sensul articolului 87 alineatul (8) din regulamentul menţionat, în condiţiile în care nici din [Regulamentul nr. 883/2004], nici din [Regulamentul nr. 1408/71] nu rezultă că această activitate ar determina o modificare a dispoziţiilor aplicabile, iar activitatea este atât de nesemnificativă ca amploare încât venitul obţinut este de numai aproximativ 3 % din veniturile totale?
În acest sens, este relevant dacă, în înţelesul celei de a doua întrebări, coordonarea în raporturile bilaterale trebuie să aibă loc separat între, pe de o parte, statele în cauză de până acum şi, pe de altă parte, între unul dintre statele în cauză până acum şi «celălalt» stat?"
Cu privire la întrebările preliminare
34 Prin intermediul celor trei întrebări, care trebuie analizate împreună, instanţa de trimitere solicită în esenţă să se stabilească dacă Regulamentul nr. 1408/71 şi Regulamentul nr. 883/2004 coroborat cu Regulamentul nr. 987/2009 trebuie interpretate în sensul că se aplică unei situaţii în care un cetăţean al Uniunii care desfăşoară activităţi profesionale independente simultan într-un stat membru al Uniunii şi într-un stat AELS, parte la Acordul privind SEE, începe o activitate profesională independentă suplimentară în Elveţia. În cazul unui răspuns afirmativ, instanţa de trimitere solicită în esenţă să se stabilească dacă trebuie să se determine legislaţia în materie de securitate socială aplicabilă în temeiul acestor regulamente unei astfel de situaţii în mod separat, şi anume, pe de o parte, în temeiul Acordului privind SEE în ceea ce priveşte raporturile dintre statul membru şi statul AELS, parte la Acordul privind SEE, şi, pe de altă parte, în temeiul ALCP în ceea ce priveşte raporturile dintre statul membru al Uniunii şi Confederaţia Elveţiană.
35 Trebuie amintit de la bun început că Acordul privind SEE prevede, la articolele 28-30, precum şi în anexa VI (Securitate socială), că Regulamentele nr. 883/2004 şi nr. 987/2009 se aplică în situaţiile care implică statele membre ale Uniunii şi Principatul Liechtenstein. De asemenea, ALCP şi în special articolul 8 şi anexa II la acesta prevăd că aceste regulamente se aplică în situaţiile care implică statele membre ale Uniunii şi Confederaţia Elveţia.
36 Rezultă că Regulamentele nr. 883/2004 şi nr. 987/2009 se aplică unei situaţii precum cea în discuţie în litigiul principal, în care un cetăţean al Uniunii care desfăşoară o activitate profesională independentă simultană în Austria şi în Liechtenstein începe o activitate profesională independentă suplimentară în Elveţia.
37 Orice interpretare contrară ar însemna ca cetăţeanul Uniunii să fie împiedicat să beneficieze de drepturile care îi sunt conferite de Regulamentele nr. 883/2004 şi nr. 987/2009 şi, pe cale de consecinţă, să fie dezavantajat pentru simplul motiv că şi-a exercitat dreptul la liberă circulaţie nu numai în Liechtenstein, ci şi în Elveţia.
38 Or, reiese din jurisprudenţa Curţii că libera circulaţie a persoanelor garantată de ALCP ar fi împiedicată în cazul în care un resortisant al unei părţi contractante ar suferi un dezavantaj în statul său de origine pentru simplul motiv că şi-a exercitat dreptul la liberă circulaţie (Hotărârea din 26 februarie 2019, Wächtler, C-581/17, EU:C:2019:138, punctul 53). O astfel de interpretare nu ar respecta nici faptul că Acordul privind SEE permite cetăţenilor islandezi, liechtensteinieni şi celor norvegieni să invoce pe teritoriul Uniunii drepturile rezultate din Regulamentul nr. 883/2004 şi din Regulamentul nr. 987/2009, ci profită în acelaşi timp şi resortisanţilor statelor membre, care se pot prevala de aceste drepturi în statele menţionate (Hotărârea din 26 septembrie 2013, Regatul Unit/Consiliul, C-431/11, EU:C:2013:589, punctul 55).
39 Pe de altă parte, trebuie arătat că aplicarea Regulamentelor nr. 883/2004 şi nr. 987/2009 unei situaţii precum cea în discuţie în litigiul principal, care priveşte trei state diferite, reduce riscul ca persoana interesată să fie supusă simultan legislaţiei în materie de securitate socială a mai multor state, întrucât, în conformitate cu principiul unicităţii legislaţiei aplicabile urmărit de aceste regulamente, persoanele cărora le sunt aplicabile aceste regulamente trebuie supuse legislaţiei unui singur stat membru, pentru a evita complicaţiile care pot rezulta din aplicarea simultană a mai multor legislaţii naţionale şi pentru a elimina complicaţiile care, pentru persoanele care se deplasează în interiorul Uniunii, în statele AELS, parte la Acordul privind SEE, şi în Elveţia, ar fi consecinţa unui cumul parţial sau total al legislaţiilor aplicabile [a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 iunie 2019, V, C-33/18, EU:C:2019:470, punctul 42, precum şi Hotărârea din 13 octombrie 2022, Raad van bestuur van de Sociale verzekeringbank (Intervale între misiuni de muncă temporară), C-713/20, EU:C:2022:782, punctul 39].
40 În ceea ce priveşte modalităţile de aplicare a Regulamentelor nr. 883/2004 şi nr. 987/2009 într-o situaţie precum cea în discuţie în litigiul principal, trebuie să se constate că, în măsura în care aceste regulamente se aplică pe baza a două temeiuri juridice distincte, şi anume Acordul privind SEE şi ALCP, stabilirea legislaţiei în materie de securitate socială aplicabilă persoanei interesate în perioada în cauză trebuie, în mod logic, să reflecte această distincţie.
41 Astfel, în speţă, este necesar să se aplice regulamentele menţionate în mod separat, şi anume, pe de o parte, în ceea ce priveşte raporturile dintre Republica Austria şi Principatul Liechtenstein, în temeiul Acordului privind SEE, astfel cum era deja cazul înainte ca W M să înceapă să desfăşoare o activitate profesională independentă suplimentară în Elveţia şi, pe de altă parte, în ceea ce priveşte raporturile dintre Republica Austria şi Confederaţia Elveţiană, în temeiul ALCP.
42 În primul rând, în ceea ce priveşte Acordul privind SEE, care reglementează în special situaţiile care implică Republica Austria şi Principatul Liechtenstein, articolul 13 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004 prevede că persoana în cauză se supune legislaţiei statului membru de reşedinţă numai în cazul în care exercită o parte substanţială a activităţii sale în statul membru respectiv. Articolul 14 alineatul (8) din Regulamentul nr. 987/2009 precizează că, în sensul aplicării articolului 13 alineatele (1) şi (2) din Regulamentul nr. 883/2004, o "parte semnificativă a activităţii salariate sau independente" desfăşurată într-un stat membru înseamnă că o proporţie semnificativă a tuturor activităţilor persoanei salariate sau persoanei care desfăşoară activităţi independente în cauză se desfăşoară în statul respectiv, fără să fie neapărat partea cea mai importantă a activităţilor respective. Pentru a stabili dacă o parte semnificativă a activităţilor se desfăşoară într-un stat membru, se ţine seama, în cazul unei activităţi independente, de cifra de afaceri, de timpul de lucru, de numărul de servicii prestate şi/sau de venit. În cadrul unei evaluări globale, mai puţin de 25 % din aceste criterii indică faptul că o parte semnificativă a activităţilor nu se desfăşoară în respectivul stat membru.
43 Din decizia de trimitere reiese că, în perioada în cauză, W M şi-a exercitat activităţile profesionale simultan în Austria şi în Liechtenstein în proporţie de 19 % şi, respectiv, de 78 % din veniturile sale. Prin urmare, activitatea profesională exercitată de persoana interesată în perioada în cauză în statul membru în care avea reşedinţa, şi anume Austria, reprezenta mai puţin de 25 % din veniturile sale. Prin urmare, nu se poate considera că acesta desfăşura, la acea dată, o parte substanţială a activităţilor sale în acest stat membru.
44 Articolul 13 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 883/2004 prevede că, în cazul în care persoana în cauză nu îşi are reşedinţa în statul membru în care desfăşoară o parte substanţială a activităţii sale, aceasta se supune legislaţiei statului membru în care este situat centrul de interes al activităţilor sale. Potrivit articolului 14 alineatul (9) din Regulamentul nr. 987/2009, "centrul de interes" al activităţilor unei persoane care desfăşoară activităţi independente, în sensul articolului 13 alineatul (2) litera (b), se stabileşte ţinând cont de toate aspectele referitoare la activităţile profesionale ale acelei persoane, în special de locul fix şi permanent în care îşi desfăşoară activitatea, de caracterul obişnuit sau durata activităţilor desfăşurate, de numărul serviciilor prestate, precum şi de intenţia persoanei în cauză, astfel cum aceasta reiese din toate împrejurările.
45 Dat fiind că, în perioada în cauză, W M îşi desfăşura cea mai mare parte a activităţilor sale profesionale în Liechtenstein, centrul de interes al activităţilor sale aflându-se în acest stat, acesta trebuia, în temeiul articolului 13 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 883/2004 coroborat cu articolul 14 alineatul (9) din Regulamentul nr. 987/2009, să fie supus legislaţiei în materie de securitate socială din Liechtenstein în perioada în cauză.
46 În consecinţă, în această perioadă, W M intra, în principiu, sub incidenţa legislaţiei unui alt stat membru decât cel a cărui legislaţie i se aplica în temeiul titlului II din Regulamentul nr. 1408/71, şi anume legislaţia austriacă în materie de securitate socială.
47 Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că, într-o astfel de situaţie, articolul 87 alineatul (8) din Regulamentul nr. 883/2004 prevede că legislaţia în materie de securitate socială aplicabilă în temeiul titlului II din Regulamentul nr. 1408/71 continuă să se aplice în cazul în care situaţia relevantă a rămas neschimbată şi în orice caz pentru cel mult 10 ani de la data aplicării Regulamentului nr. 883/2004.
48 Prin urmare, este important să se verifice dacă, în perioada în cauză, situaţia relevantă a rămas neschimbată întrucât, în caz afirmativ, legislaţia în materie de securitate socială austriacă ar trebui să continue să i se aplice lui W M. În acest scop, trebuie în special să se stabilească dacă împrejurarea că acesta din urmă, care desfăşura deja activităţi profesionale independente simultan într-un stat membru al Uniunii, şi anume Republica Austria, şi într-un stat membru al AELS, parte la Acordul privind SEE, şi anume Principatului Liechtenstein, a început, tot în mod simultan, o activitate profesională independentă suplimentară în proporţie de 3 % din veniturile sale totale în Elveţia, constituie o "schimbare a situaţiei relevante", în sensul articolului 87 alineatul (8) din Regulamentul nr. 883/2004.
49 În această privinţă, este suficient să se constate, astfel cum a procedat Comisia Europeană în observaţiile sale scrise, că în cadrul Acordului privind SEE, care reglementează printre altele relaţiile dintre Republica Austria şi Principatul Liechtenstein, Confederaţia Elveţiană constituie un stat terţ. În consecinţă, exercitarea de către persoana interesată a unei activităţi profesionale în Elveţia este lipsită de relevanţă în cadrul verificării care trebuie efectuată.
50 Rezultă că, deşi W M a desfăşurat o activitate profesională independentă suplimentară în Elveţia în perioada în cauză, situaţia relevantă înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 883/2004 a rămas neschimbată. Persoana interesată trebuia, aşadar, în temeiul articolului 87 alineatul (8) din acest regulament să fie supusă în continuare legislaţiei austriece în materie de securitate socială.
51 În al doilea rând, în ceea ce priveşte ALCP, care reglementează în special situaţiile care implică Republica Austria şi Confederaţia Elveţiană, trebuie arătat că, în speţă, W M desfăşura simultan în perioada în cauză activităţi profesionale independente în Austria şi în Elveţia în proporţie de aproximativ 19 % şi, respectiv, de 3 % din veniturile sale. Deşi activitatea profesională desfăşurată de persoana interesată în Austria, unde avea reşedinţa, era majoritară, aceasta reprezenta mai puţin de 25 % din veniturile sale. Prin urmare, lui W M nu i se putea aplica, conform articolului 14 alineatul (8) din Regulamentul nr. 987/2009, articolul 13 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004, ci trebuia, conform articolului 13 alineatul (2) litera (b) din acest regulament, să fie supus legislaţiei statului membru în care se afla centrul de interes al activităţilor sale.
52 Dat fiind că, în perioada în cauză, W M avea reşedinţa în Austria şi desfăşura în acest stat, din punctul de vedere al ALCP, cea mai mare parte a activităţilor sale, centrul de interes al activităţilor persoanei interesate era în Austria. Prin urmare, W M trebuia să fie supus legislaţiei austriece în materie de securitate socială.
53 Această concluzie nu poate fi repusă în discuţie de împrejurarea că, în perioada în cauză, persoana interesată desfăşura de asemenea, în paralel, o activitate profesională independentă în proporţie de 78 % din veniturile sale în Liechtenstein. Astfel, după cum a subliniat Comisia în observaţiile sale scrise, această împrejurare nu este relevantă în raport cu ALCP, întrucât, în cadrul acestui acord, Principatul Liechtenstein constituie un stat terţ.
54 Rezultă că, în conformitate cu dispoziţiile relevante ale Regulamentelor nr. 1408/71 şi nr. 883/2004, care sunt aplicabile situaţiei în discuţie în litigiul principal în temeiul Acordului privind SEE şi al ALCP, care trebuie examinate separat, lui W M i se aplică în perioada în cauză una şi aceeaşi legislaţie în materie de securitate socială, şi anume legislaţia austriacă, astfel încât trebuie să fie eliberat un singur certificat de către autorităţile competente.
55 Prin urmare, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că Regulamentul nr. 1408/71 şi Regulamentul nr. 883/2004 coroborat cu Regulamentul nr. 987/2009 trebuie interpretate în sensul că, în temeiul Acordului privind SEE şi al ALCP, sunt aplicabile unei situaţii în care un cetăţean al Uniunii care desfăşoară activităţi profesionale independente simultan într-un stat membru al Uniunii şi într-un stat AELS, parte la Acordul privind SEE, începe o activitate profesională independentă suplimentară în Elveţia. În conformitate cu dispoziţiile relevante ale acestor regulamente, este necesar să se stabilească separat, pe de o parte, în cadrul Acordului privind SEE şi, pe de altă parte, în cadrul ALCP legislaţia în materie de securitate socială aplicabilă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
56 Întrucât, în privinţa părţilor din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanţa de trimitere, este de competenţa acesteia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaţii Curţii, altele decât cele ale părţilor menţionate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a şaptea) declară:
Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii care desfăşoară activităţi independente şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii, în versiunea sa modificată şi actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 631/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 31 martie 2004, şi Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 465/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2012 coroborat cu Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 465/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2012,
trebuie interpretate în sensul că,
în temeiul Acordului privind Spaţiul Economic European din 2 mai 1992, astfel cum a fost modificat prin Acordul privind participarea Republicii Bulgaria şi a României la Spaţiul Economic European, şi al Acordului între Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Confederaţia Elveţiană, pe de altă parte, privind libera circulaţie a persoanelor, semnat la Luxemburg la 21 iunie 1999, sunt aplicabile unei situaţii în care un cetăţean al Uniunii care desfăşoară activităţi profesionale independente simultan într-un stat membru al Uniunii şi într-un stat al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, parte la Acordul privind SEE, începe o activitate profesională independentă suplimentară în Elveţia. În conformitate cu dispoziţiile relevante ale acestor regulamente, este necesar să se stabilească separat, pe de o parte, în cadrul Acordului privind Spaţiul Economic European şi, pe de altă parte, în cadrul Acordului între Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Confederaţia Elveţiană, pe de altă parte, privind libera circulaţie a persoanelor, legislaţia în materie de securitate socială aplicabilă.
Semnături
* Limba de procedură: germana.