Wolters Kluwer, Tratament contabil piese de schimb si reparatii la mijloace fixe

Prezintă principalele aspecte contabile privind modul de recunoaştere a pieselor de schimb si a reparaţiilor efectuate asupra mijloacelor fixe.

În vederea recunoaşterii imobilizărilor corporale se impune utilizarea raţionamentului profesional la aplicarea criteriilor de recunoaştere pentru circumstanţele specifice entităţii. Poate fi indicat să se grupeze elementele individuale nesemnificative, şi activul care rezultă în urma gruparii să se considere ca şi un activ individual, amortizabil.

De regulă politica privind recunoaşterea mijloacelor fixe trebuie să conţină judecati vizavi de:

- Criteriile interne de recunoaştere, inclusiv plafonul valoric de încadrare a unui mijloc fix (care poate fi diferit de cel fiscal);

- Tratamentul contabil privind cheltuielile ulterioare (reparaţii si întreţinere; piese de schimb; modernizări);

- Reevaluarea;

- Amortizarea şi ajustările de valoare;

- Valorificare şi scoatere din evidenţă;

- Leasing, etc

Cu privire la cheltuielile ulterioare, noile dispoziţii prevăd că o entitate nu recunoaşte în valoarea contabilă a unui element de imobilizări corporale costurile întreţinerii zilnice a elementului respectiv. Aceste costuri sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere pe măsura ce sunt suportate. Costurile întreţinerii zilnice sunt reprezentate, în principal, de costurile cu manopera şi materiale consumabile. Scopul acestor cheltuieli îl constituie reparaţiile şi întreţinerea curente ale elementului de imobilizări corporale.

Capitolul 8.2.3 din OMF 3055/2009 actualizat

În ce priveşte modul de judecată în vederea recunoaşterii unei reparaţii şi, sau piese de schimb ca mijloace fixe, prin capitalizare, trebuie avută în vedere regula generală, respectiv costurile întreţinerii activelor nu se capitalizează pentru că ele nu fac decât să aducă activul respectiv la parametrii iniţiali de funcţionare. Redăm mai jos căteva exemple de recunoaştere ca mijloace fixe a unor astfel de cheltuieli:

- Piesele de schimb şi echipamentul de interes major se pot considera în categoria imobilizarilor corporale atunci când întreprinderea se aşteaptă a le folosi pentru mai multe perioade, respectiv pentru mai mult de 1 an;

- Efectuarea unor inspecţii majore pentru a depista defecţiunile, indiferent dacă sunt înlocuite sau nu parţi componente ale imobilizărilor respective. Atunci când o inspecţie majoră este efectuată, costul aferent este recunoscut în valoarea contabilă a imobilizării corporale ca şi o înlocuire, dacă criteriile de recunoaştere sunt satisfacute;

- Imobilizările corporale achiziţionate cu scopul sporirii gradului de siguranţă sau de protecţie a mediului. Achiziţionarea unor astfel de imobilizări corporale, chiar daca nu cresc în mod direct beneficiile economice viitoare ale unui activ imobilizat, poate fi necesară pentru ca întreprinderea sa obţina beneficii viitoare din celelalte active ale sale. În aceste situaţii, astfel de achiziţii de imobilizări corporale îndeplinesc criteriile de recunoaştere ca active, pentru că permit beneficiilor economice viitoare generate de activele aferente să fie mai mari decât beneficiul care ar putea deriva dacă ele nu ar fi fost achiziţionate (s-ar putea ca un producător de chimicale sa fie nevoit sa introducă un nou proces chimic de producţie pentru a se putea alinia la cerinţele ecologice pentru producţia şi depozitarea produselor chimice periculoase. Noile îmbunătăţirii aduse fabricii sunt recunoscute ca active în măsura în care sunt recuperabile, pentru că, fără acestea, întreprinderea este în imposibilitatea de a produce şi de a vinde chimicalele respective);

- Cheltuielile cu lucrările de reparaț ii care au ca rezultat îmbunătăț irea parametrilor tehnici sau sunt indispensabile, la intervale regulate, pentru a asigura continuarea exploatării activelor la parametrii normali, se includ în valoarea activului respectiv;

- Lucrările de reparaț ii la imobilizările corporale amortizate integral ș i care mai pot fi folosite majorează valoarea acestora, cu anumite excepț ii;

- Cheltuielile efectuate în legătură cu imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locaţie de gestiune, administrare sau alte contracte similare se evidenţiază în contabilitatea entităţii care le-a efectuat, la imobilizări corporale sau drept cheltuieli ale perioadei în care au fost efectuate, în funcţie de beneficiile economice aferente, similar cheltuielilor efectuate în legătură cu imobilizările corporale proprii.

Exemplul clasic de capitalizare a reviziilor este al unui furnal care poate necesita recăptuşirea pereţilor după un anumit număr de ore de funcţionare, sau interiorul unui avion (scaunele şi tapiţeria) care poate necesita înlocuirea de câteva ori în timpul duratei de viaţă a aeronavei. Aceste componente sunt contabilizate ca active distincte, pentru că ele au durate de viaţă diferite de cea a activului din care face parte. Prin urmare, în cazul în care criteriile de recunoaştere sunt îndeplinite, atunci cheltuiala efectuată pentru înlocuirea şi renovarea unei componente este contabilizată ca o achizitie a unui activ distinct, iar componenta înlocuita este scoasă din evidenţă.